Istoricul
scolii
profesori si
invatatori
localurile
scolii
gradinita
scoala astazi
ACTIVITATI

ACTIVITATI EDUCATIVE
Literatura

          "Visand la o viata de newyork-ez"- de Irhasiu Mihaela, Clasa a VIII-a A

         Noaptea se lasa umeda asupra mea; pe coasta dealului s-a ivit luna poleind cu stralucirea ei brumata varfurile copacilor si atingandu-l cu un manunchi de raze.
         Imprejur respira eternitatea.
         Adorm si incep sa visez…
         In cateva momente ajung la mii de kilometri departare.
         Locuiam in New York, intr-un apartament de lux. Avusesem cateva probleme dis-de-dimineata si eram in intarzaiere.
         Iesind pe hol observ ca liftul e suprasolicitat si incep sa cobor scarile. La ora 9 trebuia sa ajung la cursuri. Aceasta ora fiind una dintre orele de varf, strada era aglomerata, plina de oameni, de masini, de biciclisti. "Cum voi ajunge la timp la cursuri?" ma intrebam ingrijorata in gandul meu, aglomeratia nu o puteam ocoli, ce ramane de facut?
         In timp ce tranversam strada vad in tabla neagra si lucioasa a unei limuzine doi indivizi care ma urmareau.
         Incep sa grabesc pasul, il grabesc si ei, incep sa alerg, alearga si ei. In mine se instalase groaza. Inima imi era impanzita de frica si in mintea mea incepu sa se developeze firul vietii de pana acum pentru a afla cu ce sunt vinovata de ma urmaresc doi vagabonzi. Nu-mi puteam explica acest fapt numai in cazul in care ma confundau.
         Incepusem sa obosesc "ce ma fac"?…Incerc sa intru intr-o cladire- usa era blocata, vagabonzii ma urmareau…
         Pentru cateva clipe ma pierd in multime dar la capatul strazii iarasi ma asteptau cei doi. Am inceput sa strig dupa ajutor dar nimeni nu intervenea.
         Incerc sa intru intr-o alta cladire dar de aceasta data norocul a fost de partea mea: usa era deschisa iar in hol asteptau cativa oameni. Hotelul era luxos, cu foarte multe flori naturale si artificiale, cu o minibiblioteca, cu fotolii negre si masute de sticla. Nu stiam unde ma gaseam si incercam sa aflu.
         La o masuta observ un grup de trei persoane care vorbeau romaneste:
         - Ma scuzati ca va intrerup, v-am auzit vorbind limba romana. M-ati putea ajuta intr-o problema?
         - Da spune, ce problema?
         - Imi spuneti, va rog, unde ma aflu? Stiu ca pare ciudata intrebarea dar am intrat aici pentru a-mi salva viata.
         - Te afli in Sediul Companiei P&G. Dar te rog, lamureste-ne cum "pentru a-ti salva viata"?
         Si am inceput eu sa le povestesc. Unul dintre cei trei s-a oferit s-a oferit imediat sa dea telefon la politie. In cateva clipe a aparut in fata sediului o performanta masina a politiei newyork-eze. Dar era prea tarziu, hotii deja disparusera. A trebuit sa dau o declaratie politiei in care sa furnizez cat mai multe detalii si semnalmente cu privire la cei doi vagabonzi.
         Un politist m-a incurajat spunandu-mi ca sunt o fire norocoasa daca am putut scapa de cei doi deoarece erau urmariti de multa vreme fiind cautati chiar si de Interpol. Totodata, m-au avertizat ca vagabonzii de acest fel mai exista si trebuie sa fiu mereu cu ochii-n patru pe strada.
         - Tic, tic, tic, tic
         - Oh! Ceasul, e ora sapte. Am visat…ce bine ca a fost doar un vis! Trebuie sa ma pregatesc pentru o noua zi de scoala.
         - Ceaiul e gata! Se auzi vocea calda a mamei care ma cheama la micul dejun.


          "Visul unei nopti tarzii"- de Dragos Andreea, Clasa a VIII-a A

         Orologiul a batut de mult ora 24:00, ceas de mistere si taina. Intunericul invaluia in mrejele sale intunecate camera in care dormeam. Era o tacere apasatoare care imi parea insa din ce in ce mai zgomotoasa devenind aproape insuportabila. Toate obiectele care ma inconjurau capatasera siluete fantomatice, inspaimantatoare.
         Deodata in intunericul negru al camerei zarii o luminita mica, cat un bob de mac. Cum nu puteam dormi am hotarat sa cercetez mai bine ceea ce mi se parea a fi un mic mister ce se cerea dezlegat. M-am apropiat si am vazut ca, de fapt, acea lumina provenea de undeva din interiorul peretelui, Am pus ochiul in gaura mititica din perete si am ramas complet mirata.
         In interiorul sau exista o mica lume de omuleti pitici si caraghiosi. Erau atat de gingasi si micuti incat o furnica li s-ar fi parut un urias. Cei mai multi purtau caciuli tuguiate rosii ca nasul unui om baut, bluza galbena si pantaloni verzi.
         Pesemne cala ei se desfasura un mare carnaval deoarece doamnele purtau rochite cu volanase multicolore, iar prin par aveau o sumedenie de flori incat ai fi zis ca sunt mici buchete vii. De acolo razbatea pana la mine un sunet gingas de viori si violoncele, care ma facea sa ma simt mai usoara ca un fulg. Brusc, un pitic isi indrepta privirea in directia mea si ma vazu. Iata-l ca se apropie; e tot mai aproape, vrea sa-mi vorbeasca…nu inteleg si deodata…
         - Andreea, e ora sapte, cand ai de gand sa te trezesti?
         - A, mama, tu erai?
         - Dar cine credeai? Haide, scoala-te o data daca vrei sa nu intarzai!
         - Mama, sa stii ca am avut cel mai ciudat vis din istoria bogata a viselor mele.
         - Sunt sigura, dar acum te scoala ca nu mai e timp.


          "Visul"- de Sima Nicoleta, Clasa a-VII-a B

         Este noapte tarziu. In casuta de la marginea padurii o fetita doarme intr-un pat facut din cateva scandurele si o patura zdrentuita. In somnul ei adanc totusi fetita aude un zgomot ciudat. Se trezeste, sare din pat speriata, si pasind pe podeaua prafuita se impiedica de ceva. Se sperie si mai tare. Dar totusi cu putin curaj se indreapta spre lampa care sta asezata pe cuiul din mijlocul tavanului. Cu mana tremuranda, aprinde lampa si vede pe podea unmedalion aparut din senin.
         Il ridica, iar in acel moment in fata-i se deschide o poarta imensa iar dincolo de ea se zareste o gradina cu trandafiri in mijlocul careia era intinsa o masa cu o multime de bunatati.
         De dupa un trandafir urias apare o fiinta mladioasa cu chip stralucitor imbracata in straie imparatesti.
         - Apropie-te! Indrazneste! Toate sunt ale tale, ii spuse faptura.
         - Ale mele…dar eu sunt foarte saraca.
         - Acum nu mai esti. Vei fi fetita careia nu ii va mai lipsi nimic. Dar in aceste momente de bucurie fetita aude glasul bunicii:
         - Maria, trezeste-te! S-a facut dimineata! Trebuie sa mergi in sat sa gasesti ceva de lucru pentru a castiga cativa banuti de mancare.
         In drum apre sat fetita mergea gandindu-se ce bine ar fi fost daca visul ei se va implini intr-o zi.


Baietel cu magarus coborand in sat dupa alimente

          "O noapte ciudata"- de Birza Romina, Clasa a-VI-a B

         A sosit primavara.
         Soarele palid s-a aratat din nou pe cer.
         Trilurile slabe si cristaline s-au auzit imediat dupa ce soarele s-a aratat. Toate gizele au revenit la viata: veverita ce naparlita a iesit din scorbura si rontaie ultimele alune. Un iepuras ca un ghemotoc de plus se da tumba pe petele albe ale poienii. Vulturul plesuv se roteste deasupra covorului de crengi ale copacilor cautand o presupusa prada. Ei toti vestesc sosirea primaverii.
         Baba Iarna a plecat neputincioasa si abatuta in alta parte.
         Cel dintai vestitor al primaverii a fost ghiocelul. Acesta isi salta capusorul mic, staveziu, in mijlocul caruia straluceste o floare alba. Petalele se deschid si razele soarelui le mangaie bland. Parca ar vrea sa spuna:
         - Eu sunt vestitorul primaverii! Eu sunt cel dintai vestitor al primaverii!
         Soarele ii zambeste, facandu-I cu ochiul; parca vrand sa-I spuna:
         - Am izgonit-o, draga prietene, pe Baba Iarna. Am invins!
         Asa arata o dimineata de primavara.
         In sfarsit a sosit seara.
         In timp ce dormeam am auzit un zgomot ciudat. Mi-am zis "oare ce sa fie?", "poate a fost doar un vis".
         Am incercat sa adorm din nou dar am auzit din nou acel zgomot. Acum eram siguraca ceea ce auzisem nu fusese un vis, ci era ceva real.
         Zgomotul se auzea din ce in ce mai tare. Parea un scancet de animal. La inceput stateam in cumpana daca sa ma duc sa vad ce este sau nu, dar pana la urma m-am hotarat sa ies sa vad ce este.
         Am iesit afara. Foarte aproape de casa am putut observa un animal ce se zbatea intr-o cursa.
         Era un pui de urs de culoare maronie, cu ochii verzi si labutele negricioase.
         M-am apropiat. Acesta era grav ranit.
         Vazandu-i piciorul insangerat m-am speriat si am inceput sa strig dupa ajutor. Dupa ce am strigat de cateva ori s-au adunat o multime de oameni crezand ca vreun animal salbatic ma atacase.
         Vazand despre ce era vorba, acei oameni au scos puiul de urs si a fost ingrijit timp de doua saptamani de medicul veterinar.
         Dupa doua saptamani m-am dus sa il vizitez. El nu mai era acolo. Fusese dus la o gradina zoologica.
         Dupa o saptamana am ajuns si la gradina zoologica la care mi se spusese ca este tinut puiul de urs.
         Cand acesta m-a vazut am inteles ca m-a recunoscut. In ochii lui i se putea citi o adanca recunostinta pentru salvare.
         De atunci l-am mai vizitat, devenind astfel buni prieteni.


          "Furtuna"- de Dragos Andreea, Clasa a VIII-a A

         O liniste adanca domnea peste tot vrand parca sa prevesteasca ceea ce avea sa se intample. Luna, palida si trista ca de fiecare data trimitea inspre pamant raze muribunde. Era o pace adanca si o tacere de mormant.
         Deodata cerul noptii fu brazdat de o imensa sageata de foc si un zgomot asurzitor zgudui lumea din temelii. Trezita de acest ingrozitor sunet ma gandeam: "Dumnezeule, cu siguranta ca o furtuna cumplita va incepe. Iata cum cerul se transforma intr-o mare turburata, brazdata de mii de fulgere.
         Intr-adevar la scurt timp dupa ce am rostit acestea, furtuna s-a dezlantuit asemenea unui balaur turbat din basme. Luna isi ascunsese fata palida din calea boholtului nimicitor, norii se transformasera in monstrii fiorosi ce trimiteau cu furie pe pamant stropi mari si grei iar vantul turbat de manie sufla rece. Pomii vaduviti de crengi si frunze isi jeleau ca niste mame disperate soarta deplorabila in care au ajuns. Pana si geamul camerei ajunse sa fie ranit de picaturile grele care il loveau, suspinand de fiecare data.
         Aproape o ora a tinut acest infern dezlantuit la care am fost un spectator mut si speriat.
         Mai tarziu furtuna a inceput sa se domoleasca: cerul si-a reluat seninatatea imensa pe cer a aparut din nou, palida ca de obicei, luna.
         Apoi vazand ca afara furtuna a incetat am adormit din nou cu o oarecare teama in suflet dupa "filmul de groaza" vazut mai devreme.


          "Viclesugul"- de Dragos Andreea, Clasa a VIII-a A

         In indepartatele paduri tropicale unde arsita chinuie vietuitoarele care le populeaza, creste o planta mai aparte. Daca ne-am astepta ca ea sa-si procure hrana doar din sol ne-am insela deoarece aceasta planta este carnivora, hranindu-se cu musculitele si insectele pe care le atrage in capcana. Desigur ca aspectul ei frumos atrage aproape toate insectele dar cum uneori acest lucru nu este de ajuns este necesara si o persuasiune verbala din partea acesteia.
         Iat-o astazi, in preajma pranzului stand de vorba cu musculita care peste cateva momente ii va deveni hrana.
         - Salutare musculito! Incotro te indrepti?
         - Nicaieri anume. E atat de cald incat daca as sta locului m-as topi.
         - N-ai dori sa ma ajuti la polenizare transportandu-mi polenul?
         - Ehei! Crezi ca ma vei pacali? Spuse musculita, nu stiu eu ca esti o planta carnivora a carei hrana sunt de obicei muste ca mine?
         - Ei bravo! Eu planta carnivora! Vezi tu ca am dinti cu care sa te pot sfasia?
         - Mai stii? Poate ca l-ai ascuns.
         - Cum as fi putut sa-l ascund?
         - Bine. Atunci oi fi avand tu un alt procedeu prin care mananci, pe care sincer nu as dori sa-l aflu.
         - Sti ceva? Cred ca esti o lasa si mai fi in stare sa ma pleznesti.
         - Eu lasa! E cea mai mare insulta pe care am primit-o.
         - Daca nu esti lasa vino sa ma pleznesti!
         - Am inteles! Adica tu vrei sa ma apropii de tine ca sa ma poti manca.
         - Chiar asa sa fie! Dar daca judeci mai bine problema ai sa vezi ca tu detii de fapt un avantaj deoarece eu nu ma pot misca pe cand tu ai toata libertatea. Deci? Esti in stare sa ma pleznesti?
         - Si daca tu te inchizi brusc iar eu raman in interiorul tau? Atunci ce ma fac?
         - Mi-e jena sa-ti spun in fata ce te faci in ipoteza in care te-as manca. Pana una alta insa eu m-am lamurit! Esti o lasa!
         - Ba nu!
         - Ba da!
         - Ba nu!
         - Plezneste-ma, laso!
         - Asa deci, atunci…
         Cu o viteza ametitoare se repezi musculita spre interiorul florii care la randul ei, cu o viteza la fel de uluitoare se inchise prinzand-o pe musculita in interiorul petalelor sale.
         Si asa cu ajutorul sireteniei planta si-a facut rost de hrana mai usor decat si-ar fi imaginat. Tot astfel si in lumea noastra orgoliile stupide ne pot aduce pierzarea.


          "Victima din neatentie"- de Irhasiu Mihaela, Clasa a VIII-a A


         In renumitele paduri tropicale din Australia se gaseste o specie de plante carnivore.
         Dis-de-dimineata un grup de cercetatori americani pornesc intr-o expeditie pentru a obtine cat mai multe informatii despre acesta planta. Inarmati cu cutite si injectii paralizante strabat neinfricati padurea.
         Unul din ei crezandu-se mai curajos a ramas in urma grupului deoarece observase o planta uriasa cu tulpina inalta si petalele groase si rosii. Nu a anuntat pe ceilalti membri ai grupului avan in el si o doza de egoism si crezand ca a doua zi isi va vedea poza alaturi de articolul despre planta in prima pagina a ziarului. Dar lucrurile nu au mers asa cum a gandit el.
         Se indrepta spre planta dar pe masura ce se apropia de ea curajul parca il parasea ramanand undeva pe poteca in spatele lui.
         La zece metri de planta cercetatorul observa ca nu mai este cale de intoarcere, radacinile plantei se inclestara in jurul lui.
         - Hei! Tu cum ai indraznit sa calci pe proprietatea mea? Il intreba nervoasa planta.
         - Stiti…eu nu am vrut sa va deranjez…
         - Daca nu ai vrut, ce cauti pe aici?
         - Pai am vrut sa…
         - Dar de ce ma enervez, oricum e ora mesei si nu aveam ce manca, …daca nu veneai pana maine dimineata poate muream. Asa cu tine poate o mai duc cateva zile.
          Si aveti de gand sa ma mancati? Va rog nu…Va aduc 20 de carne.
         - Ce sa fac cu 20 de kg?
         - Va aduc 50 kg sau cate imi cereti numai sa-mi dati drumul.
         - Nu, nu pot. Daca mi-am inclestat o data radacinile nu mai pot sa le desfac pana nu e mananc ca sa mi se regenereze.
         Cercetatorul era inarmat cu cateva cutite dar nu se putea misca deoarece era imobilizat in "ghearele" plantei si in plus aceasta era cu ochii pe el, la orice miscare gresita putand sa-l inghita.
         - Te rog, te implor nu ma manca…
         - Ti-am spus ca nu mai este cale de intoarcere. Acum ai ocazia sa afli cele mai multe lucruri despre mine, ma poti studia si in interior dar din pacate nu vei putea impartasi aceasta experienta cu ceilalti.
         - Oh! De ce m-am indepartat de ceilalti, de ce sunt egoist? De ce? De ce? De ce? Isi pune intrebari in mintea cercetatorului. Era prea tarziu pentru reprosuri.
         Planta incepu sa-l sfasaie, sa-l taie cu frunzele si sa se ospateze.
         Pana la iesirea din imensa padure toti cercetatorii au pierit la fel.
         Nimeni in afara de ei nu stia ce se intamplase, puteau doar intui ca au fost mancati de planta carnivora altfel nu-si puteau explica faptul ca in padure nu au gasit nici o ramasita umana.
         A doua zi puteam citi pe prima pagina a ziarului local "Un grup de cercetatori americani au fost victimele unei plante carnivore"