Capeteniile jud. Zarand, 1861- 1876 (I. Pipos numai pana la 1867)         In fata, stand in scaune, dela stanga la dreapta: Dr. Iosif Hodos, vice-comite, deputat de Brad; Ioan Pipos, comite suprem, in mijloc: Sigismund Borlea, protonotar, deputat de Halmagiu         In spate, dela stanga la dreapta: Ioan Motiu, jude de tribunal; George Secula, vicenotar, fisc comitatens; Ioan Francu, fisc comitatens; Haralambie Munteanu, notar la comitat; Ioan Coseriu, asesor

Fotografia introductiva a acestui capitol am gasit-o la descendentii protopopului Petru Moldovan în Halmagiu si fusese tot timpul de urgie ce urma pastrata ca un talisman ascunsa într-o lada împreuna cu o fotografie a lui Avram Iancu. Neavând nici o explicare, o batrâna din familie mai stia doar ca ea reprezinta pe "domnii români" de la Baia de Cris.         Prezentând-o d-lui prof. Dr. Pavel Oprisa din Brad, d-sa mi-a putut identifica sapte din cele opt persoane, informându-ma totodata ca si d-sa a avut aceasta fotografie, pe care a fost trimis-o înca îninte de razboiu, Asociatiunii Asira, la Sibiu.         Dr. Amos Frâncu, advocat în Cluj, la 13 Oct. 1931, recunostea numai câteva persoane, între cari gasea si pe tatal sau Ioan Frâncu.         Toate persoanele, inclusiv a opta, Haralampie Munteanu, au fost identificate de catre doamnele Ana Sterca Sulutiu de 80 ani si Maria Kontz de 82 ani, ambele domiciliate în Deva si cari au trait multa vreme în Zarand. (NOTA 1)         Ele mai spun ca Ioan Simionas a intrat în serviciul judetului numai pe la 1867 si îsi exprima mirarea cum de lipseste din grup vicecomitele Amos Frâncu. Prin urmare: aceasta fotografie înfatiseaza conducerea româneasca a Zarandului si trebuie sa fi fost facuta prin anii 1867, 1868.         Vom schita pe scurt biografiile acelora pe cari i-am putut cunoaste. Ioan Pipos si dr. Iosif Hodosiu fiind remarcati si pâna aci în diverse tratate si studii enciclopedice; vom starui mai mult asupra lui Sigismund Borlea si a lui Gh. Secula, cari pe nedrept au fost dati uitarii.         În legatura cu Ioan Frâncu vom scoate în evidenta impresionanta figura a fiului sau Dr. Amos Frâncu nascut în Baia de Cris, a carui mama a fost fiica protopopului Adamoviciu din Halmagiu si care a ramas întreaga viata mai mult atasat sufleteste acestei regiuni, unde îsi si doarme somnul de veci.         Toti cei aratati în acest capitol si-au avut domiciliul într-o epoca a vietii la Baia de Cris.

        Ioan Pipos (1822-1888)

        A fost comitele suprem (prefect) al judetului Zarand de la 1861 pâna la inaugurarea dualismului austro-ungar, la 1867. I-am dat biografia într-un capitol precedent (p. 57-61), iar fructuoasa lui activitate se desprinde din tot cursul enararii evenimentelor tratate pâna aci.
        
        Dr. Iosif Hodosiu (1829-1880)

        A fost vicecomitele (subprefect) judetului de la 1861 pâna la desfiintare, în 1876. A fost deputat în dieta de la Sibiu în 1863 si apoi deputat în camera ungara, ales la Brad în 1865 si apoi în fiecare sesiune pâna; a 1875, aceasta din urma alegere fiindu-i contestata. Om politic si publicist a avut un rol de frunte în toate actiunile culturale si nationale politice de la 1848 si pâna la moarte.
        S-a nascut ca german la 28 Oct. 1829 în Bandul de Câmpia din parintii Vasilie Hodosiu, preot si Teodora Tell. Scoala elementara si gimnaziul le-a terminat în Târgul Murasului, filozofia (cl. VIII gimn.) la liceul din Blaj, având profesor pe Barnutiu. A studiat apoi dreptul în Cluj, unde îl gasesc evenimentele de la 1848 în care s-a angajat cu tot elanul sau tineresc.
        A fost secretarul memorabilei adunari de pe Câmpia Libertatii de la Blaj, din 3/15 Maiu 1848. În revolutie a luptat cu arma în calitate de viceprefect. Dupa ce Bem a ocupat Transilvania, el s-a refugiat la Bucuresti. Pentru complecatrea studiilor la 1849 se înscrie la drept în Viena, iar în 1852 trece la Universitatea din Padua, unde obtine diploma de doctor în drept la 1854.
        Dupa desfiintarea jud. Zarand, de la 1876 a fost refentul senatului scolar al consitoriului arhidiecezan din Sibiu, pâna la moartea sa întâmplata la 27 Nov. 1880.
        A fost membru al Academiei Române, din a carei însarcinare a tradus si publicat din scrierile lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldoviae" (1 vol) si "Istoria imperiului otoman" (2 vol). A scris o seama de articole si studii prin gazetele si revistele timpului. (NOTA 2)
        A fost casatorit cu Ana (Netti) Balint, fiica tribunului Simeon Balint. O fotografie ce se pastreaza la liceul din Brad reprezinta întreaga familie: Simeon Baint si sotia sa Carolina n. Golgot; Dr. Iosif Hodosiu cu sotia sa Ana (Netti) n. Balint si cei opt copii: Ana Letitia, m. Dr. Nicolae Oncu, Arad; Sabin, ofiter trecut în România; Enea, prfesor, scriitor; Nerva, prof. În Bucuresti; Alexandru, scriitorul Ion Gorun, sotul scriitoarei Constanta Hodos, n. Alos din Hamagiu; Ulpiu, trecut în România; Brutus si Roma Victoria, m. Dr. Cornel Ardelean adv. Chisineu, Arad.
        Trei din fiii lui Dr. Iosif Hodos sunt cunoscuti si în istoria literaturii:
        Enea Hodos (n. 1858) profesor la seminarul din Caransebes, membru corespondent al Academiei Române de la 1904, redactor al ziarului "Telegraful Român". A publicat: Schite si nuvele; un manual de istoria literaturii române, 1893; Poezii populare din Banat, 1906; Simion balint 1913; Despre tineretea lui Avram Iancu, 1924. (NOTA 3)
        Sotia sa Zotti este fiica lui h. Secula, fostul vice notar mai apoi fisc comitantes în Baia de Cris. Traesc în Sibiu. Fiica lor Astra este maritata cu Marcu, în Bucuresti, fiul Constantei Talos (maritata intaiu Marcu).
        Alexandru Hodos (1863-1929) cunoscut sub pseudonimul Ion Gorun, ziarist în Translvania, apoi în Bucuresti. A publicat: câteva versuri, 1901; Lume necajita, 1911; Nuvele, schite; Taina a sasea, 1905; Obraze si masii, 1922; satâre. A tradus "Spre pacea eterna" din Kant si pe "Faust" din Goethe s.a. (NOTA 4)
        Nerva Hodos (1869-1913), functionar si bibliotecar la Academia Romana, 1891-1913. A publicat în colaborare cu I. Bianu "Bibliografia româneasca veche, 1500-1817" în 2 volume, apoi 3 volume documente franceze în colectia Hurmuzachi, Molilvelnicul Diaconului Coresi, Calatoriile lui Dinicu Golescu, s. a articole. (NOTA 5)
        
        Amos Frâncu (1829-1891)

        Din fotografia grup lipseste, nu stim din ce motive. A fost protonotar de la 1861 si apoi vicecomite pâna la 1872 când a fost numit jude regesc în Baia de Cris, în care calitate a functionat pâna la 1876, când a fost transferat la Miscolt în Ungaria. Alaturi de Hodos si pipos, Amos Frâncu s-a straduit mai mult la înfiintarea gimnaziului din Brad. A fost fratele mai batrân al lui Ioan Frâncu, fisc comitatens si advocat.
        Amos Frâncu s-a nascut la 1829 în Benig, comitatul Alba Inferioara. Tatal sau a fost inspector dominial al episcopatului romano-catolic. Studiile si le-a facut în Alba Iulia si la academia de drept din Sibiu. În anii 1848/9 a fost tribun luând parte activa în luptele Românilor din Muntii Apuseni. În epoca absolutismului a fost notar public si în aceasta calitate îl gasim la întâmpinarea lui Ioan Pipos. Dupa ce si-a încheiat frumoasa activitate în Zarand, constrâns sa se mute în Miscolt, nu s-a odihnit pâna ce nu a adus un preot român la biserica greceasca de aici. A fost decorat cu crucea de aur pentru merite si cu o decoratie ruseasca. A murit la 27 April 1891. (NOTA 6)
        
        Ioan Frâncu (1835-1873)

        Ioan Frâncu, fratele mai mic al lui Amos, a fost proto-fisc pâna la 1873 când moare în vârsta numai de 38 ani, dupa cum reiese din inscriptia de pe crucea din Baia de Cris. (NOTA 7) S-a nascut la 1835, în Benig, ca si fratele sau. Înzestrat cu înclinari literare, a debutat si în publicistica.((NOTA 8)
        I.Frâncu a avut de sotie pe Ana, fiica protopopului ortodox din Beius, (NOTA 9)care din inscriptia de pe cruce ce o dam la nota reiese ca se cheam din nastere Ana Adamovici. Sotia lui I. Frâncu asadar era fiica acelui Arsenie Adamovici care de la 1838 semneaza într-o Cazanie ca protopop al Halmagiului (NOTA 10) si despre care stim ca la 1850 s-a mutat în aceeasi calitate la Beius (NOTA 11). Tot în acel pomlenic aflam iscalit începând de la 1814 un protopop Nicolae Adamoviciu, însemnat mai apoi ca a murit la 1836. Vedem deci succedându-se doua generatii de protopoi Adamovici la Halmagiu.
        Pe semne, Arsenie Adamoviciu s-a reîntors de la Beius- stim însa ca nu în calitate de protopop care era Petru Moldovan de la 1850 înainte-, caci, mort la 28 Iulie 1855, este înmormântat în gradina bisericii din Halmagiu, lânga altar, în partea de miaza-noapte. (NOTA 12)
        Ioan Frâncu si Ana Adamovici au avut un singur copil pe: Amos Frâncu.
        
        Dr. Amos Frâncu (1866-1933).

        Descinzând din tribuni, nepot de frate al lui Amos Frâncu, fiul lui Ioan Frâncu si al Anei, odrasla a protopopilor Adamovici de la Halmagiu; Dr. Amos Frâncu, prin structura sa sufleteasca,- cât si prin stralucitele sale studii juridice, a fost un combatant temerar si mare animator de mase în momentele decisive ale vietii noastre politice.
        Multi barbati destoinici a dat Ardealul în zbuciumatul sfert de veac de dinaintea Unirii, însa unul a fost Dr. Amos frâncu: caracterul cel mai integru, puritan neprihanit în nici un moment al vietii si un idealist pâna la totala abnegare de sine. Sub acest raport el nu se poate compara decât cu marii mucenici si eroi ai neamului, printre cei din urma, cu Avram Iancu, al carui destin l-a împartasit în buna parte.
        Dr. A. Frâncu s-a nascut la 28 Ianuarie 1866 în Baia de Cris (NOTA 13) unde tatal sau era proto-fisc comitantes. Ramas orfan în vârsta de 6 ani, crescu sub îngrijirea mamei sale care s-a dedicat cu totul educatiei unicului sau fiu. În acest scop se muta la Sibiu unde avea sprijinul lui Ilie Macelariu (NOTA 14) fost consilier regesc, mare om politic pe vremuri si care rpin sotia sa era înrudit cu mama lui Frâncu. În Sibiu termina liceul catolic de stat, fiind un elev emitent. În familia lui Macelariu, tinerul fu initiat la toate tainele vietii rationale. La vârsta de 18 ani ajunse la facultatea de drept din Budapesta, unde se muta si mama-sa. Aici ispravi studiile de drept cu distinctie si fu promovat doctor „sub auspictis regis”, daruit cu un inel cu briliante. Dupa ce mai petrecu un an la Paris pentru complectarea studiilor, trecând si examenul de cenzura, dupa un an de stagiu advocatial la Budapesta, îsi deschise birou advocational în Sibiu. Curând, frâncu deveni cel dintâi advocat în Sibiu, cucerind lumea prin cultura sa aleasa. Vorbea perfect trei limbi, româneste ungureste, nemteste, si binisor si frantuzeste. Specializându-se în procese politice cari erau multe pe vremea aceea, fiindca acestea se desbateau la Cluj, unde avu ocazia sa esceleze în procesul Memorandului de la 1894, se muta aici definitiv la 1900.
        În istoricul proces al Memorandului, Frâncu a fost aparatorul lui Dr. Ioan Ratiu, presedintele comitetului national. Desi era cel mai tânar dintre advocati, avea abia 28 ani, el conducea apararea, ba chiar mersul procesului. Constient de importanta psihologica a momentului el exploata acest proces petnru crearea unei opinii publice favorabile neamului nostru peste granite, la acest proces fiind de fata si corespondentii mai multor cotidiane din strainatate. Speriati de proportiile agitatiei, procurorii unguri ar fi dorit ca inculpatii sa faca act de pocainta si sa închida cât mai repede procesul. Ar fi dorit sa scape cu o pedeapsa mai usoara si unii mai slabi de suflet. Peste interesele înguste ale individului, Frâncu punea însa interesele superioare ale nemaului si multora li s eparu- cu buna dreptate- ca el nu lupta pentru achitarea clientilor sai, ceea ce i-a atras neîmpacate dusmanii ascunse. (NOTA 15)
        Din acest proces cu rasunet european prestigiul Ungariei si implicit al Monarhiei iesi foarte sifonat si tocmai din acest motiv, la anul întemnitatii fura agratiati de restul pedepsei.
        Scopul fusese însa ajuns, lumea civilizata din Apus luase act de intolerabila situatie interna a Monarhiei, ceea ce-i precipita procesul de disolutie.
        Nici mai târziu Frâncu, în politica, nu urma curentul celor multi, ci al celor putini alesi, de aceea s-a vazut silit a se retrage în actiuni culturale, economice. Intrând în consiliul unicei banci românesti din Cluj, „Economul”, cu ajutorul acesteia a facut ceea ce credea ca desteapta constiinta si fortifica rezistenta materiala a poporului: cooperative, cumparari de mosii si mai ales opera bisericeasca, scolara si presa. Viata româneasca din Cluj între 1900 si 1914 se scurgea sub marca lui Frâncu.
        Când la 1916 România declara razboiul, ca sa scape de el, Ungurii îl mobilizeaza, desi avea vârsta de 50, si îl trimisera în Praga, ca simplu soldat. Îl urma si mama-sa care muri aici în 1917 si fu adusa si înmormântata de fiul ei la Baia de Cris.
        Odata cu izbucnirea revolutiei, în toamna anului 1918, vizionarul întelese ca ceasul desrobirii a sunat si cel dintâi, din proprie initiativa, la 28 Oct. Lansa din Cluj urmatorul fulminanat manifest, catre Românii din muntii Apuseni si Zarand.

MOTILOR, FRATILOR

        Împaratul si-a deslegat supusii de juramintele zilnice! Nu mai este împarat! Robia straina trage de moarte! Ceasul izbavirei a sunat! Noi Românii stapâni suntem pe soarta noastra! Ne vom croi soarta cu armele în mâna.
        LA ARME!
        La arme pentru unirea tuturor Românilor. În 48 Motii strigat-au la Blaj: Noi vrem unirea cu tara!
        Unirea aduce în dar: Pamânt si libertate! De la voi viteji de pe Aries, Somes si Cris, asteapta obstea sa încingeti întâi armele.
        Tot ce ne-au rapit Regii Ungariei si stapânii straini al Ardealului, paduri, pasuni si baisaguri; ni le va da toate România si regele ei nebiruit! Ne vor da cu doua mâini, tot ce a cerut Horea si Iancu.
        Noi ofiterii si soldatii români din Ardeal i-am jurat credinta Regelui României!
        De la voi Motilor, fratilor, asteptam sa ne urmati cei dinâi.
        LA ARME! Fara nume nu-i drept, nici pace, nici tara!
        Uniti cu fratii de pretutindeni, împingem hotarele la Tisa si Dunare! În mpsiile manoase de la Tisa si Dunare se vor împlânta. Motii si Criseni, ca sa fie stajerii României Mari, una si nedespartita ca sfânta treime!
        Porniti din toate satele cu arme si merinde la Cluj si Balgrad, sub capitanii alesi!
        La Cluj Va asteapta I-a legiune din Ardeal, la Balgrad a II-a legiune. Pentru toti cari nu au, vor fi: Arme, bani si hrana!
        Am luat eu: Dr. Amos Frâncu, nepot de tribun, vechiul aparator al Motilor, comanda! Din încrederea ofiterilor si soldatilor, eu poruncesc ca tribunii de alta data! Pentru tot ce poruncesc si fagaduiesc stau bun cu capul si cinstea.
        Fratilor! Adunati-va la Câmpeni, Abrud, Zlatna, Gilau, Huedin, Brad si Halmagiu. Acolo lasati garzi de paza si porniti la Cluj si Balgrad, cum va vine mai aproape. Desfaceti steagul românesc! Tineti rânduiala ostaseasca.
        Grijiti padurile si baisagurile ca ochii din cap! Ale voastre vor fi pe veci prin legea româneasca! Paziti viata, avutul si pacea tuturor!
        Ca mâine, fratii izbavitori vor trece iarasi Carpatii!
        Sa le netezim în arme drumul! În arme ne vom îmbratisa pe pamântul Ardealului care va d al taranului ce-l munceste, al României ce-l pazeste!
        LA ARME! Se ridica din morminte Horea la Balgrad, Iancu la Tebea, Axente la Blaj.
        Va cheama în numele lui Chistos.
        LA ARME!
        ss. Dr. Amos Frâncu presedinte al organizatiei militare din Ardeal.
        
        
        Actiunea acesta constituia un act de nemai pomenita îndrazneala si Frâncu cu micul sau anturaj era amenintat clipa de clipa sa fie linsat în marea clocotind de ura a metropolei ardelene. Dar, datorita spontaneitatii gestului declansat ca o lovitura de traznet, se produse panica în rândurile dusmanulu si însusi atotputernicul Apathz în loc sa-l aresteze, îi facu acestuia o vizita la sediul Consiliului National Român. Dupa lungi si staruitoare persuasiuni si amenintari din partea lui Apathi, tribunalul ramase neclintit, declarând categoric:
        „Murim mai bine cu totii decât sa depunem juramânt Sfatului National Maghiar!”
        În acele clipe pe tot cuprinsul monarhiei se înstapânise haosul desavârsit. Împaratul dezlegase armata de sub juramânt, însa Ungurii întelegeau sa se organizeze nuami dânsii în consilii si garzi nationale, în care înglobau cu forta si pe ofiterii si soldatii români aflatori în garnizoanele oraselor. Amenintati sa fie împuscati ca dezertori daca nu acceptau aceasta colaborare; o adevarata revelatie mântuitoare fu petnru ofiterii si soldatii români comunicatul aparut în ziarul „Az Est” (NOTA 16)din Budapesta:
        „Ministerul ungur la interventia dlui advocat Dr. Amos Frâncu din Cluj a admis ca ofiterii si soldatii de nationalitate nemaghiara sa depuna juramânt Sfatului National pe care si-l aleg”.
        Anturajul lui Frâncu crestea ora de ora, clipa de clipa. El împartea manifeste, dadea delegatiuni pentru organizarea Consiliilor si a Garzilor nationale si alerga prin toate partile pregatind primirea armatei române în Bistrita, la Dej, în Cluj. Cu prilejiul acesta, Regele Ferdinand impresionat de afectuoasa manifestare a lui frâncu, l-a numit- proprio motu- sublocotenent al armatei române, titlu de care s-a mândtrit toata viata.
        Miscarea anarhica, materialista la început, dându-i-se în moment oportun o îndrumare idealista, s-a constituit Consiliul Dirigent si cu aceasta rolul eroic al lui Dr. Amos Frâncu se încheie.
        Trecuta fiind primejdia, aparura pe arena vietii publice, ajungând mari si tari, oameni pe cari Ardealul luptator nu-i cunoscuse înainte. Astfel, Amos Frâncu n-a facut parte din Consiliul Dirigent. N-a ajuns ministru. N-a fost nici macar deputat în Adunarea Nationala ce urma, caci deputatii numiti si nu alesi prin sufragiu obstesc. În parlament a ajuns totusi mai târziu. A fost ales deputat si senator, prin votul obsetesc al Motilor sai, dar în epoca de eclipsare morala postbelica faanticul incapabil de tranzactii, nu se mai gasea în mediul sau de senina puritate idealista.
        Mai mult l-a durut pe Frâncu ineficacitatea Reformei Agrare pentru Moti, din care izbucni procesul cu Tischler Mor, stapânul padurilor din Muntii Apuseni, care sfârsi ucis cu un glont de revolver la 29 Maiu 1933, pe salile tribunalului din Bucuresti.
        Cei din urma 14 ani ai vietii, Dr. Amos Frâncu si i-a închinat exclusiv operei de ajutorare a acestor desmosteniti ai sortii, în care scop a înfiintat „Fratia de cruce a Motilor” cu sediul în Cluj.
        În cadrul „Fratiei de Cruce” Frâncu aduna într-un manunchiu de luptatori pe toti cei ce oserva el ca se intereseaza în mod sincer de soartea obijduitilor Moti, intrând cu dânsii în corespondenta, invitându-i la întruniri si împintenându-i mereu la actiune.
        A condus delegatii de Moti în fata parlamentului, s-a prosternut cu dânsii în fata tronului,- cerând dreptate. Batea scarile redactiilor, cersind un cuvânt în favoarea alor sai.
        Presimtind ca i se apropie afârsitul, de fata cu prietenii sai devotati, si-a facut testamentul, care este vrednic sa se puna alaturi de al lui Avram iancu, cerând totodata sa fie înmormântat la Baia de Cris, lânga parintii sai, iar la înmormântarea lui sa slujeasca un preot gr. Cat. Si unul ortodox.
        A murit la 3 Nov. 1933, în Cluj, mai sarac decât ar fi fost permis sa rabde obrazul societatii noastre.
        Guvernul i-a hotarât funeralii nationale, care s-au desfasurat la Cluj în 6 Nov., si în dupa amiaza acelei mohorâte zile de toamna, am pornit cu el spre Baia de Cris. (NOTA 17)
        Pe tot parcursul, Turda, Baia de Aries, Câmpeni, Abrud, Brad, s-au rascolit satele în frunte cu preotii în odajdii si prapori, întâmpinând cortegiul funerat îmbarcat pe automobile. Plângeau Motii. Ultimul act al festivitatilor se petrecu în ziua de 7 Nov. 1933,- când cel ce fusese Dr. Amos frâncu, fu coborât în sânul de mama al gliei, în cimitirul din Baia de Cris, la câteva sute de pasi numai de goronul lui Horia.
        Întreaga presa româneasca i-a dedicat duioase panegirice.
        Desprindem câteva fraze din cuvântarea (NOTA 18)rostita la înmormântare a tinerului „frate de cruce” Tiberiu Rebreanu:
        „A murit Amos Frâncu, ultimul mare tribun...A pasit mândru si drept ca moartea, (NOTA 19) peste pragul eternitatii, acolo, unde-l asteapta falanga martirilor si eroilor prabusiti pentru aceeasi sfânta cauza, pe altarul sacrificiilor divine.
        Nu-i mort tribunul! E numai dus, solie marie, în lumea cea drepta. De-acolo, el ne priveste si ne îndeamna cu granitica-i energie, la lupta.
        Tribune! Esti semnul de foc înaltat pe culmi, apriga chemare spre mândrie. Ne-ai aprins în suflete sfânta flacara a entuziasmului si ne-ai turnat în vine sângele otelitei discipline în slujba idealului. Ne-ai dat lumina ca sa stim de ce si cine a zadarnicit prin lacomie, plinirea sfintei dreptati. Iata de ce lacrimile noastre de azi se vor transforma în bolovani cu care vom zdrobi pe toti netrebnicii care au terfelit aspriratiile, visurile si drepturile Tale precum si ale neamului întreb de Moti însângerati, flîmânzi si goi în tara lor!
        Comanda, Tribune, si suntem gata oricând, asa cum am jurat”!
        
        Sigismund Borlea (1827-1883)

        S. Borlea- protonotar comitatens si deputat de Halmagiu în camera de la 1861 pâna la 1878- a fost o personalitate bine cunoscuta în viata politica a Ardealului. De numele lui se leaga în mare parte organizarea româneasca a Zarandului.
        El s-a nascut în Siria la anul 1827 (NOTA 20) si era înrudit cu familiile Talos si Slavici. Spune adeca Slavici în memoriile sale ca dupa mama lui nascuta Borlea, avea rudenii pâna pe la Halmagiu si Baia de Cris, mai ales carturari (NOTA 21). Aflam mai târziu, ca erau veri de ai mamei lui: Sigismund Borlea (NOTA 22) si Talasescu (NOTA 23) notar în Zimbru, apoi solgabirau în Halmagiu, care a fost tatal scriitoarei Constanta maritata Hodos.
        Sigismund Borlea a studiat teologia în Arad si filozofia în Pojon (NOTA 24)(pag.94- Diaconovici, idem) (sub filozofie este a se întelege clasa ultima a liceului, nota aut.).
        Evenimentele anilor 1848 l-au gasit deci în vârsta de 20 sau 21 ani, epoca în care arde mai vie flacara idealismului. Cum, la 1848 intelectualii Românilor din Podgoria Aradului, ca si multi altii din Ungaria, si mai putini din Ardeal, îmbatati de ideile revolutionare de libertate, egalitate si fratietate, propagate de Kossuth, au trecut de partea acestuia,- îl gasim si pe Sigismund Borlea în dieta de la Debretin în calitate d edeputat, alaturi înca de doi sirieni: SigimundPopoviciu, fiul protopopului si Gheorghe Popa (NOTA 25). Un caz tipic de desorientare politica a acestor vremuri nu-l ofera si fruntasa familie Ratiu din Turda, care la 1848 se împartise în doua tabere: una cu Kossuth si alta cu Iancu (NOTA 26)unul din membrii acestei familii fiind chiat Dr. Ioan Ratiu, viitorul presedinte al Partidului national român.
        Bineînteles, dezertarea intelcetualilor în tabara ungureasca n-a influentat întru nimica tinuta poporului, care orientându-se numai dupa bunul simt, a ramas credincios împaratului. Astfel trecând prin Siria o trupa ungureasca spre Halmagiu, populatia împuscând asupra ei a ucis 16 honvezi. Drept retorziune comandantul ungur a executat 16 sirieni, întru cari si pe tatal deputatului Gheorghe Popa, pe care din gratie nu l-au spânzurat, ci împuscat.
        Notarul comunei era Pop, ginerele prtopopului si deci cumnatul deputatului Popoviciu. Acesta cautând sa scape pe unii, dar neputând, decât jertfind pe altii, mustrându-l constiinta, ori de frica razbunarii, s-a sinucis în noaptea urmatoare executiei. (NOTA 27)
        În conflictele ce se succedara tot mai dese si mai sângeroase între Români si Unguri, tinerii nostri kossuthisii, acei de buna credinta dar lipsiti de experienta, avura destule si dureroase prilejuri sa se desmeticeasca din mrejele nesincerei prietenii unguresti în care cazusera si devin cei mai înflacarati nationalisti. Tot asa, precum unii dezertara din tabara româneasca, cum a fost acel baron Ladislau Nopcea, fiul preotului român dn Farcadia (Tara Hategului, pe atunci comite suprem, apoi Mânzat si Hidvegi, cari dupa ce jurasera credinta împaratuui si natiunii române pe Câmpia Libertatii la 3/15 Mai 1848, au stat ascunsi tot timpul cât a tinut revolutia). (NOTA 28)
        E chestie de caracter înascut. Un idealist poate sa greseasca, dar destinul implacabil îi rezerva rolul de împlinit. Aceasta a fost si soarta lui Sigismund Borlea, care dupa restabilirea constitutiei, deveni una dintre figurile reprezentative ale românismului militant din acea epoca.
        Nu stim unde a fost si ce a facut S.B. sub durata absolutismului. Daca la sfârsitul acelei epoce se va fi aflat în Sirie, probabil, ca nemultumit cu slabul succes a Românilor aradeni la organizarea acestui judet, va fi plecat în sus pe Valea Crisului Alb spre Zarand, unde îl gasim depe la începutul constituirii comitatului în calitate de protonotar comitatens în Baia de Cris.
        În alegerile pentru camera maghiara la 1865 este ales deputat în halmagiu, alaturi de Dr. Iosif Hodos, ales în brad, cele doua circumscriptii ale Zarandului, exercitându-si mandatul de deputat în ciclul parlamentar 1865- 1868. (NOTA 29). Este reles în Halmagiu alaturi de Hodos la Brad înca de doua ori, în ciclurile parlamentare: 1869-1872 (NOTA 30) si 1872-1875 (NOTA 31). S. Borlea a fost deputat de Halmagiu si a patra oara, în ciclu parlamentar 1875-1878 (NOTA 32), când la Brad mandatul lui Hodos a fost infirmat.
        Sigismund Borlea a reprezentat Halmagiul fara întrerupere timp de 13 ani desvoltând o bogata activitate parlamentara prin critica si controlul exercitat asupra tuturor proiectelor de legi unguresti, cari urmareau la început în mod deghizat mai târziu fatis acelasi scop, de desfiintare a nationalitatilor. În acest sens, a rostit zeci de discursuri, a desvoltat numeroase interpretari si a înaintat memorii protestatare.
        La 1868 îl vedem în polemica cu Francisc Deak asupra proiectului de Lege a nationalitatilor. (NOTA 33)
        Tot în acelasi an sustine cu tarie revendicarle românesti în discutia proiectului de Lege pentru regularea amanuntita a uniunii Ardealului cu Ungaria. (NOTA 34) În 1869, la propunerea lui Hodos (NOTA 35), înfiinteaza împreuna cu altii 8 deputati Clubul parlamentar român.
        În sedinta sin 14 Iunie tot 1869 interpeleaza înaintând un energic protest împotriva detragerii debitului postal al ziarului românesc „Albina” si al celui croat „Pozor”, ce apareau în Viena. (NOTA 36)
        În discursurile sale parlamentare Sigismund Borlea se folosea cu multa abilitate de ironia incisiva realizata prin comparatii sugestive, ce stârneau valuri de ilaritate asupra adversarului.
        În sedinta din 2 Iulie 1869, la dicutia asupra proiectului de Lege pentru exercitarea puterii judecatoresti, a vorbit întâiu Borlea, dupa el hodos, si apoi iarasi Borlea. Românii vedeau o mare primejdie în dispozitiunea acestei legi care depunea în mânile guvernului numirea functionarilor din justitie. Pâna aci justitia nefiind separata de administratie, toti functionarii se alegeau sau se numeau în judet. Trecând aceasta putere în mânile guvernului, se putea prevede ca de acum înainte, mai ales în regiunile românesti, vor fi numiti numai oameni straini de localitate, de limba si legea populatiei.
        Comparând legile actuale cu patentele, Borlea acuza pe Unguri ca practica metoda germana din absolutism atât de mult detestata de ei, imputându-le în pus lipsa de sinceritate, caci pâna când Germanii nu se aflau sa declare ca guverneaza în mod absolutistic, Ungurii practica aceeasi metod sub masca constitutionalismului.
        Vorbirea lui abunda în sarje de acest fel: „Guvernul absolutistic de la 1854, pentru ca sa câstige autoritate pe seama corpului de functionari astfel compus (adica din straini), i-a ordonat prin regulamente, sa poarte uniforma si barba rasa la mijloc, si se poaate ca si onoralul guvern va dispune prin ordonanta ulterioara, spre a-si împrieteni corpul de functionari cu poporul, ca functionarii sa poarte pinteni si mustete unse si rasucite (NOTA 37). Aduce imediat ca exemplu pe actualii finanti (garda financiara), care poarta haine unguresti si palarie mica de Debretin.
        
         LIPSESC PAG. 100-101(NOTA 38
        
        Unii deputati români au intrat în apele unguresti si pierduti au fost pentru totdeauna. Borlea însa nu era dintre aceia cu spinarea maleabila si credincios consemnului dat, nu si-a mai pus candidatura de deputat. Astfel, la 1878 în locul lui s-a ales acum la Iosasel, George Constantin (NOTA 39 din Arad, un român renegat, cu program guvernamental.
        Îl mai gasim la conferinta nationala tinuta în Sibiu la 1881, amintit în sedinta din 12 Maiu, alaturi de George Secula, Ioan Simionas si altii, însarcinati cu redactarea proiectelor de concluzii. ((NOTA 40
        Din stralucita pleiada de odinioara numai Borlea mai ramasese la Baia de Cris, tinând drept steagul revendicarilor românesti în fata adversarilor locali ajunsi din nou l aputere. În aceasta postura îl ajunge sfârsitul în vârsta numai de 56 ani.
        S. Borlea moare la 1883 în Baia de cris si a fost înmormântat în cimitirul din Tebea alaturi de Avram iancu.
        Când, la 1924, s-a aranjat cimitirul eroilor, crucea, nu însa si osamintele, a fost mutata, Nord de biserica, spre sosea. Poarta urmatoarea inscriptie: „Sigimund Borlea, nasc. 1827, repos. 1883. Fie-i tarâna usoara si memoria binecuvântata. În semn de pietate, sotia Elena, fiica Terese si sotul ei Dr. D. Magdu”. (NOTA 41
        În schita genealogica ce urmeaza aratam înrudirea lui Sigismund Borlea cu familiile Talos, Slavici si Rusu Sirianu.
        
        

BORLEA MIHAIU, agricultor, SIRIA

Costa

Mihai preot 1801- 1865 (NOTA 42) casatorit cu Maria Vancu 1802-1845

Ioan casat. cu Ecaterina Talos (NOTA 43

Nica n.1855, traeste la Siria (NOTA 44

Sigismund Borlea om politic, 1827- 1883 casatorit cu Maria Vancu 1802-1845

Lena casat. cu Sava Slavici

Maria casat. cu Iosif Rusu

IOAN SLAVICI scriitor 1848- 1925

IOAN RUSU SIRIANU publicist 1864- 1909

        Sigismund Borlea nu mai are descendenti, unica sa fiica murind fara copii.
        
        Gheorghe Secula (1839-1884)

        Gh. Secula, ales vice notar la prefectura din Baia de Cris în 1861, mai apoi fisc comitatens, a fost o marcanta figura reprezentativa a Zarandului.
        S-a nascut în 5/18 August 1839 (NOTA 45 la Almas (nu departe de Halmagiu, vest, pe valea Crisului Alb), unde tatal sau tot George Secula venit din Siria era preot. Ramas orfan în etate de trei ani, mama-sa remaritându-se cu advocatul Petru Pavel (NOTA 46 (Pavel, numele de familie) din Beius, aici si+a facut studiile secundare. A facut apoi Academia de drept din Oradea. În 1861 a fost elev vice notar la Baia de Crus. Tot la aceasta data gasim ales de fisc comitatens pe un pavel Petru, care credem a fi tatal lui vitreg. În 1863 face examenul de advocat, iat în anul urmator se casatoreste cu Iudita, fiica preotului ortodox din Cricau, Petru Trutia, unul din tribunii lui Axente de la 1848-1849.
        La înmormântarea lui Avram Iancu, în 13 Sept. 1872, Gh. Secula a tinut un impresionant panegiric si a scris o oda dedicata memoriei eroului, pe care a distribuit-o publicului.
        Dupa desfiintarea judetului ramâne advocat în Baia de Cris pâna la 1879 când se stabileste tot ca advocat în Deva. În acest an rosteste o fulminanta cuvântare la o manifestatie împotriva prigonitii scoalelor românesti din partea guvernului ungar, pentru care fapta Ungurii au încercat sa-l scoata vinovat de agitatie împotriva statului, iar Românii din deva si împrejurimi s-au grabit sa-i aduca omagii de dragoste si cinstire. La conferinta nationala din Sibiu de la 1881, în sedinta de la 12 Mai îl gasim în comisia de 30, care avea sa compuna si sa prezinte proiecte de concluzii, alaturi de înca doi zarandeni, Sigismund Borlea si Ioan Simionas. (NOTA 47. A murit în vârsta de 45 ani în Deva la 4 Dec. 1884. (NOTA 48
        Mama lui Gh. Secula tatal, cu numele Elena, era din fmailia cu preoti Prodanovici din Pecica. Seculestii sunt veniti la Siria (jud. Arad) din regiunea Hategului si se înrudesc aci cu familiile Borlea (Sigismund Borlea), Slavici (Ioan Slavici), Rusu (Rusu Sirianu), toate din Siria si prin acestea, si cu familia talos, originara din Sâmbateni. Fratele mai mare al lui Gheorghe Secula- tatal- a fost plugarul înstarit din Siria, Dumitru Secula. (NOTA 49
        Iudita Secula n. Trutia a publicat: Din vremuri apuse (memorii), Bucuresti, 1899, editura Minerva,- tratând revolutiile de la 1788 si 1848.
        Gheorghe Secula si Iudita n. Trutia au avut trei copii:
        Sabin Secula, medic, mort la vârsta de 27 ani, într-o infectie, pe când îsi facea stagiul militar. Vatamat de bocanc, i s-a infectat rana de ciorapul colorat.(NOTA 50 A fost un tânar de mare speranta. Pe când studia medicina în Viena, îl gasim reprezentând studentimea la o sedinta a memorandistilor tinuta în Viena la 29 Maiu 1892. (NOTA 51
        Sever Secula (NOTA 52. Toate datele biografice de aici) profesor, preot si publicist, s-a nascut la 20 Nov. 1869 în baia de Cris Studiile secundare le-a facut în Arad, Sibiu si Blaj, iar facultatea de litere la universitatea din Bucuresti, unde la 1895 obtinu licenta în filosofie si istorie. La 1900 s-a reîntors în Ardeal, devenind colaborator intern la ziarul „Tribuna Poporului”. La 1901 fu numit porfesor la scoala de fete ciecezana din Arad, iar la 1904 la Preparandie (scoala normala) în care calitate functioneaza pâna la 1908. Terminând în acest timp teologia, la 1908, intra în cler si se stabili ca preot în Odvos, (jud. Arad), unde moare la 1912, rapus de o boala de nervi. A scris si publciat: Revolutia lui Doja, teza de licenta; Realitati si visuri; Schite si povestiri; Un memoriu al lui Moise Nicoara, (monografie istorica), Arad, 1904; Tara de sus si tara de jos în Principatele române, Bucuresti, 1898; Telegrama , comedie în 3 acte. A colaborat la diferite ziare si reviste.
        Zotti Secula, maritata cu profesorul si scriitorul Enea Hodos.
        
        
        Ioan Simionasiu (1838-1905)

        A fost translator, apoi asesor la sedria orfanala si pe urma protonotar comitatens. În casele lui din Baia de Cris a fost îngrijit si asezat pe catafalc Avram Iancu, aci a fost prohodit si de aic a fost înmormântat eroul nostru,
        Dupa desfiintarea Zarandului I. Simionasiu a intrat în serviciul jud. Hunedoara în calitate de asesor, mai apoi presedinte al sedriei orfanale.
        A fost un dârz luptator pentru cauza româneasca. În Deva a activat la înfiintarea unui institut de credit românesc si a casinei române. A luptat în congregatia comitantesa pentru reintroducerea limbei române ca studiu obligator în liceul real de aici. A fost membru al Asociatiunii „Astra” si a activat în directoriul „Sulutan”.
        S-a nascut la 1838 în Giresul românesc din jud, Turda si a murit la 15 Aprilie 1905. (NOTA 53(A fost casatorit cu Elena Sulutiu (NOTA 54
 

NOTE          1. AMH, Fisa nr. 83 din 30 Maiu, 1935. Informator, Iosif Boteanu, dir. Liceului din Deva(inapoi)          2. Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Romana, articolul Hodosiu, passim(inapoi)          3. Minerva, Enciclopedia romana, Cluj, 1929, articolele respective(inapoi)          4. Minerva, Enciclopedie romana, Cluj, 1929, articolele respective(inapoi)          5. Minerva, Enciclopedie romana, Cluj, 1929, articolele respective(inapoi)          6. Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia Româna, vol. II, pag. 466-467, articolul Frâncu, passim)(inapoi)          7. AMH Fisa nr. 75 din 2 Ianuarie 1936. În cimitirul gr. Cat. Din Baia de Cris, înconjurate cu un grilaj de fier, se afla trei morminte: al tatalui, a mamei si al fiului. Tatal si mama au cruci. Pentru ridicarea unui monument lui Amos Frâncu s-a lansat anul trecut o colecta publica. Pe crucea tatalui se afla inscriptia :”Ionu Frâncu advocatu si fostu protofiscalu alu comitatului Zarandu, repausatu la 21 Martiu 1873 în etate de 38 ani.” Urmeaza apoi o poezie apitaf de sase verusri. Pe crucea mamei: „Aici odihneste vad. Ana Frâncu, nasc. Adamovici. Rap., la 6 Martie 1917 la Praga în esil, în vârsta de 76 ani. Sotie, mama, româna, crestina de model”. Fiul sau Amos fiind înrolat la Praga în cursul razboiului mondial, iar ea însotindu-si unicul copil, murind acolo, acesta a adus-o si înmormântat-o la Baia de Cris).(inapoi)          8. Lakatos Otto, Arad tortenete, Arad, 1881, p. 108, da pe „Frâncu Ianos fougzesz” de colaborator la revista „Gura Satului” din Arad, alaturi de Hodos, Gojdu, prof. Goldis, (episcopul) ?.a.(inapoi)          9. Dr. Ilie Daianu, în biografia lui Dr. A. Frâncu publicata cu ocazia mortii acestuia în gazeta „Tulinicul Motilor”, din Cluj, Nr. 10 din 3 Nov. 1933(inapoi)          10. Vezi, pomelnicul în partea II a acestei lucrari, p. 159-162(inapoi)          11. Vezi, aci, p. 11, la nota(inapoi)          12. AMH, Fi?a nr. 88 din 16.II:1936.Informator ?tefan Bogdan, protopopul H?lmagiului.(inapoi)          13. AMH, Fisa nr. 87 din 2.I.1936, Matricula botezatilor a parohiei gr. Cat din Baia de Cris serveste urmatoarea informatie: Amos Virgiliu Frâncu s-a nascut în Baia de Cris la 28 Ian. 1866 din parintii Ioan Frâncu si sotia sa Ana si la botez a avut nasi pe Dr Iosif Hodos si sotia sa Netti(inapoi)          14. pag.85- Dr. Ilie Daianu biografia lui Dr. A. Frâncu în „Tulnicul Motilor”, o.c.(inapoi)          13. Lakatos Otto, Arad tortenete, III, Arad, 1881, p. 107-108, Passim)(inapoi)          14. AMH, Fisa No. 76 din 25 Dec. 1984. Însemnare facuta în "Apostolul" bisericii din Halmagiu (inapoi)          15. (pag. 86- „Bata-te Dumnezeu sa te bata Frâncule, eu te-am angajat (fara plata, nota red. ) sa-mi salvezi barbatul, si nu sa.l înfunzi în puscarie!”- îi zise o doamna, la iesirea din sala tribunalului, repezindu-se spre el (AMH, Fisa nr. 89 din 5.XI.1933. Informatorul din anumite motive, cere sa ramâna anonim) (inapoi)          16. AMH, Nr. 86 din 5 Nov. 1933. Informator: Colonel Antonu Nicolae, comand. Jandarmeriei din Transilvania. Neavând colectia ziarului, n-am putut controla în care numar a aparut. D. Colonel spunea ca în Nr. Din 1 sau din 2 Nov. (1918) si ca în baza acelui comunicat a putut el scapa din garnizoana Eger, dând ascultare chemarii lui Frâncu. Ambele informatii le-am utilizat în articolul „Dr Amos Frâncu, initiatorul Cons, si a G. N. R. Din Transilvania”, publicat în „Tulnicul Motilor” din Cluj, Nr. 10 din 5 Nov. 1933) (inapoi)          17. A. Frâncu fara descendenti (nefiind casatorit), si nedispunând de nici o avere, prietenii din Cluj au invitat telegrafie pe toti membri marelui stat al fratiei de cruce, ca sa îngrijeasca de înmormântare. În aceasta calitate a fost prezent si subsemnatul din Arad).(inapoi)          18. Publicata în „Tulnicul Motilor”, o.c.(inapoi)          19. „Drept ca moartea, mai baiete!”, erau cuvintele defunctului (inapoi)          20. Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia, vol. 1, pag. 537. Aicea se da 1828 anul nasterii, iar inscriptia crucii lui din Tebea indica 1827 (inapoi)          21. Ion Slavici, Lumea prin care am trecut, Bucuresti, 1930, p. 9 (inapoi)          22. Idem, p.1 (inapoi)          23. Idem, p. 43-44 (inapoi)          24. Diaconovici, idem (inapoi)          25. Slavici, o.c.p. 11). (inapoi)          26. I.Georgescu, Monografia lui Dr. Ioan Ta?iu, Sibiu, 1928, p. 18 (inapoi)          27. Slavici, idem, p. 11-12 (inapoi)          28. Iudita Secula, din vremuri apuse (Memorii), Bucuresti, 1899, p. 21. La depunerea juramântului baronul Nopcea ridicase mâna îmbracata în manusa alba, la ce Barnut care sedea la tribuna alaturi de Papiu Ilarian si Barit, a strigat încât au auzit toti de prinprejur: Jos cu manusa, Vasilica! Baronul si-a tras manusa si au jurat cu totii, (p. 17-18 (inapoi)          29. V. P?c??ianu, Cartea de Aur, vol. IV, p. 8 (inapoi)          30. Idem, vol- V, p. 132 (inapoi)          31. idem, vol. VI, p. 103 (inapoi)          32. Idem, vol. Vi, p. 514 (inapoi)          33. În sedinta din 25 Nov. 1868 (V. Pacatianu, Cartea de aur, vol. IV, p. 563-569 (inapoi)          34. pag.98- În Sedinta din 1 Dec. 1868 (V.Pacatianu,o.c. IV, p. 819-821 (inapoi)          35. V.P.o.c.Vol.V, p. 133 (inapoi)          36. ag.98- V.P.o.c. vo. V, p. 185-186 (inapoi)          37. V.P. oc.c. V, p. 197 (inapoi)          38. Sedinta din 28 Ianuarie, 1873. (Pacatianu, o.c. vol.VI, p.141- 154) (inapoi)          39. Alfold”, nr. 182, din 9 Aug. 1878 (inapoi)          40. P?c??ianu, o.c. vol. VII, p. 14-15 (inapoi)          41. AMH, Fi?a nr. 77 din 2 Ian. 1936 (inapoi)          42. AMH, Fi?a nr. 92 din 18.I.1936. Preotul Mihai si sotia are o cruce de marmura în cimitirul de lânga biserica ortodoxa din Siria cu inscriptia: „Mihaiu Borlea preot nascut la 18 Febr. 1801, reposatu la 27 Sept. 1845 si sotia sa Maria Vancu nascuta la 26 Sept. 1802, reposata la 1 Ian.1865 (inapoi)          43. AMH, Fi?a nr. 91 din 10.II,1936. Informator, Ing. Aurel Talasescu, inspector în Ministerul Agriculturii, Bucuresti, Ecaterina a fost sora cu Constantin Talos (1825-1916), fost preot la Halmagiu, tatal scriitoarei Constanta maritata Hodos. Talos si-a schimbat numele în Talasescu, trecând în România (inapoi)          44. AMH, Fi?a nr. 90 din 18.I.1936. Informator, Axente Secula, proprietar în Siria, care a cules datele acestei schite genealogice de la batrânul Nica Borlea. (inapoi)          45. AMH, Fisa nr. 84 din 25.I.1936, Informator, d. Prof. Pens. Enea Hodos, ginerele lui Gh. Secula, domiciliat în Sibiu, trimite pe lânga alte informatiuni si extrasul de botez, care transcris din chilirice sunt în urmatorul fel:         „Ekstraktul Protokolului Botezatilor.         Care se afla la Biserica, ce are hramul Buna Vestire, de legea Crestin? neunita, în satul Almas întemeiat, (sat întemeiat- comuna constituita; nota red) din Anul 1839. (Protocolul botezatilor, din anul 1839; nota red).         Sau nascut pruncul parte barbateasca în luna August ziua a 5-a (st.v) a Anului celui mai sus, Tatal pruncului Secula Georgie, si mama Elena, lacuitori în satul Almas, sau botezat si sau uns cu sfântul mir prin mine preotul Constantin Copian, parohialnic a sfintei biserici ce are hramul Buna Vestire, care se afla în satul Almas, în luna si ziua ce s-au pus mai sus si s-au dat în sfântul botez pruncului numele Georgie. Nasa lui a fost Doamna Iuliana sotia C. Domn Pulaji Imre, juratul Varmeg Arad lacuitoare în satul Almas.         Cum ca acesta Ekstrakt, cu adevarat este scos din Protocolul Botezatilor si este scris din cuvânt în cuvânt, în acestea marturisesc în Alams, în 10 ziua August Anul 1839. Constantin Copian m. P. Paroh în satul Almas”. (Pecetul cu cirilice si cu figura Buna Vestire, în ceara rosie, binisor pastrat (inapoi)          46. AMH, Fi?a nr. 76 din 15.I.1936, Inf. Ioan Papp, pres. Curtii de Apel din Cluj, originar din Beius, stie ca era cunoscut sub numele de Pal Petru si tot asa figura si în actele oficiale. (Pavel, în ungureste, pal stim va se mai numea si Paul Petru. Probabil Paul se confunda cu ung. Pal (inapoi)          47. P?c??ianu, Cartea de aur, vol. III, p. 14-15 (inapoi)          48. AMH, Fi?a 92 din 17 Martie 1936. Informator, Iosif Boteanu, dir. Liceului Deva, Crucea lui din cimitirul din Deva are inscriptia: „Non, omnis moriar, George Secula, advocat, fost protofiscal a Zarandului, +4 Dec. (22 Nov. ) 1884 (inapoi)          49. AMH, Fi?a nr. 78 din 19.I.1926, Inf. Axente Secula, proprietar în Siria, relateaza ca dupa moartea adv. Gh. Secula, vaduva aestuia, Iudita, venea pe la neamurile barbatului sau din Siria, îndeosebi vizita pe Dumitru Secula, în Siria sunt si azi multe familii de tarani, Secula (inapoi)          50. AMH, Fisa nr. 85 din 2.I.1936, Inf. Dr. Nerva Oncu, advocat în Baia de Cris (inapoi)          51. pag.107- Ioan Georgescu: Dr. Ioan Ratiu (monografie) Editura Asociatiunii, Sibiu, 1928, p. 67 (inapoi)          52. Dr. Teodor Botis, Istoria scoalei normale (Preparandiei) din Arad, etc, Arad, 1922,p. 410-411). Toate datele biografice de aici (inapoi)          53. AMH, Fisa nr. 92 din 17.III.1936. Informator, Iosif Boteanu, dir. Liceului din Deva. Despre ultimii trei fucntionari ai jud. Cari figureaza pe fotografia grup, d. Boteanu da urmatoarele informatii:          Ioan Coseriu a fost scurt timp asesor în Baia de Cris si a trecut ca advocat la Alba Iulia înainte de desfiintarea judetului.          Ioan Motiu, nascut în Cuvin, jud. Arad, a fost asesor în Baia de Cris, iar dupa desfiintarea jud, a fost numit judecator la tribunalul din deva. A trait retras ca burlac.          Haralambie Munteanu a fost scurt timp functionar al Zarandului. (inapoi)          54. „Familia”, Nr. 4 din 28 Ian. 1873, publica informatia: „Dl. Ioan Simionasiu asesor la tribunalul orfanal din Zarand si-a încredintat de viioare sotie pe d-soara Elena Sulutiu, sora d-nei Victoria Frâncu. Ospatul se va tinea în cursul acestui carnaval”. (inapoi)