Cultul lui Avram Iancu Centenarul nasterii, la 1924
vizita Regelui Ferdinand in Muntii Apuseni

          Pana la marea unire dela 1918, amintirea lui Avram Iancu a fost intretinuta viu prin foarte raspanditele productiuni poietice, fie de origine poporana, fie de natura carturareasca, dar difuzate in straturile largi ale taranimii. In aceasta privinta, putini dintre eroii lumii itregi s’au bucurat de atata curata si sincera cinstire.
         Dupa unire – Avram Iancu depasind proprtiile unui personagiu regional – cultul lui trebuia sa intereseze in cel mai inalt grad si oficialitatea Statului Roman intregit. Si, daca, pana in prezent figura legendarului erou n’a putut fi inca eternizata prin operele materiale de mare anvergura, amintirea lui a fost totusi insemnata si in acest domeniu prin cateva realizari mai modeste.
         In anul 1924, cand se implineau 100 ani dela nasterea lui Avram Iancu, «Asociatiunea pentru literatura romana si cultura poporului roman, Astra » de sub presedentia fostului ministru roman Vasile Goldis, a tinut sa comemoreze evenimentul in cadrul unor grandioase serbari populare, desfasurate in prezenta Regelui Ferdinand, a familiei regale si a inaltilor dignitari ai statului, in Muntii Apuseni: la 31 August in Baia de Cris, Tebea, Campeni; la 1 Septembrie in Vidra si pe muntele Gaina; la 2 Sept. in Cluj.
         Serbarile au fost premerse de parastase, oficiate in toate bisericile romanesti din tara in ziua de 28 August (Sfta Marie) si au intrecut prin fastul si amploarea lor toate manifestarile similare organizate pana la aceasta data pe pamantul Romaniei intregite.
         Descriu acest eveniment din carnetul propriu, fiind martor ocular. (
NOTA 1)
         Din preziua, 30 August, trenurile obicinuite impovarate la maxim, cat si zeci de garnituri speciale, carau pre Muntii Apuseni pelerini din toate unghiurile tarii. Soselele, ca in ajunul unor lupte, ajunsera neincapatoare pentru multimea automobilelor si a trasurilor, cari toate urmareau aceeas tinta. Prin vazduh se ivira aeroplane, lucru foarte putin vazut in aceste locuri, pana aci.
         Populatia statelor se concentrase, dupa regiuni, in cele trei puncte, pe unde avea sa treaca regele si sa se defasoare solemnitatile.
         La Campeni, unde se hotarase popasul de noapte al curtii regale si al inaltilor oaspeti, lucrau cu zor de mai multe zile un numeros stat stat major al organizatorilor: autoritati civile, politie, armata. Intreg orasul a fost transformat intr’un vast hotel, catre care armata a mai durat 2000 de corturi pe campurile dela periferie.
         Timpul a fost destul de favorabil, incat cei sositi de cu seara au petrecut noaptea si pe afara, pe camp, langa focuri.
         N’au ramas mai prejos nici pregatirile facute pentru alimentarea acestor mase de oameni. Pentru inaltii oaspeti, a fost pus pe drum un marerestaurant din Bucuresti, cu tenuri speciale. Poporului, asemenea i s’a distribuit traditionala pomana. La intrarea in comuna Vidra, pe marginea soselei au fost cladite movilite de colaci. A fost intr’adevar o pomana ca’n povesti.
         Pregatite din acest prilej, atunci s’au inaugurat intaiele realizari materiale pentru pomenirea lui Avram Iancu. Tot atunci s’a depus in Cluj piatra fundamentala pentru o monumentala statuie, ce va trebui sa se inalte cu timpul in capitala Ardealului.

         Incoronarea mormantului. Conferinta prof. Sabin Opreanu.

         
         Serbarile s’au inceput sambata in 30 August, cand a sosit in Baia de Cris comititul „Asociatiunii”, unde s’a intalnit cu presedintele ei, Vasile Goldis.
         La orele 17 s’a intreprins un pelerinaj la Tebea (distanta e numai de doi km.) si s’a depus pe mormat o frumosa coroana de frunza de stejar cu panglici treicolore. In fata mormantului, delegatul „Asociatiunii”, prof. univ. Dr. Ioan Lupas, membru al Academiei Romane, a rostit un inflacarat imn, din care extragem urmatoarele:
         „Binecuvantat si preaslavit sa fie numele tau Avrame, Rege al Muntilor nostri si mucenic al libertatii noastre nationale!”
         Sfintele tale moaste odihni-se-vor de acum fericite si vor afla „usurare multa” in pamantul desrobit al patriei intregite! Aci, sub gorunul lui Horea, alaturi de ale mucenicului Ioan Buteanu si de ale neinvinsului preot Simion Groza(NOTA 2), ce isi vor infrati sfanta tarana cu a eroilor dela Tisa, cari si-au varsat si ei fara preget sangele pentru infaptuirea idealului neamului romanesc de pretutindeni. Iar sufletul tau va straluci in lumina dreptilor, alatur de a lui Saguna, carmuitorul cu crucea, si de al lui Simion Barnutiu, conducatorul cu condeiul.
         Nadejdea voastra cea fara de moarte este acum implinita.
         Priveghiati din inaltimiea vesnicilor voastre lacasuri asupra sortii poporului nostru, indreptatindu-i pasii spre cararile virtutilor morale, nationale si patriotice.
         Priveghiati si va bucurati ca lupta buna ati luptat, credinta ati pazit. Voua si tuturor celor impreuna luptatori cu voi se cuvine, cinste, lauda si marire in veci. Amin”

         Seara, la orele 20, in Baia de Cris, profesorul Sabin Opreanu din Cluj (originar din Rovine, de langa Brad, satul tribunului Groza) si-a desfasurat interesanta conferenta despre evenimentele anilor 1848 – 49.

         Bustul si placa comemorativa dela Baia de Cris.

          Dumineca in 31 August, la orele 8 dmineata a fost desvelit in Baia de Cris un bust de bronz al lui Avram Iancu, executat de sculptorul banatean Romul Ladea precum si placa comemorativa de pe casa unde a murit eroul.
         Serviciul divin l-a oficiat P. Piso, protopopul Zarandului, asistat de preotul locului. Raspunsurile au fost date de un cor al studentilor criseni, imbracati in costuma nationale.
         Al. Lapedatu, in numele ministerului artelor multumeste localnicilor, din initiativa si cu spesele carora s’a infaptuit cea dintai statuie a lui Avram Iancu.
         In fata statuei presedintele „Asociatiunii”, Vasile Goldis, a spus intre altele, urmatoarele:
         „Se implinesc 100 ani dela nasterea eroului si suntem fericiti sa putem sarbatori acesta data in imprejurarile de azi, cand visul lui s’a implinit. Fericit poporul care are morminte, in fata carora sa se poata inchina, caci natiunile traiesc mai mult prin mortii lor. In fruntea acestora sta Avram Iancu. Ne inchinam cu evlavi in fata memoriei lui, siguri fiind ca poporul nostru care se poate mandri cu eroi de talia lui Avram Iancu, nu va pieri in veci.”
         Dupa orele 9, cortegiul a plecat spre Tebea intru intampinarea trenului regal.

         In gara cfr. Avram Iancu

          Linia ferata Arad – Brad ce tina cursul Crisului strabate lumca la o distanta de cateva sute de pasi numai de cimitir. Pentru oprirea trenului s-a improvizat in fata cimitirului o halta – mai tarziu durata in piatra – , si s’a croit un drum de 291 metri drept in poarta principala a cimitirului. Drumul a fost plantat pe ambele laturi cu brazisori, cari prinzandu-se s’au dezvoltat frumos mai apoi si exista si azi.
         Halta ca si cimitirul si biserica erau splendid pavoazate cu drapele si flori, iar lunca si ialtimile din jur, intesate de public, in haine de sarbatoare.
         La orele 10 soseste trenul regal. Intr-o furtuna de urale, descinde Regele Ferdinand, M. S. Regina Maria, A. S. Principele Carol A. S. Principesa, apoi ceilalti oaspeti ai curtii regale, intre cari si amiralul englez Beatty cu doamna. Cu acest tren au mai sosit si membrii guvernului; I. P. S. mitropolitul primat tarii, Miron Cristea; Pimen, mitropolitul Moldovei; atasatul Frantei; generalii intre cari si General Averescu si alti inalti dignitari.
         Se formeza cortegiul spre cimitir, unde aveau sa se desfasoare punctul central al programului, parastasul lui Avram Iancu.

         Cimitirul eroilor din Tebea

          Cimitirul din Tebea situat pe o colina are in centru biserica, strajuita dinspre Miaza-noapte de uriasul gorun al lui Horea. Mormantul lui Avram Iancu se afla in fata iesirii dinspre Apus a bisericii.
         Din prilejul serbarii centenarului, istoricul cimitr din Tebea a fost declarat, cimitir al eroilor si amenajat, in consecinta. Intai, a fost largit, tragandu-i-se ziduri noua, creaindu-i-se si un portal artistic. Intrarea pe sub bolta portalului o inchide cu lant greu de bronz.
         Apoi, au fost deplasate in alta parte a cimitirului cateva cruci din vecinatatea mormantului lui Avram Iancu, creindu-se mai mult spatiu liber in jur, vreo 600 m.p. si realizandu-se astfel o mai favorabila perspectiva monumentului.
         S’au transportat si reinhumat aici la dreapta cum urci in cimitir, osemintele tribunilor dela 1848: Ioan Buteanu dela Gurahont si Simeon Groza dela Rovine. Au fost stramutate pentru alineare si osemintele sublocotenentului Stefan Barsan din 10 Vanatori, cazuti la 16 Februarie 1919, in luptele dela Halmagiu. Tot aci este inmormantat si caporalul Bota Ilie din Steia din batalionul II. al Regimentului Horea (NOTA 3) ranit grav la Dealu Mare in ziua de 16 Februarie 1919. La stanga intrarii, sub peretele bisericii, in morminte aranjate geometric, au fost concentrate osemintele altor 70 soldati din vechiul regat cazuti la 1916, in luptele de la Petrosani, Petros si Vulcan. De o latura si dealta a mormantului lui Avram Iancu au fost asezate doua tunuri cu gaurile indreptate spre vest. Au ramas aci si mai departe sa faca permanenta simbolica straja a eroilor.

         Parastasul lui Avram Iancu

          Pe o vreme cu soare dulce de sfarsit de vara si intr’o atmosfera sarbatoreasca de stralucire s’a inceput la orele 11 ritualul parastasului oficiat de Nicolae Balan mitropolitul Sibiului, asistat de 30 preoti. In fata mormantuluistrajuit simbolic de cele doua tunuri si un singur taran legionar de a lui Iancu, ramas in viata, a ingenuncheat regele tarii, regina, printi, printesa – indigeni si de neam strain, – generalii in mare tinuta, arhierei, ministrii, notabilitatile intregei tari, apoi zeci de mii de tarani si intelectuali, risipiti pana la mari departari, sub poalele colinei, pe lunca Crisului, cu capetele descoperite, sub marea de steaguri ce fluturau sub adierea vantului.
         Cat a durat sfanta slujba, avioanele spintecau vazduhul, repezinu-se pe o clipa ca si sagetile pe deasupra mormantului, aruncand flori.
         La sfarsitul parastasului, regele a decorat cu insignele „Croana Romaniei”, pe legionarul Simion Giurgea, din com. Dupa Piatra, in etate de 97 ani, cel din urma lacer al lui Iancu.
         Apoi a inceput seria cuvantarilor, evocandu-se viata de glorioase fapte si tragic sfarsit al celui comemorat azi.
         La mormant, a vorbit intai mitropolitul Nicolae Balan, apoi Al. Lapedatu, ministrul cultelor si la sfarsit Nicolae Buta, delegatul tinerimii universitare din Transilvania.
         Poporului i s’a vorbit de pe cinci tribune. A cuvantat: un ardelean, un muntean , un moldovan, un basarabean si un bucovinean.
         Spicuim din cuvantarea mitropolitului Nicolae Balan.
         „Ne plecam fruntile inaintea marimii sufletesti a barbatului care sintetizand in fiinta sa aspratiunile dupa libertate ale poporului sau, s’a facut intr’un mod atat de stralucit, cu jertfa vietii sale, purtatorul lor”.
         „Rasarit din patura vanjoase a taranimii noastre din munti, Avram Iancu, a ramas in contact neintrerupt cu bataile inmii acestora. In sufletul lui vibrand de durere la vederea suferintii fratilor sai, s’a trezit cu putere irezistibila strigatul dupa liberatate a stramosilor.”
         „Intors in munti, el cheama in jurul sau poprul si-l organizeaza. La sunetele de alarma al tulnicilor de pe toate satele si ascunzisurile muntiloe se adunara roiuri de tarani imprejurul viteazului lor capitan, sub ordinele lui se forma „loagarul” si se trezi vitejia strabuna. Uneletele de lucru – aceste nedespartite tovarase de robie al taranului – se prefacura dintr’o data in arme de lupta, ca sa-si apere „saracia nevoile si neamul”. De aci inainte si pana la infrangerea vrasmasului, viata lui Iancu n’a fost decat un sir neintrerupt de lupte si biruinte glorioase.”
         „Duhul lui Iancu ramane de-apururi in inima poporului nostru, ca intarire pentru cei sovaielnici, ca neinfricata impintenare spre jertfa a tuturora si ca o calauza buna in vremurile grele de care nu este scutita soartea nici unu popor. Cu el sa umplem inimile si inchinandu-ne inainea umbrei marelui erou, sa-i zicem:
         Iancule mare,
         Bravu e tare
         Cu noi sa fii!”

         Ministerul cultelor Al. Lepedatu, a spus intre altele:
         „Abia a trecut o jumatate de veac de cand s’a stins, in pamantul ope care stam azi, cu respect si admiratie, sufletul zdrobit prin deceptii si suferinte a celui mai de seama reprezentant al generatiei de luptatori romani ardeleni dela 1848, al lui Avram Iancu – si iata ca idealul pentru care el a luptat, cu eroism incomparabil, libertatea nationala si politica a Romanilor din Transilvania a fost ajuns”
         „...la mormantul acesta ne gasim azi, cu toti fii ai patriei Roamane marite si reintregite, Basarabeni, Bucovineni si Moldoveni, Dobrogeni, Munteni si Olteni, Ardeleni, Banateni si Ungureni, sa aducem in frunte cu insusi gloriosul nostru suveran, prinos de evlavie si de preamarire: celui ce-si doarme, acum, desigur, linistit si multumit, somnul de veci...”
         „...Guvernul tarii, prin glasul meu saluta cu respect umbra glorioasa a marelui erou si se inchina cu pietate mormantului sau, preamarind in a celasi timp virtutuile afirmate prin veacuri, ale populatiei care a dat neamului ramanesc, acum o suta de ani, pe cel mai ilustru fiu al muntilor, pe nemuritorul Avram Iancu...”
         „Glorie amintirii lui!”

         Parasind cimitirul, regele a depus o coroana pe mormantul lui Avram Iancu, iar M. S. Regina Maria a presarat flori pe mormintele eroilor.

         Traditionala pomana a mortului

          La orele 12 s-a servit o masa pentru cateva sute de persoane, in cap cu regele, in pavilionul cladit pentru acest scop pe terenul sesos dintre cimitir si sosea, care terminat si adaptat mai tarziu, deserveste azi scopurilor unui camin cultural.
         In acelasi timp s’a intins si pe lunca o imensa masa populara, la care s’au ospatat mii si mii de tarani. Mii de tarani au primit din partea „Asociatiunii” cate o icoana a lui A. Iancu, ca sa aiba ce duce acasa, ca amintire, apoi biografia scrisa de prof. Dr.Silviu Dragomir. Pentru ospatare li s’a distribuit cate un colac de sufletul mortului si cateo ulcica cu vin, ulcica de dus acasa.
         La masa regala a vorbit intaiu presedintele consiliului de ministri, Ionel I.C. Bratianu, care a spus intre altele:
         „ Neamurile ca si indivizii isi fauresc rostul vietii lor si lasa urma in lume prin energia cu care sunt in stare sa-si manifesteze insusirile.”
         „ Barbatii cari in cursul vremurilor au reprezentat au desteptat, au indrumat energia nationala de tot felul, au dreptul la recunostinata noastra.”
         „ Inaltatoarea sarbatoare de azi, la mormantul lui Iancu; sub falnicul stejar al lui Horia, ne-a infatisat intr-o simbolica imagine pe Suverani, incurajati de poprul lor, inchinandu-se la altarul patriotismului, la adapostul vanjos si mandru al stravechiului eroism national.”

         La aceasta masa oficiala, imediat dupa vorbirea primului ministru, Regele Ferdinand a rostit urmatorul discurs, pe care il reproducem in intregime:
         „Cu inalta insufletire am venit impreuna cu Familia Mea, spre a Ne inchina imprejurul legendarului goron al lui Horia , la mormantul lui Avram Iancu, marele luptator pentru drepturile nationale.
         Mi-a fost dat Mie, inataiul Rege al Romaniei intregite, sa vin aici sa consfintesc incheierea unui lung si dureros proces istoric in care era vorba de revindicarea celor mai elementare drepturi de viata nationala si de demnitatea omeneasca a celui mai vechiu si mai numeros popor din atar aceasta, care pe langa o munca cinstita, daduse din sanul sau stapanitorilor de pe vremuri atatia ostasi viteji, atatia generali vestiti, ba inca si un mare rege.
         Ai murit chinuit pe roata, tu, neinfricatule Hiria cu ai tai. Iar tu, viteazule intre viteji, Avram Iancu, inchis-ai ochii ratacitor pe drumuri, singur numai cu fluierul tau, cu sufletul intunecat si nemangaiat, pentruca iti vedeai zadarnicita tinta luptelor tale.
         Si totusi jertfa voastra era sfanta, caci dreptatea s’a facut, indeplinindu-se inteleapta vorba a poporului: Apa terce, pietrele raman.
         Credinta in suflete, rabdarea in munca si cinstea in viata, au adus aceasta biruinta a voastra, iubit popor al Muntilor Apuseni. Pastrati cu sfintenie aceste frumoase virtuti. Atatea veacuri de impilare nu au putut strege depe fata vostra darza si indaratnica mandrie a unei rase pline de putere, care-si asteapta acum o buna stare bine meritata. Stiu cate greutati ati indurat, si de aceea dragostea si grija Mea parinteasca pentru imbunatatirea vietei voastre materiale si culturale va este pe deplin asigurata.
         Si acum, tocmai precum la Putna lui Stefan cel Mare facui un calduros apel catre toti fiii Tarii, pentruca mana in mana sa desavarsim organizarea si intarirea Statului in Romania intregita, tot asa in fata umbrelor acestor eroi nationali ai Muntilor Apuseni si ai intregului romanism, ma indreptez cu dragoste si staruitor catre toti, indemnandu-i sa se gandeasca mereu la greaua raspundere ce apasa asupra generatiei noastre si la datoria imperioasa ce avem de a fi cinstitori si credinciosi marilor jertfe ce s’au facut in luptele din trecut si din zilele noastre pentru dobandirea drepturilor nationale. In aceste fel vom pasi cu totii, intr’o sfanta unire, la amrea munca pentru indeplinirea destinelor Tarii, dupa dorintele intregei suflari romanesti.
         Asa sa ne ajute Dumnezeu!”

         La orele 14, suveranii cu suita si toate oficialiatile au plecat cu automobilele spre Campeni.

         Sedinta festiva a Astrei, la Campeni. Conferinta prof. Silviu Dragomir.

         
         La orele 17 automobilele regale intrand in Campeni, au fost intampinate si insotite de cateva sute de Moate si Moti, calare.
         Seara, la orele 18 a avut loc sedinta festiva a sectiilor Astrei pentru comemorarea lui Iancu, prezidata de rege. Dupa discursul lui de binecuvantare al presedintelui Vasile Goldis si raspunsul Regelui , profesorul universitar Silviu Dragomir si-a desvoltat o conferinta ocasionala.
         Din succinta, dar complecta povetire retinem pasagiile care trateaza despre armele Iancului, implicit celebrele tunuri de lemn, detaili interesante si prea putin cunoscute.
          „Comitetul din Sibiu proiectase sa înarmeze 16 legiuni cu un urias efectiv de 195 mii de oameni, dar se vazu în curând în imposibilitate de-a câstiga un numar atât de mare de arme. Generalul Puchner, care ramasese în Ardeal sa reprezinte pe împaratul din Viena, n'a avut niciodata încrederea deplina în Români si de aceea nu le-a dat, decât un numar prea neînsemnat de arme. O statistica oficiala din Septemvrie 1849, când s'au cules armele de catre armata austriaca si dela populatia româna, ne spune exact ciira ¦arrrtelor ce au fost distribuite prefectilor români în cursul revolutiei: 2120 erme militare, 480 flinte cu percusiune, 1802 arme de vânat si 598 carabine. Dintre aceste arme, legiunile lui Iancu si a lui Buteanu nu au primit mai mult ca 1200 arme bune, astfel ca si Mofii au fost nevoiti a se înarma cu furci, coase si mai ales cu lanci, pentru a nu întâmpina pe dusman cu manile goale".
         Stim însa ca Iancu sia mai îmbogatit arsenalul, cu armele de mâna si cu tunurile capturate dela dusman. Mai apoi staruind mult la comandantul cetatii din Alba Iulia, la 20 Februarie 1849 obtinu o cantitate mai mare de munitie si un tun mic, de un funt.
         „Pâna atunci Românii nu dispuneau decât de tunuri de stejar. Ele se faceau din fier varsat, captusit cu lemn, cu cari trageau o singura data pentru a speria pe inamic. Asa spre pilda în lupta de pe Vârful Trainisului lânga Huiedin, Motii au pus în actiune doua tunuri de lemn, pe cari au fost nevoiti pe urma a le lasa în mâna dusmanului. Prin Martie, încearca un ceasornicar din Abrud cu numele Andras sa verse tunuri de fier, dar nu izbuti. In aceeas vreme însa un Câmpenar, Nicolae Mucea, a izbutit a varsa trei tunuri, dintre care unul a fost dat lui Axente, care l-a dus la Blaj, iar dupa terminarea rasboiului a fost asezat în cetatea dela Alba Iulia. Al doilea n'a reusit. Pe acesta 1-a dus Iancu la Vidra, unde 1-a pastrat câtava vreme si dupa revolutie, iar a treilea a fost pus în functiune însa fara de succes în cursul bataliilor, ce s'au dat mai târziu. Munitia si tunul primit din Alba-Iulia le aduse la Câmpeni capitanul de geniu Oprea Circa, la a carui staruinte se hotarâse colonelul aparator al cetatii sa le trimita lui Iancu. Aceasta este istoria tunurilor Iui Iancu, despre cari batrânii nostri vorbeau cu atâta entuziasm".
          Au tinut apoi discursuri omagiale: mitropolitului primat, mitropolitului greco-catolic al Blajului, mitropolitul Chisinaului.
          Dupa aceste, primit cu aplauze de asistenta, delegatul Academiei Române, Octavian Goga, a tinut un fulminant discurs, din care reproducem peisagiu), care zugraveste atmosfera sufocanta în care s'a desfasurat la 1852 vizita în Muntii Apuseni a împaratului dela Viena.
         „In casa dela Vidra, înconjurat de tribunii cari iau mai ramas, sub ochii înlacrimati a unui tatajaran, tacut si reflectând parca în privirile duse, crâmpeie dintr'o glorie apusa, el (Avram Iancu) s'a închis ca într'o cripta mortuara. Erau zadarnice toate îndemnurile prietenilor, invitatiile la dieta dela Sibiu, planurile de memorand la împaratul... Iancu era protestarea muta a deceptiei generale si era prinsonierul demnitatii sale ranite. In aceasta postura l-a surprins calatoria împaratului Franz Iosif în Ardeal, vizita tânarului monarh în Tara Motilor. Toate staruintele prietenesti de atunci, cu tot mirajul unor avantagii politice pe seama alor sai, nu l-au putut împiedeca sa apara înaintea domnitorului. Vizita plapândului Habsburg s'a desfasurat într'o atmosfera de amaraciune si doliu. Fostii lanceri, lancerii lipsiti de comandantul lor, se uitau cu sprâncenele încruntate la acest convoiu nedorit. In fata casei cu sindrile dela Vidra, nu astepta decât tatal eroului, întinzând un pahar de vin oaspelui, cu un gest linistit de politeta patriarhala. Avram Iancu pregatise acest gest de muscatoare ironie si se afundase în codru ca un vultur cu aripele zdrobite".

         Troita lui Avram Iancu depe muntele Gaina, la 1486 m.

         
          A doua zi, luni, în 1 Septemvrie Ia oarele 9 dimineata, alaiul regal a sosit în Vidra, de unde a pornit imediat în ascensiunea muntelui Gaina. Trasându-se din vreme un drum improvizat, ascensiunea care a durat aproape doua ore, s’a facut in conditiuni favorabile. Regele, Regina, A.A.S.S. Printul Carol, Principesa Ileana precum si cei mai multi dintre oaspeti, intre cari si unii prelati, au urcat calare muntele. Altii au incercat sa se foloseasca de care cu boi, pana unde au putu strabate.
         Catre 11 incepuse sa mizguie ploaia. Vremea s’a inseninat, insa si n’a fost nevoie de corturi solide, durate pe platoul muntelui de catre batalionul de vanatori din Abrud.
         Piscul de rasarit al muntelui a fost amenejat in forma de cerc cu un diametru de 13 metri. Platforma spirijinita pe zidul de piatra are 6 trepte spre Vest.
         In mijlocul platformei plantata cu jnepeni de munte a fost fixata crucea comemorativa de o reala valoare artistica, cioplita din piatra de Câmpulung, opera sculptorului Mâtauanu din Bucuresti, deunde fusese trimisa gata.
         In felul acesta piscul nivelat al muntelui, cu troita în mijloc, întruchipeaza un maret altar sub cerul liber, dominând dela acea înaltime solitara o vasta si fermecatoare regiune alpina, amintindu-ne imaginea lacasurilor de închinare ale vechilor Druizi, adoratori ai singuratatilor înalte.
         Troita a fost sfintita de catre mitropolitul primat, asistat de episcopul Nicolaie Ivan al Clujului si poseda urmatoarea inscriptie:
         „Inaltatu-s'a aceasta sfânta cruce întru amintirea nemuritorului Erou al Muntilor — Avram Iancu — din prilejul serbarii centenarului nasterii sale si s'a sfintit în ziua de 1 Septemvrie 1924 în prezenta M. S. Regelui Ferdinand si a reprezentantilor Natiunii române întregite si recunoscatoare".

         Botezul Batalionului Avram Iancu.

          Dupa terminarea ceremoniei religioase dela troita, a urmat solemnitatea conferirii numelui de „Avram Iancu", batalionului de vânatori de munte din Abrud, care se afla în careu pe platou.
         Regele Ferdinand, adresându-se trupei, a rostit urmatoarea cuvântare: „V'am adunat azi aici pe frumosul colt al Tarii Motilor, stropit de sângele atâtor eroi, cari au luptat si cari au cazut pe câmpul de onoare pentru ceeace le era totdeuna lucrul cel mai sfânt — iubirea de neam — spre a cinsti pe cel mai mare dintre eroii acelor timpuri grele de lupta, facând ca numele lui sa fie în veci în amintirea scumpei mele armate. Am ales batalionul de vânatori de munte din Abrud, pentru a da unei trupe din România întregita numele lui Avram Iancu. Pentru voi este o mare cinste si sunt sigur ca veti sti sa va aratati totdeuna demni de numele acestui mare erou. Voi stiti cine a fost Avram Iancu. El a luptat si a suferit pentru ideia întregirei poporului român. Amintirea lui este înca vie în toata tara si mai ales în coltul acesta unde el singur cu motii sai a stiut sa reziste trupelor ungare, împiedecândule de a patrunde în aceste vai. Sa saditi adânc în inimele voastre calitatile acelora cari au condus la biruinta si sa urmati pilda acestui erou".
         Ministrul de razboiu a cetit înaltul decret, prin care s'a decis ca aceasta unitate se va numi de aci înainte: „Batalionul 5 vânatori de munte Avram Iancu". Apoi s'a primit defilarea batalionului, A. S. R. Principele Carol a defilat la dreapta primului pluton.

         Petrecerea câmpeneasca.

          Dupa terminarea ceremoniilor a urmat o masa câmpeneasca, înscenânduse traditionalul „târg"(NOTA 4) ce se tine aici, pe acest platou în fiecare vara, dumineca întâia dupa sarbatoarea Sf. Petru.
         In sunetul muzicii militare, poporul si soldatii batalionului de vânatori au executat dansuri nationale.
         S'au prins în hora si Suveranii, alaturi de popor. A. S. R. Ileana a jucat pe rând cu soldatii si flacaii tarani. Asemenea M. S. Regina Maria. Nu s'a lasat mai prejos nici Regele, care — spre disperarea organizatorilor — a-mâna mereu plecarea. A fost o atmosfera de înalta însufletire. Regele a dansat cu doamnele din societate, amestecându-se printre popor. A jucat mai mult cu doamna Goldis.
         Atâta intimitate între un suveran si supusii sai nu s'a mai pomenit, decât în basme. Ne gândim la atmosfera sufocanta în care s'a petrecut cealalta vizita împarateasca, tot pe acel Ioc, înainte cu 72 ani, când tânarul habsburg, Franz Iosef, la 1852 vizitase Muntii A-puseni.(NOTA 5)

         Muzeul Avram Iancu din Vidra.

          Vechei case în care s'a nascut Avram Iancu i s'a adus de ambele laturi câte o aripa pentru scopurile unui muzeu si a unei case culturale.
         In acest muzeu a fost adunate relicvii din anii 1848/49 precum si obiecte etnografice. In camera întâia erau expuse în dulapuri si pe pereti: fluierul lui Iancu, proclamatii din anii 1848 si 1849, fotografii si desemne reprezentând pe Iancu si pe ceilalti tribuni, precum si scene de lupte si locurile pe unde s'au petrecut, apoi drapele din 1918—1919, între cari Si drapelul Regimentului voluntarilor Horia dela 1919.
         In camera a doua se puteau vedea: pusti, sabii, pistoale, lanci, buzdugane, un sfesnic al lui Andreiu Muresanu, ceasul Iui Axente Sever, masca mortuara a lui Axente Sever, fotografii de a lui Clemente Aiudeanu si a lui Balint, scrisori de ale prefectilor, monede, etc.
         Inaugurarea muzeului s'a facut tot în ziua de 1 Sept., dupa coborârea depe muntele Gaina, pe la orele 16, în prezenta familiei regale si a celorlalti oaspeti amintiti. Serviciul divin a fost oficiat de catre episcopul Clujului, Nicolaie Ivan, care la sfârsit a rostit o cuvântare comemorativa.
         A luat apoi cuvântul Vasile Goldis, presedintele Asociatiunii, multumind regelui si familiei regale, arhiereilor si celorlalti înalti oaspeti pentru cinstea de care au fost învrednicite nazuintele Asociatiunii de a-si manifesta prinosul de recunostinta fata de memoria celui pomenit.
         Multumeste ministrului cultelor si artelor, Alexandru Lapedatu, „care cu multa dragoste de neam si neîntrecuta veneratiune pentru memoria lui Avram Iancu, a pus la dispoz tie sumele foarte însemnate, cu ajutorul carora s'au putut ridica aceste înfaptuiri".
         Preda apoi cladirile în grija nemijlocita a Despartamântului AbrudCâmpeni al Asociatiunii.
         Cu aceasta serbarile din Muntii Apuseni, luând sfârsit; la orele 17, familia regala si numeroasa suita, în mijlocul ovatiunilor, a plecat cu automobilele spre Câmpeni, Turda, la Cluj.
         A treia zi, în 2 Septemvrie, în cadrul altor solemnitati stralucite, s'a sfintit în Cluj piatra fundamentala a statuei lui Avram Iancu.

   NOTE

         1. Discursul regelui, cat si celelalte cuvantari sunt cuntrolate cu textele autentice publicate in "Monitorul Oficial", Nr. 208 din 23 Sept. 1924, cat si cu cele publicate in redactia oficiala a revistei "Transilvania" din Sibiu, Nr. 8- 9 din Aug. Sept. 1924 (inapoi)
         2. Simeon Groza a fost preot in Rovine, langa Brad, care ca si aproape toti preotii din muntii nostrii, in acele vremuri de restriste, miroseau mai mult a praf de pusca, decat a tamaie. Preotul tribun Groza a participat la toate luptele duse impotriva lui Hatvani si Kemenyi. Cel mai mare merit a lui e, ca in ziua de 8 iunie 1849 a capturat o parte din proviziile de alimente a lui Hatvani, din care pricina isbucnind foamea in tabara dusmanilor, acestia au fost curand biruiti. (inapoi)
         3. AMH, Jurnalul propriu. Corpul voluntarilor Horia, devenit regimentul de inf. Baius, s-a format in Februarie- Martie 1919 din populatia plasilor Brad, Baia de Cris si Halmagiu (Abrudenii au fost lasati la vatra) de catre dr. Ioan Suciu, seful rezortului organizarii in Consiliul Dirigent, ajutat de maiorul Florin Medrea, cu scopul de a apara valea Crisului de incursiunile unor trupe maghiare complect demoralizate. La ofenziva armatei romane, pornita din Halmagiu la 16 aprilie 1919, a colaborat si aceasta unitate compusa din localnici.
          Cu o misiune mai dificila a fost insarcinat batalionul II, avand sa atace pozitiile cadetilor unguri dela Dealul Mare, deasupra com. Grosi din jud. Arad si in fata com. Criscior din jud. Bihor, adeca pe granita dintre Arad si Bihor. Lupta s-a dat in padure si cadetii unguri, niste baietandrii entuziasti trimisi depe bancile academiei militare din Oradea, au rezistat cu multa indarzire. La un asalt, a fost grav ranit comandantul companiei a doua locotenentul Romulus Mager, originar din Bodesti langa Halmagiu, de prezent judecator la tribunalul Arad. Un glont, dela distanta de cativa pasi numai, i-a perforat bratul stang si piepul cu ambii plamani. Au fost raniti si mai multi soldati, dintre cari au murit trei: soldat Zaharia Trifa din Ribicioara, inmormantat la biserica din Grosi; sergent Adam Baiantu din Mesteacan, inmormantat la biserica din Criscior si Ilie Bota, mort in spitalul din Baia de Cris si inmormantat la Tebea. (
inapoi)
         4. "Targul de fete" depe Muntele Gaina se serbeaza din vremuri imemoriale in fiecare vara. Data lui se socoteste astfel; Daca Sf. Petru (dupa calendarul vechiu) cade pe zilele de duminica, luni, marti sau mercuri, targul se va tine in proxima dumineca; daca cade pe ziua de joi, vineri sau sambata, targul va fi de duminica intr-o saptamana. Cade deci, in a doua jumatate a lunei Iulie. La aceasta serbare campeneasca se aduna cate 4-5 mii de oameni, populatia munteana din jur, cat si excursionisti din intreaga tara (nota redactiei: in 2007 numarul acestora era de aproximativ 20.000) (inapoi)
         5. Imparatul urcase muntele pe cealalta versanta, din Halmagiu si pe platoul muntelui Gaina trebuia sa fie intampinat de Avram Iancu. Intrigat de absenta lui Iancu, o neliniste il cuprinse pe imparat si suita sa, temandu-se de o noua rascoala a Motilor. Guvernatorul Ardealului s'a interesat atunci dela delegatia Motilor, daca sunt in siguranta. Nadeoritii si odiosii oaspeti au mai prins putere numai dupace tribunul Balint, le-a spus ca stau buni cu capul ca nu se va intampla nimic.
         In amintirea acestei vizite a fost ridicat mai tarziu in piscul impadurit al muntelui un mic obelisc de marmora rosie, care acum este daramat. (
inapoi)