DOCUMENTE ISTORICE
       Pagina aceasta contine documente referitoare la istoria si oamenii locului, prezentate sub forma unor studii sau in forma de manuscris.
       Daca aveti orice fel de date sau documente va rugam sa le trimiteti la adresa:
webmaster@darnick.com
Protocoalele bisericii ortodoxe



Atestatul documentar al Halmagiului


         Documentul prezentat in facsimil si transcris mai jos este datat in Timisoara la 10 April 1451. Prin acesta Ioan Huniade instiinteaza Capitlul din Arad ca voind sa rasplateasca pe distinsul Voevod de Halmagiu Moga pentru serviciile prestate coroanei regatului ungar, darueste Voevodului Moga, fiilor Mihai si Sandrin si urmasilor lor, voevodatele de Capalna (Kapolna), Halmagiu (Halmagh) si Baita (Kisbanya) din comitatul Zarandului. Documentul suna astfel:

         "Iohannes de Hunyad Regni Hungarie Gubernator etc. Honorabili Capitulo Ecclesie Orodiensis. Salutem cum honore. Cum nos pro fidelitatibus servicys et fidelium servitiorum meritis gratuitis, Egregy Moka waywoda de Halmagh, quibus ipse sacre hulus Regni Hungariae Corone et expost nobis sub locorm et temporum varietate laudabiliter exhibitis et impensis, quorum intuitu volentes sibi aliquantis nostram exhibere benivolentiam favorosam waywodatum de Kapolna Halmagh et Kysbanya notatum in Comitatu de Zarand. In quorum pacifico dominio Idem Moka waywoda et fily sui videlicet Michaelis et Sandrinus a dudum perstitisse et persistere asseruunt etiam de presenti. Ac totum et omne Regnum si quod Regia maiestas in eisdem qualitercumque et exquibuscumque causis modis et rationibus haberet aut ipsius concerneret serenitatem simulcum cunctis ipsorum utilitatibus et pertinenciis quibuslibet prefatis Moka waywode et Michaeli ac Sandrino filys cuiusdem ipsorumque hereditatibus et posteritatibus universis serie aliarum literarum nostratarum donationalium exinde con faclurarum imperpetuum dedimus velimusque ipsos per nostrum et vestrum homines in dominium eiusdem legittime facere introduci. Supper quo honorabilitati vestre firmiter committimus et mandamus quatinus unum mittatis hominem pro testimonio fidelitatum quo presente Stephanus Achel aut Mathias similiter Achel servi Laurencii [ ] Benedictinus de Kereky neve Iohannes Petres de Brenold. Alys [ ] homo noster ad sociis prescriptarum possessionum Kapolna Halmagh et Kysbanya [ ] juris regii in eisdem habiti universis vicinis et convicinis ipsorum in ibi legitime [ ] presentibus attendendis introducat prefatos Mokam Waywodi et filios suos in [ ] oditus statuatque eundem eisdem premisse nostre nove donationis titulo [ ] incumbenti perpetuo possidentum (pariter habende) si non fuerit contradictum contradictores fuerint. Evocet ipsos contra memoratos Moka waywodam et filios suos [ad suam pre]senciam ad terminum competentem rationem contradictionis eorundem reddifuros et posthanc [ cont]radictionis et statutionis seriem cum contraductorum et evocatorum si qui fuerint [ ] comemoratis qui premisse statutioni intererunt nonulis terminoque assignato nobis [ ] rescribatis. Datum in Themeswar sabbato proximo ante Dominicam Iudici [ ] Millesimo CCCCL-mo primo."


Atestatul documentar al Halmagiului
high res

Diploma de innobilare a lui Ioan Halga de Halmagiu- 1680

      A fost eliberata de catre Mihai Apafi I, principe de Transilvania, la 18 septembrie 1680 in castelul de la Iernut, pentru iobagul Ioan Halga de pe domeniul Halmagiul Mare (Nagy Halmagy), la cererea doamnei Cristina Veer, sotia nobilului Sigismund de Losonczi.
      Prin aceasta diploma, iobagul Ioan Halga este eliberat din iobagie si i se confera titlul nobiliar de primipil armalist, pentru el pentru toti descendentii sai, indiferent de sex. Pe linga titlu, beneficiaza de toate drepturile nobiliare.
      Diploma se afla in patrimoniul arhivelor statului Cluj. Este scrisa pe pergament si este intarita cu sigiliul principelui Mihai Apafi I, printr-o pecete atirnata de document cu snur de culoare rosu-alb-verde.
      Diploma a fost prezentata,recunoscuta si inregistrata succesiv in noiembrie 1680 in cadrul dietei de la Alba Iulia si inca o data in cadrul dietei de la Aiud (Nagy Enjed) in ianuarie 1682.
      Diploma este redactata in latina medie, numele principelui si a stramosului meu fiind scrise cu litere aurii, culoare ce se distinge bine pe diploma chiar si dupa cei peste 300 ani scursi de la eliberarea ei.
 
            (imagine reprodusa prin amabilitatea domnului Bogdan Briscu)


Diploma de innobilare a lui Ioan Halga de Halmagiu- 1680
high res

FRAGMENTE DE FRESCA DIN INTERIORUL BISERICII VOIEVODALE






JUDETUL ZARAND, UN JUDET DESFIINTAT IN ANUL 1876

studiu realizat de Viorel Gh. Tigu
Universitatea dc Vest "Vasile Goldis" din Arad, Facultatea de Stiinte Umaniste, Politice si Administrative

Abstract
         The study entitled The Zarand County- a county eliminated in the year 1876, written by Viorel Gh. Tigu, art historian, presents the historical importance of a county that has been preserved as the most Romanian administrative- territorial unit beyond the mountains being suppose to become a new administrative unit in the West of the Apuseni Mountains.

         Pe valea Crisului Alb, incepand de la actualele localitati Gurahont - Iosasel se intindea, pana la circa 30 km. est de localitatca Brad, adica pana pe la izvoarele Crisului Alb si pana in apropicrca Abrudului, pe o lungime de 70 km. si 15-20 km. largime, in bazinul acestei vai, Tinutul si comitatul Zarandului, intre masivele muntoase ale Bihorului si Moma Codru, la nord si Muntii Zarandului si cei Metalici la sud, cuprinzand 90-100 dc localitati, de deal si munte, comitat ce avea capitala la Baia de Cris.
         Acest comitat sau judet a avut cea mai lunga viata dintre toate unitatile administrative, la nivelul judetului, cunoscute pe teritoriul Ardealului, cu toate ca istoricii nostri nu au remarcat vechimca lui. In Cronica notarului anonim al regelui Bela al II-Iea al Ungariei, scrisa pe la mijlocul secolului XII se vorbcstc de fortareata Byhor si ducele Menumorut si se spune cum a trecnt acest ducat in stapanirca ungurilor in urma actiunilor intreprinse de Usubuu si Veluc, oamenii lui Arpad.
         Drept "recunostinta” pentru serviciile aduse de catre acestia lui Arpad, cronicarul, in cap. 52 al lucrarii sale. povesteste cum au fost rasplatiti ei si spune:
         "...Apoi ducele (Arpad) a dat lui Usubuu...pentru serviciile sale, fortareata Besprem cu tot ce-i apartinc. Si lui Veluguiu (Veluc) i s-a daruit Comitatul Zarandului si tot asa celorlaltii nobili le-a impartit onoruri si proprietati..."
         Exista insasi o problema cu aceasta cronica a lui Anonimus si anume: daca acel presupus notar al regelui Bela al II-lea ar fi scris cronica sa in prima jumatate a veacului XII, cum se presupune, atunci, inaintea acestei Cronici a fost Codex Rahonczi (vezi NOTA 1), redactat intre jumatatea secolului XI si inceputul secolului XII, care ne spune cu totul altceva despre unguri, la fel ca si "istoricul" Arthur Koestler in cartea sa intitulata “Al treisprezecelea trib: Kazarii” (vezi NOTA 2) Sa se inteleaga ca nu se contesta prezenta voievodatelor romanesti la sfarsitul secolului IX, dar se contesta prezenta ungurilor in Transilvania pana in secolul XII, cu atat mai mult cu cat Codex Rohonczi este foarte clar, spre deosebire de Koestler care face un "ghiveci" istoric, punand prezenta lor, in aceleasi perioade, in spatii diferite si jongland cu datele foarte "ciudat". Aceste "danii" facute de Arpad unor luptatori ai lui, din pamant strain de ei, nu cred ca au existat, nu aveau cum, doar daca accst ,,notar anonim" a mintit pentru a impinge prezenta ungurilor in Tranailvania, cum ca ar fi mai veche. Este posibil sa fi mintit, deoarece intre anii 1064-1101, in spatiul romanesc a domnit pestc romani (blaki - vlahi) domnitorul Vlad. iar tara se numea Dacia si se intindea de la Tisa la Nistru si Marc, de la Dunare spre nord pana la izvoarelc Nistrului, fiind un stat centralizat, asa dups cum ne spunc Codexul Rohonczi. Dacat asa este, atunci vechimea Comitatului Zarandului poate fi plasata si inaintea secolelor XI -XII, dar si atunci suficient de veche ca sa ne atentioneze ca am avut impartiri administrativc care nu deranjau cu nimic statul centralizat si care erau cunoscute de populatiile care ne inconjurau geografic. Cat despre asa zisul "duce" Arpad, al notarului anonim, a fost un simplu conducator, deoarece cuvantul de "duce" provine de la latinescul duco, ere, duxi, ductum, verb de conjugarea I-a, care inseamna, in primul rans a duce (dupa sine) si abia in al doilea rand a conduce dansul, a duce armata…(cf. Dictionar latin- roman, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1966, p.108) “Duce” cu inteles nobiliar s-a extrapolat peste cel “militar” de la inceputuri, primind intelesul de azi, cand biserica si puterea au avut interese comune.
          Daca a existat acest judet cu numele de “Comitatum”, el n-a putut fi in alta parte decat numai langa Ducatul, sau Tara Byhorului a lui Menumorut, cuprinzand aceleasi limite naturale impuse de situatia lui geografica, pe care le-a avut permanent pana in anul 1876. Nu intelegem insa din ce cauza istoricii si cercetatorii nostrii nu vor sa aminteasca nimic de acest “comitat”, inainte de secolul al XII-lea, caci iata ce citim in Istoria Transilvaniei in legatura cu semnalarea primelor organizatii administrative in acest teritoriu: “Este semnificativ faptul ca in prima jumatate a secolului al XII-lea este pomenit documentar un singur comitat, al Bihorului, toate celelalte sunt pomenite de abia in a doua jumatate, mai precis pe la sfarsitul veacului al XII-lea (Dabaca, Crasna- 1164, Solnoc- 1166, Cluj, Alba, Timis- 1177, Satu-Mare- 1184, Cenad- 1197, Caras- 1200) (vezi NOTA 3)
         Aici sunt trecute toate aceste judete amintite in actele din sec. XII, dar dupa cum vom vedea, nu ni se spune nimic de Zarand, ca singurul si cel mai vechi comitat, amintit de aceasta cronica, pe suprafata Ardealului, inaintea tuturor celorlalte si chiar inaintea Bihorului. Se pune intrebarea: de ce?
         Este adevarat, Anonimus isi scrie cronica sa Faptele ungurilor, Gesta Hungarorum, pe la sfarsitul secolului al XII-lea si a folosit alte documente de la sfarsitul secolului al XI-lea, precum si izvoarele care i-au stat la indemana in calitate de mare demnitar la curtea regala, ca si traditia orala, vie inca, din vremea sa, dupa cum afirma Istoria Transilvaniei. (vezi NOTA 4)
         Si aici este aceeasi neconcordanta inre Codex Rohonczi si datele furnizate de Istoria Transilvaniei, datorita, pe de o parte, inexactitatilor lui “Anonimus”, iar pe de alta parte ca in 1961 nu a fost tradus si publicat Codexul Rohonczi ca sa se poata face un studiu comparativ. Ceea ce merita subliniat este ca in acest Codez Comitatul Zarandului nu apare. Apar insa localitati, cetati- fortarete, ca Ineul la 1080, ori Aradul la anul 1086, care existau, aveau garnizoane si erau centre vitale de aparare. Acest judet, dupa cum am aratat mai sus, a dainuit cca. 960 de ani, pana in 1878, cand a fost desfiintat si incorporat, o parte comitatului Arad, iar cealalta Hunedoarei. In rastimpul de aproape o mie de ani, la conducerea lui a ajuns, in repetate randuri, elementul romanesc local ca singurul element care l-a populat tot timpul, nu in majoritatea lui ci in majoritate de 98% si care s-a mentunut in aceeasi proportie in toata aceasta perioada de timp.
         Cronicile amintesc ca romanii de aici si-au avut voievozii lor nationali: astfel la anul 1404 e amintit voievodul Balea (Bale), fiul lui Boariu, cu resedinta in localitatea Criscior (Hunedoara) (vezi NOTA 5) Viata administrativa romaneasca aici este confirmata si de alte izvoare care spun ca spre nord de Mures, in “Tara Zarandului”, se pomenesc in veacul al XIV-lea si al XV-lea mai multe districte romanesti (districtus olahales). (vezi NOTA 6) In timpul evului mediu nicaieri pe suprafata Ardealului nu a fost mai vie si mai treaza constiinta nationala si sociala a romanilor ca in acest tinut, de a-si apara drepturile stravechi. Aici izbucneste revolutia lui Horea, la anul 1784, dupa cum relateaza N. Densuseanu in lucrarea sa “Revolutia lui Horea”, prin proclamatia lui Crisan la biserica din Curechiu (Hunedoara). Dupa cum reiese, revolutia lui Horea de la anul 1784, izbucneste aici in judetul Zarandului, in noaptea de 1 spre 2 noiembrie 1784. Urmasii acelorasi romani din Zarand, dupa 64 e ani iau parte din nou cu toata energia si la luptele de la 1848, avand in fruntea lor pe Iancu, iar ca prefect al acelui comitat pe Ioan Buteanu, care, cazut in mainile lui Hatvany la Abrud, a fost executat prin streang de calaii acestuia in satul Iosasel de la marginea Zarandului, in luna mai 1849. Aceasta zona romaneasca cuprindea regiunea Muntilor Apuseni si anume: cercurile Campeni, Abrud in intregime, precum si cercurile muntoase Ilia, Huedin, Turda si Zarand.
         Regiunea aceasta insuma in total circa o zecime din teritoriul Principatului Transilvaniei, avand o populatie de aproximativ 160.000 de oameni.
         La aceasta revolutie din 1848 iau parte, alaturii de fratii lor, ca si in anul 1784, romanii din Zarand. Dupa infrangerea revolutiei ungare, ca reprezentanti ai romanilor zarandani, ajung in dieta din Pesta oameni de atitudine in frunte cu Iosif Hodos si Simeon Borlea care, prin energia si curajul cu care au revendicat drepturi nationale pe seama romanilor au pus la grea incercare opinia guvernantilor, mai ales cu ocazia votarii legii pentru “unirea” fortata a Ardealului cu Ungaria, in dieta de la Cluj, la anul 1865 si a legii nationalitatilor si invatamantului, incat rezultatul atitudinii acestor deputati romani, ai Zarandului, a fost ca in anul 1849 si pana la 1876 a avut o conducere romaneasca, a fost desfiintat total prin legea despre modificarea teritoriilor unor comitate, votata in anul 1876.
         Iata cum ni se relateaza faptele: in sedinta dietei de la Pesta tinuta la 30 mai 1876, in legatura cu discutarea acestei probleme a vorbit deputatul roman Constantin Gurban, care a spus urmatoarele:
         “In toamna, cand mai intai a fost vorba despre acest proiect de lege referitor la modificarea comitatelor, o foaie din capitala, despre care se afirma ca ar sta in legatura apropiata cu cancelaria ministrului de interne, ziarul “Eleonor”, a semnalat mai intai intr-un numar al sau proiectul acesta de lege.

  • Nu mi-am insemnat cuvintele, dar expresiile aveau cam intelesul acesta: Iata planul rotunjirii ce se va face ca maghiarimea din Trei Scaunele Ardealului sa fie o puternica fortareata de aparare contra invaziei dusmanoase din Valahia.
  • Iata Fagarasul nu se va mai putea opune ordinatiunilor ministeriale.
  • Iata comitatul Zarandului, cuibul Hodosestilor si Borlestilor se sterge de pe suprafata pamantului.
  • Nationalitatii maghiare I se da deci placuta ocazie de-a contopi in sine celelate nationalitati!
  • Eu nu am nimic de obiectionat daca guvernul vrea sa arondeze din nou tara asa cum cer interesele sale. Dar ca motivul principal in momentul de fata il formeaza interesele nationale, asta trebuie sa condamn.
  • E atat de temuta Romania pentru Monarhia Austro- Ungara cu 36 milioane de locuitori, incat a necesitat guvernul sa faca o noua arondare a tarii?
  • Dar tinutul Fagarasului dintr-un colt de tara e in stare sa bage frica in guvern?
  • Si Hodos si Borlea, care slava Domnului, nu sunt inca pe lumea cealalta, au comis pacate atat de mari, incat pentru ei trebuie dus la groapa un comitat intreg, impreuna cu numele ce-l are? Nici n-ar crede omul si totusi asa este” 8
              In sedinta dietei din 7 iunie, la acelasi subiect vorbeste si S. Borlea, deputat de Zarand, care se opune la desfiintare si cere o noua arondare, comitatul Zarandului sa se compuna:
             a. din teritoriul actual al comitatului Zarand.
             b. din comunele comitatului Hunedoara, incepand de la Soimos, care se afla pe malul drept al Muresului langa Radna (Arad) in vecinatatea comitatului Zarand si
             c. din tinutul Campenilor din comitatul Alba, care se afla intre raul Cris si Aries. Centrul comitatului sa fie Baia de Cris. (vezi NOTA 8)
              Propunerea deputatului Borlea nu se primeste si dieta voteaza ca unele comune ale acestui comitat sa treaca la comitatul Aradului, iar altele la comitatul Hunedoarei.
             Cu aceasta hotarare se lichideaza definitiv cel mai vechi si cel mai romanesc comitat al Ardealului, care avea aceeasi forma si arondare la desfiintarea lui in anul 1878, ca si la venirea ungurilor in Campia Tisei. Care au foat consecintele desfiintarii acestui comitat pentru populatia acestui tinut? Inainte de desfiintare si alipirea lui la comitatele Arad si Hunedoara, capitala lui era Baia de Cris, situata tocmai in mijlocul acestui tinut, iar cea mai indepartata comuna de acest centru aflandu-se la o distanta de circa 45 km. Dupa noua arondare si anexarea acestui tinut la judetele vecine, cercurile Brad si Baia de Cris au fost trecute comitatului Hunedoara, cu capitala la Deva, ce se afla la o distanta de 37 de km, respectiv 45 km. de aceste centre de plasa, dar cum intre Brad si Deva se circula foarte greu, populatia, cand avea nevoie a se deplasa in capitala judetului, trebuia sa fac un inconjur, o data de la Brad la Arad pe o distanta de 165 de km. iar a doua oara de la Arad la Deva, o alta distanta de 154 km., adica 319 km. Daca mai avem in vedere ca unele localitati se mai aflau si ele la o distanta de peste 30 de km. de centrele Brad si Baia de Cris, cetateanul care avea probleme trebuia sa cheltuiasca o avere cu aceste drumuri si sa piarda o saptamana dus si intors pe aceste cai. Aceasta a fost consecinta si rezultatul imediat al acestei impartiri arbitrare si la fel s-a intamplat si cu celelalte parti anexate comitatului Arad.
             Cercul si plasa Halmagiului, care a fost anexata Aradului se afla la o distanta de cca. 120 km. de Arad si acesti locuitori din aceste parti n-au fost mai fericiti ca cei anexati Hunedoarei. Cetatenii acestor teritorii ale fostului comitat Zarand, anexati comitatelor vecine, unitati cu altfel de structuri geofizice si economice, fiind supusi unor administratii straine de interesele lor specifice, nefiind cunoscute si intelese, au fost desconsiderate, iar ei in foarte multe cazuri au fost supusi la tot felul de sicane administrative. Situatia geofizica a acestui teritoriu, tinutul intreg fiind o regiune muntoasa cu foarte putin teren agricol si acesta numai pe langa albia Crisului a impus populatiei din aceste regiuni sa recurga la cele mai ingenioase mijloace pentru a-si asigura existenta. Fiecare trebuia sa fie in acelasi timp agricultor, pomicultor, crescator de vite, muncitor in exploatarile silvice, apoi meserias creand o adevarata industrie casnica din produsele lemnoase, pe care apoi, fiecare din ei le-au comercializat, transportandu-le cu carutele sau pe cai pana la mari departari, cum au fost ciubararii de pe valea Ariesului si spatarii din jurul Baii de Cris, care colindau cu produsele lor in patru tari, inaintea primului razboi mondial.
             Doua patente imperiale date in 1852/53, le-a asigurat dreptul de a-si desface aceste produse ale lor de i9ndustri casnica, pe toata suprafata Ungariei, scutiti de orice impozite si taxe, dar aceste drepturi au ramas mai mult pe hartie, caci in realitate li s-au creat felurite sicane in exercitarea acestor drepturi, iar guvernul din Bucuresti, inainte de anul 1932, nu le-a recunoscut aceste drepturi speciala, acordate pe seama lor.
             Cunoscand realitatea situatiei acestui tinut, din care se desprinde motivul care a dus la aceasta desfiintare, ne intrebam daca nu a sosit timpul sa se puna capat acestei stari de lucruri, revizuindu-se acest act de razbunare al trecutului fata de acest teritoriu si de populatia lui si sa se reinfiinteze acest judet al Zarandului. Ardealul romanesc nu se poate lipsi de numele Zarand care a fost mandria lui, dupa cum nu se poate lipsi de numele lui Horea, Closca si Crisan, sau Avram Iancu cat si de protoistoria si istoria lui, fiind cea mai veche unitate administrativa, aflata aici la venirea ungurilor si amintita in vechi cronici, tinut care s-a pastrat ca “cea mai romaneasca unitate administrativa a teritoriilor de dincoace de munti”. Am fi cu totul nerecunoscatori si nedemni de trecutul acestor locuri daca azi nu am reinvia numele si organizarea lui, ca o noua unitate administrativa in vestul Muntilor Apuseni.
             In felul acesta s-ar crea o unitate omogena din toate punctele de vedere a Transilvaniei.

              NOTE:
             
             1. Enachiuc Viorica, “Rahonczi Codex”, Bucuresti, 2002
             2. Koestler Arthur, “Al treisprezecilea trib: Kazarii”, ed. Nagard (Dragan), p.l.ap., 1987
             3. “Istoria Transilvaniei”, v I, editia a II-a, Bucuresti, 1961, p.122
             4. Idem, v I, p.98
             5. Densusianu Nicolae, “Revolutia lui Horea in Transilvania si Ungaria, 1784-85”, Bucuresti, 1884, p.168
             6. “Istoria Transilvaniei”, v I, editia a II-a, Bucuresti, 1961, p.168
             7. Idem, v II, p.111-112
             8. Pacatianu. T.V. “Cartea de aur”, v VI, p.168

  •       DOCUMENTE ISTORICE. ANEXE

             Redau, mai jos, două documente datate în Hălmagiu în anii 1848, 1849, cu privire la măsurile militare ce s-au luat aici de către conducătorii revolutionari kosutisti.

             1. DOCUMENTUL NR. 75

             Comisarul militar Baczko Daniel.
             Către comisarul Voroa Antal din Arad- Hălmagiu, 5 noiembrie 1848.
             Raportează: Armata maiorului Gall a împrăstiat lângă Guravăii o tabără de 500 moti, ucigând din ei 115. La 3 noiembrie a fost examinată situatia de vinovătie a prizonierilor; din care multi au fost dati în judecata Curtii Martiale. La 4 noiembrie am pornit spre Hălmagiu, ordonând si trupelor din Beius să se apropie. Trecând prin satele Guravăii, Aciua, Dumbrava si Răstoci, le-am incendiat din cauza nesupuneri locuitorilor. Aici au adunat o multime de obiecte furate de la proprietarii maghiari. Satul Plescuta a fost gratiat deoarece locuitorii acestui sat i-au întâmpinat cu steag alb. La 5 noiembrie a cucerit Hălmagiul (pag. 196) după ce în prealabil a amutit clopotele cu tunul. La intrarea în Hălmagiu locuitorii au ridicat steaguri albe, ia cei vreo 4.000 moti s-au retras în munti lăsând prizonieri si doi maiori - si un căpitan, care urmează să fie judecati de Curtea Martială. În Hălmagiu au fost eliberati 50 de maghiari întemnitati de către răsculatii care a prădat bunurile maghiarilor de la Brad până la Baia de Cris, au exterminat familia Brady aruncând într-o groapă comună pe cei 16 membri ai acesteia, au schingiuit pe căpitanul Holaki Imre si pe sotia lui, au dărâmat prefectura, au jefuit arhiva si caseria, iar pe functionari i-au schingiuit si alungat. În caseria Hălmagiului s-au găsit totusi suma de 2669 fl. si 51 cr.
             Tinutul întreg se află sub comanda adjutaniilor lui Avram Iancu, Regele Muntilor. Locuitorii din Hălmagiu au predat un butoi de praf de puscă si au adunat grămadă obiectele jefuite de la maghiari.
             La 6 noiembrie va functiona la Hălmagiu curtea martială, iar la 7 noiembrie va înainta până la Baia de Cris si Brad. Satul Hălmăgel, începătorul revoltei, a fost ars în întregime deoarece au fost întâmpinati cu împuscături din partea locuitorilor. În satul acesta s-au găsit cadavre ale răsculatilor căzuti în luptă.
             După informatiile primite vreo 4.000 de români s-au adunat în satul Tărmure. Vor avea însă grijă să-i împrăstie. Aduce laude colaboratorilor săi si anuntă sosirea în Hălmagiu a unei trupe de 400 honvezi sub comanda maiorului Riszko (ad. nr. 4 B. 2784/1848) (vezi NOTA 4)

             2. DOCUMENTE DIN ARHIVA "TRANSILVANIEI"

             “Hălmagiu la 21 februarie 1849.
             Comisarul judetului Zărand, Gheorghe Santha.
             Documentul către Comandantul militar al Hălmagiului.
             Se ordonă perchezitii zilnice în câte patru sate, după următoarele instructiuni
             1) Numele comunelor de perchezitionat se va comunica zilnic împreună cu instructiuni.
             2) Dacă nu există alte împrejurări agravante, oamenii la care se vor afla arme, lănci, coase întoarse, nu vor fi excortati ci li se va lua numai numele.
             3) Cei găsiti cu mărfuri suspecte de a fi provenit din jafuri vor fi înaintati comisariatului. Mijloacele de transport le dau satele respective, iar apartinătorii împricinatilor sunt datori să se îngrijească de hrană.
             4) Inventarierea si depozitarea bunurilor sechestrate cade în sarcina comandamentului.
             5) Averea particulară a celor la cari se vor găsi bunuri de provenientă suspectă, va fi înregistrată dar nu li se confiscă, căci altfel locuitorii Zărandului ar putea râmâne fără vite, ceea ce ar putea împiedica agricultura, cărăusiile publice si aprovizionarea cu bucate si ar dăuna si determina pe toti să se dedea la tâlharii (pag. 230).
             6) Sunt scutiti de perchezitii, dacă nu sunt suspecti sau direct acuzati, proprietarii, functionarii judeteni, protopopul ortodox, preotii catolici, reformati si alti fruntasi.
             7) Poporului să nu i se întâmple vătămare cu prilejul perchezitiei, ca nu cumva si cei de bună credintă să se înstrăineze, ci văzând legalitatea si procedeul drept, să se pocăiască si cei răi.
             Pentru perchezitia de mâine se desemnează: Hălmagiul Mare, Lestioara, Hălmăgel, Bănesti. În Hălmagiul Mare se va da atentie deosebită la casa Ioan Moga preot g.c. Ioan Sida, Neamtu Senia, Almăsan Petru, Paic Szaka, Neamtu Mărza, Joc Roxa, care în prezent se află în tabăra lui Buteanu. În Hălmăgel căpitanul român Colf Senia. Cei însirati să fie prinsi si escortati (pag. 231).
             s.s. Bistos Santha Gyorgy.

             3. Revista Arhivelor, Anul 4, vol. XL. Supliment 1979 Bucuresti

             Traian Rus. Din lupta natională a românilor din Zărand pentru drepturi politice.
             1876 februarie, 24, Hălmagiu.
             MEMORIUL ALEGATORILOR DIN CERCUL HALMAGIULUI, COMITATUL ZARAND, PRIVIND ALEGEREA COMITELUI SUPREM.

             Domnule conte, ministru presedinte. Excelentă.
             Când Majestatea sa gratiosisima s-a îndurat a restitui constitutia tării si a sterge administrarea provizorie de pe atunci noi am crezut, si nu suntem neplecati a mai crede, că guvernul constitutional ministru responsabil ungur încă va face strămutare si schimbări în administratia guvernelor de comitat, ce dacă va fi primită de regulă nici comitatul Zărand nu va fi extras de sub ea.
             Este cunoscut în corrmn că acest comitat este locuit mai permanent de români.
             Meditând asupra eventualităiilor posibile, asupra sus desfăsuratului motiv si asupra acelui adevăr că unii indivizi din acest comitat, fii natiunii maghiare, n-au pregetat chiar si până acum, a ne da de stire că în comitatul nostru se vor face reforme si transformări prin influenta lor, după voia lor, destituind capul comitatului, pe comitele suprem si resferând tot organismul oficial comitatens cu toate că acei oameni fac o disparabilă minoritate în acest comitat, de aflăm îndemnati, îndreptătiti si siliti a ne folosi de această umila subscernere.
             Excelentă. Nu credem că cineva se va bucura mai mult pentru constitutia patriei noastre comune ca chiar noi, din acest motiv, căci multe secole au trecut peste noi cu pasi grei aflându-se fără constitutie, apoi căstigarea ei nu poate produce decât bucurie generală sperând că constitutia este constitutie si cei putin ne va fi astfel ca avantajele si binefacerile ei să se reverse în asemenea măsura egală si asupra natiunii noastre române ca atare precum se vor împărtăsi din toate acestea toate celelalte natiuni ale acestei patrii comune.
             Prima conditie prin care am vedea că costitutia câstigată va fi si pentru noi si natiunea noastră ceea ce am sperat mai sus- dacă noi ne restrângem numai ia comitatul nostru- s-ar aplica de capul guvernului comitatul, adică de comitele suprem, un bărbat căruia datorim toată încrederea noastră.
             Noi vrem să aducem tributul meritat numai adevărului când ne exprimăm ca comitele suprem de acum al Comitatului Zărand e nepătat de încrederea noastră amintită.
             In considerare dar că comitatul Zărand este locuit puramente de fiii natiunii romane, credem ca nu se va putea zice că pretindem nedreptate si că suntem nemodesti, când ne exprimăm dorinta însotită de acea rugare ca ni se dea comite suprem bărbat dintre fiii natiunii române si care să nu fie lipsit de încredere ce i-o datoreste corpul unui comitat.
             Subscrisii alegători ai cercului de alegere Hălmăgiu, au onoarea a se adresa cu umilintă si încredere catre Excelentul ministru responsabil să binevoiască a-i dona meritata atentie acestei declaratii făcută cu premeditare serioasă, nestrămutând din functia sa pe comitele suprem al acestui comitat, iar la cazul daca acesta din motive neprevăzute de noi nu s-ar putea înfăptui si ar vrea a se face doar chiar si la cerere comitelui suprem de acum ca să i se conferească alt pot acomodat demnitătii lui, atunci să vă îndurati a ne da un comite suprem român de nastere si credintă, având totodată acel individ si încrederea noasta perfectă. Având această eventualitate în urmă, cu referire la alegerea persoanei unui eventual comite suprem pentru comitatul Zărand, binevoiti a ne informa de opinie deputatului nostru dietal ca să se primească în această întrebare de …...
             Recomandundu-ne înaltelor gratii binevoitoare suntem ai Excelentei voastre domnule conte ministru presedinte. (pag. 150 L).

             4. ARTICOL DIN ZIARUL "TRIBUNA", NR. 232/1905

             De la Hălmagiu 24 Decembrie. De azi începînd, ostasii adusi de la Arad, nu mai sunt aici. Văzând adecă atât comandantul lor căpitan cât si birăul că românilor nici prin gând nu le-a trecut să facă revolutie au plecat. Jandarmii însă sunt destui si se poartă asa fel că mai bine un batalion de ostasi decât zece jandarmi. Acestia adică vor cu orice pret să "descopere ceva". Umblă deci pe capete noaptea în părtile si se reped cu grabă asupra vreunei case unde văd lumină si-i târziu. Bat la fereastră si strigă de sperie pe toti ai casei. Când colo ce se află? O mamă supraveghează la căpătâiul fiului ei bolnav. Si nu striga asa, domnule, mai bagi o boală în el, zice femeia jandarmului.
             Până când batjocură si hulă asupra noastră? Când se vor purta cei de la comitat asa cum trebuie fată de noi? Nimănui n-am făcut nimic. Oricene poate umbla noaptea prin satele românesti, fară să I se miste un fir de păr si totusi jandarmeria venită aici nu stiu de pe unde, ne priveste ca si când am fi omorât si jefuit. Rugăm pe fruntasii români să cheme în sfatul comitatului, la răspundere, pe vinovati. (vezi NOTA 4)

       BIBLIOGRAFIE:

             01. Anuichi Silviu. Relatiile bisericesti româno-sârbe în secolele XVII-XVIII-lea. Teza de doctorat mss. Beograd 1976 ASANUK.fondul M.P."A".Documentul nr.98/1754 si 119/1754.
             02. Balasiu Paul si Pap Ioan. Cartea Funciară. Colectia de legi si regulamente, ordonante si formulare referitoare la cărtile funciare din Ardeal. Vol 1.1922, Cluj Tipografia Carmen.
             03. I.Botezan si M.Rosca Rozen. Organizarea locurilor curiale pe mosiile din Transilvania. Acta Muzei Napocensis III 1966.
             04. Candrea Gheorghe si Frâncu Teofil. Românii din Muntii Apuseni. Motii Bucuresti 1888.
             05. Ciomac Ioan si Valeriu Popa Necsa. Muntii Apuseni. Cercetări asupra stărilor econime din Muntii Apuseni. Bucuresti 1936.
             06. Cîrdei Gheorghe. Monografia Tribunalului Zarand. 1944
             07. Kosma Pall. Zarand varmegye leirassa (descrierea geografica, statistică si istorica a comitatulu Zarand) Cluj, 1846.
             08. Chirită Constantin si Păunescu Constantin. Solurile României. Editura agro silvică. Bucuresti 1968.
             09. Drăgan Nicolae. Românii în veacul al XIV-lea pe bază de toponimie si onomastică. Bucuresti 1933
             10. Dragomir Silviu. Studii din istoria mai veche a Românilor pe Dieceza Aradului. Revista TRANSILVANIA, anul XLVIII nr.1-6 Sibiu, 1 iulie 1917.
             11. Dragomir Silviu. Istoria dezrobirii religioase a Românilor din Ardeal în secolul al XVIII-lea. Sibiu. 1920, vol 1.
             12. Drăgut Nicolae. Dictionar enciclopedic de artă medievală românească. Editura stiintifică si enciclopedică. Bucuresti 1976. Dudas Florian: Manuscrise medievale românesti din Crisana. Editura Facla, Timisoara 1986.
             13. Drăgut Nicolae, Floara Vasile, Dan Grigorescu si maria Mihalache. Pictura româneasca. Pictura româneasca în imagini. Editura Meridiane. Bucuresti 1976.
             14. Dunăre Nicolae. SARGETIA vol. 1V, 1966. Acta Muzei regionalis Devenis. Portulm în tara Zarandului.
             15. Dunăre Nicolae. Contributii la cunoasterea regiunii Hunedoara. Muzeul regiunii Hunedoara. Muzeul regional Deva. 1956. Sate din Zarand specializate în mestesuguri taranesti.
             16. Densuseanu Nicolae. Dacia preistorică. Bucuresti. Institutul de arte grafice. Carol Gobel. 1913.
             17. Densuseanu Nicolae. Revolutiunea lui Horea în Transilvania si Ungaria 1784-1785, scrisă pe bază de documente oficiale. Bucuresti. Tipografia Romanului. Carol Gobe1.1884.
             18. Chisa Ioan. Banca Crisana.S.A. Brad. Concordia. Gh. Munteanu. Institut de arte grafice. Arad. 1942.
             19. Ghibu Onisifor. Scoala românească din Transivania si Ungaria. Bucuresti 1915.
             20. Hodos Eneia. Scrisori cu mai multe figuri si un adaos. Sibiu. Tipografia Vestemeanu.1940
             21. Hurmuzachi Eudoxiu. Documente privind istoria României. Seria III. Solidaritatea românilor din Trasilvania cu miscarea lui Tudor Vladimirescu. A.Otetea. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Bucuresti 1967.
             22. Iorga Nicolae. Istoria Românilor, vol.2.
             23. Iorgu Iordan. Toponimie Românească.
             24. Kerekes Migaly. Tarasalkodo. 1840 "Călătorie prin comitatul Zarandului".
             25. Login L. si C Ucrainin. Aspecte militare ale revolutiei din 1848/1849 din Transivania. Editura Militară. Bucutesti 1970.
             26. Lazăr Cornel. Cronica bisericii parohiale din Hălmagiu. Manuscris din anul 1907 (existent în arhiva fostului protopopiat ortodox din Hălmagiu).
             27. Mager Traian, Timpul Hălmagiului. Monografie. Cadrul istoric vo. I, II, III. Tiparul Tipografiei Diecezane din Arad. 1938.
             28. Mager Traian. Contributiile istoria unirii. Arad. Tipografia Diecezana. 1939.
             29. Modovan Silvestru. Zarandul si Muntii Apuseni ai Transilvaniei. Descriere. Sibiu. 1898.
             30. Negrea Camil. Legiuirele civile locale rămase în vigoare dupa extinderea legislatiei civile a vechiului regat. Sibiu. Universitate. 1944.
             31. Pascu Stefan. Voievodatul Transilvaniei. Vol. 1. Editura Dacia. Cluj 1971. Idem vol. II.
             32. Păcăteanu Vasile. Cartea de Aur, vol.
             33. Pârvan Vasile. Memoriale. Bucuresti. 1923.
             34. Panaitescu Petre. Introducere în istoria culturii românesti. Editura Stiintifica. Bucuresti. 1969.
             35. Pavel Constantin. Scoalele din Beius (1828-1928)
             36. Plopu Georgiu. Părti alese din dreptul privat ungar. vol.1 si 2. Bucuresti 1923.
             37. Pipidi D. M. Contributii la istoria veche a României. Editura Stiintifică. Bucuresti.1967.
             38. Prodan David. Răscoala lui Horea. vol.1 si 2. Editura Stiintifică si enciclopedică. Bucuresti. 1979. Idem Anuarul Institulului de Istorie Cluj IV/1961.
             39. Ioan Rusu Abrudeanu. Motii. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptătit. Cartea Românească. Bucuresti.1928.
             40. Radu Ioan. Monografia gimnaziului din Brad.1920.
             41. Rosca Martin. Paleoliticul Ardealului. Extras din anuarul Institutului geologic al României, vol. XIV.
             42. Ranca Ioan si Valeriu Nitu. Avram Iancu. Editura Stiintică. Bucuresti.1974.
             43. Suciu Coriolan. Dictionar istoric al localitătilor din Transilvania. Vol.1. lit. A-N. Academia Republicii Populare Române. Bucuresti.
             44. Voileanu Matei. Să se facă lumină. Biserica românilor din Ardeal în veacul al XVIII-lea. Sibiu. 1926. Tiparul Tripografiei Arhidiecezane.
             45. Marky Sandor. Aradvarmegye es Arad szabad kirali varos tortenete. Arad. Vol.1/1892. Vo1.2/1895.
             46.Merejiu Vasile. Judetele din Ardeal si Mararnures si până în Banat. Institutul de Arte Grafice Ardealul. Cluj, 1929.

       PUBLICATII:

             01. Acta muzei Napocensis III 1966. Muzeul de istorie. Cluj.
             02. Anuarul institutului de istorie si arheologie. Cluj. XV/1972.
             03. Calendarul Justitiei pe anul 1932.
             04. Codul postal al localitătilor din R.S.R. Bucuresti.1974
             05. Etnografia si Folclorul Românesc. Bibliogfia Generală. Vol.1 1800-1891, Editura pentru literatură. 1968. Bucuresti.
             06. Familia. Oradea nr.38/1869.
             07. Ghidul "În jurul Muntilor Apuseni", Editură Meridiane. Bucuresti.
             08. Memorialistica revolutiei de la 1848 în Transilvania. Editura Dacia Cluj-Napoca 1988.
             09. CRISIA. Oradea. Vol. V/1975.
             10. Huniyadvarnegyw almanah. Deva 1911 ( Almanahul comitatului Hunedoara)
             11. Indicator al localitătilor din Republica Populară România. Editura de stat. Bucuresti. 1954.
             12. Istoria României. VoI. IV. Anul 1964. Editura Academiei R. P. R. Bucuresti.
             13. Monitorul Oficial nr. 220 din 1925 si nr 158/ 8 iulie 1932.
             14. Muzeul Judetean Arad. Arad 1974.
             15. Recensămăntul populatiei. Statistica recensământului populatiei din anul 1890 si 1910. Budapesta
             16. Statutele Societătii "VIITORUL" din Hălmagiu, publicate în Monitorul Oficial nr. 158/ 8 iulie 1932.
             17. Statutele Societătii Meseriasilor si a Comerciantilor "Avram Iancu" din Hălmagiu.
             18. TRANSILVANIA. Revistă. Anul 74, luna ianuarie nr.1/ 1943. Sibiu.
             19. Unirea Transilvaniei cu România. Bucuresti. 1972. Institutul de studii istorice si social politice de pe lânga C.C. al P.C.R. Editia II-a sub redactia lui Ion Popescu Puturi si Augustin Deac.
             20. Studii privind istoria Aradului. Editura politică 1980.
             21. Revista Muzeelor si Monumentelor. Nr. 2/ 1976.
             22. Revista nr. XVIII / 1993 a Muzeului de Istorie din Arad

       ZIARE:

             01. Foaie pentru minte, inimă si literatură nr. 23/27 iunie 1854.
             02. Telegraful Român. Anul XXV(1877) nr.68.
             03. Românul. Nr.4/13 noiembrie 1918. Arad
             04. Tribuna. Arad. nr. 232/14/27 decembrie 1909.
             05. Zărand (Brad). Anul XI nr.43/ 1913.

       ARHIVE:

             01. Arhiva Cooperativei de consum "Halmageana" din Halmagiu.
             02. Arhiva fostei judecătorii din Hălmagiu.
             03. Arhiva fostului protopopiat ortodox din Hălmagiu.
             04. Arhiva primăriei din Hălmagiu.
             05. Arhiva Scolii generale din Hălmagiu.
             06. Arhiva fostei Societătii "Avram Iancu" a meseriasilor si comerciantilor si a Societatii "Viitorul" din Halmagiu.
             07. Arhiva corului din Hălmagiu.
             08. Arhiva Statului din orasul Deva, fondul Comitatului Hunedoara.
             09. Arhiva"Muzeul Unirii" din Alba Iulia.
             10. Arhiva Cărtilor Funduare din Hălmagiu.
             11. Arhiva episcopiei Ortodoxe române din Arad.