Instalarea Imperiului Austriac

         Dupa alungarea Turcilor din cetatea Ineului, austriecii isi introduce stapanirea si in regiunea Halmagiului. Astfel, pentru delimitarea acestui district, la 1697, a fost trimis un prefect cameral ca sa conscrie apartinentele Halmagiului. S-a procedat apoi ca intr-un teritoriu ocupat cu armele. Fostii nemesi confirmati de principi ardeleni au fost alungati de pe mosiile lor si un complex de 57 de commune, incepand de la Guravaii si pana la Risculita de langa Baia de Cris, au fost de clarate de domeniu erarial al Halmagiului. La 1703 districtul Halmagilui a fost inglobat in confiniul militar aradean si a fost instalat un pichet de graniceri constatator din 4 ofiteri si 29 de soldati. In zadar sip e la 1715 staturile Zarandului se plang ca inspectorul de Seghedin i-a alungat de pe domeniul si din satele Halmagiului, rugandu-se regelui sa ii repuna in drepturile lor. De la aceasta data curtea din Viena a dispus singura de acest domeniu, din cere a facut donatii si vanzari favoritilor sai.

         Luptele cu insurgentii maghiari: cetatea Halmagiului daramata

          Pana a se instala definitiv, austriecii au mai avut sa infranga rezistenta insurgentilor maghiari ai principelui Francisc Rakoczy, cunoscuti sub denumirea de curuti. Soldatii imperiali, sprijiniti de Sarbii lui Tekelija Popovici (Tokolyi) se numeau lobonti. Ostirile acestea traind mai mult din jaf au pricinuit multa saracie.
         Pe la sfarsitul anului 1703, curutii patrunzand in Zarand dinspre Beius, au ocupat si Halmagiul.”Motii” de aici au fost de partea curutilor si s-au distins, indeosebi in luptele de guerilla, gornici lui Ladislau Ribiczey, care era vicontele Zarandului (vezi NOTA 1). La sfarsitul anului 1705 Halmagiul a ramas tot in posesiunea curutilor;(vezi NOTA 2) prin mai 1706 insa cetatea Halmagiului era in mainile imperialilor. Pornind de la Abrud, la 17 mai, generalul curut Karolyi in Halmagiu si a doua zi ocupa cetatea, asediata de mai inainte de contele Andrei Csaky; iar a treia zi o darama pana in temelii.(vezi NOTA 3) Asadar, la 19 mai 1706, a fost distrusa pentru totdeauna cetatea Halmagiului, caci ea n-a mai fost recladita. Marki afirma ca grota de la Sortoc in care se mai patrunde si azi vreo 20 de metri, ar fi facut parte din sistemul de fortificatii al acestei cetatii.(vezi NOTA 4)
         Parasind campia, Karolyi ajunge la 30 martie 1707 in Aciua, unde are un consiliu cu vicecomitele Ribiczy in chestiunea alimentarii si incuarliruirei trupelor, care si raman sa odihneasca in regiunea Halmagiului. Apoi dupace trimite pe locotenentul roman Dragul (Draguly) in recunoastere spre Varadie, pe Mures, el trece peste Lazuri in Bihor. In anul urmator, 1708, se pomeneste si de o bravura a lui Dragul in aceasta regiune. Fiind trimis sa nelinistesca inaintarea de la Ineu spre Ardeal a generalului imperial Kriechbaum, Dragul captureaza in stramtorile de la Ciuciu o intreaga campanie inamica cu ofiteri cu tot, pe care o trimite in prinsoare, lui Karolyi. Steaua curutilor este insa in apunere. In 1710 ei sunt batuti si la Ribita, langa Baia de Cris. Pacea din 1711 pune capat acestui razboi civil.

         Noii proprietari; domeniile: Kozma, Hollaky si Bethlen

         La 1699 au fost daruite cu titlul de gratie vienezului Francisc David Gebhardt satele: Halmagel, Tomesti, Ociu si Tarmure, care fusesera proprietatea familiei Kasza (vezi NOTA 5). Domeniul acesta a fost cumparat la 1728 de Ioan Hollaky (vezi NOTA 6)(pe la 1728 era rationist de Timis), care casatorindu-se cu vaduva lui Iosif Kozma, a castigat pentru familia Hollaky si jumatate din bunurile familiei Kozma. Familia Hollaky a avut castele in Halmagel, Ociu, Aciua si a dat pe Pavel Hollaky, vicomitele de la 1741 si comite suprem al Zarandului de la 1756-1770; apoi pe Stefan Hollaky, comite la 1815 (vezi NOTA 7). Ultimi proprietari Hollaky Artur si Emeric, mai tineau numai domeniul din Aciua, pe care l-au vandut bancii Victoria din Arad la 12 iunie 1914 cu 200 de mii coroane.Banca Victoria l-a vandut la 9 iulie, acelasi an, lui Hofer Marlon din Kis Tompa cu 400 de mii coroane. Acesta l-a parcelat si vandut taranilor din Aciua la 27 Maiu 1917.(vezi NOTA 8)
         Satele: Rastoci, Guravaii, Plescuta, Dumbrava, Talagiu, Aciua, ‘’atunci reocupate de la Turci’’ au fost daruite de Carol VI, comitelui Staremberg, care la 2 octombrie 1739 le vinde lui Iacob Bibici, care la randul sau le vinde consilierului aulic al Transilvaniei, Iosif Kozma, la anul 1751, pentru suma de 8.000 floreni (vezi NOTA 9). Din aceasta familie isi trage originea Pavel Kozma, monografistul colt Zarandului.El a intrat in serviciul comitatului Zarand la 1806. In 1809 a fost locotenent insurgent; in 1815, fibirau (primpretor); in 1834, comitele supreme (prefect) in Baia de Cris. In 1847 ajunge consilier suprem guvernial si moare in 1852. A scris monografia comitatului Zarandului, tiparita la Cluj in 1848. Lucrarea aceasta a fost incununata cu premiul de 50 de galbeni. Familia Kozma e de origine secuiasca si avea atributul de Kezdi-szentelek (vezi NOTA 10). A avut castele in Plescuta si Talagi si a mentinut in aceasta regiune pana prin anii 1887, cand averile lor au inceput a trece in mainile taranilor. La 1876 averea din Talagiu au cumparat-o preotii Sirca Nicolae si Sirca Iosif cu 6340 de florini. In anul 1879 averea din Guravaii si Dumbrava a fost cumparata cu 2362 fl. de Vasile Luca si consotii din Dumbrava si de George Martis si consortii din Guravaii. In 1886, averea din Talagi a cumparat-o Filimon Caba si consortii din Talagi.(vezi NOTA 11)
         Erariul a mai tinut domeniul Halmagiului pana la 1764, cand l-a vandut contelui Gavril Bethlen.(vezi NOTA 12) Familia Bethelen a mai avut proprietati in aceasta regiune si in secolul trecut, pe la 1628. (vezi NOTA 13)Bethlenestii insa n-au locuit aici, decat temporar niste doamne batrane, si domeniul a fost exploatat prin functionari. Domeniul in afara de pamanturi, avea si mori si un mare numar de cladiri pentru carciume, raspandite dealungul soselelor, aproape in fiecare comuna. Dupa stergerea iobagiei, la 1848, slabind veniturile, domeniul a fost vandut. La 1881 domeniul Halmagiului a fost cumparat de bancherul Philippart de la contele Frankenstein din Prusia, cu jumatate de million de floreni(vezi NOTA 14). In 1886 il poseda tot un vienez, Iosif Schweiger, care s-s mutat la Halmagiu. De la Schweiger, domeniul a ajuns in mainile lui Nicolae Serban, locuitor in Baia de Cris, care a mai pastrat parti din el pana dupa preluarea imperiului roman, la 1919. In cursul timpului cele mai multe terenuri agricole au ajuns in mainile taranilor, prin cumparare. Pentru a se impiedica insa intarirea elementului romanesc, de pe la 1900 incepand, in toate cladirile domeniale au fost chemati ovrei din Galitia, care prin acesta imprejurare au putut sa impanzesca intreaga regiune, acupand vadurile comerciale. Fosta resedinta a domenilui este azi in posesia bancii Crisana.

          Recensamantul de la 1720

         Pentru o justa impozitare, curtea din Viena a ordonat conscrierea nominala a contribuabililor la 1715, operatiune, care afost repetata la 1720. Din bogatele informatiuni ce i le oferea acest material pastrat in arhiva statului; statisticianul ungur Francisc Acsady, analizand numele, consultand si alte izvoare istorice, a reconstituit din prilejiul mileniului, la 1896, si aspectul demografic al Ungariei din acea epoca. Studiul acesta (vezi NOTA 15) ne arata ca Ungaria impreuna cu Ardealul la 1720 avea 2,582.598 de locuitori. Pentru cele 206 comune conscrise din comitatul Zarandului se da o populatie de 24996 suflete: romani 88.40%, maghiari 11.52%, sarbo-croati 0.08%.
         Din tinutul Halmagiului lipsesc 5 comune (Halmagel, Tarnavita, Bodesti, Mermesti, Lestioara); situatia din cele 29 de commune o expunem in urmatoarele 2 tabele.