ISTORICUL
SCOLII
profesori/
invatatori
localurile
scolii
gradinita
scoala astazi
activitati

ISTORICUL SCOLII
         SCOLILE DIN HALMAGIU.

         Până la începutul secolului al XVIII-lea nu cunoastem documentele care să ateste existenta unei scoli nici în Hălmagiu si nici în sate ce depindeau de el. În secolul al XVII-lea, sub împăratii Maria Tereza si fiul ei Francisc Iosif, apar unele scoli în Transilvania, precum în părtile Aradului si este posibil ca pe la mijlocul acestui secol să fi existat o scoală si în Hălmagiu, datorită faptului că aici era uncentru administrativ, comercial, sediul unui protopopiat iar localitatea avea statut de "oppidum". Urme scrise nu avem, fie din motivul că au fost mistuite în flăcarile Răscoalei din 1784, ori a Revolutiei din 1848 fie că au fost distruse în alt mod sau pur si simplu au pierit.
         Faptul însă că diaconii si cântăretii stranelor din cele două biserici stiau să citeasca ne conduce la ideea că ei au învătat mestesugul cititului dacă nu la o scoală organizată atunci în biserică.
         În anul 1785 protopopul Hălmagiutui, Popovici Arsenie, îl ruga pe episcopul Aradului să trimită un învătător în acest district, arătând că oamenii ar vrea să fie cu învătătură. (Vezi NOTA 1). Asa se explică faptul că în localitate s-a înfiintat o scoală către sfârsitul secolului al XVIII-lea. În dosarul nr. 184/8 sept. 1815, aflat în arhiva Episcopiei ortodoxe române Arad se află plângerea protopopului Nicolae Adamovici si paroh al Hălmagiului Ioan Popovici, capelan al orasului Hălmagiu si Damian Dimitrovici, învătător în orasul Hălmagiu, către arhimandritul din Arad, că începând cu anul 1811 perceptorul crăiesc al locului obliga pe susnumitii sa plătească portie (n.n. dare, impozit) ceea ce până atunci n-a plătit nicicând.
         Altă însemnare scria despre această scoală o avem din anul 1825, anume din conscriptia întocmită de protopopul Hălmagiului din acel timp. În acea conscriptie se arată că era o singură scoală românească cu învătătorul Damian Dimitrovici si cu 30 de elevi. O altă însemnare datează din anul 1833. Ea apare pe filele adăugate prin compactarea Cazaniei (tipărită în anul 1793) aflată în biserica ortodoxa din Hălmagiu. Însemnarea numerotată cu cifra XII are următorul continut:

         "În anul 1833, august 6, s-au îngropat jupînul dascăl au orasului Hălmagiu, Demetrovi Damian, numit după ce la S. noastră biserică de lege O. neunită cu curgerea a 34 ani cu cea mai îndestulata dragoste au slujit. Scrisam pentru vecnica lui aducere aminte. Arsenie Adamovici namesnic".

         Acest învătător a functionat conform inscriptiei, din anul 1799 si a fost căsătorit cu Rafila si din care casatorie s-a născut fiul Emanoil si fiica Paraschiva.
         Emanoil a fost pictor si împreună cu fratele său Ioan, născut din prima căsătorie a lui Demetrovici a zugravit iconostasul bisericii ortodoxe din Hălmagiu, după restaurarea din anul 1867 (Vezi NOTA 2).
         Prima însemnare oficială despre scoala din Halmăgiu o avem din aniul 1847 si apartine mografistului Cozma Pal. Acesta aminteste că în anul 1846, erau în Hălmagiu două scoli, dintre care una româneasca si alta ungurească, ambele deschizându-se în anul 1843 (Vezi NOTA 2).
         Obiectele de studii în ambele scoli erau: scrierea si cititul, la fiecare scoală în limba ei, apoi religia, istoria biblică, geografia, stiintele naturale, aritmetica, învătăturile morale, cântarea si rugăciunile corespunzătoare fiecărei religii.
         În ce priveste programa de învătământ si numărul scolarilor, se arată că în anul scolar 1846 au fost doua semestre, în primul au frecventat scoala 7 fete si 41 băieti iar în al doilea 7 fete si 45 băieti.
         După Revolutia din anul 1848, protopopul Hălmagiului, Petru Moldovan, a înfiintat, cu concursul autoritătilor austriece, o organizatie scolară si a tinut cu multă prestantă legătura dintre administratia austriacă si cele 60 de sate ce compuneau protopopiatul Hălmagiului, în acel timp.
         Date privitoare la scolile din tinutul Hălmagiului, în epoca absolutistă (1850-1860), ne oferă numai arhiva consistoriului dicezian din Arad. Deci putem cunoaste numai acele scoli "oficiale", despre care autoritătile bisericesti trebuiau să raporteze "locotenentei cezaro - regale" din Oradea Mare (K.u.k. Stattkalterei Abteilung), un tip de scoli nationale, creatie a absolutismului.
         Sprijinul Vienei se reducea la îndemnuri platonice pentru deschiderea scolilor nationale (primare): "este dată posibilitatea popoarelor să deschidă scoale nationale cîte vreu si cîte pot". (Vezi NOTA 3)
         Nu le rămân românilor altă posibilitate decât să adune fonduri pentru a putea înfiinta scoli. În vederea atingerii acestui scop s-a introdus "tasul scolar" în biserici si s-au colectat ofrande benevol.
         O interesantă informare în legătură cu scoalele din Hălmagiu si Brad în anul 1851, numărul învatatorilot, pregătirea si salarizarea lor, ne oferă articolul din Gazeta Transilvaniei nr.102/20 decembrie 1851 . Iată continutul lui:

         "Scoalele, desi se proiectează de vreo câteva ori că în care si la câte comunităti să fie câte un învătător si la câtă plată să aibă, nu vreau să se realizeze si astăzi în tot cercul nu avem decât în Hălmagiu un învătător venit de la Arad, care apoi stie bine cânta si a învăta az buchiile, fiindcă precum spune dumnealui sau si altii după legea sârbo - pravoslavnică de acolo sunt mai bune az buchiile decât stramosestile: a b c si celelalte."
         "Nainte de 1848 cu vreo câtiva ani se strânsese de pe sate câteva mii, pe lângă care mai obligându-se si comunitătile, cum că vor da pe tot anul o sumă anumită, s-a fost fundat două scoli în orasele Brad si Hălmagiu cu câte doi învătători, unul de maghiar si unul de român, dintre care cel de maghiar căpăta 500 iar cel de român numai 400 florinti v.a."
         "Acesti bani fiind dati pe la nobli, cam asa de 1a 1848 nu se mai stie de capătul lor. Ce bine ar face D.D. Pcotopop de aici ca instructor acelor scoli dacă ar face ceva pasi ca să se adune banii aceia din care fiindcă poporul ar jertfi foarte bucuros pentru scoli, s-ar putea realiza două scoli triviale în cele doua orăsele"……........

         Tot în Gazeta Transilvaniei aflăm un alt articol cu următorul continut: "Baia de Cris. Precum văzurărni în comunitătile Râsculita, sub cercul Băii de Cris si în Hălmagiu subcercu de acest nume, în 30 si 31 iulie a.c. sub prezidiul localnicului D.P.M. (domnul Petru Moldovan n.n.) s-au tinut examenele de vară pentru semestrul al II-lea a.c. întru care învătăceii si fetitele umblătoare la scoală fără osebire de confesiune cu numărul. În relatine cu numărul învătăceilor din semestrul I foarte înmicsorat 140. Sub sârguitorii conductori si învătători Moise B.I. Bora si I Varga au arătat o învederată naimtare si un mare sporiu în învătăturile lor de deosebite obiecte spre învătare propuse: atât cât au fost de nespusă bucurie si mirare părintilor, cari au fost de fată la examen, cum ai lor copii înainte cu 7,8 luni de zile nu aveau nici o cunostintă a literelor si solvelor, precum si a altor învătături, iar acum deodată în limba română, germană, maghiară si latină cetind, scriind, recitând de rost Catehismul, istoria biblică si naturală, istoria Românilor, agricultura, geografia, s.al. Care faptă se desteaptă în parinti mare însufletire de a sustine si mai departe aceste scoli populare. Aceste scoli fiind iarăsi sustinute din nou prin cheltuielile locuitorilor dimprejur căci oare când Comitatul Zarandului pentru două scoli în Brad si două în Hălmagiu au avut un fond stabil scolastic care pote că se va fi luat la răspundere si întrebare unde stă capitalul zistului fond alocat?. Până ce vom dobândi ceva mai favoritor avem speranta cea mai bună cum că poporul văzând înaintare si sporiul fiilor săi făcut întru învătături, se va îngriji si pe viitor de sustinerea acestei scoli. Numai pe lângă aceea cum că acum avem învătători buni să nu lipsească nici de aici încolo în trebile scoalelor intervenirea si inspectiunea oficialilor cercurilor si a subcercurilor, care până acuma au stat cu toată energia întru îmbunătătirea stării scoalelor si carii acurna se par a ne părăsi. Socotind cum că având jurisdictiunea episcopească arădană a veghia în trebile religiunei si treaba scolilor ar fi trecut cu totul sub directiunea diecezei arădane. -

         "Noi însă îi rugăm să ne stea întrajutoriu si de ici înainte ca până acum si ca fără temere si cu energia de până acum lucru care l-au început prea bine întru emolumentul educatiunei tinerimei scolastice să nu înceteze de a-l continua. N.P." (Vezi NOTA 4)

         Pe acea vreme, tinutul Hălmagiului era parte constituantă din comitatul Zarandului, cu sediul în Baia de Cris. Politiceste apartinea de Transilvania propriu zisă, dar din punct de vedere al Organizatiei bisericesti el făcea parte din dieceza Aradului.
         În districtul Hălmagiului a fost numit inspector scolar protopopul otodox român PETRU MOLDOVAN. Din rapoartele si corespondenta acestuia putem reconstitui începuturile scolii din acest loc, în epoca absolutistă (1850-1860).
         Astfel, pentru anul scolar 1850-1851, datele informative se reduc la un singur document intitulat: "PROSPECT TABELARIU a stării scoalelor românesti din partea mărturisirilor dreptei credinte a bisericii răsăritene, în tara coronală Transilvania, districtul Alba Iulia, dieceza Aradului, cercu Politicu Baia de Cris si protopresbiteratul Hălmagiului, aflătoare pentru anu 1852/1853/"
         Acest prospect este semnat de protopopul Petru Moldovan, învătătorul Ioane Varga din Hălmagiu si Giorgiu Voina din Risculita, si a fost trimis episcopului din Arad, pentru a fi înaintat locotenentei cezaro - regale din Oradea Mare.
         Pentru anul scolar 1852 avem un material informativ mai bogat, anume raportul protopopului despre examenele întâiului semestru, la care se anexează rapoartele speciale ale învătătorilor din Hălmagiu si Aciua (azi vram Iancu). Din acest document rezultă că au functionat în districtul Hălmagiului trei scoli, anume:
         1.În Hălmagiu "curs de cinci luni" cu învătătorul Ioane Varga, acesta instruind 106 elevi.
         2.În Hălmagiu "cursul al doilea" de la "scoala trivială" a învătătorului Baziliu Moise, având 31 de elevi.
         3.Scoala română din Aciua, cu învătătorul Constantin Popovici, având 48 de elevi.

         Scoala normală din Hălmagiu.

         Alături de scoala elementară locala, în anul 1852 s-a înfiintat si o scoala centrala, numita "normala", ai carei elevi erau recrutati din întregul protopopiat, până la Baia de Cris.
         Scoala aceasta, desi era în întâiul an de existentă, avea trei clase, fapt ce ne conduce la concluzia că elevii veneau aici cu o oarecare pregătire anterioară, de scolile elementare. Elevii aveau vârsta până la 14 ani. Scoala "normală" s-a mentinut până în anul 1920 si din anul 1869 a fost o anexă a gimnaziului ortodox român din Brad.
         Un document intitulat "Fructul scolasticu carele de Tinerime Romană din comunitătile laolaltă adunate în orasul Hălmagiu sub cursu de cinci luni culesu, la Publica Examenare, prin Ioana Înaraga învătătoriu în Martiu tinutu, 1852", ne arată numele si prenumele elevilor (în număr de 106) precum si programul de învătământ, care consta din învătătura crestină, istoria testamentului vechi, cunoasterea literelor române, germane si maghiare, silabisirea si cititrea lor socoata si canto. (Vezi NOTA 5)

         Scoala elementara

         Această scoala s-a deschis cu un număr de 31 elevi, din care 21 erau români, 10 unguri si germani, scoala numindu-se "trivială", si avea ca invătător pe Baziliu Moise. -
         Obiectele de învătământ se propuneau românilor în româneste, ungurilor în ungureste si germanilor în limba germană, fiecare elev parcurgând lectiile după manual, cât putea.
         Programul învătământului se întitula: "CUPRINDEREA INVĂTĂTURILOR", si avea următoarele obiecte: "doctrina religiei, historia biblică, testamentul vechi, historia gintei romane, agricultura, geografia sau descrierea provinciilor imperiului austriac, descrierea pământului Transilvan, gramatica latină, ortografia, aritmetica, historia naturală, datorintele supusilor către monarh, cetire corectă, silabisirea, întoarcerea cuvintelor dintr-o limbă în alta, abetedarul cu litere străvechi de curând căpătat, rugăciunile, exercitarea scrisorii si spunerea oratiilor".
         După cum se vede, programul de învatământ al scolicolii elementare din acel timp era destul de bogat si cuprindea suficiente materii pentru a deschide copiilor un orizont larg.
         Rezultatele obtinute la învătătură se raportau episcopiei din Arad. Iată si continutul raportului protopopului Petru Moldovan, inspector districtual, adresat administratorului episcopesc din Arad, Patrichie Popescu:
         "Mult strălucite Domnule Administrator,
         "În urma renduelei a mult strălucitei Domniei Tale din 21 Februare a.c. si de sub nr.200 în privinta arătării progreselor scolastice, alătură aicia sub I, II, III, IV, conspectele învătătorilor din acest Protopresbiteratu întru această aflătoare aici asternute intru aceasta mai lămurit se vor vede progresu în fiestecare clase făcutu, precum si numărul scolarilor si felul deosebitelor studii".
         "Din parte-mi, am onoarea a arăta cum Examenele sau dus în sevârsit în prezenta oficialilor de Cercu: Prea vrednicul Domn c.r. comisar Steling si de sub cercu al Băii de Crisu D.Orosz si al Hălmagiului Brodner si mai mult, domni oficiali milităresti de la compania din localitate. În Hălmagiu sau tinut examenele la 28 Februaur, în Risculi in 6 Martiu, fiind în tot locul si eu de fată, pe lângă acestea si un număr mare de preoti, precum porintii tinărilor si alti oameni vrednici fiind. Tinării învătăcei au arătat deplină indestulare a sfântului sporiu, care fără deschilinire au fost premiati cu abecedare, istorii biblice, catechis, datorintele supusilor s.a. înse si cu bani în argentu fură pruncii cinsti. D.pomeniti comisari pe lângă altele si una dejmă de hârtie de scris tinărimii au dăruit. În Hălmagiu examenul era a se face în biserică inse Domnul c.r. comisar fiindcă a fost timp rece sau îndurat a schimba locul si sa tinut examenul în r. cancelaria din locu, iar celelalte sau făcut în scoli".
          "Care făcândule cunoscute pe lângă toată revenirea remânu al Mult Strălucitei Domniei Tale". Halmagiu la 15 Martiu a.852. milu servu Petru Moldovan protopresbiterul Hălmagiului". (Vezi NOTA 6)

         Informatii despre anul scolar 1853/1854 le avem din: "Prospectu Tabelariu" datat în Hălmagiu la 3/15 septembrie 1854 si semnat de Petru Modovan, protopresbiter, catihet si local director, apoi de Gratian Pop, docente în clasa II normală si de Ioane Varga învătător la clasa I normală si ceremonial diacon.
         În acest an scolar s-a introdus si studiul limbii latine, fapt care se justifică atât prin lege cât si prin acea "Ratio Educationis", care enuntase principiul că limba latină este absolut de mare trebuintă, fiind limba scriptelor.
         Situatia scolară în acest an se prezintă astfel:

Localitatea unde functioneaza scoala

Numele Catihetului

Numele Invatatorului

Numarul elevilor

Salariul invatatorului

Ortodoxi

Alti

Hamagiu

Clasa I

Normala

Diaconul

Ioane Varga

Diaconul

Ioane Varga

22

6

250 fl.

Halmagiu

Clasa II

Normala

Protopopul

Petru Moldovan

Gratian Pop

22

12

300 fl.


         Numarul lectiilor. Saptamânal 23 ore.
         Programul de învatamânt a urmarit:

Clasa I

Clasa II

Silabisirea romana, germana, maghiara,

Semnul crucii şi rugaciunile.

Elemente de gramatica romana, germana, maghiara, catehism, istoria biblica, aritmetica, cantare si scris.

Elemente de gramatica romana, germana, maghiara si latina, catehism, istoria biblica, artimetica, geografia Europei, datorintele catre monarh, hristomatie si scrisoarea în 4 limbi.

Elemente de gramatica romana, germana, maghiara, catehism, istoria biblica, artimetica, cantarea si scrisul.


Pereche de opinci in muzeul scolar

Detaliu din muzeul scolii

         Prin "hristomatie" se întelegea în acel timp lecturi din scriitorii latini.
         După ce am văzut situatia scolară si programa de învătământ, să vedem acum si tabelul elevilor clasei a III-a normale, aceasta cu atât mai mult cu cât elevii acestei clase se recrutau din întregul tinut al Hălmagiului, ba chiar si din părtile Băii de Cris.
         Acesti elevi au fost prezentati la examenul semestrului I tinut în Hălmagiu la 17 februarie 1854. (Vezi NOTA 7)
         Prezentarea a 41 elevi la acest examen constituia, cu sigurantă, un mare succes si aceasta se datoreste neobositului inspector scolar Petru Moldovan.

Numele elevului

Etatea

Nationalitatea

Locuinta

01. Albescu Nicolae

02. Balta Ilie

03. Basia Iosif

04. Belc Teodor

05. Benedek Vilma

06. Benedek Coloman

07. Boros Ludovic

08. Busia Arsenie

09. Ianc Ana

10. Cainap Georgiu

11. Costina Eftemie

12. Costina Petru

13. Costina Nicolae

14. Cristiu Iosif

15. Lucaciu Gheorghe

16. Lucaciu Alexandru

17. Marian Adam

18. Mader Petru

19. Mihitiu Gavrilã

20. Mihailovici Victoria

21. Costina Ana

22. Neamtu Maria

23. Neamtu Nicolae

24. Moldovan Alexandru

25. Neubauer Maria

26. Neubauer Iosefa

27. Popovici Manasiu

28. Sida Georgiu

29. Suba Teodor

30. Stanciu Alexandru

31. Toda Emanoil

32. Tomasa Simion

33. Tamas Nicolae

34. Turuc Georgiu

35. Turuc Nicolae

36. Happ Iacob

37. Hardutiu Nechifor

38. Herbei Amalia

39. Hunser Albert

40. Hunser Stefan

41. Vujdea Iosif

14

14

12

14

10

12

12

12

10

14

10

10

13

11

10

12

17

13

13

10

10

11

15

11

10

8

14

15

15

12

12

14

11

15

16

14

14

10

9

14

12

Romana

Romana

Romana

Romana

Maghiara

Maghiara

Maghiara

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Maghiara

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Maghiara

Maghiara

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Romana

Germana

Romana

Romana

Germana

Germana

Romana

Basarabeasa

Ociu

Birtin

Aciua

Baia de Cris

Baia de Cris

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Vidra

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Vajdoci

Halmagiu

Stramba

Birtin

Halmagiu

Aciua

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Halmagiu

Aciua

 

         Ca să evidentiez interesul acestuia pe tarâm scolar, reproduc câteva fraza din raportul ce-l face catre episcopul Aradului, cerând cu insistentă să se intervină către administratia locală să silească părintii a trimite copiii la scoală.
         " ......... să fie mai cu asprime în silirea părintilor cari au prunci si sunt în stare ai tine la scoală. Să fie cu asprime si în administrarea banilor învătătoresti că altcum numai prin învătăturile noastre cătră popor făcute si orice stăruintă am depune pentru înmultirea scoalelor toate sunt numai zadarnice vor fi-zic dacă din partea diregătoriei politice cu oameni ca acestia ce nau fost învătati să aibă scoală nu va păsi mai cu asprime."

         Dar amaraciunea lui crestea. În luna octombrie 1855 este silit să înainteze consistoriului din Arad "rezignarea" (demisia) învătătorului Gratian Pop, de la calasa II-a normală, în care acesta arăta că si-a găsit o slujbă mai bună si că va ocupa postul de notar la pretura din Hălmagiu. Se cerea trimiterea de urgentă a unui învătător, care, pe lângă limba română, să fie priceput si predarea limbii geramane. În urma acestui raport s-a numit, la 4 noiembrie 1855, învătătorul Dimitrie Teaha, în locul lui Gratian Pop, situatia scolară fiind astfel:
         1). la clasa I a scolii normale: învătătorul Dimitrie Teaha
         2). la clasa II a scolii normale: învătătorul Ioan Băican. (Vezi NOTA 8)

         În anul scolar 1858 "scoalele nationale" se predau autoritătilor bisericesti, iar ia 21 octombrie 1858 inspectorul scolar, Petru Moldovan, adresează episcopului din Arad un raport despre "ÎNDEPLINIREA POSTURILOR ÎNVĂTĂTORESTI", din care raport extrag următorul pasaj:

         "Măria Ta Înalt Prea Sfinte Domnule Episcop.
         Spre ocuparea statiunilor învătătoresti în protopresbiteratul Hălmagiului cu anul 1858/9 sau renduit subscrisii pe care cu umilintă îi arat.
         1). La Hălmagiu în cl. II a renduit Domnul c.r. cosilier de scoăle din Ardeal. doctor Pavel Vasici, pre absolutul teolog si pedagog studiat în Sibiu Dimitrie Eli născut în oras Orăstie, căruia prin o întelegere cu c.r. Pretore a cercului nostru D. Bonfinic iam renduit un salar anual de 300 fl. m. k. sau 315 m. a. pe lânga cvartir si lemne de foc". (Vezi NOTA 9)
         ……………………………………..

         Acest Dimitrie Eli a stat numai un an la scoala din Halmagiu, în anul urmator, 1859, fiind numit în locul lui, învatatorul Nicolae Robu.

         Biserica si scoala. Anul LIII 1929 nr 10/3 martie. Articolul prof. Traian mager, pag. 9.

         De acum înainte ne vom ocupa numai de acele fapte care prezintă o notă cu totul caracteristică, amintind în acest sens un document din anul 1870 din care rezultă starea scolilor din acel timp în protopopiatul Hălmagiului al secolului trecut.
         Reproduc mai jos tabelul aflat sub nr. 274/1870, de prof. Traian Mager în arhiva episcopiei din Arad:

Localitatea unde

se afla scoala

Numele invatatorului

Nr. de elevi

Situatia edificiilor

Salarul

01 - 04. Halmagiu
Lestioara, Leasa, Tisa, Ionesti, Tohesti si Poienaru
- cl. 1 si 2 inv. Ioan Costina
- cl. 3 normala, Joldea Nicolae
- cl. 4 normala, Ioan Popescu
- Scoala de fete, Judita Popescu

67

Edificiul de piatra

320 fl.

05. Halmagel, Sarbi si Tarnavita

Nicolae Costina

47

Edificiul de piatra

200 fl.

06. Luncsoara, Vajdoci

Nicolae Popovici

25

Casa pe aranda

150 fl.

07. Ociu si Ocisor

Vasile Lucaciu

30

Edificiul bun

200 fl.

08. Badesti – Mermesti

Nicolae Lucaciu

36

Edificiul nou

172 fl.

09. Banesti- Cristesti

Alex Popovici

22

Casa pe arenda

200 fl.

10. Brusturi

Iosif Mizesiu

28

Casa pe arenda

100 fl.

11. Iazuri – Grosi

Gavril Cristea

23

Casa pe arenda

200 fl.

12. Magulicea

Petru Sirca

23

Casa pe arenda

200 fl.

13. Ciuciu Varfuri

Gheorghe Lucaciu

34

Edificiul bun

200 fl.

14. Vidra

Vicentiu Biberia

20

Casa pe arenda

200 fl.

15. Aciua si Poiana

Simion Tonita

29

Casa pe arenda

200 fl.

16. Plescuta, Guravaii si Aciuta

Nicolae Faeru

46

Edificiul bun

200 fl.

17. Dumbrava, Rastoci si Budesti

Toma Farcasiu

32

Edificiul bun

200 fl.

18. Talagiu

Moise Cristian

30

Casa pe arenda

200 fl.

         Din tabelul de mai sus rezultă că, din totalul de 15 scoli existente în urmă cu un secol în întregul protopopiat al Hălmagiului, numai 7 scoli aveau edificiu propriu, adică mai putin de jumătate, si, în fine că în anul 1870 au frecventat cele 15 scoli un număr de 504 elevi.
         Al doilea document, de care am amintit, este un extras din discursul tinut la 24 noiembrie 1878, de către preotul Nicolae Bufariu, la conferinta învătătorească din Hălmagiu, discurs din care reproduc doar trei idei: "Atâtu înainte de 848/49 cât si după stabilirea ordinei si după integrarea în viată a unei epoci mai favorabile, mai liberale si mai constitutională introdusă de nemti, în întreg acest protopresbiteratu exista numai o scoală cu 2 clase în Hălmagiu, si la care apartineau paremise 51 comune."
         Această scoală care în decurs de vreo 13 ani abia consumatu 10.000 florini si care au datu protopresbiteratului peste 150 de cărturari, pe care numai si astăzi mai posedă protopresbiteratu preoti, învătători si mai alti cărturari, mici inteligenti, sau mai bine: semiinteligenti, pentru că pe atunci scoala era scoală. Avea autoritate si respectu, învătătorii pe câtu de buni si materia învătământului corespunzătoare. Examenele erau adevărate zile de sărbătoare atât pentru scolari câtu si pentru învătători, autoritătile publice si publicu. Toti erau emotionati si cuprinsi de fiori. Nu de frică, ci de importanta zilei".
         "De la anul 1863 încoace, de când se duseră nemtii si în locul lor urmară românii cei mari si nationali la cârmă si la putere, scoalele succesive începură a se înmulti prin comune, pănă ce către anul 1875 ajunseseră paremise la 24, administrate de autoritătile românesti. (Vezi NOTA 10)

          Obligativitatea învatamântului primar

         Deoarece imperiul austro ungar continua să rămână un mare conglomerat de popoare, care în urma revolutiei din anul 1848 se redesteptaseră si pretindeau libertate natională si egalitate în drepturi, guvernul se vede silit a acorda, măcar formal, libertate popoarelor de a-si deschide scoli în limba natională, declarând totodată si obligativitatea învătământului primar.
         În aceste împrejurări, în anul 1868 baronul Bötvös Iosiv trece prin parlament trei legi de o capitala importantă pentru desvoltarea învătământului, anume legile nr. IX, XXXVIII si XLIV din anul 1868.
         Articolul de lege IX tratează problema învătământului din punct de vedere religios si confesional. În baza acestei legi s-a codificat si "Statutul Organic" din 1868 al mitropolitul Andrei Saguna, prin care se recunostea autonomia scoalelor confesionale ortodoxe.
         Prin legea nr. XLIV, numita si "legea pentru egală îndreptătire a nationalilor", a fost instiuită latura nationala a instructiunii, iar statul a fost obligat a sustine scoalele în limba majoritătii elevilor. (Vezi NOTA 11)
         În fine prin legea nr. XXXVIII se declara obligativitatea învătământului, adică dreptul părintilor a-si putea trimite copii la orice scoală doresc. De asemenea confesiunile, comunele, societătile, ba chiar si particularii, îsi puteau înfiinta si sutine scoli, în limba pe care o doresc, însă planul de învătământ trebuia sa concorde cu planul învătământului statului.
         Dar această din urmă lege a fost pur formală, deoarece nu s-au luat măsuri din partea autoritătilor de a se scolariza toti copii, analfabetismul continuând să ocupe pozitii dominante.
         În fine din raportul noului protopop al Hălmagiului, Ioan Groza, din 18 noiembrie 1870, aflăm că între 17 si 30 septembrie 1870 s-au tinut la scoala normală din Hălmagiu prelegeri demonstartive, în vederea introducerii noului metod, prelegeri la care au luat parte toti învătătorii din tract. (Vezi NOTA 12)

          Introducerea obligatorie a limbii maghiare în scoli

         După cum am văzut mai înainte, în anul 1868 s-au adus trei legi prin care se permitea deschiderea scolilor la toate natiunile din imperiul austro ungar, se prevedea obligativitatea învătământului între 6 si 15 ani si ajutorul statului pentru sustinerea scolilor. Bine înteles că în urma acestor cocesii se cerea introducerea si învătarea obligatorie a limbii maghiare în toate scolile, fapt ce nu a întârziat a fi pus în practica, dar rezultatele obtinute nu au fost cele scontate.
         Din acest motiv, ministrul regesc de cult si de instructiune publică, contele Csaky, a trimis ordinul nr. 4307/25 septembrie 1893, către toti inspectorii scolari, arătând că desi prin legea nr. XVIII din 1879 s-a prevazut învătarea limbii maghiare în scoli, din datele asupra învătământului din anul scolar 1891/2, din numărul total de 25.502 învătători din tară, 1601 n-au posedat limba maghiară, iar 2387 de scoli au predat limba maghiară făra nici un rezultat si în fine, 2984 de învătători nu au testimoniu si calificare pentru învătământ. Pentru aceasta în baza ordinului circular nr. 20301 din 28 mai 1895 se provoacă administratia să se îngrijească de înlocuirea învătătorilor care nu cunosc limba maghiară, "aplicarea lor în functie să se cosidere de nulă si neavenită". Dacă în locul învătătorului ce nu stie ungureste, si care va fi îndepărtat de învătământ, nu s-ar găsi altul care să stie ungureste - zice mai departe ordinul - să se facă raport numai decât pentru ca acel învătător" carele nu stie ungureste să fie oprit a mai propune în scoală". De asemenea să se procedeze si cu acei indivizi care s-au numit învătători din: 1868 încoace, dar nu au testimoniu de calificare învătătorească.
         Se vede însă că nici această circulară nu a adus rezultatele dorite si în anul scolar 1902 a fost nevoie să se intervină prin Consistoriul Eparhial Arad care, prin circulara nr. 3420/11/24 iulie 1902 atrăgea atentia învătătorilor că ministerul de culte si instructiune publica, prin ordinul nr. 30332/5 iunie 1902, a dat inspectorilor regesti ordine stricte ca să controleze cu cea mai mare rigoare scolile, dacă respectă sau nu dispozitiunile ministerului privind planul de învătământ cu privire la numărul de ore pentru predarea limbii maghiare.
         Apogeul politicii de maghiarizare prin scoală l-a atins legea scolara din anul 1907 elaborata de contele Appony Albert în calitate de ministru al Cultelor si Instructiunii publice (1906 - 1910). Această lege fiind cunoscută si sub numele de "Articolul de lege nr. XXXVII din 1907", sanctionată de împărat la 2 iunie 1907 si pusă în aplicare de la 2 iulie acelasi an, viza desfiintarea scolilor confesionale românesti, slovace si sârbesti si înlocuirea lor cu scoli de stat cu învătământ exclusiv în limba maghiară.
         Potrivit acestei legi .... "fiecare scoală si fiecare învătător, indiferent de caracterul scolii, are datoria să dezvolte si să întărească în elevi spiritul de atasament fată de patria ungară si costiinta că apartine la natiunea ungară (art. 17)".
         Un alt articol (19) prevedea că un elev de limbă maternă nemaghiară, după terminarea anului al patrulea de scoală, să-si poată exprima gândurile în limba maghiară, atât cu graiul cât si în scris.
         Un scop ascuns al acestei legi era si acela al atragerii învătătorilor de la scolile cofesionale la scolile de stat cu limbă de predare maghiară. Potrivit acestei legi salarul minim al unui învătător era de 1000 coroane pe an, iar comunitătile parohiale erau obligate să asigure acest salar fiecărui învătător, iar în cazul că nu pot, salarul se putea întregi de la stat. Pentru obtinerea acestei întregiri învătătoruiui i se cerea să-si însusească limba maghiară si să predea elevilor la nivelul cerut de art.19. Mai mult toate registrele urmau să fie redactate în limba maghiară, iar numirea învătătorului urma să se facă de către minister.


Colectia numismatica

Detaliu din muzeul scolii

Muzeul scolii

Fratii Colf
          Îndeletniciri practice în scoală.

         Conducatorii vietii spirituale din secolul trecut au văzut în scoală nu numai o institutie a deprinderilor de a scrie si a citi, ci si o tribună de răspândirea cunostintelor practice pentru ridicarea bunei stări a poporului nostru. Asa, de exemplu, se recomanda învătătorilor ca să facă lectii de agricultură si pomicultură cu elevii, arătându-le foloasele practice ale acestor ocupatii.
         Deoarece îndemnurile acestea n-au fost urmate întodeauna, prin circulara nr. 1135/5/17 martie 1898 episcopul Aradului, Ioan Metianu, atrăgea atentia tuturor învătătorilor si preotilor din districtul arădean, asupra datoriei ce o au de a arăta însemnătatea culturii pomilor si foloasele ce le aduc acestia.
         Din cuprinsul acestui ordin circulariu rezultă că în viitor pomicultura urmează a se preda nu numai elevilor din clasele V si VI ci în toată scoala, înfiintându-se în fiecare scoală câte o "scoală de pomi". Toamna, elevii vor culege seminte, vor face exercitii de altoire cu mlădite de salcă, vor săpa gropi pentru plantatii, iar primăvara vor curăti pomii de omizi si vor sădi pomi tineri.
         Tot acest episcop, prin circulara din 15 iulie 1896, se adresează protopopilor cerându-le să îndemne părintii si tineretul să îmbrătiseze meseriile si comertul, arătând că una din principalele cauze ale înapoierii noastre este si lipsa de industriasi, comercianti si meseriasi români. Acestia, la toate natiuniile, formau asa numita "clasă de mijloc", în conditiile orânduirii capitaliste.
         Probabil că aceste sfaturi au fost urmate, deoarece în Hălmagiu, la începutul secolului al XX-lea, au fost multi meseriasi, dar neputând să-si exercite meseria pe cont propriu si să aibă atelierele lor, unii s-au văzut pusi în situatia de a emigra în statele Unite ale Americii, reîntorcându-se acasă numai după anul 1920.

          Scoala din Hălmagiu la sfârsitul secolului al XIX-lea.

         Arătam mai înainte că după reînfiintarea comitatului Zărand (anul 1861) si numirea învatatorilor localnici Ioan Costina si Nicolae Joldea la scoala din Hălmagiu a domnit o oarecare stabilitate a cadrelor didactice. Lucrul este explicabil, în primul rând prin îmbunătătirea salarizării, construirea localului propriu de scoală si faptul cel mai important, credem, prin înfiintarea subprefecturii, a judecătoriei din Hălmagiu se crease aici o atmosferă intelectuală, localitatea devenind un centru de atractie pentru multi intelectuali.
         Dacă mai adăugăm acestor factori si înprejurarea că persoanele cu functii de răspundere din administratie si justitie aveau pregătiri universitare si întemeiaseră si o societate de lectură (în anul 1870), iar mai târziu o casină română, este usor de explicat de ce multi intelectuali se asezaseră aici.
         Dar timpul trecea si cei doi învătători simteau pe umerii lor povara anilor. Scoala se consolidase si se bucura de un prestigiu si cei doi învătători destoinici, îmbătrâniti, trebuiau să fie înlocuiti. Sotii Popescu Ioan si Popescu Iudita plecaseră în tara românească, la începutul deceniului al VIII-lea si în locul lor fuseseră numite învătătoarele Septimia Tapos si Paraschiva Moldovan născ. Tîrcus, care în anul 1904 a fost pensionată.
         Învătătorul Ioan Costina a fost pensionat în anul 1893. Publicându-se vacant postul rămas liber s-au prezentat mai multi concurenti, printre care si tânărul învătător Mihai Vidu, fratele cunoscutului compozitor si dirijor de coruri Ioan Vidu. Deoarece candidatul a prezentat si atestatul eliberat de protopopiatul ortodox din Lugoj, din care rezultă că este si "dirijor de cor", a fost ales învătător cu totalitate de voturi dintre cei sapte candidati. Alegerea s-a dovedit în curând ca deplin întemeiată.
         Acest tânăr talentat, plin de vigoare si elan, nu numai că a făcut nesimtită înlocuirea veritabilului învatator Ioan Costina, dar s-a afirmat de la început ca om destoinic, gata pentru înfăptuiri mărete.
         La putin timp s-a pensionat si Joldea Nicolae, din cauza vârstei înaintate, după aproape patru decenii de muncă pe tărâm scolar, locul rămas vacant fiind ocupat de fiul sau Eneea Joldea, care mai târziu a devenit diaconul ceremonial al bisericii ortodoxe din Hălmagiu.
         În felul acesta posturile celor doi învătători bătrâni au fost încredintate unor învatatori tineri si talentati.
         Doi octogenari ne-au povestit amintirile lor despre scoala din Hălmagiu de la sfârsitul veacului al XIX-lea, amintiri care pentru farmecul lor le reproducem mai jos:

         1. "Ma numesc Costina Alexandru si locuiesc în Brad din anul 1890, dar sunt născut în Hălmagiu în anul 1879. Am învătat la scoala din Hălmagiu, care era în casele din tintirimul bisericii românesti si care s-au spart mai înainte de al doilea război mondial.
         Scolarii erau în două glase(clase). La o glasă era învătător Costina Ionut iar la alta Joldea Nicolae. Când eram în glasa I-a scriam pe tăblită cu griflu iar în glasa a II-a scriam pe caiete cu "tintă" (cerneală). În fiecare lună trebuia să facem o lucrare numită "corectă". Pe vremea aceea învătam numai româneste să scriem si să citim si mai învătam si religia si istoria si sămădasurile, adică socotelile. Cărtile le primeam de la învătători, pe bani, si toate lectiile erau într-o singură carte. Dacă nu tineam cartea curată învătătorul ne lua de urechi si ne trăgea si de părul de lângă urechi. După ce gătam scoala cărtile rămâneau la noi."

         2. "Mă numesc Groza Ioan a lui Paulina. Când am fost eu scolar scoala era în casele de lângă biserică, care s-au spart cam prin anii 1936 - 1938 fiindcă rămăseseră pustii ca scoala se mutase în scoala de stat. Am avut ca învătători pe Joldea Nicolae si Vidu Mihai.
         Pe atunci numai o parte din copii mergeau la scoala tot timpul anului. Cei mai multi mergeau la scola numai de toamna, când se băgau vitele la iernat, si până primăvara, când se scoteau la păscut. Nouă ne plăcea primăvara mai mult la vite decât la scoală fiindcă învătătorii erau foarte stricti cu noi. Am învătat la scoală numai româneste.
         Scoala în care am învătat eu se numea "scoală bisericeasca" iar cealaltă care s-a făcut dupa anul 1990, când eu eram fecioras, se numea "scoală de stat".
         De la învătătorul Mihai Vidu am învătat multe lucruri dar mai ales ne-a învătat cum să cântam ca era conducător la corul bisericesc. Pe atunci se învătau la scoală cântări nationale si tărănesti.

          Scoala în secolul al XX-lea.

         Trecuseră mai bine de cinci decenii de la construirea primelor localuri de scoli si cu toate că se aduseseră legi pentru obligativitatea învătământului si acordarea unor ajutoare de sustinerea scoliilor din partea statului, analfabetismul continua să ocupe pozitii dominante, pe de o parte, iar pe de alta unele localuri de scoli deveniseră necorespunzătoare, ori nu puteau functiona din lipsa învătătorilor sau a insuficientei dotări cu materiale didactice.
         Prin legea Appony se prevedea că asemenea scoli să fie închise ori înlocuite cu scoli de stat cu limba de predare maghiară. Dar si acest plan diabolic a fost dejucat întrucât pentru salvarea scoliilor "necorespunzătoare" s-a muncit cu bratele si cu carele pentru a le face corespunzătoare.
         În fine, o măsură mai draconică a fost aceea a "dării culturale" din care se plăteau învătătorii. Legea nr. XXXVII/1869 prevedea că acea dare reprezintă 5% din impozitele directe către stat. Dar fiindcă acest procent era prea mic si pentru a salva scoliile confesionale românesti de la desfiintare, majoritatea parohiilor au hotărât să majoreze acest procent. Cum în multe parohii românii erau obligati să contribuie si la sustinerea scolii comunale sau de stat, "darea culturală" a sporit până la 50% fată de impozit.
         După punera în aplicare a legii Appony (XXVII/1907) locuitorii tinutului Hălmagiului au mers atât de departe în atasamentul si în lupta lor pentru mentinerea scoliilor confesionale încât au contribuit la "darea culturală" până în 185% fată de impozitul de stat (vezi dr. Ciuhandu Gheorghe. Scoala noastră poporală si darea culturală. Arad. 1918. pag. 9).
         Pe lângă contributia locuitorilor eparhia Aradului a alocat fonduri mari pentru sustinerea scolilor confesionale. Astfel în bugetul anului 1913 se prevedeau 64.560 coroane în scopuri bisericesti si 91.939 coroane în scopuri scolare.
         În protopopiatul Hălmagiului, până în anul 1914, din cele 67 comune bisericesti (41 mater si 26 fillia) numai 34 aveau localuri proprii, dintre care singura scoală din Hălmagiu se sustjnea prin mijloace proprii. Pentru plata învătătorilor din protopopiatul Hălmagiului statul a contribuit cu un fond de abia 17.366 coroane (din darea culturală) în timp ce comunitătile bisericesti au trebuit să contribuie cu diferenta de 29.920 coroane, pentru a crea fondul de 47.286 coroane. (Vezi NOTA 13)
         În anul scolar 1914 numărul copiilor de scoală se ridica, în întregul protopopiat, la cifra de 6.289, dar au freeventat scoala doar 2.236 scolari, adică 1/3 parte. Tot în acest an 11 scoli nu au functionat din lipsa învătătorilor. (Vezi NOTA 14)
         Situatia a fost si mai rea în următorii patru ani, ca urmare a lipsurilor provocate de primul război mondial.
         Prin raportul inspectorului scolar al protopopiatului Hălmagiu, Cornel Lazăr, rezultă că la sfârsitul anului scolar 1918 examenele s-au sustinut între 7 - 20 mai, la 11 scoli, iar 23 scoli n-au functionat din lipsă de învătători. Referindu-se la numărul copiilor de scoală, se arată în raport că din totalul de 4.613 copii au frecventat scoala numai 943 iar la exemene, în tot protopopiatul, au fost prezenti abia 381 elevi, din care: 182 în clasa I, 102 în clasa II-a, 56 în clasa III-a, 31 în clasa IV-a si 10 în clasa V-a. (Vezi NOTA 15)
         Rezultatele examenelor au fost slabe. Sase învătători au avut rezultate insuficiente, sapte învătători au obtinut rezultate suficiente si un singur învătător a obtinut rezultate bune, iar la conferinta metodologică din 14, învătători convocati s-au prezentat numai 3. (Vezi NOTA 16)
         Este usor de înteles, din aceste date, ce situatie dezastruoasă a avut scoala la sfârsitul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea, ce muncă a trebuit să se depună, în continuare, pentru construirea scolilor, dotarea lor cu material didactic si cadre necesare, si mai cu seamă ce campanie a trebuit să se întreprindă pentru convingerea părintiiior să-si trimită copii la scoală!
         În aceste conditii învătătorii au făcut, cu adevărat, muncă de apostolat.
         După anul 1920 scoala din Hălmagiu a functionat în baza legiuirilor românesti, ca scoală primară de stat cu sapte clase, având ca învătători pe: Mihai Vidu, Mizes Ioan, Cătană Vichentie, Popovici Lucretia, Popovici Adrian, Motica Traian, Tămas Iosif, Turuc Octavian, iar după anul 1946 numărul cadrelor s-a mărit si a fluctuat mereu.
         Nu vom putea vorbi despre scoala din Hălmagiu, din ultimele decenii, cu competenta necesară, din cauza lipsei de perspectivă în timp, dar vom consemna în cele ce urmează biografiile unor învătători si profesori, numărul elevilor, date statistice despre numărul învătătorilor si profesorilor, localurile de scoli, urmând ca din cele consemnate să se poată trage, la timpul potrivit, concluziile cele mai obiective de către persoane de specialitate.


Scoala actuala

Curtea Scolii- ruinele castelului Moga

   NOTE

         01. Informatia este primita de la Dr. Paul Barbatei, judecător în pensie, dom. în Hălmagiu.
         02. Cozma Pal: Descrierea geografică, istorica si statistică a judetului Zarand. Cluj 1847 (pag. 51,52).
         03. V. Păcăteanu.Cartea de Aur.Vol.1.366.
         04. Gazeta Transilvaniei nr. 62/9 august 1852, pag. 2-3.
         05. Arhiva eparhiei (episcopiei) din Arad nr 311/1852.
         06. Arhiva eparhiei (episcopiei) Aradului nr. 222/1852, reprodus în Biserica si Scoala, anul LIII nr. 9 din 24 februarie 1929, Arad.
         07. Biserica si scoala, anul LIII 1929 nr. 10/3 martie, articolul prof. Traian Mager pag. 9.
         08. Arhiva eparhiei Aradului, nr. 887/1855.
         09. Arhiva eparhiei Aradului, nr. 924/1858.
         12. Biserica si Scoala, anul OV nr. 13 /1880, pag. 405 din 17/29 decembrie 1880.
         11. Dr. Onisifor Ghibu: Scoala românească din Transilvania si Ungaria, Bucuresti 1915, pag. 18-19.
         12. Arhiva eparhiei Arad nr. 1254/1870
         13. Raportul nr. 512/10/23 iulie 1914, aflat în copie în arhiva fostului protopiat din Hălmagiu.
         14. Raportul nr. 307/25 iulie 1918, din aceiasi arhivă.
         15. Idem.
         16. Raportul nr. 307/25 iulie 1918, din aceiasi arhivă.