În epoca absolutistã, scoala din Hãlmagiu nu-si avea localul ei, ci functiona în casa lui Petru Pacurariu, cantorul bisericii ortodoxe din localitate. Proprietarul casei primea o arendã anualã de 100 florini pentru cele "douã sobe", din care una era destinatã pentru învatarea tinerimii", si alta pentru locuinta învãtãtorului.
         Scoala elementarã a fost instalatã în casa bisericii, existentã si azi, edificiul fiind sustinut de cãtre Bierica ortodoxã din localitate.
         Dupã cum am vãzut mai sus, cele douã scoli functionau în conditii grele, din lipsa sãlilor de clase.
         Odatã înfãptuit idealul înfiintãrii celor douã scoli/elementarã sau trivialã si "normalã"/ entuziastul inspector scolar, Petru Moldovan, a dus o perseverentã luptã pentru construirea unui local de scoalã. Astfel în "Prospectu Tabelariu", acest om de mari înfãptuiri, propunea:

         "........... drept aceea de mare lipsã si neapãrat trebuintã barem ar fi urmatoarele scoale înfiintate, mai bine sã se statorniceascã, adicã în orasul Hãlmagiu, care are în jurul sãu 25 de sate, sã se ridice scoala normalã pentru doi învãtãtori cu douã despãrtãminte si cu douã chilii (sãli de clase) pentru învãtãcei, prevãzute cu cele trebuincioase. Loc este si de aproape de biserica noastrã, material piatrã avem de ajuns pentru clãdit precum si bani 700 loreni monedã conventionalã. (Vezi NOTA 1)

         În anul 1854 Petru Moldovan reia idea construirii localului pentru scoala aratând ca:

         "Pe curgãtorul an ar mi fi lipsã în orasul nostru Hãlmagiu sã se ridice scoalele si dupã planul rânduit sa se întemeeze.Toate acestea se vor plini daca vom avea mânã de ajutor din partea c.r. comisariat, altcum nu."

         În anul urmator locuinta învãtãtorului este despãrtitã de scoalã, aceasta nu plãteste arenda fiindcã edificiul este al "orasului", iar localul scolii elemntare si locuinta învãtãtorului sunt slabe.
         Pentru triumful ideii scolare s-au fãcut propuneri ca sã se cumpere, de la "erariu", casele în care înainte de anul 1848 "era depuozitoriu de sare si gradle cãmãreascã", adicã clãdirea în care a functionat mai târziu judecãtoria si care existã si în prezent. În acest scop inspectorul scolar, Petru Moldovan, s-a înteles cu "oficialii de la c.r. Staer - Amt" din localitate, înaintând o petitie împãratului Francisc Iosif, prin Kreis ­Amtul din Orãstie, dar aceastã actiune a esuat, fãrã a se sti motivele pentru care, astfel cã a trebuit sã se revinã la ideia construirii unei scoli noi.
         Ca urmare a acestui fapt la 15 Ianuarie 1860, în adresa înaintatã c.r. Preturã din Hãlmagiu, din care o copie s-a trimis consitoriului din Arad, Petru Moldovan reia ideia construirii scolilor, cu si mai multa insistentã, arãtând cã:

         "În Hãlmagiu este adunat materialul de constructie iar daca banii nu vor ajunge, prin întelegerea cu comunitãtile afiliate aici cu scoalele, s-ar putea completa suma necesarã".
         "În Plescuta de mai multi ani edificiul scolar stã neterminat si în Hãlmagiu casele sunt neîngrijite, ferestrele, scaunele stricate, adicã casele închiriate pentru scoalã".

         Dar în loc de întelegere si colaborare pentru înfãptuirea acestei mãrete si actiuni, inima inspectorului scolar s-a umplut de amãrãciune din cauza intrigilor fãcute, de data aceasta de unul dintre fostii învãtãtori. Astfel, în timp ce se dãdea socoteala banilor scolilor, la verificarea socotelilor, precum si în chestiunea ajutorului dat de împãratul Francisc Iosif pentru biserica, deoarece din acea sumã "s-a rupt o parte pentru zidirea scoalei din Hãlmagiu", comunitatea unitãtilor, în frunte cu protopopul Ioan Moga si cu Gratian Pop, sprijiniti de cãtre pretorul Bonfinic, a cãutat sã împiedece zidirea scolii. În raportul sãu cãtre episcopia din Arad, Petru Moldovan arãta cã:

         "ai nostri credinciosi vãzând cã ce lucreazã pentru banii meniti de gratia Majestãtii bisericilor si din acestia despicati pentru ridicarea scoalei din Hãlmagiu fiindcã ei ungureste grãiesc si ce hotãrãsc nemteste scriu, 1-au pãrãsit pentru o asa fãrã de temeiu si fãrã dreptate lucrare". (Vezi NOTA 2)

         În acel timp în Hãlmagiu erau numai 6 familii de uniti, dar erau sprijiniti de oamenii administratiei politice, iar coflictele aveau, în fond, un substrat cofesional, paralizând initiativa si munca bravilor bãrbati meniti sã lucreze, mânã în mânã pentru binele public.
         În anul 1861, dupã reînfiintarea comitatului Zarand, cu capitala în Baia de Cris, întrucât conducerea acestui comitat era formatã din bãrbati luptãtori pentru triumful ideii nationale si prosperitatea poporului, la sedinta comitetului Comitatens (consiliul Judetean) din 12 Octumbrie 1861 s-a discutat si chestiunea scolilor din judet.
         Cu acest prilej protopresbiterul Petru Moldovan a fost împuternicit cu problema reorganizãrii scolilor. La data de 20 Noiembrie 1861 acesta întocmeste un raport, pe care-l trimite episcopului din Arad, arãtând între altele:

         "Maria Ta Înalt Preasfintite Domnule Episcope
         Da datoritã îmi tin a vã face cunoscut pentru înfiintându-le scoale din tractul P. P. Hãlmagiului care asa s-au rânduit din adunarea Comitetului Comitatens în Baia de Cris, tinut la 12 octombrie cel nou a.c".
         "Pãrintilor protopopi s-au rânduit si preotilor de toate religiile sã-si dea în privinta înfiintândelor scoale pãrerea si a se rândui dupã aceea comisiune stãtoare din mireni alesi comitatului si preotii care sã dea un proect pentru ridicarea unui gimnaziu în oarecare ora a comitatului, si acel proiect se va pertracta si decide în tinândul comitet comitatens".
         "Pe lângã acestea am vãzut de bine a lua coîntelegere cu judele cercurilor I.
         II. Hãlmãgene, domnul Sterca Sulutiu, si în 5/17 octombrie a.c.am adunat proetimea si antistia comunelor hotãrând urmãtoarele: (Vezi NOTA 3)
         1. În orasul Hãlmagiu sã ridicãm scoalã normalã a se înfiinta în aceastã toamnã, la care sã fie doi învãtãtori cu salar de 300 fl. v. a. cortele (locuinte) si 5 vstânjeni de lemne de foc pentru unu.

         Dar numai bunele intentii si elanul cei cuprinsese pe initiatori nu erau suficiente. Era nevoie de sprijin material si acesta nu venea de nicãieri, de aceea a trebuit ca suma de 2.3898 floreni (cât s-a apreciat cã ar costa zidirea scolii) sã fie încasatã de la satele ce compuneu atunci "traptul de susu si de josu" al Hãlmagiului. Sumele au fost repartizate pe fiecare sat, prin hotãrârea consemnatã în protocolul din 14/26 Februarie 1863, iar la 13 Sepembrie 1863 s-a tinut o licitatie în vederea construirii scolii.
         Lucrãrile au început dar banii erau prea putini si protopopul Moldovan Petru a trebuit sã "rupa" o parte din banii bisericii si sa-i cheltuiascã pentru zidirea scolii. Nici acei bani n-au fost deajuns si s-a apelat la împrumuturi ce au fost restituite dupã mai multi ani si numai în urrna interventiilor fãcute la conducerea comitatului Zarand.
         În acele conditiuni s-a construit scoala normalã a Tractului Hãlmagiu, pe terenul proprietatea bisericii ortodocse, din piatrã, avârd trei sãli de clase si locuintã pentru învâtãtor. Aici a functionat scoala pânã în anul 1920, iar edificiul a fost demolat în anul 1936.
         Dupã aceastã mãreata înfãptuire atentia inspectorului scolar a fost îndreptatã în directia înzestrãrii scolii cu cadre statornice si a completãrii scolii cu clasa IV-a. Astfel în anul scolar 1865/1866 s-a înfiintat si clasa a IV-a si se separã bãietii din fondul gimnaziului român din Brad, salariile lor variind între 325 si 500 floreni, iar fondul gimnaziului era format din împreumutul national de stat din anul 1854, pe care comunitãtile acestui district l-au oferit pentru crearea fondului, urmând a se deschide un gimnaziu în Brad, Baia de Cris sau Hãlmagiu. Pentru deschiderea gimnaziului în Hãlmagiu a militat si proiectul de organizatie scolarã a mitropolitului Andrei Saguna, care prevedea: "deschiderea unei scoli reale, sau gimnaziu sai liceu real în Hãlmagiu", dar aflându-se o casã mai potrivitã în Brad s-a înfiintat acolo gimnaziu în anul 1869. (Vezi NOTA 4)
         Din punct de vedere organizatoric scoala din Hãlmagiu, dupã anul 1865, s-a împãrtit în: scoala elementarã, formatã din clasele II si IV. Scoala elementarã era sustinutã de comuna Hãlmagiu si cele sase comune afiliate, iar învãtãtorul clasei a III-a era plãtit de cãtre tractul protopopesc. Cel al clasei a IV era plãtit din fondul gimnazului din Brad.
         La scoala elementarã erau încadrati învãtãtorii localnici Ioana Costina si Joldea Nicolae, iar la cea normalã din Brad, si sotia sa Iudita Popescu.
         Dar când lucrurile începuserã sã meargã bine si când acela care timp de 16 ani se frãmântase, suferise amãrãciuni si intrigi, dar neobosit în munca lui avusese remarcabile succese, entuziastul inspector scolar Petru Moldovan, în loc sã se bucure de roadele muncii lui, este suspendat din functiune, prin sentinta adusã de Consistoriul din Arad la date de 17 August 1866, pentru cã "a rupt" o parte din banii bisericii si i-a cheltuit cu zidirea scolii. (Vezi NOTA 5)

         Dupã cum s-a arãtat mai înainte, scoala din Hãlmagiu, a functionat din anul 1919 în localul fostei scoli de stat, având trei sãli de clase. Dupã cel de al doilea rãzboi, crescând numãrul elevilor, ei nu mai puteau fi scolarizati în cele trei sãli de clase si se cerea în mod imperios construirea unui nou local spatios si pânã atunci, gãsirea unor încãperi corespunzãtoare, pentru desfãsurarea cât mai bunã a învãtãmântului. Astfel câteva clase au functionat în localul fostei preturi (desfiintatã în anul 1950), al fostei judecãtorii (desfiintatã în anul 1952) si în casa fostã proprietate a lui Fridman Alexandru, nationalizatã.
         La 29 Ianuarie 1969 a decedat directorul scolii, Octavian Turuc, si la conducetea scolii a urmat profesorul Tãmas Iosif, având specialitatea de stiinte matematice. Noul director, cunoscând greutãtile în care se desfãsura procesul de învãtãmânt, a început sã facã demersuri pentru construirea unui local spatios cu 16 sãli de clase. Fiind si deputat în consiliul judetean Arad a întocmit un memoriu la Inspectoratul Judetean, prin care a arãtat necesitatea construirii de urgentã a noului local de scoalã, orientându-se just asupra cresterii numãrului de elevi, a bazei materiale si a perspective de crestere si de dezvoltare a localitãtii.
         Consiliul Judetetean desi a fost de acord, în principiu, a motivat cã din lipsã de fonduri nu se poate costrui decât o scoalã cu 8 sãli de clase. Dar directorul Tãmas Iosif a fost perseverent si a fãcut demersuri la Ministerul Învãtãmântului si împreunã cu cetãteanul Cornea Pavel s-au prezentat la Bucuresti cerând audientã la minister. Abia dupã trei zile au putut intra în audientã si au explicat cã Hãlmagiu este o comuna mare, cu 11 sate apartinãtoare, din care elevii trebuie sã urmeze gimnaziul la scoala de centru din Hãlmagiu. Au mai explicat cadrul geografic al comunei, perspectivele de dezvoltare - existenta celor douã mine la Brusturi si Luncsoara etc. Ministerul învãtãmântului, împreunã cu conducerea judetului Arad au hotãrât construirea unei scoli cu 12 sãli de clase.
         Fondurile pentru constructie s-au realizat prin contributia bãneascã a comunei, a cetãtenilor din cele 11 sate si din bugetul Judetului.
         Lucrarea a început în anul 1971 si s-a terminat în anul 1975, sub directa supraveghere a directorului Tãmas Iosif, lucrând aici alãturi de personalul calificat, cetãteni din Hãlmagiu si cele 11 sate, elevi de la liceul de constructii din Arad si de la scoala din Hãlmagiu. Clãdirea are pe lângã sãlile de clase douã laboratore, un cabinet de stiinte sociale, birou pentru director, secretariat si o salã a profesorilor. Mobilierul este nou si a fost procurat prin grija Inspectoratului Scolar Judetean Arad.
         La conducerea scolii s-au succedat dupã prof. Tãmas Iosif, prof. Tonta Traian Alexandru, Codrea Viorica, cãs. Florea, Gligor Silvia (1976 - 1980), Bradin Virgiliu (1980 - ). În anul 1980, directoarea scolii profesionale, Gligor Silvia, primarul Îndries Traian si conducerea fabricii de confectii din Hãlmagiu, apartinãtoare de Uzinele de textile din Arad, au solicitat Inspectorului judetean scolar, din Arad, sã se înfiinteze la scoala din Hãlmagiu, treapta 1 de liceu cu profil textil, ca urmare a faptului cã începând cu toamna anului 1978 s-a deschis în Hãlmagiu sectia IV-a, a Uzinelor textile din Arad, ceea ce s-a si înfãptuit. Din toamna anului 1981/82, s-a primit aprobarea pentru functionarea unei clase de liceu seral. În fine, din anul scolar 1982/83, functioneazã cu cinci clase, pentru treapta I de liceu, trei clase cu profil textil, o clasa cu profil agricol si o clasã cu profil textil-seral.
         În anul scolar 1982/83, la scoala din Hãlmagiu, au fost 55 de elevi în clasele I-IV, 289 de elevi la gimnaziu si 136 elevi în treapta I-a, în total 480 de elevi. În acest an, scoala a fost dotatã si cu laboratoarele de biologie, chimie si geografie. Elevii nu au clase stabile ci se deplaseazã dintr-o salã în alta si dintr-un cabinet-laborator în altul, în functie de orele si orarul stabilit de conducerea scolii, cu exceptia elevilor din clasele 1-4. Practica instructivã se desfãsoarã în atelierul de lãcãtuserie, pentru baietii din clasele VII - VIII si cei din treapta I de liceu si la Fabrica de Confectii pentru fete.
         Scoala are parter si douã etaje.