Monumente istorice

         Pe teritoriul Hãlmagiului se afla mai multe monumente istorice din piatra si un bust de bronz, in amintirea suferintelor dar si a gloriei fiilor acestor locuri.
         Iatã aceste monumente:

         PIATRA CINZAIULUI (a chinului)

         Pe malul stâng al vãlicutei, în fata vechii biserici, dainuie de peste doua veacuri o piatra, fara nici o inscriptie, loc de suferintã a celor ce se opuneau cu dârzenie nedreptelor orânduiri.
         Pentru orice fel de "greseli" oamenii erau întinsi pe piatra adusã si pusã în fata bisericii, aplicându­se pedepse corporale prin lovirea corpului gol cu bete. Lacrimile acelor chinuiti se amestecau cu sângele ce tâsnea din rãnile produse, dar nici unul n-a pierdut nãdejdea cã luptã pentru o cauzã mãreatã. De atunci aceastã piatrã, de dimensiunile unui om, s-a numit "PIATRA CINZAIULUI", adicã a chinurilor.
         Obiceiul împãmântenit al chinurilor pe aceastã piatrã a devenit o practicã si în timpul revolutiei lui Horea, cât si dupã aceastã datã. Astfel monografistul Kosma Pal scria cã Simion Moldovan si Sortoc Giurchi, comercianti de vazã din Hãlmagiu, au primit câte 25 bete pe corpurile goale pe aceastã piatrã, fiindcã umblând pe la târguri rãspândeau vestea cã în pãrtile Bradului iobagii se pregãtesc de o nouã revolutie. (vezi NOTA 1)
         De atunci, înfruntând timpul, aceastã piatrã a rãmas ca o mãrturie a chinurilor strãmosesti, istoria cu lacrimi si sânge, transmitându-se din generatie în generatie.

         TROITA EROILOR DIN CIMITIRUL ORTODOX

         La intrarea în vechiul cimitirul ortodox, în partea dreptã, se aflã o cruce înaltã având douã trepte cu înãltimea de circa 30 cm, pe care s-a ridicat un soclu înalt de 120 cm si lat de 55 cm.
         Capiteluri la partea superioarã iar deasupra lui este o coloanã rotundã de circa 2 m înãltime peste care s-a pus o cruce înaltã de 50 cm. Este primul moment închinat eroilor acestor locuri cãzuti în primul rãzboi mondial (1914-1918). Pe soclu se aflã urmãtoarele inscriptii sãpate în corpul lui:
         1) Pe fata dinspre miazãzi: "Cu sfintii odihneste Doamne pe rãposatii robii tãi Eroi cãzuti in lupta pentru întregirea neamului si pe pãrinti unde nu este durere nici suspinare ci viatã fãrã de sfârsit."
         2) Pe fata de apus: "Aceastã cruce s-a ridicat pe spesele lui Gheorghe Hantiu si sotia Parascheva Halga. Hãlmagiu la 24 mai 1928."
         3) Pe fata de rãsãrit: "Crucii tale ne închinãm stãpâne si toatã învierea ta o lãudãm si o mãrim.”
         ­4) Pe fata de miazãnoapte: "Mântuieste Doamne poporul tãu si bine o cuvântã mostenirea ta."

         La aceastã troitã- monument istoric- se fãceau procesiuni de ziua eroilor pânã la ridicarea monumentulu eroilor din mijlocul comunei. De o parte si de alta a crucii sunt înmormântati Hantiu Gheorghe si sotia. În fata crucii se aflã o piatrã de moarã fixatã pe un stâlp, cu bãnci împrejur, pe care, se serveste pomana pentru preot si cântãreti dupã înmormântãri.

         La iesirea din Hãlmagiu, lângã podul de peste valea Bãnestilor, privirea cãlãtorului este atrasã de o troitã din piatrã ridicatã în anul 1936 pe locul de martiraj, prin spânzurãtoare în furci, a cinci preoti români, a tribunului Alexandru Chendi si a multor hãlmãgeni în anii 1848/49.
         Ea face parte din cele 10 "TROITE - MONUMENTE" ce s-au ridicat, din initiativa profesorilor de la Liceul Avram Iancu din Brad, cu ocazia comemorãrii a 150 ani de la rãscoala lui Horea, Closca si Crisan, pe locurile unde s-au petrecut cele mai importante evenimente istorice. (vezi NOTA 2)
         A fost dezvelitã la 1 septembrie 1936, pentru eternizarea memoriei celor martirizati in revolutia anilor 1848/49, în pãrtile Hãlmagiului.
         Pe cele douã plãci fixate în corpul troitei se poate citi urmãtoarea inscriptie:

         Ridicatu-s-a aceastã sfântã si româneascã troitã fiind episcop al Aradului D.D.Grigore în ziua de 4 noiembrie din anul mântuirii 1934 întru pioasa amintire a preotilor martirizati în revolutiile lui Horea, si Iancu, dintre care sapte insi anume: Ioan Jude bãtrânul si Ioan Jude tânãrul, amândoi din Poienari, Eutimie Popovici din Hãlmãgel, Pavel Feier din Steia, Sinesie Grozav din Aciuta, Pavel Fãrcas din Plescuta si unul anonim, au fost spânzurati în acest loc."

         Textul de pe plãcile de marmorã fixate pe corpul troitei este incorect si incomplet si din acest motiv propunem, completarea lui, pe o placã alãturatã, sãpându-se si numele celorlalte persoane martirizate pe acest loc, sau ucise miseleste.
         Numele preotilor înscrise pe plãcile troitei nu se gãsesc mentionate în niciun document din timpul Rãscoalei lui Horea. Ei au fost martirizati, prin spânzurãtoare în revolutia anilor 1848/49 (vezi NOTA 3), iar doi dintre ei, anume Sinesie Grozav si Pavel Fãrcas, sunt mentionati pe troita din satul Iosãsel, ca fiind martirizati acolo.
         Descrierea exactã a evenimentelor anilor 1848/49 în pãrtile Hãlmagiului a fost cunoscutã numai dupã ridicarea acestei troite, anume prin publicarea în nr. 1/1943 a revistei “TRANSILVANIA" a cronicii lui Ioan Moga din Hãlmagiu. De aceea propunem completarea textului, pe placa alãturatã cu urmãtoarea inscriptie:

         "Pe acest loc au mai fost spânzurati în revolutia din anii 1848/49: tribunul Alexandru Chendi din Câmpeni, comandantul taberei române din pãrtile Hãlmagiului, ofiterul austriac Uleric Toni, Nicolae Todea", "Au mai fost împuscati în acea revolutie: Simion Ungur, Adam Iancu, Olariu Nicolae si au suferit moarte de martiri: Gherasim Bordea cu sotia Rafila, Buta Nicolae, Stefan Neamtu, Elisabeta si Maria Roxa, toti din Hãlmagiu, si Adam Butariu din Bodesti."
          "Au fost schingiuiti: Petru Pãcurariu, Nicolae Ciungan si Arsenie Neamtu."
         "Tot în acea revolutie au mai fost omorâti în chip barbar: 6 bãrbati, 3 femei si 9 prunci din satul Tohesti, 1 bãrbat din satul Vârfuri, 1 bãrbat si 1 femeie din satul Tãrmure, 30 de bãrbati, 10 femei si 3 prunci din satul Hãlmãgel, 3 bãrbati din satul Lestioara si 3 bãrbati din satul Tãlagiu."

         Este asezat în centrul comunei si eternizeazã amintirea eroilor si a martirilor acestor locuri. A fost dezvelit la 10 septembrie 1933 de cãtre sectia arãdeanã a "Cultului Eroilor" si constã dintr-un impozant soclu de granit, executat artistic de cãtre arhitectul Silvestru Rafiroiu din Arad. Peste soclu a fost asezatã o troitã.
         Pe partea de rãsãrit a soclului sunt sãpate cuvintele:

         "AU LUPTAT SI AU MURlT PENTRU MOSIE SI DOMN",

         iar pe partea dinspre apus s-a fixat o marmorã cu urmãtoarea inscriptie:

         "Spre mãrirea lui Dumnezeu si pomenire Martirilor luptei de dezrobire dusa de Horia, Closca si Crisan la 1734 si de cãtre Avram Iancu la 1848”
         In amintirea gardistilor morti pentru a apararea acestui tinut in zilele de 14-16 februarie 1919 si pentru vesnica pomenire a eroilor cãzuti în marea ofensivã pornitã din Hãlmagiu la 16 aprilie 1919, când divizia 2 Vânãtori a glorioasei armate Române si regimentul de voluntari "Horia" au luptat vitejeste pentru înfãptuirea României Mari."

         Revolutia din anul 1848 si personalitatea marcanta a lui Avram Iancu; precum si legaturile Craiului cu hãlmãgenii, împreunã cu cele douã decenii de viatã petrecutã aici, au lãsat urme adânci.
         Figura Craiului Muntilor, trecutã în legendã, se cerea imortalizatã. Astfel în anul 1974, din initiativa primarului Stefea Iosif si cu concursul autoritãtilor din Arad si al hãlmãgenilor s-a executat si turnat în bronz bustul lui Avram Iancu.
         Dezvelirea bustului a avut loc in ziua de 20 octombrie 1974 în prezenta a peste 5.000 de oameni. Serbarea a fost inaugurata de un grup de cãlãreti îmbrãcati în costume nationale locale, simbolizând luptãtori localnici din revolutia anilor 1848/49.
         De o parte si de alta a bustului erau construite douã tribune, frumos pavoazate. Cea din dreapta bustului a fost destinatã corurilor din Hãlmagiu si din Buteni si actorilor de la teatrul de stat din Arad, iar cea din stânga bustului, persoanelor oficiale.

         Bustul are în partea dreaptã un tun din lemn, executat de mesterii satului Brusturi.
         Cuvântul omagial a fost rostit de primarul Hãlmagiului, Stefea Iosif, dupã care cele doua coruri au intonat cântece patriotice de epocã si actuale. De jur împrejurul bustului strãjuiau pionieri ai scolii din Hãlmagiu si membrii gãrzii patriotice locale. Televiziune românã a înregistrat aspecte de la aceastã mareatã serbare si le-a transmis în ziua de 22 octombrie 1974.
         Bustul lui Avram Iancu, ridicat la 150 ani de la nasterea sa, pe locul odioasei sale arestãri din 15 decembrie 1849, va rãmâne o permanentã mãrturie a stimei hãlmãgenilor fata de Craiul Muntilor.

         Redau, mai jos, douã documente datate în Hãlmagiu în anii 1848, 1849, cu privire la mãsurile militare ce s-au luat aici de cãtre conducãtorii revolutionari kosutisti.

         1. DOCUMENTUL NR. 75

         Comisarul militar Baczko Daniel.
         Cãtre comisarul Voroa Antal din Arad- Hãlmagiu, 5 noiembrie 1848.
         Raporteazã: Armata maiorului Gall a împrãstiat lângã Guravãii o tabãrã de 500 moti, ucigând din ei 115. La 3 noiembrie a fost examinatã situatia de vinovãtie a prizonierilor; din care multi au fost dati în judecata Curtii Martiale. La 4 noiembrie am pornit spre Hãlmagiu, ordonând si trupelor din Beius sã se apropie. Trecând prin satele Guravãii, Aciua, Dumbrava si Rãstoci, le-am incendiat din cauza nesupuneri locuitorilor. Aici au adunat o multime de obiecte furate de la proprietarii maghiari. Satul Plescuta a fost gratiat deoarece locuitorii acestui sat i-au întâmpinat cu steag alb. La 5 noiembrie a cucerit Hãlmagiul (pag. 196) dupã ce în prealabil a amutit clopotele cu tunul. La intrarea în Hãlmagiu locuitorii au ridicat steaguri albe, ia cei vreo 4.000 moti s-au retras în munti lãsând prizonieri si doi maiori - si un cãpitan, care urmeazã sã fie judecati de Curtea Martialã. În Hãlmagiu au fost eliberati 50 de maghiari întemnitati de cãtre rãsculatii care a prãdat bunurile maghiarilor de la Brad pânã la Baia de Cris, au exterminat familia Brady aruncând într-o groapã comunã pe cei 16 membri ai acesteia, au schingiuit pe cãpitanul Holaki Imre si pe sotia lui, au dãrâmat prefectura, au jefuit arhiva si caseria, iar pe functionari i-au schingiuit si alungat. În caseria Hãlmagiului s-au gãsit totusi suma de 2669 fl. si 51 cr.
         Tinutul întreg se aflã sub comanda adjutaniilor lui Avram Iancu, Regele Muntilor. Locuitorii din Hãlmagiu au predat un butoi de praf de puscã si au adunat grãmadã obiectele jefuite de la maghiari.
         La 6 noiembrie va functiona la Hãlmagiu curtea martialã, iar la 7 noiembrie va înainta pânã la Baia de Cris si Brad. Satul Hãlmãgel, începãtorul revoltei, a fost ars în întregime deoarece au fost întâmpinati cu împuscãturi din partea locuitorilor. În satul acesta s-au gãsit cadavre ale rãsculatilor cãzuti în luptã.
         Dupã informatiile primite vreo 4.000 de români s-au adunat în satul Tãrmure. Vor avea însã grijã sã-i împrãstie. Aduce laude colaboratorilor sãi si anuntã sosirea în Hãlmagiu a unei trupe de 400 honvezi sub comanda maiorului Riszko (ad. nr. 4 B. 2784/1848) (vezi NOTA 4)

         2. DOCUMENTE DIN ARHIVA "TRANSILVANIEI"

         “Hãlmagiu la 21 februarie 1849.
         Comisarul judetului Zãrand, Gheorghe Santha.
         Documentul cãtre Comandantul militar al Hãlmagiului.
         Se ordonã perchezitii zilnice în câte patru sate, dupã urmãtoarele instructiuni
         1) Numele comunelor de perchezitionat se va comunica zilnic împreunã cu instructiuni.
         2) Dacã nu existã alte împrejurãri agravante, oamenii la care se vor afla arme, lãnci, coase întoarse, nu vor fi excortati ci li se va lua numai numele.
         3) Cei gãsiti cu mãrfuri suspecte de a fi provenit din jafuri vor fi înaintati comisariatului. Mijloacele de transport le dau satele respective, iar apartinãtorii împricinatilor sunt datori sã se îngrijeascã de hranã.
         4) Inventarierea si depozitarea bunurilor sechestrate cade în sarcina comandamentului.
         5) Averea particularã a celor la cari se vor gãsi bunuri de provenientã suspectã, va fi înregistratã dar nu li se confiscã, cãci altfel locuitorii Zãrandului ar putea râmâne fãrã vite, ceea ce ar putea împiedica agricultura, cãrãusiile publice si aprovizionarea cu bucate si ar dãuna si determina pe toti sã se dedea la tâlharii (pag. 230).
         6) Sunt scutiti de perchezitii, dacã nu sunt suspecti sau direct acuzati, proprietarii, functionarii judeteni, protopopul ortodox, preotii catolici, reformati si alti fruntasi.
         7) Poporului sã nu i se întâmple vãtãmare cu prilejul perchezitiei, ca nu cumva si cei de bunã credintã sã se înstrãineze, ci vãzând legalitatea si procedeul drept, sã se pocãiascã si cei rãi.
         Pentru perchezitia de mâine se desemneazã: Hãlmagiul Mare, Lestioara, Hãlmãgel, Bãnesti. În Hãlmagiul Mare se va da atentie deosebitã la casa Ioan Moga preot g.c. Ioan Sida, Neamtu Senia, Almãsan Petru, Paic Szaka, Neamtu Mãrza, Joc Roxa, care în prezent se aflã în tabãra lui Buteanu. În Hãlmãgel cãpitanul român Colf Senia. Cei însirati sã fie prinsi si escortati (pag. 231).
         s.s. Bistos Santha Gyorgy.

         3. Revista Arhivelor, Anul 4, vol. XL. Supliment 1979 Bucuresti

         Traian Rus. Din lupta nationalã a românilor din Zãrand pentru drepturi politice.
         1876 februarie, 24, Hãlmagiu.
         MEMORIUL ALEGATORILOR DIN CERCUL HALMAGIULUI, COMITATUL ZARAND, PRIVIND ALEGEREA COMITELUI SUPREM.

         Domnule conte, ministru presedinte. Excelentã.
         Când Majestatea sa gratiosisima s-a îndurat a restitui constitutia tãrii si a sterge administrarea provizorie de pe atunci noi am crezut, si nu suntem neplecati a mai crede, cã guvernul constitutional ministru responsabil ungur încã va face strãmutare si schimbãri în administratia guvernelor de comitat, ce dacã va fi primitã de regulã nici comitatul Zãrand nu va fi extras de sub ea.
         Este cunoscut în corrmn cã acest comitat este locuit mai permanent de români.
         Meditând asupra eventualitãiilor posibile, asupra sus desfãsuratului motiv si asupra acelui adevãr cã unii indivizi din acest comitat, fii natiunii maghiare, n-au pregetat chiar si pânã acum, a ne da de stire cã în comitatul nostru se vor face reforme si transformãri prin influenta lor, dupã voia lor, destituind capul comitatului, pe comitele suprem si resferând tot organismul oficial comitatens cu toate cã acei oameni fac o disparabilã minoritate în acest comitat, de aflãm îndemnati, îndreptãtiti si siliti a ne folosi de aceastã umila subscernere.
         Excelentã. Nu credem cã cineva se va bucura mai mult pentru constitutia patriei noastre comune ca chiar noi, din acest motiv, cãci multe secole au trecut peste noi cu pasi grei aflându-se fãrã constitutie, apoi cãstigarea ei nu poate produce decât bucurie generalã sperând cã constitutia este constitutie si cei putin ne va fi astfel ca avantajele si binefacerile ei sã se reverse în asemenea mãsura egalã si asupra natiunii noastre române ca atare precum se vor împãrtãsi din toate acestea toate celelalte natiuni ale acestei patrii comune.
         Prima conditie prin care am vedea cã costitutia câstigatã va fi si pentru noi si natiunea noastrã ceea ce am sperat mai sus- dacã noi ne restrângem numai ia comitatul nostru- s-ar aplica de capul guvernului comitatul, adicã de comitele suprem, un bãrbat cãruia datorim toatã încrederea noastrã.
         Noi vrem sã aducem tributul meritat numai adevãrului când ne exprimãm ca comitele suprem de acum al Comitatului Zãrand e nepãtat de încrederea noastrã amintitã.
         In considerare dar cã comitatul Zãrand este locuit puramente de fiii natiunii romane, credem ca nu se va putea zice cã pretindem nedreptate si cã suntem nemodesti, când ne exprimãm dorinta însotitã de acea rugare ca ni se dea comite suprem bãrbat dintre fiii natiunii române si care sã nu fie lipsit de încredere ce i-o datoreste corpul unui comitat.
         Subscrisii alegãtori ai cercului de alegere Hãlmãgiu, au onoarea a se adresa cu umilintã si încredere catre Excelentul ministru responsabil sã binevoiascã a-i dona meritata atentie acestei declaratii fãcutã cu premeditare serioasã, nestrãmutând din functia sa pe comitele suprem al acestui comitat, iar la cazul daca acesta din motive neprevãzute de noi nu s-ar putea înfãptui si ar vrea a se face doar chiar si la cerere comitelui suprem de acum ca sã i se confereascã alt pot acomodat demnitãtii lui, atunci sã vã îndurati a ne da un comite suprem român de nastere si credintã, având totodatã acel individ si încrederea noasta perfectã. Având aceastã eventualitate în urmã, cu referire la alegerea persoanei unui eventual comite suprem pentru comitatul Zãrand, binevoiti a ne informa de opinie deputatului nostru dietal ca sã se primeascã în aceastã întrebare de …...
         Recomandundu-ne înaltelor gratii binevoitoare suntem ai Excelentei voastre domnule conte ministru presedinte. (pag. 150 L).

         4. ARTICOL DIN ZIARUL "TRIBUNA", NR. 232/1905

         De la Hãlmagiu 24 Decembrie. De azi începînd, ostasii adusi de la Arad, nu mai sunt aici. Vãzând adecã atât comandantul lor cãpitan cât si birãul cã românilor nici prin gând nu le-a trecut sã facã revolutie au plecat. Jandarmii însã sunt destui si se poartã asa fel cã mai bine un batalion de ostasi decât zece jandarmi. Acestia adicã vor cu orice pret sã "descopere ceva". Umblã deci pe capete noaptea în pãrtile si se reped cu grabã asupra vreunei case unde vãd luminã si-i târziu. Bat la fereastrã si strigã de sperie pe toti ai casei. Când colo ce se aflã? O mamã supravegheazã la cãpãtâiul fiului ei bolnav. Si nu striga asa, domnule, mai bagi o boalã în el, zice femeia jandarmului.
         Pânã când batjocurã si hulã asupra noastrã? Când se vor purta cei de la comitat asa cum trebuie fatã de noi? Nimãnui n-am fãcut nimic. Oricene poate umbla noaptea prin satele românesti, farã sã I se miste un fir de pãr si totusi jandarmeria venitã aici nu stiu de pe unde, ne priveste ca si când am fi omorât si jefuit. Rugãm pe fruntasii români sã cheme în sfatul comitatului, la rãspundere, pe vinovati. (vezi NOTA 4)