ACIUTA | AVRAM IANCU- ACIUA | BANESTI | BODESTI | BRUSTURI | BUDESTI | CRISTESTI | DUMBRAVA | GROSI | GURAVAII | HALMAGIU | HALMAGEL | IONESTI | LAZURI | LEASA | LESTIOARA | LUNCSOARA si VAJDOGI | MAGULICEA | MERMESTI | OCIU | OCISOR | PLESCUTA | POIANA | POIENARIU | RASTOCI | SARBI | TALAGIU | TARNAVITA | TISA | TARMURE | TOHESTI | VARFURILE | VIDRA |

Istoricul localitatilor. Toponimia si onomastica in serviciul istoriei.           Prezenta intr’o regiune a unui neam se stabileste nu numai prin documente scrise, cari pentru trecutul indepartat se produc sporadic si intâmplator, ori lipsesc total, - cât mai ales prin mijloacele puse la dispozitie de catre stiintele auxiliare ale istoriei, intre cari loc de frunte ocupa etnografia. Toponimia, adeca numele de munti, râuri, sate; onomastica, adeca numele de persoane; obiceiurile etc., - fie amintite prin documente vechi, ori perpetuate prin traditie, - constituie tot atâtea posibilitati pentru descifrarea trecutului.          Se impune consultarea traditiei indeosebi la reconstituirea trecutului unei regiuni mai restrânse si al localitatilor marunte, caci acestea foarte rar apar in lumina istoriei scrise. Si chiar atunci când le gasim, toponimia si onomastica româneasca, asa cum ne-o prezinta documentele cancelariilor straine, sufera de mari vicii. Cancelistii lipsiti de putinta intelegerii foneticii noastre, au conrupt numirile românesti in asa masura, incât abia se mai pot recunoaste. Uneori, pentru a da localitatilor românesti o forma ungureasca, strainii au adaugat cuvântului românesc un falva (sat).          Asa, din Lazuri (locuri lazuite) au facut Lazurfalva, mai apoi neintelegând cuvântul, au scris gresit Laturfalva, pentruca sa-l traduca mai târziu in Irtasfalu. Magulicea (magura, maguricea) au ortografiat-o Magalucha, Magyoricza, Maghoycza, maghiarizata: Kismaglod. Din Lestioara (leasa, lescioara) au facut Lyzchora, Kis Lesza, Kis-Les. Dar si mai rau! Uneori au tradus gresit cuvintele românesti, dupa cum am vazut cazul comunei Banesti (pg. 40-44). Asemenea greseala observam la Brusturi (numele plantei Lappa major), care s’a scris Breztot, Buroztot etc. si s’a maghiarizat in Pafranyos (numele plantei Pteris aquilina), ceeace pe româneste inseamna Ferice (ferega). S’a facut, deci, din Brusture, Ferice. Numai cunoscând toponimia si onomastica pastrata prin traditie, vom putea stabili in mod stiintific si indubitabil adevarul istoric cuprins in documentele straine.          Toponimia si onomastica ne descopere originea si felul de a fi in vechime al asezarilor omenesti, fiindu-ne cea mai sigura calauza in acest domeniu. Iesind din Lazuri pe vale in sus, la vreo 20 km departare de comuna, trecând tot prin padure seculara, nu departe de Pietrile Aradului (1457 m), gasim un loc numit Dâmbu lui Sac, mai apoi Muta, Patrutasca. Nu e vorba de un dâmb sec, caci tocmai in padina de aici se afla cel mai bun izvor, ci de un om pe care l-a chemat Secu (uscativ) si care a avut dâmbul aceste, mai bine zis, si-a avut aici salasul, asezarea. Mai incolo, in Patrutasca si-a avut Patrut salasul; dincolo era Muta cu familia ei. Si in tot muntele gasim numiri de acestea, care amintesc asezari omenesti pe locuri coplesite azi de codri seculari, la departare de 15-20-25 km de comunele din vale. Aceasta ne dovedeste ca in trecut populatia nu traia in asezari compacte, ci se gasea resfirata prin paduri pe intreaga intindere a regiunii, pâna in vârful muntelui. Asa se explica de ce la 1450 Popa Simeon scria ca se afla in „satul mare de la Halmagiu” ( NOTA 1), lasându-ne sa intelegem ca la acea data exista o singura asezare compacta, Halmagiul de azi, de care se tineau toate crângurile din aceasta regiune deluroasa, - Halmagiu (de la holm), insemnând loc deluros. Din crângurile mai populate au luat nastere satele, care erau mai multe pâna prin secolul trecut. O actiune de concentrare a satelor, pe cale administrativa, s’a pornit dupa revolutia lui Horia, sub imparatul Iosif II.          Cu ajutorul toponimiei marunte vom putea cunoaste si vetrele satelor disparute. La 1625 in circumscriptia Vârfurilor (Ciuci) este pomenit satul Pestera (Peshter - NOTA 2). Azi nu mai exista. Exista insa in hotarul comunei Avram Iancu (Aciua) un loc numit Pestera. Pestera nu vedem, dar se observa urme de holde arate. Iar, batrânii stiu din auzite ca acolo a fost cândva un sat locuit de familiile Giurgelea si ca domnul de pamânt a spart casele Giugelestilor, silindu-i astfel sa se mute mai in jos, pe Glemeie, deoarece fiind prea departe ascunsi in padure se facusera hoti si nici nu-i putea adduce la robota ( NOTA 3).          De regula, din numele de botez s’au format numele de familie si de multe ori locurile din tarina poarte numele familiilor ce le-au stapânit si dupa ce aceste demult s’au stins.          Cunoscând, deci, onomastica veche a comunei, vom intelege toponimia, care la rândul sau ne aminteste chiar si de vitele de oameni, de mult stinse. In Matricolele bisericii din Vârfurile gasim intre anii 1821 si 1833 introdusi mai multi morti cu numele familiar de Uram, nascuti incepând de pe la mijlocul secolului precedent. Vor fi fost unguri veniti ca slujitori la domeniul grofesc? Nu se poate, caci, pe lânga ca sunt de legea ortodoxa, mai poarta nume de botez uzitate la Români: Adam, Buruiana, Rabeca, Ruja, Catalina. Azi nimeni nu mai stie de aceasta familie. Cercetând insa cu deamanuntul toponimia marunta, vom gasi loc de tarina care se cheama si azi Uramescu. Tot in Vârfurile, gasim locul Plopii Ursanestilor, cu toate ca pe acel loc azi nu mai sunt plopi si nici nume Ursan in comuna; il gasim pe Ursan, tatal lui Borita, in Matricola botezatilor dela 1819. Asemenea, avem Vaile Drilii, si-l gasim pe Drila Ioan raposat in etate de 35 ani la 1849, cu care se stinge aceasta vita.          Numele de botez se schimba. Remarcam curente de sârbizare, maghiarizare, iar dupa 1850 un puternic curent de latinizare. Numele sârbesti, ca Sima, Coiu (Coia), Perva, Igna, Dusan s. a. m. trebue sa se fi introdus la contactul direct cu Sârbii cu cari eram de aceeas credinta, cât si prin propaganda sustinuta de episcopii sârbesti. Aceea ce ar putea fi unguresc, s’a introdus imitându-se numele slujbasilor, aproape intotdeauna straini. Puternicul curent de latinizare care ne-a dat intreaga terminologia romana, ca Silviu, Sever, Traian, Lucretia s.a.m. a fost propagat de preoti si invatatori, dupa revolutia dela 1848, indeosebi. Dar, despre aceasta va fi vorba pe larg cu alta ocazie!          Cele mai vechi scripte de cari dispunem, Matricolele din intâia jumatate a sec. XIX, având corespondenta pâna catre mijlocul sec. XVIII, ne dau in comuna Vârfurile afara de obicinuitele nume de calendar si o seama de nume de botez nefolosite azi. Asa gasim nume de barbati: Ianas, Handor, Jurj, Nedea, Martis, Paic, Rista, Ursu; de femei: Boica, Borca, Drusca, Buruiana, Brândusa, Borita, Dobrita, Ilina, Florinca, Simileanca, Sara. Interesant ca Iuon si Ianas erau doua nume. Din Boica avem patronimicul Buica in Bodesti, egal cu Vuica, Voica, Voicu. Tot un nume vechiu in regiunea aceasta trebuie sa fi fost Toha, dela care avem satul Tohesti si in Vidra-Turda, alea Tohii.          Numele vechi au pierit devenind porecle, odata cu un batrân infirm, al carui nume nimeni nu vrea sa-l mai deie copilului, ca sa nu seamene cu neputinciosul si urâtul. Dar, au pierit mai repede prin interventia bisericei. Cunoastem doua dispozitiuni, prin care protopopii Halmagiului porunceau preotilor sa nu mai deie pruncilor nume “pagânesti” sau „necuviincioase”, ci sa aleaga nume din sinaxariu. In Protocolul botezatilor din Vârfurile la 1839 protopopul Arsenie Adamovici a scris urmatoarele:          „Luare de seama. Cercându-se scrierea acestui protocol se vede: ca preotul da alte nume straine care nu se tin de catalogul bisericii cei neunite a Rasaritului, Botezatilor, cum e Sanfira, Marinca, Ursul, Nedea care nu sânt in lege, ci pagânesti, pentru aceia se porunceste ca de acum inainte cu luare aminte sa fie, ca numai nume crestinesti sa deie botezatilor, si aceste sa nu le schimonoseasca dupa alta limba, precum in loc de Ioan, Ianas, in loc de Teodor, Toader, in loc de Ana, Anisca, si alte mai multe; lânga aceasta se porunceste ca mai cu luare de seama sa fie in scrisoare, sa nu molfeleasca slovele si in despartirea silabelor sa fie cu bagare de seama si numele oamenilor sa nu le scrie cu litere mici la inceput, ci mari precum ortografia pofteste. Dat in Halmagiu 21-lea Dechemvr. 1839. Arsenie Adamovici, protopop”.          Reiese, ca Românii imitau numele slujbasilor unguri si asa ne-a venit: Ianas, dela Ianos; Sara, dela Sari etc. Tot in acest sens, avem circulara protopopului Moldovan dela 1853:          „Nr. 24. Dela Protopopiatul Bisericii Rasar. a Halmagiului. Primind aceste matricularnice protocoale, preotilor prin aceasta se inculca; ca pe viitorime, scrierea in ele sa fie curata; si nemocifelita si cu toata luarea de seama, precum s’au scris cel dintâi in fata dintâi, asa sa se indrumeze pe rând ceice vor urma; - nu altcum se porunceste preotilor botezatori, cu punerea numelui in sft botez sa se fereasca de nume straine, precum Ursul, Lapadat, Pascu s.a., iar in partea fameiasca: Buruiana, Boica, Borca, Brândusa, Sânziana s.a. Aceste si alte ca aceste nume necuviincioase, si care nu sânt dupa crezamântul sft Biserici, cu totul se opresc, - Preotimei se indreapta ca in sinaxarul sfintilor a cerceta si de acolo alegându-si numele sa puna fiilor si fiicelor ai drepti credinciosilor bisericii noastre rasaritene. Iara unora de asa preoti peste aceasta rânduiala de ar mai indrazni, cu nume necuviincioase sa boteze, nu vor ramânea fara de amasurata pedeapsa dela preaonoratul nostru consistoriu, a capata pentru indraznirea sa facând si de acestea netinându-se. Halmagiu, 28 Ian. 1853. Patru Moldovan, protopop”.          Neamurile nu dispar fara urme depe ecranul istoriei. Ele lasa totdeauna farâme din fiinta lor pe locurile unde au trait, ceeace ne-o dovedesc stravechile nume topice si in regiunea noastra. In cele ce urmeaza vom da toponimia si onomastica pe localitati, aratând data când aceste apar scrise si felul cum au fost ortografiate in documentele vremii.          Numele comunelor de aici apar inscrise incepând de pe la 1439, când regele ungar darueste despotului sârb George Brancovici intre altele intinse mosii, si domeniul cetatii Siriei, de care se tinea intreaga Valea Crisului Alb pâna din sus de Brad, numarând 147 sate. Domeniul Siriei trece peste câtiva ani, definitiv la 1444, in posesiunea lui Huniade. Regii ungari si principii ardeleni faceau mereu nobilitari de persoane, aratând si numele comunei. Nobilii isi vindeau intre dânsii satele, ori ca se improcesuau pentru ele. In timpul ocupatiei turcesti, sultanul impartea sate credinciosilor sai. Din registrele de bunuri ale marilor si micilor proprietari, din diplomele de nobilitare si din documentele numele proprietarului. Sa nu se inteleaga insa ca proprietarul si locuia in comuna respectiva. Uneori proprietarul feudal locuia in Austria, ori in alta provincie a imperiului, cum a fost principele George de Brandenburg din familia Hohenzolernilor, care si-a trimis slujitori din Germania sa-i administreze bunurile din Ungaria. Adeseori nobilii aveau sate in mai multe judete. Pentru identificarea comunelor am folosit ca lucrare de baza cartea geografului ungur Dr. Csanki Dezso ( NOTA 4), pe lânga citatele lucrari ale lui Marki.          La toponimie si onomastica inca tinem sa facem câteva observari. Satele se compun din crânguri. Un crâng este format din mai multe case si este numit dupa familiile ce-l compun, de ex. Floresti (Florea), Butarestii (Butar) etc. Bine inteles, mai nou familiile s’au amestecat prin aducere de gineri in casa. Uneori, crângul este numit dupa infatisarea reliefului, ex. Deal, Paragine, Valea Talagilor etc. N’am trecut la fiecare comuna toate numele topice, decât pe acelea care aduceau o notiune noua. Laz, Chicera, Deal, Dâmb, Gruiu, Poiana, s.a. se gasesc aproape in fiecare comuna, dar nu le-am trecut de cât odata, de doua ori, acolo unde mi s’a parut ca prezinta o importanta mai mare.          La onomastica relevam aci numai numele de familii. Prin anchete facute la fata locului, interogând batrânii, am stabilit care sunt familiile de bastina, despre cari se poate presupune ca au intemeiat satul.          Date mai autentice despre familiile bastinase insa ne ofera Cartea Funduara intocmita pe la 1860, deaceea vom da si un conspect al familiilor de proprietari funciari, compus dupa C F., la data când s’a incheiat. Cifra arata numarul proprietarilor cu acelas patronimic.          ACIUTA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           Aczwcza, Achowycha, in 1439 a apartinut domeniului cetatii Siriei, iar la 1477 domeniului Banffy ( NOTA 5).          Aciuta este diminutivul dela Aciua, adeca Aciua Mica, cum o si gasim scrisa uneori.          Toponimie, Parti de hotar: Belti, Intre Sat, Peste Vale, Hada, Zavoiu din Jos, Valea Calului, Gruiet, Cetatea, Tudor, Zavoiu din Sus, Rastoaca, Seliste, Chicera, Coastele Dealului, Tacasele, Dealut. Alte nume topice: Balintu (deal), Plesu (deal), Dâmbu Lung, Piatra Morii, Bouria, Cotarca.          Familiile de bastina: Cozma, Serb, Tripa, Herbei, Buda, Grozav, Buglea, Morariu. In Cartea Funduara mai gasim la 1866: Tipelu, Lenches, Nisa.          Proprietarii la 1866: Balc 1, Betea 1, Buda 14, Buglea 5, Tipelu 2, Cizmas 1, Grozav 12, Hardut 1, Herbei 16, Cana 1, Cozma 30, Lenches 1, Morar 4, Nisa 1, Popa 1, Serb 19, Serban 1, Tripa 17.          In Matricola raposatilor, la 23 Oct. 1848, gasim introdusi cu mentiunea „mort de pusca” urmatorii oameni batrâni: Bunea Todor de 60 ani, Buda Veselie de 70 ani, Sarbu Ianas de 68 ani, Buda Antone de 79 ani si Cozma Marcu de 49 ani. I-a inmormântat preotul George Grozav, care nu aminteste cine i-a impuscat. Stim insa ca atunci au trecut pe aici Ungurii dela Abrud sub comanda maiorului Gal, in drum spre Baia de Cris, unde au ajuns la 8 Nov. Cum de au impuscat numai batrâni? Traditia aminteste ca satul a fost aprins si ca a fost impuscat un batrân ( NOTA 6).          AVRAM IANCU (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           La 1427 o capata Losonczy Sighismund, iar la 1439 apartine domeniului cetatii Siriei ( NOTA 7). . Este scrisa Alsovachva, poss. Felso Achwa, praed. Achwa in anii 1439, 1441, 1444 si Felsewaczna, Fenyoaczna in a. 1477 (vezi NOTA 8). Adeca intre anii 1439 si 1477 se distingeau 4 A: Aciua, A. de Jos, A. de Sus si A. Bradet. La 1561 o gasim Kis es Nemes Acsova ( NOTA 9). , adeca A. Mica sau Aciuta si Aciua nemeseasca. De notat ca intre vechii proprietari ai Zarandului la 1461 gasim un Nemes de Aciua (Acsvay - NOTA 10). La 1510 este proprietatea marchizului George de Brandenburg ( NOTA 11). In 1610 A. Bradet e a lui Nicloae Segnyey. In 1618 principele ardelean daruieste lui George Racz proprietatile libertinilor Ivan si Ioan Ronto din A. Nemeseasca, care era pustie ( NOTA 12).          Numele comunei deriva de la verbul “a se aciua”, comuna fiind aciuata (pitita, adapostita) pe vale, (latinescul acubiliare, cf. Dictionarul Candrea-Adamescu). In anul 1926 Aciua a fost schimbata in Avram Iancu. Nici o amintire de a eroului nu se leaga de aceasta comuna.          Toponimie. Crânguri: Glemeie (f. Giurgelea), Dealu (f. Rada), Dulalau (f. Vladut) etc., conform numelor de familie. Parti de hotar: Neguleasca, Batiesti, Tacasele, Livada, Dealu, Magura, Pestere, Lunca, Moma, Bradatelu. Alte nume topice: Crengina, Rogozu, Dealu Plopilor, Gornitel, Racasu, Dealu Scroafii, Dealu Gorunului, Bradetu (nu sunt brazi), Dâmbu Roschii, Doroslav, Dealu Sacaselului, Dealu Ilii, Chicera, Stenistea, Danila, Valea Rogozului, Valea lui Nanis, Valea Toplitii (care vine de la Izbuc), Valea Tacaselelor, Liutescu, Trauasu, Sesu, Valea Poienii, Balta Serbeasca, Oncereasca, Dosu, Gropile, Prihodiste (padure).          Familiile de bastina: Miclean, Rada, Balc, Serb, Balascu, Dumuta, Codrean, Neagu, Vancea, Ucea, Vladut, Vinarsariu, Zoica, Giurgelea, Tomsa, Vajdea.          In Cartea Funduara, pe la 1866, se pomenesc 4 proprietari, Onceriu si 3, Sas. Onceriu se pastreaza in topicul Oncereasca. La 1510 se aminteste de un Zazfalw ( NOTA 13) (Szaszfalu), adeca satul lui Sas, undeva in regiunea aceasta, ca apartinând marchizului George de Brandenburg.          Proprietarii la 1866: Balascu 9, Balc 22, Betea 11, Bujac 1, Dumuta 6, Holaki 9, - nobili unguri, Hardut 1, Codrean 10, Leucean 1, Miclean 31, Malea 10, Mager 1, Neag 20, Negru 5, Onceriu 4, Vancea 15, Betea 2, Pates 1, Petrisor 7, Precup 1, Rada 56, Serbut 3, Serb 27, Sas 3, Tomsa 12, Tamas 4, Tripon 1, Ucea 6, Vladut 11, Vajdea 4, Vinarsar 5, Zoica 10, Giurgele 8.          BANESTI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           Banyafalwa ( NOTA 14) si Bakanyfalva ( NOTA 15) la 1441; Felsew Banyafalwa ( NOTA 16) (B. de sus) la 1445; Kisbanya ( NOTA 17) la 1451; Banyesd ( NOTA 18) la 1510, când intra in domeniul lui George de Brandenburg.          Indiscutabil, numele comunei aminteste pe Banesti, descendentii lui Ban, intemeietorul comunei.          Toponimie. Crângurile poarta numele familiilor, Banicesti, Onalesti, cu exceptia crângului numit Prosia, locuit de familii Groza. Parti de hotar (conform Cartii Funduare): Bondiescu, Poiana de Sus, Poiana de Jos, Patroiesti, La Scaune (locul unde se adunau batrânii la sfat?), La Loza, La Dâmbut. Alte nume topice: Presaca (padure), Bucuru (vârf de deal cu padure), Slatina (culme de deal), Vârf Lencii, Vârv Viei, Stoguri (padure), Pravat (arator), Tosceasca (arator), Curatura, Lazu Bodii, Parau Ienusii, Parau Gocii, Strejinoasa, Parau lui Sevastian.          Familiile vechi: Baniciu, Bondea, Patroiu, Marian, Perva, Gâs, Oana, Paicut, Tudor, Tosca, Sima.          Proprietarii la 1867: Banici 37, Bondea 2, Faur 2, Forton 1, Filimon 1, Gâs 1, Greminger 1, (neamt, comerciant) Groza 14, Lucaciu 1, Marian 10, Morcan 1, Olar 1, Oana 6, Paicut 3, Pag 1, Pârva 7, Patroi 8, Popoviciu 1, Filimon 5, Sima 16, Tosca 7, Tudor 3.          BODESTI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Este identificat la 1441 (vezi NOTA 196). Intre 1441 si 1445 Bodyafalwa, iar in 1525 Bogyesthfalwa, apartine domeniului Siriei ( NOTA 20). La 1601 il primeste Stefan Toldy ( NOTA 21). Numele comnei aminteste pe Bodesti, samântia lui Bodea, care a intemeiat-o. Astazi familiile Bodea sunt disparute, se mai pastreaza si in topicul Valea Bodii. Toponimie. Crângurile, una cu familiile, Floresti (Florea), Butaresti (Butariu) etc. Exceptie face crângul Higesti, locuit azi de familii Sida. Parti de hotar: Câmpuri, Troasele, Valea Bodii, Siliste, Lacuri, Valea Rea, Poieni, Valea Buicaoaii. Alte nume topice: Prihodiste, Gruiu, Valea lui Sclav, Poduri, Lunca, La Tufe, Zavoaia, Borzescu, Bradatele, Lazutu, Dobrinu (deal in izlaz), Delnita. Familii de bastina: Sida (nobili de Halmagiu), Buica, Butariu, Lupeiu, Florea, Trifu. Proprietarii la 1867: Balint 1, Buica 12, Butar 23, Doica 2, Dubat 1, Florea 16, Iova 1, Indries 1, Iuga 1, Iancut 1, Lupeiu 27, Morcan 1, Motica 1, Sida 47, Sima 1, Trif 15.          BRUSTURI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           Brosd, Borosthfalwa, intre 1464 si 1525 este pomenit ca apartinator cetatii Siriei; la 1560 apartine cetatii Ineului, ortografiat Brusztur; la 1574 avem Also es Felso-Bresztor (Br. de Sus si de Jos). La 1574 este proprietatea lui Aga Moharem, la 1601 a lui Toldy, in 1608 si 1626 este pomenit ca proprietate a lui Petnehazy. La 1648 vad. Petnehazy il cedeaza principelui Rakoczy, la 1650 este al erariului. La 1659 este pomenit in legatura cu iobagul Stefan Magos, care trece de partea lui Stefan Tokoly ( NOTA 22) (sârbul Techelia, sau Tuculea).          Numele satului vine dela planta Brusture (Lappa major, ori specii de a acesteia), iubitoare de locuri umede, cum este si Valea Dolii, unde se afla acest sat.          Toponimie. Crânguri: Buceava (f. Slav), Valeni (f. Budugan) etc., conform numelor de familie; exceptie, Fofoiesti, dupa un Fofoiu, pomenit la 1848. Parti de hotar: Buceava, Nicodinesti, Buduganesti, Flurinesti, Pasculesti, Prihodiste, La Grâu Blagii, Corsori, Obârsia Pietrilor, Bucevita, Stenicu, Dobrinul (991 m), Magura, Margina, Cretu, Ulmut, Ulmu, Zapodie, Padurice, Sohodol, Ticlu (1003 m), Capu Alunisului, Ogoarele, Pasculesti, Dragusesti, Tulesti. Alte nume topice: Dolea (1163 m), Benia (ce e deschis), Dobârcin, Dâmbu Bâtâoaii, Tau lui Foltii (o poiana inclinata), La Cruci, Gârgaleu, Vârvu Arsurii, Dâmbu Bailor, Bradulet, Prisaca Dolii, Plaiu, Tomnatec, Chicereaua, Boteni, Lazu Gorului, Busasca, Clifa, Blidut (izvor), Tufari, Parau Gârjoabii, Valea Dolii, Parau Prihodistii, Parau Lupestilor, Valea Caselor, Dâmbu Jocului.          Familiile de bastina: Budugan, Tulea, Dragos, Antal, (accentul pe ultima silaba), Herman (ar fi nemti ramasi depe când se lucrau baisagurile, azi tarani români, ortodocsi), Florian, Sortoc, Nicodim, Pascu, Slav (nobili). Trut (ar fi venit de la Seleus, purcar la domnie si insurându-se a ramas aici).          Crângul Buceava este amintit in trecut ca si sat independent. Familia Slav a fost nobilitata la anul 1720 „in posesiunea Bucsava, ce se margineste deoparte cu Brusztor, iar de cealalta cu Kirsztest”. Diploma se pastreaza in original la descendenti, tarani.          Proprietarii la 1866: Antal 9, Balint 2, Banciu 4, Banici 1, Boia 1, Budugan 35, Blaj 3, Branet 1, Dragos 26, Felea 6, Florian 10, Ghilea 1, Groza 4, Halgea 2, Herman 12, Iova 1, Ioanas 1, Igret 1, Coiu 1, Costea 2, Lucaciu 2, Malea 1, Marian 1, Motica 1, Nicodin 23, Nemat 1, Nicoara 1, Pasc 15, Patrut 3, Roman 1, Sortoc 5, Sirca 3, Suciu 1, Slav 7, Tudor 1, Tulea 33, Trut 1.          Traditia aminteste steampuri in Valea Dolii. Pe Paraul Bailor (NOTA 1), si la Dâmbul Bailor se vad urme de mine, afirmative, de arama. Lânga Cicerea, la Dâmbul Jocului, inca sunt urme de mine, se zice, de mangan. Somogyi aminteste de mine de fier si plumb. ( NOTA 23)          BUDESTI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Este amintit Bondefalwa la 1464 si Bendefalwa la 1525, apartinator domeniului cetatii Siriei, in partea de rasarit a jud. Arad de azi ( NOTA 24) . Bundgien, Busest, la anul 1601, l-a primit Toldy, ca sat pustiu, iar dupa stingerea vitei Bogathy, la 1607, l-au primit Szilagyi M. si Fekete Ianos ( NOTA 25) . La 1732 B. intra in posesiunea principelui Raynald de Modena ( NOTA 26) .          Numele comunei se trage de la Budea.          Toponimie. Crânguri: nu sunt, intreg satul e adunat la un loc. Parti de hotar: Dâmbu Bancenilor, In Dos, Runcu (padure), Runcu (tarina), Gugulini, Sub Prisaca, Iezeri, Sub Prislop, Poiana. Alte nume topice: Dealuri: Buntau, Vârvu cel Inalt, Obârsa, Nevoiesu, Dealu, Vârv Dosului. Locuri in tarina: Scrusu, Padina, Steanu, Hârbeasca, Hodoaba, Coriu, (o padina, arator) Târseli, Pe Boaica, La Marmore, Dâmbu de goroni (nu sunt goroni, arator), Certiegi (Siercieji), Paragine, Valea Malului, Prisaca, Preluca (o raritura in padure).          Familiile de bastina: Budea, Haja.          Proprietarii la 1866: Balint 3, Blidar 1, Budea 38, Gomoi 1, Hardut 14, Haja 5, Herbei 1, Kozma 6 (nobili unguri), Leszay 1, Mârsa 1, Neamt 1, Sirca 1.          CRISTESTI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Apare ortografiat Kerezthe Janusfalwa la 1464 când l-a primit Bathory ( NOTA 27). In 1764 intra in domeniul familiei Bethlen ( NOTA 28).          Numele comunei aminteste de Cristesti, urmasii lui Cristea.          Toponimie. Crânguri: Chimulesti (probabil dupa un Chimu), Mniculesti (dupa un Mnicula), Pagesti etc., conform numelor de familie. Parti de hotar: Mlaca, Valea Cristestilor, Câmpu de Mijloc, Preluci, Staule. Alte nume topice: Dâmbu Urmului si Parau Urmului (cu r in intâia silaba), Dâmbu Albinii, Dâmbu Sacaturii, Parau Lazarului, Trauas, Preluci, Zavoiu (loc intins, apatos, lânga vale).          Familiile vechi: Cristea, Onet, Pag (nobili), Iancut, Tolciu, Mihut, Bran-Branet.          Proprietarii la 1866: Buica 1, Bran 1, Branet 1, Iancut 5, Costina 2, Cornea 1, Cristea 6, Lupeiu 1, Lucaci 1, Mihut 6, Onet 26, Pag 17, Popovici 1, Roman 1, Suciu 1, Tolciu 5, Vasii 1, Joldea 1.          DUMBRAVA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Este amintita Dombeghaz la 1553 si apoi Dumbrava dela 1697. In anul 1574, pe timpul ocupatiei turcesti, a fost proprietatea lui Kazi, bulogbasa. La 1618 principele Bethlen osândeste familia Szabados Ronto la iobagie vecinica ( NOTA 29). Ne indoim ca Dombeghaz dela 1553 este identica cu Dumbrava dela 1697, deoarece Marki citeaza mai mult pentru a dovedi romanizarea unei asezari unguresti ( NOTA 30).          Dumbrava inseamna padurice de stejari, aratându-ne ca satul la inceputurile lui a fost in padure. Cuvântul este de origine slavona: dabrava (cf. Dictionarul Candrea-Adamescu).          Toponimie. Crânguri: Hanculesti, Mitresti, Bojesti, Mogosesti, Moticesti, Jivesti, Ancasasti, Micalaca (f. Sabo, Luca, Sirca) Jepeni (pe marginea padurii în jâparie), Plopeni (f. Sabo, Budea, Buglea). Parti de hotar: Cetatea. Ogoare, La Valaie, Flataua, Hânculeasca, Crambe. Alte nume topice. Nume de dealuri: Magura, Gornitel, varv Gruietului, Frasânii, Vârvu lui Ardeiu, Coastea lui Novac, Dâmbu Tulcii, Dâmbu Gropii, Dâmbu Scrusului, Dealu Osuiului, Osoi (o târ de câmp), Buza Ursoiului, Osoiesu. Locuri în tarina: Dealu Varanesc, Laz, Lazut, Golescu, Mlaca (arator, loc apatos), Ogoare, Tudor. (Usoiu se pronunta si Ursoiu).          Familiile de bastina: Jiva, Ancas, Boja, Mogos, Mitrea, Sabo.          Proprietarii: ( NOTA 31) Adrian 7, Ancas 29, Balta 3, Blidar 1, Boja 11, Braica 1, Buda 3, Buglea 3, Budea 10, Bursas 3, Buta 10, Farcas 1, Faur 4, Florea 11, Ghiga 2, Gomol 1, Groza 1, Halmagean 2, Hardut 1, Herbei 4, Igret 4, Ilie 1, Cristea 1, Cosma 7, Luca 17, Manuster 1, Maris 3, Margea 3, Mitrea 19, Motica 11, Mogos 29, Nacht 1, Nisa 8, Olar 9, Oprea 1, Pap 1, Pasarila 1, Popa 6, Suhajda 1 (fost notar), Suret 1, Surtea 4, Sirca 2, Tomsa 1, Jiva 32.          GROSI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Gorzofalwa este amintit impreuna cu Magulicea la anul 1427 ( NOTA 32). Gros, la Nord de Lazuri, in 1601 in parte este alui Toldy; in 1608 l-a primit Csubro Pal ( NOTA 33).          Apelativul grosi numeste trunchii de copaci taiati, bustenii; precum si instrumentul de tortura care imobiliza mainile, picioarele sau chiar gatul delicventului; la tot cazul Grosi e de origina latina: grossus = gros.          Toponimie: Cranguri: Malesti, Lucuiesti, (f. Luca), Rotesti, Mihutesti. Parti de hotar: Curatura, Gruiu, Prisaca. Alte nume topice: Santu (granita dintre jud. Arad si Bihor), Dealu Mare (652 m., pasul peste care trece soseaua), Arsura, Dambul lui Raut, Fata Hajului, Chicera, Tarcavu (varf de deal), Ogoara, Gargaleu, Tampasca (aici au fost candva case), Casa lui Indres (camp in tarina), Dambu Garcii, Chicereaua, Tarsitura, Lazut, Giep (Jiep), Fantanele, Zapodia, Mesteceni, Trausel.          Familiile de bastina: Malea, Luca.          Proprietarii la 1866: Luca 18, Malea 16, Mihut 4, Rot 4.          GURAVAII (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Marki o identifica cu Voikafalwa, comuna in fata cu Rastocii, peste Cris, care intre anii 1553 si 1561 apare in documente ca si proprietatea familiei Losonczy ( NOTA 34). Sub numele de Voikest, adeca in ortografia romaneasca Voichesti, la anul 1574 (sub ocupatia turceasca) era proprietatea voevodului (?) Dsafer ( NOTA 35). La 1886 s’a descoperit aici o comoara de argint cuprinzand obiecte de arta barbara din epoca civilizatiei dacice ( NOTA 36).          Nu stim de cand aceasta comuna se numeste Guravaii, fiind situata in gura unui afluent al Crisului.          Toponimie: Parti de hotar: Borala, Tarina din Sus, Maru Verde, Lapsoara, In Trauas, Plopet. Alte nume topice. Dealuri: Hodoaba, Guguiava, Campu, Grudel (Grugiel), Megiesu, Taclu, Tarsala Dita, Sanier, Ogrezi, Mal, Usoiu, Runcu, Teius, Dealu Rofii, Dambu Galii, Dealu Popesc, Dealu Dulesc (in batrani, cand a stapanit domnia, satul a fost pe dealuri), Varv Bisericutii (acolo a fost biserica veche). Nume de vai : Valea Zazanii, Valea Hita, Parau Zdarlac, Valea Plesii Negre. Locuri in tarina : Slatina (un ses cu balta), Balta, Suhaiu, Zavoiu, Delnita, Sarc, Sub Magura, Hada Neamtului, Plopu, Urdusasca (dupa un om , Urdas), Prisaca, Tau Runcului, Vitalarita. Alte nume : Valea Creminoasii, La Cotarci, Pe Zoapa, Varv Scarita.          Familiile de bastina : Neamtu, Caprariu, Martis, Stirbu, Ciucur, Vurdea, Dula, Galea (ar fi veniti din Dieci).          Proprietarii la 1866 : Ancateu 1, Balaj 1, Balta 1, Baranci 3, Bogdan 1, Bran 1, Tircus 1, Dula 4, Farcas 1, Gale 1, Gyarmati 1 masar, Hardut 1, Caprar 5, Kovacs 1 notar, Cozma 4 romani, Kraszler 1 ovreiu, Lupeiu 4, Martis 8, Morar 21, Neamt 1, Petca 1, Pasarila 1, Stirb 6, Ciucur 9, Tripa 1, Vurdea 5.          La 1849 Guravaii este aprinsa de maiorul Gaal, comandantul expeditiei de razbunare a Ungurilor din Arad ( NOTA 37).          HALMAGIU (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Este ortografiat Halmagh in documentele din intaia jumatate a sec. XV, cele mai vechi cunoscute ( NOTA 38), adeca forma de pronuntare romaneasca pastrata aceeas pina in zilele noastre : Halmagiu. Este pomenit intai la 1439 intre apartinentele cetatii Siriei, comuna Halmagiu fiind si atunci sediul unei circumscriptii de exploatare economica, ceeace o facea sa devina si un centru administrativ politic, militar si cultural. Cata vreme apartine domeniului Siriei, Halmagiul isi schimba proprietarul odata cu intreg domeniul, astfel este a se intelege situatia de proprietar al Halmagiului, care la 1439 este Brancovici ( NOTA 39), la 1441 Marothy ( NOTA 40), la 1442 Berini ( NOTA 41), la 1444 Huniade ( NOTA 42). La 1445 Capitlul din Alba Iulia introduce pe Huniade in posesiunea castrului Siria si a celor 7 districte romanesti, intre cari este enumerat si Halmagiul ( NOTA 43). La 1450 Popa Simeon din “satul mare dela Halmagiu” traduce cele patru Evanghelii in medio-bulgara ( NOTA 44), limba oficiala a bisericii noastre. Falnic trebue sa se fi infatisat atunci zidurile bisericii bizantine din Halmagiu, despre ale carei ruini aminteste istoricul judetului Arad ( NOTA 45). La 1451 Huniade confirma in vechile sale drepturi de voevod al Romanilor pe Voevodul Moga dela Halmagiu si pe fii sai Mihai si Sandrin ( NOTA 46). Intr’un Registru ( NOTA 47) dela 1561 “Halmagy cum pertinent”, (cu apartinentele) este al lui Andrei Bathory si al nobilului Mora.           In 6 Dec. 1600 a trecut pe aici Mihai Viteazul cu suita sa, dupace facuse un mic popas langa Halmagiu, “penes Halmagy “ ( NOTA 48). La 1604, cand au pustiit Sarbii (osteni mercenari) pe Valea Crisului Alb, populatia din tinutul Halmagiului (probabil nobili) s’a refugiat in cetatea Halmagiului, posesiunea familiei Coasa, dar nu s’a putut mantui nici aici, caci sfarsindu-se mancarea si isbucnind holera, multi au pierit acolo, sub asediu ( NOTA 49). In 1605 pasa din Timisoara a jefuit de doua ori satele de aici, cetatea Halmagiului abia putand scapa nedaramata ( NOTA 50).          In 1628 Halmagiul il poseda Ioan Bethlen, iar la 1667 Iaon Bethlen si Martin Balogh ( NOTA 51). La 9 Ian. 1670, intr’o zi de targ, navalesc in Halmagiu vreo 400 Turci, omoara cativa oameni si rapesc mai multe vite si copii ( NOTA 52). La 1688 castelul fortareata din Halmagiu a fost ocupat prin surprindere dela Turci, de catre o ceata de Sarbi, dupace ucisesera ori alungasera pe gardieni ( NOTA 53). Turcii fiind alungati, in Halmagiu, facand acesta parte din confiniul militar, la 1703 se aseaza o unitate de graniceri ( NOTA 54). La 1706, in luptele dintre curutii unguri si armata imperiala, cetatea Halmagiului a fost daramata pana la pamint ( NOTA 55). Ajungand pe granita dintre Ardeal si Ungaria, Halmagiul devine punct de vama dela 1709, cel dintai harmintas (harminczados) fiind Sighismund Edelspacher, prefectul cameral al Aradului dela 1713 incepand ( NOTA 55). La 1712 Ladislau Ribiczey, vicecomitele Zarandului, dovedindu-si fidelitatea fata de curtea imperiala si sub durata revolutiei unguresti a lui Rakoczy, cere sa i se deie cele 6 sesii iobagionale dela Nagy Halmagy, ramase vacante pe urma stingerii familiei Coasa ( NOTA 56). Halmagiul a avut oficiu vamal pana in 1747, cand a fost mutat la Buteni ( NOTA 57). Evenimentele ce s’au petrecut la Halmagiu in framantarile religioase ( NOTA 58), in revolutia lui Horia, sunt descrise mai pe larg in capitolele precedente, precum continuarea povestirii acestora o vom face in volumele urmatoare.          Halmagiu (Halmaji) s’a numit totdeauna aceasta comuna, in romaneste ; numai in scriptele administratiei, ungureste, apare depe la inceputul sec. XVIII Nagy Halmagy (Halmagiul Mare) in opozitie cu Kis-Halmagy (H. Mic), adeca Halmagelul, comuna invecinata, care la inceput fusese una cu Halmagiul. Cuvantul Halmagiu este un adjectiv format din substantivul holm, care inseamna deal. Halmagiu inseamna, deci, deluros; adeca: tinut deluros. Nicolae Iorga releva ca Homorodul ardelean, Humorul bucovinean, Homorodia olteana, pot fi aduse in corespondenta cu Halmagiul nostru, care toate purced dela holm (vezi NOTA 59) sinonimul lui “colina”, ca si cioaca, cuca, Curcubeta (varf Biharii), dalma, damb, glameiu (Glemeie in Magulicea), gomila, gruiu, - cateva uzitate si in regiunea noastra, dintre cele insirate de V. Bogrea ( NOTA 60).          Pe urmele cetatii. Incidental se pomeneste mai de multe ori, cand de o cetate, cand de un castel fortificat la Halmagiu. La 1748 geograful Szaszky ( NOTA 61) stie ca odinioara a existat in Halmagiu un castel destul de puternic ale carui temelii erau spalate de un afluent al Crisului. Asemenea marturiseste si Matthias Bell ( NOTA 62) la 1777, adaugand ca acest castel era fortificat cu santuri si ziduri. Azi nu se mai stie unde a fost castelul, ori cetatea. Nu ne serveste indiciu sigur nici situarea lui pe tarmul apei, caci apele si-au schimbat alviile in cursul vremurilor.          Populatia numeste La Cripta un loc in partea de jos a comunei, pe tarmul drept al apei, - varful plan al unui picior de deal ce se inalta drept din alvia apei, sprijinind astfel un mic platou al Lupinii. Se mai vad aci si azi pe acest loc urme din fundamentul unei cladiri, care, dupa proportiile reduse, ar putea fi un turn de veghe. Proprietarul de azi al pamantului a imprastiat zidaria, niveland terenul, dar se mai pot gasi pietre cu mortarul foarte inchegat pe ele. Pana inainte cu 50 ani se mai vedea o boltuitura, locul unei usi, in fundament. Sa fi fost chiar o cripta, sau a fost denumita prin analogie? Se mai zice ca ruinele aceste sunt ramasite dintr’o biserica turceasca, ceeace nu este deloc probabil, caci dupa cum am vazut mai nainte, Halmagiul a stat foarte putin timp sub stapanirea directa a Turcilor. Mai curand ruinele aceste ne indica urme din vechea cetate, pe cari in alta parte nu le gasim.          Cum iesim in sus din comuna, acolo unde soseaua atinge poalele dealului Sortoc, in dreapta la vreo 60-70 pasi de sosea se afla Grota dela Sortoc, un tunel interesant sfredelit in coasta dealului. Gura grotei este boltuita cu caramida pe o distanta de unu si jumatate metru. Continuarea, larga de doi si jumatate metri, inalta de mai bine de un metru, strabatand printr’un strat de argila consistenta (loes), se mentine singura, fara captusala. Tunelul avea ramificatii si o rasuflatoare cam pe la mijlocul dealului. Astazi se mai poate patrunde numai in galeria principal ape o distanta de 22 m. pe aci s’a surpat si galeriile laterale sunt inchise. Dealul este acoperit pana in prezent cu padure de goron. Intinzandu-se locul de aratura pana in gura grotei si taindu-se si copacii de prin prejur, pamantul ce se prabuseste depe coasta inchide treptat intrarea. Nu se stie cand si cu ce scop a fost facuta. Se crede ca ar fi facut parte din adaposturile subterane ale cetatii. In partea de Sud-Est a grotei s’au descoperit schelete de oameni, neobicinuit de mari, precum si sticle de ferestri colorate ( NOTA 63), probabil vitraiuri de biserica ( NOTA 64). Inainte cu vreo 40-50 ani se afla la gura grotei o carciuma de a domeniului si in grota se pastrau beuturile.          Dar mult mai graitoare ni se par vestigiile nemarcate pana in prezent ! Lasand in urma Grota dela Sortoc si inaintand pe soseaua ce ia pieptis dealul, - ne oprim in varf. Uitandu-ne la dreapta, vedem creasta dealului brazdata de doua santuri paralele, adanci de vreo 4-5 metri. La stanga, in continuare, peste traseul soselei, un sant se continua, apoi dispare pe unde a fost vechiul traseu al soselei, si reapare, inaintand paralel cu soseaua pana la podul dela Fantana lui Andras. Sunt numai santuri adanci fara nici o zidarie, azi coplesite de tufe de jnepeni si mesteceni. Faptul ca aceste santuri brazdeaza creasta Sortocului si a Lupinii in forma regulata de semicerc protejand comuna dinspre Vest, ne face sa presupunem ca ele faceau parte din complexul de fortificatii al pomenitei cetati a Halmagiului. Ni s’ar putea riposta ca santurile acestea s’ar fi produs de sine prin deplasarea terenului. Credem ca nu e probabil, deoarece prea au forma regulata si respecta intru toate calculul strategic.          Bisericele. Inainte cu 50 ani se mai putea deslusi in curtea domeniala fundamentul unei biserici bizantine (vezi pag. 77-78) despre care se crede ca ar fi fost zidita de Brancovici (vezi NOTA 65) stapanul cetatii Siriei pela inceputul sec. XV. Actuala biserica unita exista pe timpul ocupatiei turcesti, adeca inainte de 1690 si a fost predata unitilor la anul 1753. Ramanand ortodocsii fara casa de inchinare, noua biserica ortodoxa a fost zidita pe la 1760 cu cheltuiala comerciantilor Andrei Iacubovici si Istoc Perva.          Cohurile. Coborand pe langa vale, inainte ca aceasta sa fi atins traseul liniei ferate, aflam locul numit Coh, iar putin mai sus Cohut. Koho, insemnand pe ungureste cuptor de topit minereuri, numirile aceste ne arata, si mai spune si traditia, ca aici se aflau instalatiile pentru prelucrarea mangalului adus dela Gaina. Avem informatiuni scrise ca si pe la 1848 se aflau in Halmagiu doua uzine metalurgice ( NOTA 66) pentru prelucrarea otelului.          Vechea vatra a Halmagiului. Pe locul unde se afla acum pietele si centrul comunei, nainte vreme era numai curtea domneasca cu anexele ei, cladirile serviciilor administrative ale domeniului si comerciantii. Curtea se inalta pe tarmul drept al apei. Casele celorlalti locuitori erau peste vale, spre Est de actuala situare, pe Dealul Frumos, in locurile numite Naiu si Balanu. Apa curgea atunci pe sub Dealul Frumos, prin punctele Moraresti, Corlata, Pamantul Negru, spre Banciu. Domnia a mutat apa, sapand cu iobagii actuala alvie. Ramanand oamenii fara apa, au fost siliti sa-si mute gospodariile pe locurile unde se gasesc azi, pe ambii tarmuri ai vaii. Aceasta operatie s’a facut prin anii premergatori revolutiei lui Horia, adeca pe la 1780 ( NOTA 67).          Toponimie. Halmagiul este o asezare de caracter urban. Are strazi si piete. Strazile sau ulitele arata familiile, ex. Ulita Ciunganeasca, U. Sirbaneasca, U. Busasca. Avem apoi Ulita Berariei, U. Bisericii. La partea inferioara a comunei distingem si crangurile : Ciercies, La Unguresti, La Banciu (gara), Campu Tisii (tiganimea). Parti de hotar : Corlata, Dealul Frumos, Naiu, Balanu, Frunza Verde (aici a fost birt domnesc), Pamantul Negru; Tarina de Sus, Tarina de Jos, Sortocu, Livada, Stiubei, Rugi, Lupina. Alte nume topice : Dumbrava, Bouria, Gurguieta, Rovine, Ruga Zii, Telu, Cripta, Codrisoare, Manjina, La Furci (unde au fost spanzuratorile).          Familiile vechi : La Halmagiu au venit mereu familii din satele incunjuratoare si de aci au plecat apoi mai departe ca meseriasi, comercianti, ori functionari, asa ca neamurile bastinase s’au schimbat. Intre cele mai vechi familii putem socoti urmatoarele : Alban, Balan, Balta, Bontos, Borza, Busa, Cainap, Cana (tigani), Ciungan, Costina, Faur, Irimie, Iancu, Mager, Mihailovici, Mizes, Moga, Moldovan, Olariu, Paicu, Putici, Rocsa, Sida (nobili), Sortoc, Tircus, Turuc, Ungur, Voica.          Proprietarii la 1866 : ( NOTA 68) Alban3 ; Aradi 1, morar ungur ; Aron 8; Avrama 1; Balan 1; Balta 11; Barna 1, roman; Birta 1, protopop unit; Bontos 2; Borza 12; Botau 1; Busa 8; Buta 5; Butar 1; Barzovan 1; Bethlen Grof 5; Cismas 4; Csorba 1, scriitor la judecatorie, ungur; Ciungan 19; Tircus 6; David 1; Dragos 1; Dusan 3; Faur 13; Fodor 2, solgabirau, roman unit; Folinus 1, cizmas, ungur; Gelner 1; Geczi 1; Greminger 1, neamt; Grozav 1; Groza 1; Gruner 1; German 1; Herbei 5; Huber 2, roman, plugar; Huc 1; Hunger 1; Iancu 3; Irhas 3, roman, cizmas; Irimie 3; Iuonoi 1, hot de cai; Kadar 1, comerciant ungur; Kain 5, faur, neamt; Cainap 5; Cana 7 tigani; Catana 4; Chis 3, roman, craznic la biserica; Klein 1; Komoczi 1; Konkoly 1, cizmas, ungur; Corbei 1; Costina 19; Cotoc 1; Cosma 3; Cristea 5; Cristian 5; Luca 1; Lucaciu 5; Lupu 1; Mager 4; Mizes 1; Mihailovici 5; Mihit 2; Motica 2; Moga 3, protopop unit; Moldovan 8, comercianti; Neamt 6; Olar 3; Onet 2; Paicu 9; Pacurar 3, veniti dela Baita, Hunedoara; Pap 1; Paicut 1; Petrescu 3; Popita 1; Popovici 3, drumar roman unit; Popu 1; Putici 2, notar; Reichenberger 1, fizicul (medicul); Robu 2, notar in Halmagel; Roxa 2; Rusu 2; Roth 1, jidov, comerciant; Sabau 3; Serban 2; Schwartz 1, jidov, birtas; Sida 8; Sima 1; Sirban 17; Sortoc 4; Schiopu 4; Suciu 10; Sirca 1; Tamas 3; Toda 4, persecutor; Tonta 1; Turuc 15; Tulea 1; Tobias 1, roman; Ungur 4; Voica 4; Vajdogan 2; Zlagnean 5; Jula 2, preot, venit din Cazanesti.          Halmagiul in evul mediu. Multumita situatiei sale geografice favorabila concentrarii la loc deschis, dar bine aparat de catenele muntilor, a pastorilor de prin intinsele si intortocheatele vagauni ale Biharii; multumita subsolului bogat in minereuri al regiunii: aceasta localitate a fost menita sa devina din cele mai vechi timpuri un centru administrativ-militar, industrial-comercial, cat si religios-cultural. O asezare omeneasca mai insemnata in evul mediu presupune si o cetate. Si o gasim pomenita, pe Sortoc sip e Lupina. Cetatea presupune o capetenie militara si il gasim la 1451 pe Voevodul Moga. Voevodul avand sa ingrijeasca si de necesitatile spirituale ale supusilor sai, trebuia sa se inconjoare la curte de preoti, si-l gasim pe invatatul Popa Simeon pomenit la 1450 ca a talmacit in limba literara a timpului cele patru Evanghelii. Ruinele unei biserici de stil bizantin ne arata ca pe acea vreme resedinta Voevodului Moga se impodobea si cu un prea frumos lacas de inchinare, vrednic de iscusinta carturarului Popa Simeon. Prin activitatea literara a Popii Simeon, Halmagiul devine unul dintre cele mai vechi centre culturale-religioase ale ortodocsiei. Preotul dela curtea voevodului era cel mai indicat sa initieze pe amatorii de preotie in cetirea cartilor rituale si cantoratul bisericesc, pregatind sucrescenta pentru slujba altarelor ; - si putem presupune ca Popa Simeon a avut si ucenici, ceeace inchipuia pe vremurile acelea, scoala. Dealtcum, intre atributiunile de ordin spiritual ale voevodului, era si aceea de a face educatia religioasa nu numai a preotimei, ci si a intregii obste. Voda iesea pe sate la judecata insotit de preotul sau. Sosit intr’un sat, se prezenta in fata lui preotul locului si cu oamenii. Acolo, de fata fiind si credinciosii, voevodul prin preotul sau il examina pe preotul locului, cum stie sa faca slujbele. Apoi preotul locului punea pe satenii sai sa spuna rugaciunile. Va fi fost viata destul de intensa in jurul cetatii si a curtii voevodale din Halmagiu. Manganul dela Gaina topit in cohuri dadea otelul cel mai dur. Apa invartea rotile instalatiilor metalurgice actionand ciocane mari cu ajutorul carora faurii inchipuiau buzdugane si suliti, pentru osteni ; securi, coase, seceri, sape, pentru plugari. Apoi un comert infloritor se scurgea prin defileul Crisului, din si spre Campia Tisei. Muntii trimiteau articole prelucrate din fier, piele si blanuri, apoi sare, si importau mari cantitati de cereale si vinuri. O intinsa regiune a Motilor alpini (azi jud. Turda) in Halmagiu isi desfaceau produsele vietii pastorale si de aci, se aprovizionau cu cereale si articole industriale. De aceasta situatie privilegiata s’a bucurat Halmagiul pana catre a doua jumatate a sec. XVIII, ca si toate oraselele miniere ce se inlantuiau in forma de semicerc la poalele Bihorului ( NOTA 69). Decadenta acestor orasele, cred ca este a se atribui marilor transformari economice prin care a trecut Ardealul, ca provincie a Austriei, ce incepe de pe acum a detine singura monopolul industrial al intregului imperiu. Despre trecutul de inflorire si mai apoi de decadenta Halmagiului marturiseste la 1777 geograful Bell, exclamand ca “…si opidul acesta este acum lipsit de frecventa si stralucirea de odinioara!” ( NOTA 70).          HALMAGEL (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Se afla in continuarea Halmagiului, spre rasarit. La 1439 Halmagiul (Halmagh) si Halmagh-falwa,sau Kishalmagh, adeca Halmagelul, apartineau domeniului Siriei ( NOTA 71). La 1441 a fost confiscate dela Brancovici odata cu opidul Halmagiu, si Halmaghfalwa ( NOTA 72). La 1699 satul ”Halmedsel alias Kis Halmagy” l-a capatat vienezul Francisc David Gebhardt, care l-a vandut la 1728 lui Ioan Hollaky, (vezi pg. 63). In Halmagel a fost un castel domenial, pe timpul revolutiei lui Horia proprietar era Stefan Hollaky, vicecomitele Zarandului.          Toponimie : Cranguri : corespund familiilor, ex. Bancesti, Gligoresti, Tontesti, Ghitesti etc.Parti de hotar : La Trauas, La Tau, La Rat, Dambu Popii, La Osoiu, La Tarsa, La Lunca, Poieni, Valea Ociului, Izlaz, La Grohot, Gligoresti, Bancesti, Gaina. Nume de munti, dealuri, locuri in tarina : Gaina (1486), Rotundu (1406), Poienita (1342), Fantana Sarbului (izvor), Sclavoiu, Varvu Runcului, Chicera Lespedioarii (1190), Chicera Plesoaii (1163 m.), Trestioara (829 m.), Glamu, Cornetu, Zavoiu, - Hajuri (o culme de deal, ponorata, cu case. Se zice ca aici si-au avut Turcii corturi).          Familiile de bastina : Banciu, Carjan, Codrean, Colf, Duma, Gligor – Gligorescu, Ghita (disparuta, se pastreaza numele crangului Ghitesti), Golea, Basa, Popoviciu – Popescu, Miclea (disparut) Morariu, Ilisie, Tat, Tonta, Mot, Nicula, Stan (ar fi venit de la Ibasfalau inainte de 1848, cocis de parada la domeniu).          Proprietarii la 1865 : Andreica 5, Baciu 3, Baica 4, Banciu 33, Basa 9, Bad 1, Bod 2, Cici 4, Circa 1, Duma 20, Dragan 2, Furdea 1, Gligor 29, Golea 19, Hert (Hart) 1, Horvat 1 notar ungur, Ilisia 18, Codreanu 21, Colf 20, Crijan (Carjan) 3, Lisia 3, Livada 2, Miclea 3, Mot 7, Morar 12, Neag 2, Nicula 6, Nistor 4, Oana 1, Popovici 4, Schiop 2, Stefia 1, Stan 3, Jurj 1, Semedrea 3, Sarba 2, Tat 21, Tonta 21, Weber 1 domeniu, Joldea 2.          Pe Paraul Bailor se vad urme de ruine, precum si alvia unui iaz care trebuie sa fi pus in functie o uzina metalurgica primitiva. Sub Rotunda, la “Gruiul Halmagiului” s’a lucrat in mine de mangan. Sunt notate si pe harta militara. Jos, in comuna, a fost un ferestrau de furnir.          IONESTI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          La 1415 Ianoshaza, la 1439 Kereszte-Ianos-Falwa (transcrise cu ortografia maghiara curenta ( NOTA 73)). Iwanfalwa apartine la 1441, 1445 domeniului Siriei ( NOTA 74).          Toponimie: Cranguri: Gura Vaii (f. Darastean), Pestera (f. Zbarcea), Ionesti (f. Sandru). Parti de hotar: Trauas, Drumu cel Vechiu, Lunca, Dealu Frumos, Barc, Tiori, Prundariu, Sub Piatra, La Hada, La Lozi, Pietrar, Zapozi, Fata Bomboaii, La Varvu Fetii, Tauroiu. Alte numiri topice: Oceasca (arabil), Curatura (pasune), Tucla (stean), Zanoaga (arabil), Chicera (arabil), Fataciunea (pasune), Gruietu (pasune), Malaistea (pasune), Ograda Leneasca, Campucean (pasune), Cremineasa (padure, se gaseste cremene).          Familii vechi: Adrian, Bujac, Guga – Gugut, Muntean, Sandru, Tosca, Zbarcea.          Familiilor Muntean li se zice Greci, stiindu-se ca au venit ca negustori si s’au asezat aici langa sosea. Pot sa fie veniti din Peninsula Balcanica, adoptandu-si actualul nume la trecerea prin Muntenia, intocmai ca si f. Moldovan din Halmagiu, numita astfel dupa popasul facut in Moldova ( NOTA 75).          Proprietarii la 1867 : Adrian 3, Budean 1, Bujac 3, Terei 1, Darastean 1, Groza 1, Guga 5, Gugut 14, Lupei 1, Mihut 3, Motica 1, Muntean 1, Rad 1, Rus 1, Sandru 36, Stana 1, Tosca 4, Vajdogan 1, Zbarcea 17.          LAZURI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Apare ortografiat Lazwura (Lazura) si Lazwul (Lazul) la 1427 ( NOTA 76). Sub numele de Laturfalwa si Lazwrfalwa la 1464 este pomenit ca apartinator cetatii Siriei ( NOTA 77). Se mai aminteste si la anii 1441, 1477 si 1510 ( NOTA 78). In 1602 este numit Nagy Lazul (Lazul Mare). La 1610 il ia Bethlen dela Segnyey, la 1613 este al lui Keresztesy, la 1650 este al cetatii Ineului, la 1659 al contelui Tokoly ( NOTA 79).          A lazui inseamna a taia padurea si a scoate radacinile pentru a face locuri de cultura. In limba curenta se zice “a tarsi”. Locul lazuit se numeste laz, dela care pluralul Lazuri da numele acestei comune. Aproape in fiecare comuna de aici avem topicele Laz, Lazut, mai rar si Tarsa, Tarsala, Tarsatura. In hotarul comunei Sarbi avem chiar Lazuri. Toponimie : Cranguri : Leucesti, Gavresti, Coiesti, Mageresti, Tamasesti, Delani (f. Igret), Iosesti (f. Tamas), Iorgesti (f. Sima), Pozmocesti (a fost demult un Pozmoc), Rotesti, Trifesti, Bocesti, Cornesti, Straua (f. Igret), Clifa (f. Cornea). Parti de hotar: Gura Mica la Malina, La Coiescu, la Camp, Lunca, Lazurele, Dambu Talvanului, Negraia, Magura, Tiertiegel (Cierciejal), Naite). Alte nume topice : Munti, dealuri cu padure : Pietrile Aradului (1427 m.), Romana (1381 m.), Lespezi (1310 m.), Dambu lui Sec, Gotoiu, Dolea (1161 m.), Dobrinu (991 m.), Muta, Dambu Ursului, Cetateaua, Molivasu, Chicera, Dambu Rostii, Stini, Tarnicioara, Magura, Iedarat, Bataoaia, Catinelu, Vartopcelu, Geamanu, Arsura, Ciumpita, Dulca. Alte numiri pe vale si in tarina : Poieni, Zapodie, Gruiu, Carsauta, Lunca, Scorusu, Boconescu, Parau lui Caron (se zice Romon in loc Romul, tot asa Caron in loc de Carol), Valea Teisului, Vaile Trilii, Valea Diediesului (Giegis), Calea Lacului, Lacu, La Balie, Marza, Pogoru Magurii, Breiu, Malaiste.          Familiile de bastina : Tamas, Igret, Cornea, Boc, Coiu, Leuca, Rot, Sima, Blaj, Gavra, Trif.          Topicul Straua se gaseste si in comuna Bulzesti (Hunedoara), unde Straut, este si nume de familie. Numele jupanului din Moldova, Leoca Belcovici ( NOTA 80) dela 1404, ne duce la numele de familie Leuca din Lazuri.          Proprietarii la 1865 : Blaj 4, Boc 17, Budugan 1, Dragos 1, Gavra 4, Ghilea 1, Igret 19, Iuga 1, Cornea 18, Coiu 12, Leuca 17, Petrisor 1, Rot 10, Salagean 1, Sima 14, Tamas 27, Trif 4, Van 1.          Pe valea Lazurilor sunt mai multe urme de instalatii miniere. Pe Leuca se vad ramasite din fundamentul unor steampuri. Se vede si “saritoarea”, adeca capul iazului unde cadea apa pe roata. Mai sus se vede un picior de zid, unde a fost firezul. Pe harta militara sunt trecute si steampurile (Pochwerkrs Ruine) si Firezul (Fires). Mai jos, catre sat, la locul numit Coh, au fost topitoare de arama. Se gaseste si acum sgura din care s’a extras metalul. In locul numit La Baie batranii spun ca a fost lucrata o mina de aur. Topicul “Gradina Homanului” arata existenta unui functionar de mine. Carol, din topicul Parau lui Caron, trebue sa fi fost vre-un personagiu in legatura cu exploatarile miniere. Dealungul vaii, pe o intindere de cativa chilometri, trecand si in hotarul Magulicii, se vad gropi in forma de palnie, cari par a fi sapate de mana omeneasca.          LEASA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Leza in 1439 a fost a lui Brancovici, la 1477 a primit-o Banffy ( NOTA 81). La 1670 in Lesza domn de pamant era Stefan Rat cel Mic, care a si locuit aici ori in Halmagiu (vezi pg. 57). Aflandu-se pe tarmul Crisului, populatia se indeletniceste pana in prezent si cu pescuitul. Probabil, comuna isi datoreste numele leselor, ce se puneau la acest punct in Cris, pentru prins pesti. Exista si un loc in tarina numit Lese.          Toponimie : Cranguri : Deal (f. Cotoc), Higiu, Valea Lesii. Parti de hotar : In Plopi, Gura Holtii, Dealu Higiului, Muncel, Dupa Deal, Bradatel, La Rapa, Hiread. Alte nume topice: Cornet (padure), Magura (pasune), Tarsi (deal), Dosu Brazilor (azi numai spini si arinis), Petriceaua, Steanuri, Muncel (arabil), Treogase (arabil), Poieni (arabil), Zavoiu (pasune), Gruiu (padure), Zanoaga (padure), Dumbrava (padure), Salistea (pasune), Ezer (ses, pasune), Hoanca (parau, arabil), Valcele, Palceasa (arabil), Lese (arabil).          Familiile bastinase: Luciu (nobili), Terei, Dan, Cotoc, Margau, Maties, Morariu, Sida, Groza.          Proprietarii la 1866: Butar 1, Terei 12, Tuida 1, Dan 9, Darau 2, Groza 6, Cotoc 22, Crisan 1, Luciu 18, Margau 20, Margea 2, Mates 14, Motica 1, Morar 9, Stirb 1, Sida 5, Sirca 2, Slav 1.          LESTIOARA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Lyzchora (Liszcsora) este amintita la anul 1447 ( NOTA 82). In 1447 este proprietatea lui Banffy ( NOTA 83). Lazchior, Laschior, intre anii 1597 si 1663 este a familiei Kornis, la 1643 a lui Hegyesy ( NOTA 84). La anul 1720 apare scris Kis-Lesza in diploma de nobilitare a familiei Motica.          Numele comunei este diminutivul dela leasa: Lescioara.          Toponimie: Cranguri: Davidestii (f. David), Bolhestii (f. Motica, Mihut), Cucesti (f. Motica, Sirca), Trocolesti (f. Motica, - a fost in batrani un Troc Iuon ciufulit, dupa el a ramas numele crangului), Mihitesti (f. Mihit, Motica), Oceni (f. Mihit, Motica, - Ocenii locuiesc sub drum catre Valea Lesii)          Parti de hotar: Poieni, Tiitori, La Deal, Lupina (identica cu cea Halmagiului). Alte nume topice : Varv Chicerii (Cisirii), Dambu Glodului, Damb Balanu, Muncelu, Pe Ogoare, Hansi (arator), Trauas (pe un deal), Verdet (arator intr’un parau), Luco Ciocului (Ciocu a fost un om bogat, a avut un loc mare).          Familiile de bastina : Motica (nobili), Mihit, David, Sirca.          Proprietarii de la 1867 Darau 1, David 6, Motica 32, Mihit 20, Pag 1, Sima 1, Sirca 7.          LUNCSOARA SI VAJDOGI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Vassaticha, identificat cu Vajdogii de azi, spre Nord Est dela Halmagiu, la 1561 forma posesiunea familiei Bathori ( NOTA 85). Fiindca nu se pomeneste in actele vechi de Luncsoara, dam cu socoteala ca aceasta s’a desvoltat din Vajdogi, taindu-se padurile de pe vale si populandu-se lunca cu timpul. V. se afla pe cursul inferior al vaii si de aci trebuie sa fi pornit populatia pe vale in sus, cum se procedeaza si in prezent. Cu timpul Luncsoara devenind mai mare, la 1909 Vajdogii a fost unit cu Luncsoara intr’o singura comuna politica sub numele de Luncsoara. Vosdocs, Voszdocs, la 1764 l-a primit familia Bethlen ( NOTA 86). Toponimie : Cranguri : Una cu numele de familie : Balanestii (f. Balan), etc. Parti de hotar : Luncsoara : Lunca, Valea Pietrii, Coastea Martii, Damburi, Rau Mare, Gluga (972 m.), Rau Mic, Valea Puntii, Dosu. Vajdogi : Fata Coastii, La Toscani, Trouas, La Ogrezi, Fata Lacului, La Grohot, Inuri, Fata Teiului, Oancea, Zbeg, La Corbu, Gruiu, Podiu, Tarmure, Lazuri, Pupazoiae, Fata Martinului, Martinu, Banisoara, Lemne, Delut, Capu lui Martin, Stipla, La Rumanesti, Valea Morii. Alte denumiri de munti, dealuri, izvoare, locuri in tarina : Lespezi (1310 m.), Rotunda (1359 m), Puiu (camp intre Lespezi si Rotunda), Divaia (1300 m), Suliti (acolo s’or sulit, batut in suliti), Straji, Fantana Alba, Sclog, Uricu, Urzica, Cioara, Plesoaia, Dealu Codorului, Grau Lelciu (Lerciu), Surupat, Vultur, Chicera, Sipot (volbura de apa), Baietu, Babdite (stean), Magura, Vartopu, Prislop, Parau Hajdului, Tara, Valea lui Leordis, Higiu (aratator), Parau Borului, Zapodiuta, La Miclau, Clicau, Macluta, Sohodoala, Drogodani, Comoara (un deal tuguiat, avand in varf o surpatura, dolina).          Familiile de bastina : Balan (ar fi turci de origine), Cotocea, Cristea, Baciu, Gancea, Gavrila, Ioanas, Lucaciu, Moisin, Morcan, Pat, Rus, Vasii, Vand (ar fi nemti la origine, ramasi depe cand se exploatau mine).          Proprietarii la 1866 : Baciu 9, Balan 2, Gancea 10, Gavrila 11, Ioanas 20, Corbe 1, Cotocea 9, Cristea 20, Lucaciu 12, Mates 1, Moisin 2, Morcan 10, Pat 7, Rus 6, Vand 3, Vasii 28.          In Vajdogi se pomenesc a fi lucrate mine de aur si pe vremea Romanilor ( NOTA 87). Taranii indica urme de minerit la moara Bongii, la locul numit pana in prezent “La steampuri”. Urme de mine se vad in capatul comunei la locul numit Baie, la Lunca, la Ses, pe aceeas vale ; apoi la Cibau, catra hotarul comunei Sarbi. Topicul Baietu inca arata un loc cu bai (mine).          MAGULICEA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Magalucha apare in anul 1427 ( NOTA 88); Magurich, Magyorich (Magyorics) la anii 1439, 1441 si 1445 ca apartinatoare domeniului cetatii Siriei ( NOTA 89). Magwlyscha ( NOTA 90) la anul 1461 si Maghwycza ( NOTA 91) la 1477. Mai gasim si forma Maglwycza. In 1461 apartine domeniului Siriei, in 1477 este a lui Banffi ( NOTA 92). In 1655 este a diacului Menyhart, solgabiraul Zarandului ( NOTA 93).          Comuna Magulicea se cheama astfel dupa un om Magulea ( NOTA 94). L-am apropiat de de apelativul magura, magurice, fiindca in Ociu gasim o colina care se cheama Magulicea. S’au produs diferite etimologii pentru cuvantul magura. Cihac il aduce din latinescul macula = maculum (pata), Hajdeu din albanezul magule, inrudit cu slavul mogila (movila) s.a. ( NOTA 95).          Toponimie : Cranguri : Romanesti (f. Roman), Delani (f. Ghilea), Glestii (f. Ghilea), Nemesesti (f. Iuga). Parti de hotar : Deal, Dosu, Gruiet, Grind, Ogoare, Vetri, Boitasca, Delut, Poiana, Ovesiste, Heredut (acelas cu al Varfurilor), Glemeie (acelas cu al Varfurilor). Alte nume topice : Dambu Lupului, Chicera (Cisera), Dealu Sapatii, Livada, Trauas, Lunca.          Familiile de bastina : Iuga (nobili) ( NOTA 96), Roman, Ghilea (in matricolele bisericii din Ciuciu l-am gasit ortografiat cu chirilice : Galea).          Proprietarii la 1866 : Bota 1, Filip 1, Ghilea 41, Juga 55, Lucaci 1, Mager 1, Mihut 2, Negru 3, Petrisor 12, Roman 35.          MERMESTI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Poporul pronunta “Mniermnigi”, “Mniermniji”, Merutiu il identifica Nyermegy, Nyermig la 1447 ( NOTA 97). Marki a gasit Nermygh la 1477, un sat in regiunea Lazuri, Vidra, Aciuta ( NOTA 98).          Toponimie: Cranguri: Una cu numele de familie. Parti de hotar : Dambu Gramii, Trouas, Dupa Deal, Valea Tarsului. Alte numiri topice : Balacesti, Capu Dealului, Popesti, Gruiu, Parau Mesteacanului, Hajlog (se numeste locul de unde s’a taiat padurea).          Familiile de bastina : Sarban, Dubat, Morcan, Costea, Groza.          Proprietarii la 1866 : Dubat 12, Gavrila 1, Codrean 10, Costea 7, Morcan 10, Sirban 22, Sida 1.          OCIU          Olch, la 1439 satul Kisolch este a lui Brancovici ( NOTA 99). Daca a existat un Kisolch (Ociul Mic), trebuie sa fi fost si Nagyolch (Ociul Mare), dupacum avem pana in prezent : Ociu si Ocisor.          Comuna fiind situata pe Cris, numele si-l poate avea dela ochiu (de apa), pronuntat ociu. Se va fi zis demult acestei asezari : “Casele cele dela Ociu”, unde este un ochiu in Cris. In Tohesti avem topicul Peste Ociu.          Toponimie : Cranguri : Dealu Bisericii (f. Holiartoc), Dealu Faurestilor (f. Crisan), Doboieni (f. Gornic), Colnic, dealu prelungit (f. Bulz), Ciorogaresti (f. Ciorogariu). Parti de hotar: Cornietu (481 m.), Damburile Satului, Pe langa Cris, Vetrii (acolo a fost satul in batrani), Intre Balte, Gura Sclavoiului, Magura (435 m.). Alte nume topice: Magulicea (425 m.), Dara (vale), Varv Darii (441 m.), Drobotinu, Vartoape (locuri inalte, coaste intinse, aratoare), Fujlejele (varf cu padure), Cilioaia (vale), Iancu (deal cu padure, pasune), Cremene (deal cu cremene). Locuri pe ses: Suhaiu, Ogor, Omana, Speoasa.          Familiile de bastina: Crisan, Ciorogariu, Bulz, Gornic, Holiartoc, Zenza, Stana, Petrisor.          Proprietarii la 1866: Bulz 10, Balta 2, Butar 1, Brasovan 1, Carjan 2, Coman 3, Crisan 25, Codrean 1, Ciorogariu 14, Furdea 1, Feier 1, Gurban 1, Gornic 10, Hollaky 5 – nobili unguri, Holyarluk 4, Meltis 1, Maris 1, Onu 1, Pop 1, Petrisor 9, Stana 9, Todoras 2, Vacean (Vateanu) 5, Vajdogan 1, Zenza 3, Tisca 1.          Mai jos de actualul pod peste Cris, afirmative, s’ar gasi picioarele unui pod roman de piatra ( NOTA 100).          OCISOR          Este pomenit la anul 1439 Kisolch, sat apartinator domeniului Brancovici ( NOTA 101).          Toponimie: Cranguri: Barc (f. Petica, Iovan), Satu (f. Mihut), Peste Cris (f. Petrisor). Parti de hotar: Podgoria (pe la 1848 se aminteste de viile dela Ociu), Hansa, Camp, Pestera, Teius. Alte nume de dealuri, locuri in tarina: Varv Teiusului (653 m.), Gruiu (arabil), Certej (deal gol), Varv Goroienilor (padure si loc gol), Lupoiu (fanat), Varv Zapozii, Bosu (340 m.), Coasa Bosului (fanat), Varv Taniciorii (pasune), Razurele (pasune, padure), Varv Magurii (pasune), Cisioara (accentul pe diftongul oa; forma literara ar fi Chicioara, este un loc asezat, arator), Lunca, Tarsele (arabil), Trauas, Belti.          Familiile de bastina: Bad, Trifan, Vujdugan, Horga, Mihut, Lupeiu, Petrica.          Proprietarii la 1866: Bad 14, Bold 1, Banci 1, Darastean 1, Dot 2, Horga 11, Codrian 1, Corbei 1, Lupei 9, Mihut 8, Miclut 4, Petrica 8, Trifan 18, Vajdogan 10.          PLESCUTA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          La 1439 este scrisa Plesafalwa ( NOTA 102) Pleska, sau Pleskafalwa, mai pe urma Ples, contopita la 1818 cu comuna Almas, dela care a ramas numele dealului Plesu – zice Marki - , este pomenita la 1439 ca proprietate a lui Brancovici, la 1441 a lui Marothy, la 1445 a lui Huniade, la 1604 a lui Bathory ( NOTA 103). Csanki a gasit-o scrisa Pleskafalva si Pleska la anii 1439, 1441, 1445 si 1525, iar la 1464, Pleskafalwa ( NOTA 104). Pleskucza (Plescuta) la 1697 apartinea domeniului din Halmagiu ( NOTA 105).          Plescuta se afla la poalele dealului Plesa, un deal plesuv, adeca fara padure. (Aici se zice ples, nu plesuv). Caracteristica dealului plesuv, trebue sa fi dat numele comunei : Plescuta. In Tisa avem un crang : Plescuta.          Toponimie : Cranguri : Ulita Mare, Ulita Mica, Valea Lunga, Valea Concii. Parti de hotar: Dambu, Dealu, Cihirea (balta cu papuris, accentul pe silaba a doua), Malaiste, Zavoiu, Hada, Campuri, Rastoace, Balta Tiganului, Lazu, Cornu, Izlazu Varatec, Chicera, Plesa, Tesita, Catarman, Vartopu, Magura.          Alte nume topice: Dealu Spriei (pomet), Sacatura (pruniste), Rasii (padure), Magureaua (padure de cer si fag), Via (locul unde a avut domeniul vii).          Familiile de bastina: Surtea, Pasarila, Branda, Filimon, Braica, Farcas, Balaj, Bodea, Stan, Groza.          Familii colonizate ( NOTA 106) de domeniul Kozma: Nicolani, Irhas. Conform matricolelor parohiale vechi a existat si numele de familie Haoaia, iar nume de botez: Andrea.          Proprietarii la 1866: Balaj 10, Ancas 1, Bodea 8, Balo 1, Braica 11, Branda 17, Buda 1, Tircus 1, Farcas 27, Florea 2, Feier 2, Filimon 13, Groza 7, Giga 2, Herbei 9, Irhas 6, Kozma 5 nemesi unguri, Luca 1, Martis 1, Nicolant 1, Opra 10, Pasarila 21, Surtea 30, Stan 9, Tomsa 1, Vurdea 1, Vladut 1, Jiva 1.          POIANA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Polyana a primit-o George de Brandenburg la anul 1510 ( NOTA 107). In sec. XVI a fost a familiei Losonczy, iar la anul 1697 a intrat in domeniul Halmagiu al familiei Bethlen ( NOTA 108). Poenycza, (Poienita), un sat in apropiere de Poiana, probabil contopit ulterior cu Poiana, la 1553 a fost al familiei Losonczy ( NOTA 109).          Toponimie: Cranguri: Gatesti, Farcasesti (f. Farcas s-a stins), Cristesti (f. Cristea s-a stins), Gruiu (f. Negru), Bibicesti, Papalesti (f. Negru), Vartop (f. Negru), Deal (f. Negru), Niculesti (f. Negru), Craciesti (f. Miclean). Parti de hotar: Capu Dealului, Carpinis, Sclog, Zanogi, Lazu Florii, Chicera, Livada, Bibicesti, Zapodie, Livada. Alte nume topice: Moma (812 m.), Osoiu, Chicera Mica, Stipla, Valau Momii (izvor cu apa rece la varv Momii), Dambu Senchii, Chicera, Priznop (cu n), Gruiu, Zapodie, Valea Tarinii, Parau Turcului, Gradescu.          Familiile de bastina: Negru, Bibici, Ghit, Jepian.          In cartea Funduara, la 1867 mai sunt amintiti Furtun, 5 proprietari. Furtun dela Poiana poate sa fie aceeas familie, care la 1566 a dat pe Toma si Mihai „Ferton” (cum ortografiaza Marki), haiducii (osteni mercenari) cari nelinisteau pe Turcii din stramtorile de la Ciuci, (vezi aci pg. 51). Inca o observare : o vita puternica din Poiana se cheama Bibici, si tot Bibici (Bibics) l-a chemat pe proprietarul domeniului de aici intre 1739 si 1751. nu stim ca domnul de pamant Bibici sa fi locuit la vreunul dintre castelele ce le-a avut in cele 7 sate de aici, stim insa ca a locuit in Arad, fiind si subprefectul judetului, si ca avea proprietati si in alte regiuni ale judetului. Se dadea iobagilor numele domnului de pamant, ori este o simpla coincidenta ? Mai amintim ca Bibici, domnul de pamant, se tragea dintr’o veche familie ilirica, venita din Bulgaria pe la inceputul sec. XVIII ( NOTA 110).          Proprietarii la 1867 : Belan 1, Bibici 12, Balg 1, Farcas 4, Furtun 5, Ghit 7, Cristea 3, Negru 35, Rada 1, Safta 1, Serb 1, Serban 1, Sirca 2, Jepian 3.          POIENARIU (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Satul Pojenar (Poienari), l’a primit familia Bethlen la anul 1764 (vezi NOTA 111).          Toponimie: Cranguri: Dusanesti, Balintesti, Bulesti (dupa f. Bulea, disparuta). Parti de hotar: Dumbrava, Intre Vai, Dealu Zenzii. Alte nume topice: Magura (346 m.), Magurita, Lunca, Pe fata, Delnita, Laz, Poienita, Gruiu, Trauas, Casa Gradii, Zavoiu.          Familiile de bastina: Dusan, Maris, Balint, Bulea (disparuta, in C. Fund. la 1865 sunt trecuti 16 proprietari Bulea), Juncan, Neagu, Macrodin.          Proprietarii la 1865: Balint 6, Bulea 16, Dragau 1, Dusan 22, Galea 1, Groza 1, Lupeiu 1, Macrodin 4, Maris 31, Neag 16, Rad 1, Toma 5, Joldea 1, Jude 1.          RASTOCI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Este scris Rastolcz, Also si Felso – Rastolch (R. de Jos si R. de Sus), Raztolch, in anii 1439, 1441 si 1445, ca proprietate a domeniului cetatii Siriei, iar la 1461, Rastolch ( NOTA 112). La 1451 Huniade il daruieste lui Vitez Illes. Se mai prezinta sub forma Rachtocz ( NOTA 113). Rosztoka, devenit la 1697 Resztocz, in 1601 apartine, ca sat pustiu, lui Toldy. La 1648 vaduva Petnehazy il testeaza erezilor lui Ver Gaspar ( NOTA 114). La 1697 intra in domeniul Halmagiului al familiei Bethlen (vezi NOTA 115).          Comuna a putut sa-si capete numele de la rastoacele Crisului, unde se afla. Rastoaca se numeste si aici un brat de rau abatut din matca lui si secat, pentru a prinde pestii.          Toponimie si onomastica : Parti de hotar : Pietroasa, In Trauas, Hiread, Gornitel, Lazu Mare, Hodobana. Alte nume topice : Dealuri : Codrutu, Dambu lui Ilie, Dambu Domnesc, Dambu Tarselii, Varvu Gurguiet, Smeoaia, Ghergheleu, Pripor, Dambu cel Lung. Locuri in tarina : Balta, Zavoiu, Haduta, Sarc, Intre Meri, Capalna.          Familiile de bastina : Buta – Bota, Haiduc, Bursas, Nisa, Olariu, Jiva.          Proprietarii la 1866: Ancateu 3, Ancas 1, Balta 2, Betea 3, Budea 2, Bursas 9, Buta 24, Dula 1, Haiduc 4, Hardut 2, Herbei 4, Lingurar 1, Luca 1, Magos 1, Martis 1, Mot 4, Neamt 2, Negru 2, Nisa 2, Olar 12, Petca 1, Stirb 3, Jiva 1.          Unde a fost Capalna? Voevodatul lui Moga la 1451 cuprindea districtele, enumerand dela Est spre Vest, Baita, Halmagiul si Capalna. Capalna apare si in hartile vechi totdeauna spre Vest dela Baia de Cris, sau dela Ciuciu, cand este trecuta si comuna aceasta. Azi nu mai exista si nici nu se stie precis unde a fost. Marki crede ca in regiunea de azi a Gurahontului, probabil deducand dupa harti, pe cari insa nu s’a trecut Gurahontul. Topicul Capalna, un loc in tarina comunei Rastoci, ne arata ca acolo a fost odinioara Capalna, asezare numita astfel dupa o capela (biserica). Com. Rastoci este in apropierea Gurahontului.          SARBI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          Raczfalwa (transcris in ortografia maghiara curenta de Marki), in 1561 este a lui Bathory; in 1651 apare scris Szerb ( NOTA 116) adeca Sarbi. Dela 1626 pana la 1645 apartine familiei Petnehazy. La 1651 este a lui Gyulay ( NOTA 117). La 1732 a devenit proprietatea principelui Raynald de Modena ( NOTA 118).          Racz inseamna ungureste Sarb, prin urmare Raczfalva este egal Sarbi. Judecand, dupa numele satului, dupa numele de familie, ca Bora, Goia, Dusan (azi numai in Poienari); cat si dupa unele particularitati de imbracaminte ; am putea presupune aici o colonie de cateva familii de Romani veniti dintr-o regiune sarbeasca, ori chiar de Sarbi veritabili. Si pana azi barbatii din Sarbi, Luncsoara si Brusturi (pe cursul superior al Vaii Halmagiului) poarta ”hubere”, niste tundre scurte si negre, in opozitie cu ceilalti, cari poarta tundre lungi si albe. Iar, pana bine de curand se numeau ”obiele sarbesti”, obielele de lana vargate alb-negru, ca si ale locuitorilor din satul Sarbi.          Toponimie: Cranguri ( NOTA 119): Harasti (familii Bora, Rusu), Runcovani (f. Bora, Groza), Luncani (f. Goia), Ciorasti, Tarsa (f. Gancea), Coibesti (f. Rus), Balanesti (probabil dupa familia Balan, disparuta), Gostila (f. Nistor). Parti de hotar ( NOTA 120): La Tarsa: Treosele, Valea Halmagiului, Capu Dambului, La Rapa, La Urzicari, La Stiubeiu, La Piatra, La Guga, La Laza, La Boldea, La Parenciste, Varvu Runcului, Cisera Blejoaii, Fata Blejoaii, Sohodol, Intre Case, Clejut, La Balgea, Maria, Cisera Tabarceagului, Curaturi, Ciungi, Gargaiele, Dambu iepurelui, Sestina, Oancea, Coboras, Dambu lui Mitru, Costia, Grau Ursului, Dambu, Varvu Dealului, Martinu, Gruiu Pietrii, Colnic, Gura Raului: Tibau, La Cuta, Poiana. Dealu Trestii: Gostila, Gruiu, Crucea Banciului, Fata, La Tau, Ciserele, La Gofa, Lazuri, Carpine, La Salcie, Dobra, Dambu Lacului, Cercies, Cisera, La Cota, Tufele Dese, La Moga, Scoarta, Pietris, Blejoaia.          Familiile de bastina: Bora, Groza, Goia, Huc, Nistor, Rus, Stefea.          Proprietarii la 1865: Bora 27, Brusturan 6, Groza 7, Guia 5, Huc 5, Nistor 5, Rus 8, Stefea 18.          Satul Gostila. In topografia comunei Sarbi gasim un crang, numit Gostila, locuit azi mai mult de familii Nistor. In actele familiei nobile Grazda, se aminteste ca Ioan Grazda, un erou in luptele purtate de principele ardelean in Rusia, capata la 1585 satele din Zarand : Lupsa, Gostila, “Agaz” si Tarnavita ( NOTA 121). Tarnavita fiind comuna invecinata, nu mai incape indoiala, ca pomenitul sat Gostila este actualul crang al Sarbilor.          Mine. La Cioara, Parau Sasului, Haldina, Parau Stramturii, se vad gropi unde s’a lucrat in vechime. La ”Haiuga Sterampurilor”, trebuie sa fi fost steampuri.          TALAGIU (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           Thalak, ( NOTA 122), Thalagy, in 1439 l-a primit Brankovici, apartinator domeniului cetatii Siriei. La 1561 apartine familiei Bathory ( NOTA 123). In 1697 apartinea domeniului Halmagiu ( NOTA 124).          Toponimie: Cranguri : Naniesti (f. Nan), Hagiesti (f. Hagea), Blidaresti (f. Blidariu), Mogoseni (f. Gomoiu), Hordulesti (f. Hord), Paraiesti (f. Margea), Hardutesti (f. Hardut), Pieptulesti (f. Caba), Valenii. Parti de hotar : Dealu Talagiului, Tarina linga Cris, Omlaca (arator, este si baltos, raturi), Fatisoara, Bratosin, Gruiu Lung, Poieni, Hotar, Gura Hotarului, Ciungi, Vitele, Mogos (431 m.), Ulmu, Zapoade. Alte nume topice : Varvu Ursoii (deal cu padure), Varvu lui Talpos (padure), Varv Poienii, Ciertegia (Siercieja, pasune), Cocleia (deal), Varvu Strajii (deal cu padure), Campsoare, Langa Cris, Margiescu, Bardesti, Prund (arator, linga Cris), Luncsoara, Arsurile; Vartoape, Zorila, Hodobana, Honcile, Fatisoare, Vezurimi, Clococicu, Obarsa.          Familiile de bastina: Hardut, Margea, Gomoiu, Caba, Blidariu, Nan, Hord, Hagea.          Proprietarii la 1866: Ancas 1, Blidar 22, Budea 6, Cismas 7, Danila 1, Dolga 1, Fruja 2, Gogos 1, Gomoi 32, Ghilea 1, Hardut 79, Hoja 11, Hord 12, Herbei 1, Hang 1, Igret 1, Caba 38, Crainic 2, Chirici 1, Cosma 7, Leszai 1, Luca 1, Mager 1, Martis 11, Margea 38, Mogos 1, Mihut 1, Motica 3, Nan 23, Neamt 22, Nistor 1, Puida 3, Rumbai 1 (tigan), Sida 5, Sirca 15, Trifan 1.          TARNAVITA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           Ternecz sau Ternacz, Tarnavita de azi, la 1574 a fost proprietatea spahiului Rezman (turc) si a lui Nagy Sandor ; in 1585 a lui Grazda Ioan ; in 1601 a fetelor Grazda; in 1605 a lui Grazda Ana si a lui Teleky Janos ( NOTA 125).          Pe aceeas vale, la originea ei avem Tarnavita (jud. Arad) si Tarnava (jud. Hunedoara), acolo unde valea se varsa in Cris. Tarnava si diminutivul ei Tarnavita inseamna loc cu spini, Spinoasa, in limba slavona ( NOTA 126).          Toponimie. Cranguri: Batiesti (f. Betea), Precupesti (f. Betea), La Deal (f. Marian, Nicoara, Cristea). Parti de hotar : Lunca, Crisanu, Dosurile, Poiana, Leonele, Curaturi, Comoara, Dosu Luncii, Dealu Brazii. Alte numiri : Lungocea (deal),Parau lui Maris (de aici se scoate pamint de oale), P. Buretarului, P. Ogoarelor, Parau Rasadelor (candva a fost sadiste, azi pasune).          Familiile de bastina: Betea, Cristea, Nicoara.          Proprietarii la 1866: Betea 62, Cristea 3, Nicoara 13.          Sat de olari. Olaritul este industria casnica din stramosi a intregului sat. In fiecare casa se afla roata de plasmuit oale, precum afara, cuptoriul de ars vasele. Le vand pe pietele din regiune, precum le poarta si la campie pe cocii. Cutriera si satele mai apropiate, purtand negotul in saci largi, fie in carca, fie pe caluti, vanzandu-le pe bani, dar mai ales pe bucate. Trei sferturi din sat se ocupa cu facerea oalelor, ceilalti negustoresc cu ele.          TISA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           Thiza ( NOTA 127) Tyzafalwa, Thyza, la anul 1439 apartinea lui Brancovici in domeniul cetatii Siriei. Este a lui Banffy in 1477, tot a lui sub numele de Felso-Tecza (T. de Sus) si in anul 1561 ( NOTA 128). In anul 1510 o primeste marchizul George de Brandenburg, iar la 1764 contele Bethlen Gabor ( NOTA 129).          Se numeste tisa un fel de brad (Taxus baccata) care azi nu se mai gaseste in regiunea aceasta. Ca a existat odinioara si aici ne-o dovedeste numele comunei : Tisa.          Toponimie. Cranguri: Palutesti, Paragine, Plescuta, Gruiu, Parauani, Criseni, Valea Mare. Parti de hotar : Peste Cris, Poduri, Colnici, Izlaz, Lazuri, Dambu, Parau, Poienita, Frasinii, Poiana Mare, Fata Dealului, Zanoage, Mursa, Dosu Tisii si Fata Dealului, Dosu Iuga si Dealu din Mijloc, Prislopu si Varv Danilii, Iuga, Trigi, Dambu Lasorului, Lasoru, Hotar, Hodobana, Iisoare. Alte nume topice: Hanoaia, Besicura, Fonceu, Chicera, Starci.          Familiile de bastina: Arpas, Bodea, Buduhala, Crisan, Darau (nobili).          Proprietarii la 1866: Arpas 2, Bancea 1, Bodea 17, Buduhala 13, Darau 118, Dan 2, Feier 1, Goia 1, Golea 1, Crisan 19, Margau 2, Maris 1, Margea 7, Mates 2, Motica 8, Parva 1, Roman 11, Sirca 4, Stan 8, Trifan 1, Talajd 1, Jula 2.          Sunt Unguri romanizati familiile Darau? Somogyi sustine ca Daraestii din Tisa sunt urmasii nobililor unguri Daru, nobilitati de Maria Terezia ( NOTA 130). Intaia inexactitate : domnia Mariei Terezia incepe la 1740, iar diploma acestora este datata la 1700. A doua : numele acestor nobili nu a fost Daru (daru = cocostarc, cocor), ci si la data nobilitarii tot Darau, caci in diploma este ortografiat Dero, transcrierea fonetica al lui Darau. Se vede, deci, ca Somogyi nu vazuse diploma, cu toateca o copie a acesteia se pastreaza la Cartea Funduara din Halmagiu. Onomasticul Darau este a se compara cu topicul Dara, o vale in Ociu, unde avem si Varv Darii. Undeva in muntii Abrudului exista Daroaia (o coasta de deal), putem avea, deci, si Daraul. In comuna vecina, Tohesti, avem un crang de case ce se cheama Darasti, din care s’a format numele personal Darastean. Dara este un nume personal romanesc foarte vechiu ; asa o diploma dela 1448 pomeneste dintre nobilii romani din Banat un Petru Dara din Slobozia ( NOTA 131).          TARMURE (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           Chermonfalwa apare la 1439, apoi Czermora mai tarziu ( NOTA 132).          Se numeste Tarmure, fiind situata pe tarmurele Crisului. Tarmure este una dintre cele mai vechi denumiri romanesti din Zarand ( NOTA 133), cuvantul derivand din latinescul terminus = hotar, margine (Dict. Candrea Arad).          Toponimie. Cranguri: Dumbrava (f. Tisca), Medresti (f. Rada), Tufariu, Sub Biserica. Parti de hotar : Tau Badului (varf de deal cu padure), Fantana Marcului, Plesa, Rovina (arabil), La Ulmu (arabil), Trauas (loc intins, arabil), Dumbrava. Alte nume topice : Gruiu (padure), Dambu Catinului, Sanguru, Gargaleu, Livada (fanat), Poiana.          Familiile de bastina: Gruia, Suret, Halga, Tisca, Veselie.          Proprietarii la 1866: Bondea 2, Tirca 3, Tisca 43, Darastean 1, Groza 2, Gruia 6, Halga 7, Horvath 2 notar ungur, Crisan 2, Lupeiu 1, Lup 1, Lupsa 1, Maris 1, Pacurar 1, Petrisor 1, Rad 1, Sandru 2, Suret 1, Sirca 14, Veselie 4.          TOHESTI (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           In ortografia noua ungureasca este scris Czohesd. La anul 1764, satul l-a primit familia Bethlen ( NOTA 134).          Este numit Tohesti dupa samantia lui Toha. Toha trebuie sa fi venit de peste munte, caci in hotarul Vidrei (Turda) gasim valea Tohii, asa cum totdeauna au coborat, si coboara si azi Motii spre Cris.          Toponimie. Cranguri: Darasti si Tohesti, despartite printr-o padure. Parti de hotar: Frunya Verde, La Paru, Dumbrava, Darasti. Alte nume de dealuri, vai, locuri in tarina: Doanca (padure), Chicera, Vitelarita (a fost odata loc ingradit unde au stat numai viteii), Tau Acului (o padina in varv dealului), Zapodie, Varv Boianului, Varv Grindului, Coza, Valea Cozii, Poiana Ursului, Parau Lupului, Parau lui Sohodol, Strejinoasa, Lodba, Trauas, Gruiu, Peste Ociu, Ocolu si Parau Bouriei (in vremuri de demult a fost bourie la domnie).          Familiile de bastina: Darastean, Joldea, Rad, Bociu, Goia, Motan.          Proprietarii la 1865: Danc 2, Darastean 13, Goia 11, Motan 5, Opra 1, Rad 5, Radut 6, Turuc 1, Tolciu 1, Joldea 12.          VARFURILE (CIUCIU) (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)          In 1427 este scris Chuch (adeca Ciuci). Ca apartinator domeniului cetatii Siriei apare in forma de Choch si Chwech in anii 1439, 1441 si 1445 ( NOTA 135). La 1444 gasim si forma de Chwch ( NOTA 136). Avem forma Czotz, pe o harta Transilvaniei de pe la 1590 ( NOTA 137). Proprietari: la 1439 Brancovici, la 1441 Marothy, la 1442 Berini, la 1444 Huniade, la 1447 Banffy, la 1510 marchizul George de Brandenburg ; la 1551 il capata Kendy, la 1494 Corvin si Banffy se improcesueaza pentru el ( NOTA 138). La 1574 C. avea fortificatii (palanca), din care gardienii au impuscat asupra Turcilor. La 1610 Bethlen preia C. de la Segnyey. La 1643 principele ardelean Gh. Rakoczy II infiinteaza pe seama romanilor din Zarand un seniorat (protopopiat) reformat in Ciuci ( NOTA 139) si la 1648 il intareste pe Petru Csucsy in acest seniorat, pe care il sisteaza in 1665 pentru incasare de vama ilegala ( NOTA 140). Un nobil din Csucsi este trecut in tabloul proprietarilor din Zarand, cand aceste la 1461 a primit ca noua donatiune localitatile Vidra, Magulicea si pusta Namez ( NOTA 141).          Districtul Ciuciului. Chwch figureaza intre cele saptr districte romanesti apartinatoare domeniului cetatii Siriei, cand aceasta trece in proprietatea lui Ioan Huniade prin diplomele dela 1444 si 1445 ( NOTA 142). Il gasim situat imediat dupa Capalna in ordinea urmatoare : Kapolan (Capalna), Chwch (Ciuci), Feyerkeres (Crisul Alb sau Criscior), Halmagh (Halmagi), si Ribicha (Ribita). Nu intelegem cum a fost trecut “Feyerkeres” intre Ciuci si Halmagi, aceste fiind numai la vreo 9 km. departare una de alta, si cand Crisciorul se afla dupa Ribita, la extremitatea de Est a Zarandului. De notat, ca pe toate hartile (dela anii : 1566, 1580, 1590, 1686, 1700, 1750) reproduse in anexa la Merutiu ( NOTA 143) apare Kapolna totdeuna ; Czotz (Ciuci) numai odata la 1590, intre Capalna si Baia de Cris, iar Halmagiul n’a fost inregistrat niciodata. Unele relatari scrise, pe de alta parte toponimia si onomastica de azi a comunei, atesta existenta unui voevod si la Ciuciu, precum am aratat aci intr’un articol separat (pg 35-40). Si la 1629, este pomenit districtul Ciuciului ( NOTA 144). Situatia de resedinta a unei circumscriptii tinand mai apoi de domeniul Halmagiului al Bethlenestilor si-a pastrat-o pana pe la mijlocul secolului trecut. Se mai vad si azi ramasite din fundamentul curtilor domnesti depe Heread. Iar, oamenii batrani din Ciuci ( NOTA 145) si jur mai stiu ca parintii lor au facut robota la curtile dela Heread, unde erau grajduri, colne, magazii.          Acolo se ducea dijma, tot din cinci parti, una la domnie : din snopi, oua, pui. La robota erau chemate si muierile cu prunci mici. Una ingrijea de 10-15 copii, pana cand celelalte mame erau in lucru. Ii sileau pe iobagi sa lucreze si in sarbatori. In ziua de Precup, au fost siliti sa secere grau si dupa amiazi a traznit in stoguri. De aci inainte domnii intrebau in fiecare an, cand ii Precupu si nu-i mai silea sa lucre in aceasta zi. Jos in vale inca erau cladiri domnesti. Unde este acum moara lui Bucsa, langa podul soselei, a fost firez domnesc, care a functionat prelucrand material de parchetat si foi de furnir pana prin anii 1860. birtul domnesc mai sta si azi, proprietatea lui Nicolaie Crainic.          Comuna isi are denumirea dela cuvantul romanesc ciuca, plural : ciuci (derivat din albanezul tsuke ( NOTA 146)) ; adeca varf : varfuri. Fiindca si Ungurii au acelas cuvant, “csucs” (ceteste tot: ciuci), pentru varf ; filologul N. Draganu evidentiaza ca numele acestei localitati a fost dat de Romani ( NOTA 146).          La 1926 numele comunei a fost schimbat in : Varfurile. Fiind vorba de o localitate istorica, mai apoi ca nici Ciuci nu este cuvant unguresc, ar trebui sa se revina la vechea numire. Aceasta este si parerea lui Merutiu ( NOTA 147).          Toponimie. Cranguri: Heread (f. Cornea ; o culme de deal prelungit), Ciniejesti (Cnezesti, f. Nicoara), Balintesti (f. Balint), Sircutesti (f. Sirca – Sircuta), Podita (f. Nicoara), Iigesti (f. Iuga), Marculesti (f. Crainic). Parti de hotar: Mlaca, Zaloage, Magura (445 m.), Heredut, Glemeie, Casoaia, Heread, Cris. Alte nume topice: Gorgana (606 m.), Lapsoru, Biserica Naului, Plescioara, La Oale, Grind (spinare de deal intre doua locuri apatoase). Locuri in tarina : Zavoaia, Rovina, Harmaneasca, Vetri, Nonescu, Tiori, Coliba Dolvii, Gredina Daii, Campu lui Gabor, Camp la Balte, Pietriceaua, Sclamnihuri (loc arator), Parau Strujinoasii, Hidrisoara (valea care vine dela Vidra).          Familiile de bastina: Nicoara, Crainic, Balint (nobili), Bucsa, Feier (nobili), Slav, Sircuta, Oaida, (in Cartea Fund. sunt scrisi Vaida).          Popa Adam din Ciuciu. Cel mai vechi carturar cunoscut in aceasta regiune este Popa Adam din Ciuci, care a tradus ori copiat numai o complectare practica la ciaslovul mic intre anii 1720 si 1724. Manuscrisul incomplect, cuprinde inca 84 file format mic. La pg 75 un capitol se sfarseste cu o floare intre bratele careia autorul a scris: “God(inu) 1720 ; Febr. 2 ; Pis(ar) Erei Adam ot Ciuci, Ann(ul) Domnului 1724 Mesita Martie 20”.          Proprietarii la 1867: Balint 10, Banciu 1, Bucsa 13, Dolga 1, Feier 6, Hardut 4, Juga 14, Camp 2, Crainic 44, Crisan 1, Lazar 5, Motica 1, Nicoara 65, Pana 4 (tigani), Petrisor 5, Sircuta 17, Serban 3 (tigani), Stiop 2, Slav 14, Vaida 3.          VIDRA (fotografii din sat puteti vedea pe situl Virtual Arad)           Wydra in anul 1447 ( NOTA 148) a fost proprietatea familiei Banffy ( NOTA 149). In 1697 apartine domeniului Halmagiu ( NOTA 150), la 1764 o primeste Bethlen Gabor ( NOTA 151).          Comuna isi are numele dela vidra (Lutra vulgaris) mamiferul foarte cautat pentru blana pretioasa, care traeste si acum pe Cris, cat si pe afluentii acestuia, cautand dupa pesti. Se foloseste diminutivul Vidruta, indeosebi inafara regiunii, pentru a se distinge de Vidra Turda.          Toponimie. Cranguri: Mageresti, Mihutesti, Zbegulesti (f. Mager, Ghilea, Mihuta), Borosesti (dupa un batran, Mager Toader Borosu), Costesti (f. Ilica), Botiesti (se pronunta Bocesti, dupa f. Bota), Iovesti, Petrisoresti, Galeni (f. Mager, Toderel, Ilica). Parti de hotar : Petrisoresti, Mihutesti, Mageresti, Dealu Mageresc, Dealu Sircutestilor, Ilicescu. Alte nume topice : Dosu (padure), Gruiu Lung (padure), Arsurile (padure), Dambu Cacarazii (padure), Dambu cu Siminic (padure), Dambu Codarcii (izlaz impadurit), Tarselile (izlaz impadurit), Prihodistele (padure), Dealu Sapatii (padure), Gruiu cu Brazii Rai (nu-s brazi, numai mestecini), Damb la Colibi (japarie pentru capre), Dambu Trejitii (padure de fag), Cercej, Glemeie, Trauas, Valea Cucinului, Hodobana (izvor in tarina), Ogiasca (putin deal, arator), Chicera, Delnita, Sora Gontului (o boaica cu padure).          Familiile de bastina: Mager, Petrisor, Mihuta, Gargariu, Ilica, Toderel, Iova, Bota.          De aici isi trage originea familia Mager.          Proprietarii la 1866: Bota 5, Gargariu 10, Ghilea 1, Ilica 9, Mager 47, Mihuta 23, Miclean 1, Nicoara 1, Petrisor 56, Rafila 1, Serb 1, Todora 4, Toderel 9, Vajdea 2.           Cercej, Cerces, crang in Halmagiu, locuri pe camp si in padure in Budesti, Lazuri, Ocisor, Sarbi, Talagi, Vidra, inseamna loc acoperit cu padure degradata prin cionganirea si ciopartirea copacilor. Cercej s’a format din verbul a “a cerceji” (a ciongani, a sluti, ca si laz din a lazui). Compara : Certege, comuna in jud. Turda si Chertes (prin o falsa revenire) din jud. Arad. Atestatul documentar al Halmagiului high res ANEXA          Documentul prezentat in facsimil ( NOTA 152) si transcris mai jos este datat in Timisoara la 10 April 1451. Prin acesta Ioan Huniade instiinteaza Capitlul din Arad ca voind sa rasplateasca pe distinsul Voevod de Halmagiu Moga pentru serviciile prestate coroanei regatului ungar, darueste Voevodului Moga, fiilor Mihai si Sandrin ( NOTA 153) si urmasilor lor, voevodatele de Capalna (Kapolna), Halmagiu (Halmagh) si Baita (Kisbanya) din comitatul Zarandului. Documentul suna astfel ( NOTA 154):          "Iohannes de Hunyad Regni Hungarie Gubernator etc. Honorabili Capitulo Ecclesie Orodiensis. Salutem cum honore. Cum nos pro fidelitatibus servicys et fidelium servitiorum meritis gratuitis, Egregy Moka waywoda de Halmagh, quibus ipse sacre hulus Regni Hungariae Corone et expost nobis sub locorm et temporum varietate laudabiliter exhibitis et impensis, quorum intuitu volentes sibi aliquantis nostram exhibere benivolentiam favorosam waywodatum de Kapolna Halmagh et Kysbanya notatum in Comitatu de Zarand. In quorum pacifico dominio Idem Moka waywoda et fily sui videlicet Michaelis et Sandrinus a dudum perstitisse et persistere asseruunt etiam de presenti. Ac totum et omne Regnum si quod Regia maiestas in eisdem qualitercumque et exquibuscumque causis modis et rationibus haberet aut ipsius concerneret serenitatem simulcum cunctis ipsorum utilitatibus et pertinenciis quibuslibet prefatis Moka waywode et Michaeli ac Sandrino filys cuiusdem ipsorumque hereditatibus et posteritatibus universis serie aliarum literarum nostratarum donationalium exinde con faclurarum imperpetuum dedimus velimusque ipsos per nostrum et vestrum homines in dominium eiusdem legittime facere introduci. Supper quo honorabilitati vestre firmiter committimus et mandamus quatinus unum mittatis hominem pro testimonio fidelitatum quo presente Stephanus Achel aut Mathias similiter Achel servi Laurencii [ ] Benedictinus de Kereky neve Iohannes Petres de Brenold. Alys [ ] homo noster ad sociis prescriptarum possessionum Kapolna Halmagh et Kysbanya [ ] juris regii in eisdem habiti universis vicinis et convicinis ipsorum in ibi legitime [ ] presentibus attendendis introducat prefatos Mokam Waywodi et filios suos in [ ] oditus statuatque eundem eisdem premisse nostre nove donationis titulo [ ] incumbenti perpetuo possidentum (pariter habende) si non fuerit contradictum contradictores fuerint. Evocet ipsos contra memoratos Moka waywodam et filios suos [ad suam pre]senciam ad terminum competentem rationem contradictionis eorundem reddifuros et posthanc [ cont]radictionis et statutionis seriem cum contraductorum et evocatorum si qui fuerint [ ] comemoratis qui premisse statutioni intererunt nonulis terminoque assignato nobis [ ] rescribatis. Datum in Themeswar sabbato proximo ante Dominicam Iudici [ ] Millesimo CCCCL-mo primo."    NOTE          1. Ilie Barbulescu, Relations des Roumains avec les serbes etc. pg. 192.(inapoi)          2. Marki, II, 199; XIX, L. R. 99 b. – 100 a.(inapoi)          3. AMH, Fisa No. 134 din 22 I 1935. Inf. preotul Petru Vusdea din Aciua si Andrei Miclean, tot de acolo.(inapoi)          4. Dr. Csanki Dezso, Magyarorszag Tortenelmi Foldrajza a Hunyadiak Koraban, Budapest, 1890.(inapoi)          5. Marki, I, 221.(inapoi)          6. Cf partea II a aceastei lucrari, pg. 154.(inapoi)          7. Marki, I, 221. (inapoi)          8. Csanki, o.c. Data ultima cu trimitere la D. 17902. (inapoi)          9. Marki, I, 221.(inapoi)          10. MCsanki, 754.(inapoi)          11. Marki, I, 221.(inapoi)          12. Marki, II. 157.(inapoi)          13. Marki, I, 247.(inapoi)          14. Csanki, 726. (inapoi)          15. V. Merutiu, Judetele din Ardeal etc., Cluj, 1929, p. 164. (inapoi)          16. Marki, I, 223.(inapoi)          17. Marki, I, 223.(inapoi)          18. Marki, I, 223.(inapoi)          19. Merutiu, 164(inapoi)          20. Csaki, 727. (inapoi)          21. Dr. Somogyi Gyula, Arad sz. Kir. Varos es Arad varmegye kozsegeinek leirasa (in colectia monografica a orasului si jud. Arad), Arad, 1913, p. 111, citând pe Marki, Anyaggyutemeny, 219.(inapoi)          22. Marki, I, 225; II, 160. (inapoi)          23. Baie este transformarea lui banya unguresc si inseamna mina. NOTA 2. o.c., 209.(inapoi)          24. Csanki, 727(inapoi)          25. Marki, II, 160(inapoi)          26. Dr. Somogyi, 118(inapoi)          27. Marki, I, 235.(inapoi)          28. Dr. Somogyi, 144.(inapoi)          29. Marki, II, 161(inapoi)          30. Marki, I, 227. (inapoi)          31. Vechea Carte Funduara nu se gaseste. Este inlocuita prin una noua, fara data. (inapoi)          32. Csanki, 732. (inapoi)          33. Marki, II, 163. (inapoi)          34. Marki, I, 252 (inapoi)          35. Marki, II, 169 (inapoi)          36. Vasile Parvan, Getica, 536, 559, 613. (inapoi)          37. Somogyi, 240 (inapoi)          38. Cf. diplomelor privitoare la domeniul cetatii Siriei citate mai jos, dintre cari una inedita, privitoare la voevodul Moga, o dam ca anexa. (inapoi)          39. Marki, I, 231(inapoi)          40. Racz Karoly, A zarandi egyhazmegye tortenete, Arad, 1880, pg 195: la 1441 ca apartinenta a cetatii Siriei, Halmagiul a fost confiscate dela Voevodul Stefan si daruit lui Marothy, comes de Orod; nu indica izvorul. (inapoi)          41. Marki, I, 231(inapoi)          42. Hurmuzaki, 1, II, pg. 696-698, Diploma DLXXXV(inapoi)          43. Hurmuzaki, 1, II, pg. 717-721, Diploma DXCVI(inapoi)          44. Ilie Barbulescu, o.c., 192(inapoi)          45. Marki, I, 443(inapoi)          46. Cf. diploma aci anexata in copie fotografica si transcrisa. (inapoi)          47. Anni 1561. Registrum secundi Subsidii, etc., publicat la Kozma, p. 12-33.(inapoi)          48. Hurmuzaki, 4, pg. 220 : Scrisoarea lui M. Viteazul catre capitanul Oradiei(inapoi)          49. Bethlen, VI, 52-54, Marki, II, 41-42(inapoi)          50. Kozma, 90(inapoi)          51. Marki, II, 163.(inapoi)          52. Marki, II, 124(inapoi)          53. Marki, Regestak, 134, Ms. Palatul Cultural(inapoi)          54. Marki, II, 270(inapoi)          55. Thaly, III, 637-8, dupa Marki, II, 283-285(inapoi)          56. Marki, II, 301(inapoi)          57. Marki, Regestak, 7(inapoi)          58. Marki, Regestak, 118(inapoi)          59. N. Iorga, Istoria Romanilor, vol. II, p. 278, Bucuresti, 1936.(inapoi)          60. Dacoromania, Anul III, (1922-1923), pg. 452(inapoi)          61. Ioannis Tomka Szaszki : Instructio in orbis antiqui et hodierni geografiam, Pojon, ed. I la 1748, ed. II la 1777. Dupa Marki, Regestak, 476.(inapoi)          62. Matthias Bell, Compendium Hungariae geographicum, Pojon, 1777, la pg. 273 scrie: ”Halmagy, frequens alioquin, in finibus Transilvaniae oppidum Castellum olim adpositum muris fossisque cinctum fuerat, etc.”.(inapoi)          63. Bethlen F., Historia, VI, 53(inapoi)          64. Marki, I, 458.(inapoi)          65. Marki, I, 498.(inapoi)          66. Kozma, o.c., la pg. 46 spune ca in judetul Zarand se aflau la acea perioada (1846) doua topitoare de fier si trei uzine pentru prelucrarea otelului (vashamor). Dintre topitoare, una era in Birtin, alta in Vata de Sus. Dintre uzine, una era in Birtin si doua in Halmagiu.(inapoi)           67. AMH, Fisa No. 135 din 16.VI. 1930. Inf. Ioan Moldovan, notar in Halmagiu, dupa cele auzite dela tatal sau, Simeon M. (1826-1909), fost comerciant in Halmagiu.(inapoi)           68. AMH Fisa No. 136 din 21.VII. 1934. Inf. Paraschiva Tircus, nascuta la 1858, si fosta invatatoare in Halmagiu, si Cainap Indres, nascut la 1854 in Halmagiu si locuitor tot acolo. Deoarece Cartea Funduar