Preludiul revolutiei de la 1848.

         
         Secolul al XIX-lea – secolul marilor transformari sociale – se introduce la noi prin ani rai de foamete, de colera si prin continue incercari de revolta a iobagilor romani impotriva nemesilor proprietary unguri. Revolta generala izbucneste la mijlocul veacului, organizata si dandu-i-se un caracter national de catre splendida generatie a intelectulalilor, in frunte cu omul de fapte, Motul dela Vidra – Avram Iancu.
         Este explicabil faptul, ca intaiele manifestari de reviolta se produc tocmai in tinutul Halmagiului. Halmagiul formeaza nu numai granita de vest a Zarandului, dar totodata si granita dintre Ardeal si Ungaria. Mai apoi aceasta granita, ba chiar nici situatia de drapt comun a zarandului, nu era pe deplin clarificata. Zarandul apartinuse cand Ungariei, cand Zarandului si inainte de 1848 se vorbea iarasi de adnexarea aceastuia la Ungaria. Apoi cercul Halmagiului (plasa) se intinde la aceasta data pana la Guarvaii, granita cu Iosasul; intr’o vreme insa, depe timpul ocupatiei turcesti, cercul H. se intindea numai pana la Aciua (Avram Iancu), avand 6 sate mai putin.
         Situatia iobagilor era mai usoara in ungaria, fie ca dincolo de granita incepeau domeniile regale fie ca acolo erau alte legi urbariale. Este deci natural, ca iobagii sa doreasca a profita de situatia mai favorabila din Ungaria. Nemesii, sustineau ca iobagii trebuie sa se supuna legilor ardelene. De aci urma confilctul, care a inceput a putut fi usor potolit prin forta armatei.
         Fostul prefect Pavel Kozma in a sa monografie (
vezi NOTA 1) vorbin despre geutatile financiare, ne descrie situatia jalnica a judetului in aceasta epoca. Impozitele nu se puteau incasa si au trebuit sa fie reduse, deoarece dele 1811 au urmat ani rai. Indeosebi anii 1813, 1814, 1815 si 1816 au fost de tot neroditori. S’a produs foamete mare. A dat si colera. Multi oameni au murit , multi si-au luat lumea in cap, parasind regiunea. Isi luau oamenii nevestele si copiii de mana si plecau in lume, rasfirandu-se prin satele dela campie. Cei ramasi acasa, si-au vandut vitele, ca sa scape de foame, saracind de tot. (vezi NOTA 2)
         Familiile celor refugiati de foame au sporit elementul romanesc in campie pana departe catre Tisa, spre vest, si pana la Dunare, spre sud. Cunosteam un singur caz de reintoarcere la munte, cazul celebrului vrajitor si chirurg popular Sirca Irimie dela Talagiu, care imbogatindu-se, a cumparat la 1876 partea cea mai mare a domeniului fostului sau proprietar Kozma, perfectul de odinioara, intemeind intinsele familii de preoti Sirca si Hardut.(vezi NOTA 3)
         Insemnarile contimporane, facute de protopopul Halmagiului, Nicolae Adamovici (vezi NOTA 4), cat si de catre preotul din Ciuciu, atesta aceasta relatare, amintind ca si la 1817 au fost „povoaie” de apa si scumpete mare, garind astfel:
         „In anul 1814 au fost mare foamete in toate tinuturile Ardealului si a campiei, ca huluiji au mancat nevolnicii oameni in lumea noastra”, adeca macinau cocenii de porumb.
         „La anul 1815 au fost foarte multe ploaie intru tot tinutul Halmagiului cat nu s-au copt cucuruzul in vremea sa ce mai tarziu”.
         „Anul 1817 in 18 zile a lui Maiu. Mare povoaie de ape au venit la noi in Halmagiu intru atata, cat nici prin ulitele noastre nau putut umbla oamenii de mare apa. Care asa nu sau mai vaut. Si mare scumpete, graul cu 20 f. si cu 30 f. vica. Ba mai nici nu s-au gasit a se cumpara. Graul iarasi la Iulie sau mai lesnit, si au venit la alta randuiala mai buna de a trai toata lumea”.
         Popa din Ciuciu a insemnat ca „In anul 1817 au fost ferdela de grau cu 15 zloti, de cucuruz cu 12, de orz cu 10, cupa de vin cu 2 zloti, de rachiu cu 5 zloti”.(
vezi NOTA 5)
         La 1851 a izbucnir din nou colera cu si mai mare furie. Se ingrozise populatia, caci era mai mare numarul mortilor decat al caselor, spune contimporanul Kozma.(vezi NOTA 6)
         Atunci sa nu ne mire faptul, ca o temeinica si amanuntita statistica a protopopului din Halmagiu ne da pentru cele 34 comune din tinutul Halmagiului un total de 9426 suflete la anul 1834. (vezi NOTA 7)
         Sub durata foametei, iobagii nici nu mai contractasera calatorii.
         In Novembrie 1833, la indemnul unui soladat simplu, cu numele Borhauser – spune Kozma – 6 sate dela extremitatea inferioara a judetului au denegat supunerea fata de proprietari, incat a fost nevoie sa intervina armata pentru a-i sili la supunere. (vezi NOTA 8) Banuiam ca au fost satele in litigiu de granita : Acia, Aciuta, Talagiu, Budesti, Plescuta si Guravaii.
         Asemenea simptome s’au manifestat pe intreg cuprinsul judetului la 1836. in acel an se publicase pntru Ungaria noua lege urbariala mai favorabil pentru iobagi si se decretase alipirea Partilor(Partium) intre cari si Zarandul, la Ungaria.
         Satele din Zarand prinzand de veste, si-au trimis delegatii la Oradea sa cumpere legea si in baza acesteia pretindeau usurari de sarcini. Nemesii si administratia din judet zadarnic incearca sa o rastalmacesca in senzul ca ea nu priveste si acest judet.
         In urma, dobandind un ajutor de doua companii de soldati, nemesii prinsesera pe banuiti si innabusisera rascoala.
         In anul acesta aparu iarasi colera.(
vezi NOTA 9)
         Ne putem inchipui ce insemna pe acea vreme asmutarea armatei asupra satelor romanesti si cum au fost tratati nenorocitii banuiti capi ai miscarii.
         Traditia pomeneste numai de Nicodim Spiridon din Brusturi, care a fost inchis impreuna cu fiul sau Toader la Baia de Cris, mai apoi la Gherla. Negasidu-li-se nici o vina, justitia i-a achitat. Nemesii i-au acuzat insa din nou ca ar avea arme, astfel au fost a doua oara retinuti si inchisi la Baia de Cris, de unde batranul nu s’a mai intors.(vezi NOTA 10)

   NOTE

         1. Kozma Pal, Zarand Varmegye leirasa, Cluj 1848 (inapoi)
         2. Kozma, o.c. p 72 (inapoi)
         3. Arhiva monografiei halmagiului. Fisa nr 46, informator preotul Nicolae Hardut din Talagiu. 26 VIII. 1934
         In anul 1812, in foamete, unul Sirca din Ciuciu (Varfurile) si-a luat femilia si a plecat spre Banat. Un copil ala sau, Irimie, a ajuns la manastirea sarbeasca dela Bezdin si a fost crescut de un calugar, care l-a introdus in secretul vrajitoriei. Dupa moartea calugarului Sirca Irimie s’a intors in satul natal. Mai apoi insurandu-se cu o fata din Talagiu, s’a asezat aici practicand vrajitoria. A fost inchis, la Baia de Cris , acuzat de sarlatanie insa dovedindu-si puterile miraculosase, a fost lasat in pace. A ajuns cunoscut in intreaga tara. Veneau la dansul bolnavi si din Principatele Romane. Prim sugestie vindeca boli mintale. A murit in anul 1879, fara sa fi introdus pe altcineva in aceasta taina. Spunea ca n’a putut gasi urmas demn, caruia sa i se poata destainui. (
inapoi)
         4. Pe filele adause la "Adunarea Cazaniilor" (Beciu, 1793). Se gaseste in arhiva protopopiatului din Halmagiu (inapoi)
         5. in „Triodion” la biserica din Varfurile (Ciuciu) (inapoi)
         6. o.c. p 106 (inapoi)
         7. Arhiva Consistoriului ort. Roman din Arad. Dosarul anului 1834.”tabela Norodului din pp. Halmagiului”, data in Halmagiu la 31 dec. 1834 si iscalita de Nicolae Adamovici, pp. (inapoi)
         8. Kozma, o.c. p 106 (inapoi)
         9. Kozma, o.c. p 106 (inapoi)
         10. AMH Fisa nr 38 din 25 Vi 1934 Inv. Traian Nicodim din Brusturi preda urmatoarele : „sratmosul meu, Nicodim Spiridon a avut 2 feciori, pe Toader si pe Dragut. Pe amandoi i’a purtat la scoala (primara). Dragut a ajuns preot in Lazuri, iar Toader a ramas acasa si umbla cu caruta cu negoate prin tara. Oadata, ianinte de 1848, nimerindu-se in Debretin a gasit o lege ungureasca pe care cumparand-o s aducand-o acasa, a cetito oamenilor. Auzind nemesii, i-au arestat pe amandoi si inchis la Baia de Cris, apoi la Gherla, de unde au fost eliberati, negasinduli-se vina. Atunci nemesii i-au parat ca sunt revoluitonari si ca au arme si i-au adus din nou la Baia de Cris. Batranul Spiridon a murit, nu se stie cum si a fost inmormantat la Delnita, langa Baia de Cris.” (inapoi)