Bisericile si protopopii Halmagiului

          Pe teritoriul comunei Halmagiu se pomenesc in doua locuri urme de vechi biserici. Pe ruinele uneia se inalta actuala biserica unita (vezi NOTA 1). A doua ar fi fost in curtea domeniala pe locul movilei (vezi NOTA 2) care se observa si azi a fi o alcatuire artificiala. Marki crede ca o biserica din Halmagiu ar fi fost zidita de Brancovici (vezi NOTA 3), stapânul cetatii Siriei in intâia jumatate a sec. XV, de care tinea si Halmagiul. Vechea curte domeniala o poseda azi banca Crisana, iar pe movila ce ar fi inchizând ruini sunt crescuti acum copaci batrâni.
         In apropierea acestei movile se mai putea observa inainte cu vreo 50 ani fundamentul unei biserici bizantine infatisând o cruce cu brate egale in lungime de 27 metri, la impreunarea carora se va fi inaltat cupola. Interiorul navei avea largimea de 9 m., peretii erau grosi de 80 cm. Absida era spre rasarit, iar in partea opusa, spre apus, era intrarea principala. In fata intrarii principale, intre coridoare largi numai de 1,5 m, se afla o alta cladire larga de 4.75 m si lunga de 11.5 m, mergând dela apus spre rasarit, intr-o directie cu biserica, - o oarescare casa de curte, ridicata mai târziu, intr’o epoca de decadenta a gustului artistic. Marki, dupa care relatam aceasta descriere, sustine ca biserica din Halmagiu este unicul monument de arta bizantina din jud. Arad si ca acest gen arhitectural ar fi fost adus din peninsula balcanica de catre Românii cari in sec. XV aveau un voevod la Halmagiu. Tot el, desi nu vazuse decât pietri naturale din fundament, crede ca peretii acestei biserici trebue sa fi fost inveliti cu blocuri cioplite si impodobite cu sculpturi (vezi NOTA 4).

         Halmagiul centrul cultural in evul mediu: Popa Simeon dela 1450, voevodul Moga la 1451, catedrala bizantina

          Marki cunostea la 1892, când a tiparit istoria jud. Arad, existenta la 1451 a voevodului Moga; precum dovedea, dupa cum vazuram, si existenta unui monument de arta bizantina la Halmagiu pe acea vreme.
         O noua si foarte pretioasa contributie la cunoasterea trecutului indepartat al Halmagiului aduce la 1912 prof. Ilie Barbulescu (
vezi NOTA 5), care descopera in lucrarea sârbului Ljub. Stojanovich (vezi NOTA 6) ca Popa Simeon din Halmagiu la 1450 a tradus cele 4 evanghelii in limba sârbeasca literara din Macedonia, adeca in limba medio-bulgara, uzitata in vechile noastre carti bisericesti. Barbulescu staruie asupra precizarii sale de „limba literara sârbeasca” pentru a dovedi preponderanta elementului sârbesc asupra celui bulgaresc in toate domeniile de manifestare din acea epoca.
         Asemenea, Stefan Metes (
vezi NOTA 7), citând pe Barbulescu remarca si el in legatura cu Halmagiul pe Popa Simeon dela 1450.
         Apropiind aceste informatii disparate vom vedea ca ele se complecteaza reciproc, infatisându-ne icoana unei stralucite epoce de cultura la Halmagiu pe la mijlocul sec. XV, despre care putem presupune ca se intindea si mai departe in adâncul evului mediu, intrucât voevodul Moga la 1451 era numai confirmat in drepturile de care se bucurase si in trecut.
         Intr’adevar, prezenta unui voevod implica o organizatie administrativa laica si militara in primul rând, dar totodata si o conducere centrala religioasa. Si, il gasim pe carturarul preot Simeon, care putea avea si titlul de vladica. Resedinta capeteniei spirituale trebue sa fi fost inzestrata cu o biserica mai pompoasa. Si, o putem deduce din vestigiile descrise mai sus. Poate, chiar in virtutea unei vechi traditii credinciosii nostri numeau biserica din Halmagiu „intâia si vladiceasca biserica” si in sec. XVIII (vezi NOTA 8).
         Prezenta Popii Simeon la curtea voevodului Moga ne dovedeste ca voevodul nostru dela Halmagiu se impartasea de aceeas cultura casi intreg neamul românesc, era, deci, ortodox ca si supusii lui. Relevam acest fapt, deoarece scriitorii unguri sustin ca voevozii Românilor puteau fi si de alta lege, decât cea a supusilor lor.
         Daca aci pe Valea Crisului Alb, jupanii dela Ribita si Cristior si-au avtu ctitoriile lor impodobite cu zugraveli maiestre, dece nu ar fi avut si voevozii dela Halmagiu biserica lor, condusa intr’o vreme de iscusitul carturar, care a fost Popa Simeon la 1450!

         Biserica unita

          Sunt azi in Halmagiu doua biserici, una unita si alta ortodoxa.
         Dupacum vazuram din capitolul precedent, vechea biserica a fost predata unitilor, definitiv, la 1753. intr’o petitie datata la 1754 si adresata metropolitului sârbesc de catre credinciosii ortodocsi gasim oarescari informatiuni privitoare la vechimea acestei biserici. Citam: (vezi NOTA 9)

         „...Iara afla-se intru acest tinut si ai nostri locuitori nu putina seama de oameni batrâni, cari si la vremea navalirii pradarii Tatarilor si biruintei turcesti, precum aceasta biserica a noastra au fost, marturisesc, si cum ca de oamenii credintei noastre ar fi radicata de multa vreme, care nice se tine minte si cum totdeuna neschimbat supt a noastre mâni au fost, macar cu multa nevoe si cu mare cheltuiala s’au tinut pâna acuma, ai nostri pravoslavnici Arhierei o au sfintit, si intru ale sale duhovnicesti deregatorii si jurisdictii, ca pre o intâia si vladiceasca biserica o au avut in districtul acesta; precum si adevarat se poate arata cum odinioara Turcilor care se afla intru acea vreme in Ineu si mai numit comendantului cel turcesc al cetatii Ineului, care se numea Silgibasa ca sa nu o surpe dupa al lor pagânesc obiciaiu, am dat patru sute de taleri turcesti, altadata rugându-ne sa fim slobozi a o acoperi si a inoi acoperemântul cel vechiu am dat saptezeci de taleri iara turcesti, saptesprezece berbeci si patruzeci si opt ocie de unt...”

         „Silgibasa” trebue sa fie pasa Seidi dela Buda, care la 1659 a fost incredintat si cu paza cetatii Ineului. (vezi NOTA 10) Sa i se fi pastrat numele numai prin traditie; ori, poate, autorul petitiei dela 1754, va fi gasit si ceva insemnari in cartile bisericesti?
         Asadar, biserica aceasta a existat pe timpul Turcilor. Mai stim ca pe când era ortodoxa apartineau la aceasta biserica 11 sate din jur. Devenind unita n’a mai avut decât putini credinciosi.
         Dela 1848, când a ars capela romano-catolica din curtea domeniului, in aceasta biserica oficiaza si preotul rom.-cat., care se afla in Baia de Cris (
vezi NOTA 11). A cazut in ruina, fiind aprinsa de traznet, si a fost renovata in 1879 si 1897 (vezi NOTA 12).
         Au fost si protopopi uniti in Halmagiu pâna la 1895, când protopopiatul s’a mutat la Baia de Cris (vezi NOTA 13).
         Azi biserica unita din Halmagiu nu mai are credinciosi, decât atunci când se nimereste ca functionari de aceasta religie sa fie numiti aici.
         Protopopii uniti in Halmagiu au fost (vezi NOTA 14): Simeon Popoviciu, 1769; Artemie Popovici, 1782; Ioan Moga, 1857-1862; Ioan Birta, 1862-1872; Petru Birta, 1872-1898.

          Biserica ortodoxa

          Vechea biserica fiind predata unitilor la 1753, ortodocsii au ramas fara biserica.
         Protopopul Ioan Groza, care a pastorit dela 1866 pâna la 1905, a insemnat pe filele unei evanghelii (
vezi NOTA 15), dupa spusele batrânilor, ca actuala biserica ortodoxa a fost zidita, câtiva ani dupace le-a fost luata cea veche, de catre negustorii Andreiu Iacubovici cu sotia sa Maria si Istoc Perva, locuitori in Halmagiu. Andreiu Iacubovici a murit la anul 1766 si crucea lui se afla in biserica la scaunul No. 14, deastânga cum intri in biserica. Crucea vaduvei Maria Iacubovici a fost in dulapul epitropilor, iar a lui Istoc Perva la scaunul din partea dreapta cu No. 10. la 1863 peretii bisericei au fost ridicati cu 3 metri si atunci, din nebagare de seama, cele doua cruci din urma s’au nimicit. Clopotul cel mare s’a facut la anul 1830 prin colecta si crepând la 1867 a fost turnat din nou la Timisoara. Clopotul al doilea si orologiul s’au cumparat la anul 1873.
         Având ca date precise anul 1753, când vechea biserica a fost cedata unitilor, cât si anul 1766, anul mortii ctitorului Andrei Iacubovici, pe care protopopul Groza a putut-o cunoaste precis; actuala biserica a putut fi zidita intre anii 1753 si 1766, probabil pe la 1760.
         Mai amintim ca in cursul razboiului mondial, prin 1917, clopotele au fost rechizitionate pentru scopurile armatei.

          Protopopii Halmagiului

          Protopopiatul Halmagiului, pe la mijlocul sec. trecut, se intindea dela Guravaii in sus pe valea Crisului pâna la Risculita, lânga Baia de Cris, cuprinzând 52 comune, adeca unitatea ce constituia domeniul cameral al Halmagiului dupa alungarea Turcilor, pe la 1700, - dupacum mai bine se va vedea din singhelia dela 1850 a protopopului Petru Moldovan, publicata in partea III a acestei lucrari. Mai târziu i s’au adaus 16 comune din regiunea Gurahontului, in care situatie a ramas pâna la 1926, când infiintându-se un nou protopopiat la Gurahont, i s’au defalcat acestuia toate comunele dela Vest pâna la Vârfurile, ramânând azi cu 40 comune, dintre cari 18 in jud. Hunedoara, iar 22 in jud. Arad.
         Timp de vreo doua secole protopopii Halmagiului au indeplinit un mare rol national in viata Zarandului, caci dupace voevozii si cnejii români au dezertat in tabara adversarilor politici, protopopii au ramas singurii reprezentanti firesti ai populatiei muncitoare, aici, in intregime româneasca. Am observat aceasta foarte bine si in epoca absolutismului ce urma dupa 1850, când imperialismul vienez desi isi avea perfect organizata administratia laica, ea se adresa populatiei prin intermediul protopopului ort. din Halmagiu.
         In cele ce urmeaza, vom da seria protopopilor Halmagiului, pe cari i-am putut cunoaste incepând depe la mijlocul sec. XVIII (
vezi NOTA 16).

  • 1. Simeon Popoviciu (1751). Am vazut ca la 1751 a trecut la unire.
  • 2. Adam Popoviciu (1763, 1781, 1792). Este pomenit intr’o inscriptie pe Testamentul Nou de Balgrad (dela 1648), ca fiind proprietarul acestei carti si protopop al Halmagiului la 1763. Tot acolo in alta inscriptie e pomenit la 1781 si 1792.
  • 3.Arsenie Adamoviciu (1800; la 1804 era mort). Este pomenit tot pe Testamentul Nou de Balgrad ca a sfintit biserica cea noua din Leasa in 30 Sept. 1800. La 1804 Nicolae Popoviciu scrie pe “Adunarea Cazaniilor” ca aceasta carte a fost cumparata si adusa sin Arad pe banii bisericii de catre “rapausatul protopop Arsenie”.
  • 4. Namesnic Nic. Popoviciu (1804, 1809; rap. la 1810). La 1804 semneaza in Pomelnicul din Cazanie. Tot acolo si in 17 Aug. 1809. Tot din acel pomelnic aflam ca a raposat la 4 Febr. 1810.
  • 5. Nicolae Adamoviciu (1813, 1814, rap. la 1836). Este pomenit intâiu ca paroh al Halmagiului la 1803, apoi ca „namestnicul Halmagiului” la 1813. Ca protopop nou a sfintit biserica din Aciua-Mica (Aciuta) la 8 Nov. 1814. A raposat la 23 Iulie 1836, dupacum scrie in Pomelnic urmasul sau Arsenie Adamoviciu.
  • 6. Arsenie Adamoviciu (1833, 1836, pâna la 1849). Este pomenit intâiu ca namestnic in matricola botezatilor din Halmagiu la 1833. In Iulie 1836 iscaleste ca „protopresbiter administrator” in Pomelnic, când insemneaza moartea predecesorului sau. Mai pe urma il gasim iscalit la 9 Dec. 1849. Dela 1850 a fost protopop in Beius. A murit la 28 Iulie 1855 si este inmormântat in Halmagiu, lânga biserica.
  • 7. Petru Moldovan (protopop: 1850-1866). A murit la 9 Febr. 1868. Biografia lui o dam in partea III a acestei lucrari.
  • 8. Ioan Munteanu, protopopul Butenilor, a administrat si Halmagiul dela 1866 si pâna la 1868.
  • 9. Ioan Groza, senior, (protopop: 1868 – 1901). A fost introdus la 10 Maiu 1868. In 1901 Iulie 7 isi zice “referent consistorial la Oradea”, iar in acelas an la 26 Sept. “protopop pensionatu”. A raposat la 12 Nov. 1905 in vârsta de 75 ani. Este inmormântat in Halmagiu.
  • 10. Dr. Ioan Groza, junior (prot.: 1901 – 1904). A fost doctor in teologie si fiul precedentului. Iscaleste mai intâi ca protopop in Matricola raposatilor la 18 Oct. 1901. Moare la 24 Iulie 1904 in vârsta de 46 ani.
  • 11. Ioan Georgea, protopopul Butenilor, administreaza si Halmagiul pâna in Maiu 1905.
  • 12. Cornel Lazar (prot.: 1905 – 1931). A fost introdus in 9/22 Maiu 1905 si a functionat pâna in 1931, când moare si este inmormântat in Timisoara.
  • 13. Stefan Bogdan (prot.: din 1932) A fost preot in Cermeiu, jud. Arad. A fost introdus ca protopop al Halmagiului in 9 Oct. 1932.

   NOTE

         1. Schematismus Lugosiensis pro anno 1877, p. 93(inapoi)
         2. Traditie citata de Marki, I, 443(inapoi)
         3. Marki, I, 498(inapoi)
         4. Idem, I, 443(inapoi)
         5. Ilie Barbulescu, Relations des Roumains avec les serbes, les bulgares, les grecs et la croatie etc. Iasi, 1912, pg. 192(inapoi)
         6. Ljub. Stojanovich, Katalog rukopisa i starih stampanili kojiga, Belgrad, 1901, p. 11(inapoi)
         7. Stefan Metes, Istoria bisericii românesti din Transilvania, vol I, Sibiu 1935, pg 112, nota 2.(inapoi)
         8. Dragomir, o.c. I, Anexa No. 80, pg. 130(inapoi)
         9. Dragomir o.c., vol. I, Anexa 80, pg. 130.(inapoi)
         10. Marki, II, 115(inapoi)
         11. Semantismul istoric al Diecezei Lugojului, Lugoj, 1903, pg. 404, 410(inapoi)
         12. ISemantismul istoric al Diecezei Lugojului, Lugoj, 1903, pg. 404, 410(inapoi)
         13. Semantismul istoric al Diecezei Lugojului, Lugoj, 1903, pg. 404, 410(inapoi)
         14. Semantismul istoric al Diecezei Lugojului, Lugoj, 1903, pg. 404, 410(inapoi)
         15. AMH, Fisa No. 125 din 12 V 1934. Informator, Stefan Bogdan, protopopul Halmagiului, care a binevoit a-mi decopia aceasta inscriptie. (inapoi)
         16. AMH, Fisa No. 131 din 2 X 1937. Informator, Stefan Bogdan, protopopul Halmagiului(inapoi)