In revolutia lui Horia, Closca si Crisan, 1784 – 1785

         Imparat era acum Iosif II. Dela 7 Sept. 1784 Zarandul se unise cu Hunedoara. Seful administrativ al Zarandului era vicecomitele Stefan Hollaky, care isi avea resedinta in castelul sau din Halmagel. In Halmagiu se afla la aceasta data putina oaste imperiala sub comanda capitanului Csepi (vezi NOTA 1), ramasa aici dela 1753, depe timpul framântarilor religioase. Bethlen, Hollaky si Kozma erau domnii de pamânt, dela care stramosii nostri au patimit ca iobagi, ca români si ca schismatici.
         Cei doi imparati luminati ai Austriei, Maria Terezia (1740-1780) si mai mult fiul ei Iosif II, care ii urma in domnie, având in vedere inalte interese de stat, au incercat sa desfiinteze iobagia, insa s’au impiedecat de rezistenta feudalilor atotputernici. Iobagimea a inteles aceasta si a inceput a se plânge curtii impotriva tratamentului neuman al domnilor. Si lucru ne mai pomenit, curtea se sesiza de petiile iobagilor. Asa a ajuns Horia cu jalbe la imparatul. Iosif II a calatorit chiar prin Ardeal, a stat de vorba cu iobagii români si a adunat personal mii de petitii dela dânsii. Atitudinea binevoitoare a Vienei in domeniul economic valora insa prea putin, caci in Ardeal exista inca de pe atunci in mod latent si neprecis, doar: complexa problema nationala româneasca, care nu putea fi inteleasa nici chiar de luminatii imparati si cu atât mai putin putea fi in consensul politicei centralizatoare si germanizatoare a poliglotului Imperiu.
         Astfel, Maria Tereza prin edictul favorabil iobagilor, dela 1769, si Iosif II când la 1783 decreteza stergerea numelui de iobag si proclama libertatea personala, puteau fi sinceri in sentimentele lor demofile, caci zdrobind feudalismul si deschizând masselor populare calea prosperitatii economice, sporeau totodata puterea de prestatie a contribuabililor fata de visteria statului vecinic secatuita din pricina pretentiilor crescânde ale ministerului de razboiu, stiut fiind ca nemesii in baza legii Verbocziene erau scutiti de impozite si nici feciori pentru oaste nu dadeau. In materie religioasa, insa, lucrurile nu se mai potriveau: Maria Terezia a reluat cu mult zel propaganda pentru convertirea Românilor la catolicism; chiar si Iosif II cadea in desacord cu ministrii sai când la 1781 iscalea edictul de toleranta religioasa si vazând ca Românii se intorc la ortodoxie tot el fu silit sa publice alt edict la 1782, amenintând cu grea pedeapsa pe ceice ar cuteza sa rosteasca vreun cuvânt impotriva unirii cu biserica Romei, - deoarece asa cereau inalte rezoane de stat. Cât priveste limba: Iosif II s’a situat deadreptul pe linia nationalismului german, inlocuind latina universala cu limba germana, pe care s’a straduit sa o raspândeasca la toate popoarele sale.

         Preludiul revolutiei

         

         Izbucnirea

         

          Capitanii localnici ai rascoalei

          Adam Pag, nobil român, a fost capitan si dupace comitatul Zarandului ramasese fara functionari, din pricina revolutiei, el s’a investit cu titlul si functia de vice comite (NOTA 1). Familia Pag este din comuna Cristesti de lânga Halmagiu.
NOTA 1. Kozma, o. c., p. 97

          Insemnarea popii din Bodesti

          Pomenirea acestui eveniment a facut-o un popa, Popoviciu, in Evangheliarul pastrat si pâna azi in biserica din Bodesti, insemnând cu chirilicile vremii: „ Anul 1784 luna Dechemvrie in 6 zile. Au fost rascoala intre oamenii nostri, indemnatori la aceasta fiind Horia si ortacii lui, Crisan din Giurgiu si Closca Ioan. Au ars curtile domnilor si tot au cuprins si omorât. Si mai nainte de rascoala au fost si sau vazut un samn mare pala Santa Marie ca un foc mare si asa mare ca o capita de fân, mergând pe amiazi si sau vazut in toata tara, imparat fiind Iosif al doilea”.
         Sub aceasta a adaus mai târziu alt popa, Butariu Nicolae, in spiritul latinist al vremii lui: „Santa si de trei ori santa memoria ta, Horie, Closca si Crisan”!.

   NOTE

         1. Kozma, o.c., 101.(inapoi)
         2. Traditie citata de Marki, I, 443(inapoi)
         3. Marki, I, 498(inapoi)
         4. Idem, I, 443(inapoi)
         5. Ilie Barbulescu, Relations des Roumains avec les serbes, les bulgares, les grecs et la croatie etc. Iasi, 1912, pg. 192(inapoi)
         6. Ljub. Stojanovich, Katalog rukopisa i starih stampanili kojiga, Belgrad, 1901, p. 11(inapoi)
         7. Stefan Metes, Istoria bisericii românesti din Transilvania, vol I, Sibiu 1935, pg 112, nota 2.(inapoi)
         8. Dragomir, o.c. I, Anexa No. 80, pg. 130(inapoi)
         9. Dragomir o.c., vol. I, Anexa 80, pg. 130.(inapoi)
         10. Marki, II, 115(inapoi)
         11. Semantismul istoric al Diecezei Lugojului, Lugoj, 1903, pg. 404, 410(inapoi)
         12. ISemantismul istoric al Diecezei Lugojului, Lugoj, 1903, pg. 404, 410(inapoi)
         13. Semantismul istoric al Diecezei Lugojului, Lugoj, 1903, pg. 404, 410(inapoi)
         14. Semantismul istoric al Diecezei Lugojului, Lugoj, 1903, pg. 404, 410(inapoi)
         15. AMH, Fisa No. 125 din 12 V 1934. Informator, Stefan Bogdan, protopopul Halmagiului, care a binevoit a-mi decopia aceasta inscriptie. (inapoi)
         16. AMH, Fisa No. 131 din 2 X 1937. Informator, Stefan Bogdan, protopopul Halmagiului(inapoi)