Revolutia din 1918, înfiintarea Consiliilor si a Garzilor Nationale

         Razboiul mondial declansat la 28 iulie 1914 nu se mai sfârsea si poporul românesc din Ardeal si Ungaria sângera de îndoite patimi.
        Pedeoparte floarea neamului se irosea ca si ieftina carne de tun aruncata din belsug pe toate fronturile; iar pedealtaparte intelectualii mai batrâni si preotimea umpleau temnitele si lagarele de internati sub banuiala tradarii de patrie.
        Prin satele românesti mai ramasesera numai Unguri:jandarmii, notarii, solgabiraele si ceilalti slujbasi de toate categoriile; cât si Ovreii purtatori ai industriei si comertului.
        Însfârsit, dupa patru ani de înclestare titanica, pe la finea lui Octomvrie 1918, Imperiul habsburgic, implicit Ungaria, se prabusea sub povara pacatelor seculare într-o sinistra atmosfera de jafuri, incendieri si omoruri.
        Intelectualii nostri se gasesc la posturile de comanda, ba si taranimea se desmeticeste repede din buimaceala haotica a revolutiei.
        Înca la 18 Octomvrie, comitetul executiv al Partidului National, anunta în Camera ungara prin graiul lui dr. Alexandru Vaida-Voevod, ca pe temeiul dreptului firesc asigurat prin conditiile acceptate ale armistitiului, „Natiunea româna care traieste în Monarhia austro-ungara asteapta si cere - dupa multe suferinti de veacuri-afirmarea si valorizarea drepturilor ei nestramutate si inalienabile, la deplina viata nationala”. (NOTA1)
        Din zilele acestea soarta Monarhiei era pecetluita si evenimentele diplomatice se precipiteaza fugerator în favoarea celor oprimati. Spumegând în furia lor neputincioasa, opresorii de veacuri mai gasesc însa puterea sa încerce a împiedica cu ultimele sfortari desnadajduite dezmembrarea Ungariei. Ei dispun de suficient material de razboi cât si de vislieria statului si organizeaza bande de teroristi si mai apoi armata republicana.
        Ardealul era însa perfect pregatit sufleteste. Prin Consilii si Garzi nationale s-a instituit noua administratie româneasca si s-a organizat primirea sarbatoreasca a trupelor regale române. Iar când acestea la 16 Aprilie 1919 pornira ofensiva spre Tisa, ele fura sprijinite de catre întreaga suflare româneasca.

         Primele începuturi de organizare la Arad

         Organizarea Consiliilor si a Garzilor nationale pornind din Arad, vom începe povestirea noastra cu evenimentele revolutiei petrecute aici.
        La 1 nov. 1918 dimineata a izbucnit revolutia în Arad. Sosit din provincie împreuna cu un camarad si iesind din gara, soldati unguri ne întâmpina cu somatia: ”Jos cu rozeta!”. Prefacându-ne ca cedam sub presiunea amenintarilor - în fond cu o nespusa satisfactie- smulgem urgisitele tinichele cu initialele împaratului de pe chipiu si plecam cu o trasura în oras.
        Ajunsi în dreptul cafenelii „Hungaria” (botezata apoi „Dacia”), ne tin calea un grup de fete uvriere sustinute de câtiva soldati si punându-se în calea trasurii, ne silesc sa coborâm. Se strâng cerc în jurul nostru, ordonându-ne sa lapadam insigniile de gradatie. Apoi se începe operatia. Întindem gâturile. Fetele cu forfecute ne desfac de pe guler galoanele, stelele. Ne desfac si portopeele de la sabii.
        În curând, toti ofiterii si gradatii din garnizoana, cari s-au aratat pe strada, fara degradati si nu mai vedeai în oras decât un fel de soldati, agitându-se si discutând aprins.

         Demobilizarea

        Pe la 1 d.a. s-a început celebra „demobilizare”. Ieseau feciorii cu sulele din cetate, cântând, cu lazile în spinare, îndreptându-se spre gara.
        Cei din Ceala sunt si mai nostimi. Au pus mâna pe magazii si s-au întolit boiereste, tot în haine noi. Îsi luasera fiecare si câte o carabina noua, munitie în saci, si dupa ce au dat foc legarului de baraci, au plecat la vatra. Acestia erau mai tacuti, probabil îi apasa sarcina furtului si a incendiului.
        La fel au purces si cei din lagarul de la Sânmiclaus, numai cât acestia n-au pus foc. Aici civilii au curatat ce a mai ramas de la soldati.
        Prinsesera de veste si robii penitenciarului militar din cetate. Sentinele, parte parasind posturile, parte ne mai opunând rezistenta; cu armele smulse de la acestia, robii se încaiera în lupta cu un pluton de soldati, comandat de un capitan. Majoritatea a evadat.
        Cu aceasta ultima zi s-a desfiintat armata austro-ungara din garnizoana Arad. Am fost de fata înaintea portii cetatii, când un ofiter trata cu Huppert, seful socialistilor, caruia îi cerea sprijinul pentru oprirea devastarii instalatiunilor militare. Socialistul satisfacut de isprava zilei îi raspunde scurt cu un aier de atotputernicie, ca ei vor restabili ordinea publica, militarismul însa sa-si apere, daca poate, institutia sa.

         Constituirea Sfatului Militar Român

         Înca dupa amiaza zilei acesteia, la masa româneasca din cafeneaua „Hungaria”, 14 ofiteri initiaza constituirea Sfatului Militar Român, oferindu-si serviciile deputatului dr. Stefan Cicio Pop, care a fost gasit acasa la locuinta sa din Arad.
        Cu trenul de dupa amiaza soseste de la Timisoara locotenentul dr. Nemet, aducând vestea ca si acolo soldatii români, separat de Unguri, s-au constituit în Sfat militar si cutreiera strazile intonând cântece nationale. Soseste capitanul dr. Vasile Avramescu si locot. Liviu Tamasdan, cari faceau serviciu la Dir. Reg.a Cailor Ferate, punându-ne în cunostinta cu miscarile de trupe. Pâna seara societatea numara 24 membri.
        Se svoneste ca împaratul a adresat armatei un manifest, prin care soldatii sunt deslegati de juramânt, dându-li-se libertatea sa se grupeze pe nationalitati la dispozitia Sfaturilor nationale. Acest manifest nu s-a publicat Românilor si era tinut în secret de ofiterii unguri, cari explicau ca nu poate fi vorba decât de Sfatul National Maghiar („Magyar Nemzeti Tanacs”).
        Sub imboldul atâtor evenimente Sfatul nostru si-a tinut întâia întrunire în casa din Piata Catedralei, la locuinta locot. Oprea, care printr-o minune a alavismului redevenise din acea zi român. El - care crescuse în mediu strain si nici nu vorbea bine româneste, purta acum ostentativ treicolorul românesc si nu odata a comis imprudente în fanatismul sau national, îmbracându-se în haine taranesti, direct provocând pe Unguri. Aici s-a constituit Sfatul Militar Român, hotarându-se sa ne prezentam în corpore la generalul Resch, comandantul pietei, spre a-i aduce la cunostiinta ca ne consideram iesiti din cadrele armatei austro-ungare si ca ne punem la dispozitia Consiliului National Român de sub presedintia deputatului dr. Stefan Ciclo Pop.

         În pertractari cu generalul care sovaieste

         Zis si facut. Seara târziu plecam la generalul. În cetate fierbere mare. Pe întuneric, se trageau tunurile pe piata principala, mitraliere pe redute; se împartea munitie ofiterilor si putinilor soldati ramasi credinciosi. Se latise vestea ca de la Timisoara se apropie 5000 de rasculati împotriva cetatii Aradului. Cuprinsi de panica, cu totii îsi pierdusera firea.
        Când coloana noastra se apropie de intrarea cladirii unde se afla instalata comenduirea pietii, înaintând în rânduri de patru; un maior ne graieste pe ungureste: ”Ce trasura e aceasta?”- „Trupa ofiterilor români!”, raspunde tot pe ungureste locot. Nemet.
        Urmeaza o consternare generala în grupul ofiterilor unguri ce ne înconjoara într-aceasta. „Bine ca ati venit, fratilor, caci tocmai avem lipsa de D-voastra”-continua maiorul, „imediat facem împartirea”.
        I-am multumit de afectiunea fraterna si i-am comunicat ca vrem sa vorbim cu domnul general, ceea ce dupa multa taraganare, insitenta si târguieli, ni se permite.
        Generalul palid ca ceara si tremurând de emotie, de o foarte minima tinuta ostaseasca, ne primeste curtenitor, cu întâmpinarea ca „ne cunoastem, suntem doar vechi prieteni” si ca conteaza si pe mai departe pe sprijinul nostru. I s-a adus la cunostiinta hotarârea noastra, rugându-l sa ne puna la dispozitie o parte din încaperile cetatii pentru feciorii români, dupa care vom pleca pe sate, sa-i concentram. La aceasta nu s-a învoit.
        Însfârsit, dupa multa discutie, care mergea acum de la egal la egal, ne-am înteles ca vom conlucra în ce priveste sustinerea ordinei si ca în scopul acesta vom pleca la sate sa mulcomim poporul înfuriat. Am declarat însa sus si tare ca nu mai apartinem armatei austro-ungare si ca nu ne vom supune decât Consiliului National Român.
        Abia am parasit localul biroului si camarazii unguri cari asteptasera tot timpul pe afara, navalesc acum asupra generalului neam (care nici nu stia ungureste) si îl sfatuiesc sa nu se încreada în sinceritatea Românilor, sa nu le permita iesirea în popor, caci vor atâta împotriva statului si a Ungurilor. Si, generalul sovaitor, s-a lasat înduplecat de staruintele lor. A telefonat imediat unui jurnal de dimineata sa publice ca îsi revoca hotarârea si invita pe ofiterii români pentru mâine - zi dimineata la o noua consfatuire.

         Ungurii se tem de ceea ce nu scapa

         A doau zi dimineata, afara de doi ramasi în oras cu însarcinarea sa adune soldati români la dispozitia Consiliului, ceilalti au plecat în cetate, desi era de prevazut ca se pregateste o capcana.
        Asa s-a si întâmplat. Generalul se schimbase cu totul peste noapte. Aspru, grosolan chiar, o ia de la început cu procese verbale si o tine fara întrerupere ziua întreaga, fortând pâna cu amenintari scoaterea la iveala a unui complot împotriva ordinei publice. Daca se mai putea vorbi atunci de ordine publica si de legi!
        Deoarece nu mai sosea nici o stire din cetate, lumea româneasca din oras cu tot dreptul s- pus pe gânduri. Astfel, pe înserate Stefan Cicio Pop, însotit de dr. Ghita Crisan, pleaca cu o trasura în cetate si numai dupa protestarea energica a batrânului luptator, îi succede acestuia sa elibereze pe ofiterii români din cursa în care cazusera. Planurile noastre fura întârziate cu o zi.

         Combinatiile viitorului Consiliu Dirigent. Juramântul

         Evenimentele se desfasoara tot mai rapid si mai grandios. Începem sa purtam cocarda româneasca, la Cicio Pop ziua noaptea, consultatii. Desi în aceste doua zile dintre corifeii nostri se afla în Arad numai Cicio Pop, despre formarea Marelui Sfat National, circula urmatoarea combinatie: dr. Teodor Mihali presedinte, dr. Stefan Cicio Pop secretar general, apoi membri: Vasile Goldis, dr. Alexandru Vaida-voievod, dr. Aurel Lazar, dr. Ioan Suciu si dr. Aurel Vlad. Sediul Sfatului este în Arad.
        Pentru seara, la ora 5, se fixeaza timpul prestarii juramântului gardistilor. Eram acum în numar de 30. Dupa depunerea juramântului gardistii aveau sa plece cu proximul tren la sate, fiecare în comuna, ori regiunea, unde e cunoscut. Subsemnatul a primit însarcinarea pentru tinutul Halmagiului. Secretatul general, dr. Stefan Cicio Pop, premerge actului solemn cu o înflacarata si adânc simtita cuvântare, atragând asupra misiunii istorice a celor jurati, încheindu-si impresionantul discurs cu urmatoarele cuvinte:
        „Ziua înfaptuirii idealului nostru nu e departe si se apropie de realitate clipa cu clipa. Suteti tineri, cari nu cunoasteti oboseala, sunteti soldati cari nu stiti ce e frica de moarte: înnainte, deci, implorând sprijinul lui Dumnezeu! Primejdii va mai pândesc înca, dar sa stiti, copiilor, ca acela care acum cade, va cadea ca si adevarat erou al Natiunii si recunostiinta Neamului îi va fi asigurata!”
        Urmeaza apoi momentul sublim, când cu vocea tremurânda de emotie, întreaga asistenta rosteste urmatorul juramânt secret:
        „Eu N. N. Jur atotputernicului Dumnezeu, ca voi fi întru toate cu credinta si supunere Sfatului National din Ungaria si Transilvania.
        Constiu de datorintele ce ne impun vremurile istorice de azi, jur, ca întru toate manifestarile vietii mele voi fi credincios al Neamului unitar român si nu voi ridica mâna mea asupra fratilor mei, locuiasca ei orice teritoriu politic. Asa, sa-mi ajute Dumnezeu!”.
        Celdintâi juramânt s-a facut în 5 Noiemvrie seara la orele 5 în biroul advocatial al lui Stefan Cicio Pop si l-au prestat urmatorii:
        Sublocotenent dr. Cornel Albu din Arad; subloc. Nicolae Ardelean din Chitighaz; subloc. Dimitrie Bodea din Arad; elev plutonier Traian Mager din Halmagiu; caopral Ioan Bucur din Toracul Mic; capitan Victor Cerna din Cincul Mare; elev Traian Chirila din Socodor; plutonir Isaia Crisan din Botfeiu; capitan preot militar Vasile Debu din Cincul Mic; subloc. Ioan Debustean din Odvos; subloc. Ilie Ispan din Curiiciu; plutonier Petru Lustrea din Bârsa; medic locot dr. Adam Iancu din Faget; medic slegar Axentie Iancu din Faget; subloc. Mihaiu Vortinu; elev Dimitrie Memetea din Chisineu; subloc. Ilie Miclean din Aciua; subloc. Ioan Martin din Seceani; plutonier Ioan Neamtu din Guravaii; locotenent Petre Oprea din Arad; locot. Dr. Adrian Popescu din Nabad; subloc. Ioan Pescariu din Maderat; subloc. Gheorghe Popoviciu din Chisineu; elev Radu Popoviciu din Chisineu; capitan Moise Riscutia; locot. Romul Rimbas din Brad; capitan Teodor Serb din Arad, sublocot. Sabin VATianu din Arad; locot. Stefan Neamtu din Afris si civil Remus Moldovan din Arad.
        Dupa savârsirea ceremonialului, dsoara Any Pop-fiica mai mare a casei, atârna cu mâna proprie pe pieptul fiecarui gardist funda de matase treicolora.
        Într-aceasta dr. Ghita Crisan adusese din cetate foile de drum, iscalite acum si de generalul. Foile de drum, nominale, îndreptateau pe cel numit sa ceara concursul fortei publice (care nu mai exista) pentru restabilirea ordieni în satele rasculate. Se distribuie apoi Credentionalele (NOTA 1 pag 18 carte) emise din partea Secretariatului general, redactate astfel:
         „De la Consiliul National Român. Biroul Executiv. Dl N. N este esmisul Consiliului National Român si autorizat a organiza pentru sustinerea ordinei a satelor locuite de Români. Totii românii sunt rugati a sprijini esmisul nostru întru sustinerea ordinei si a linistei. Arad, la 5 Nov. 1918. Dr. Stefan Cicio Pop”.
        Fiind seara târziu, numai a patra zi dimineata, în 4 Nov., puteam calatori la destinatie. Peste noapte am compus si tiparit în tipografia „Românului” un manifest, îndemnând populatia sa se organizeze în spiritul cerul de împrejurari.
        Binînteles nu toti cei jurati au plecat la sate. Precum nu toti cei plecati au ramas pe teren. La tot cazul era mai convenabil în centru, unde se designau viitoarele situatii. Lista întâilor gardisti dovedeste numai ca numitii se gaseau la acea data în Arad. Lumea scapa de pe fronturi cum putea si organizatia din Arad si judet se complecteaza mereu în zilele urmatoare. Dar, aceasta nu intra în cadrul lucrarii de fata.

   NOTE