De la 1876, cand monarhia habsburgica se reorganizeaza pe baza dualistica devenind imperiul austro-ungar si pana la 1918, data prabusirii monstrului bicefal, se scurge tocmai o jumatate de secol bine implinii. In acest interval numeroasele neamuri ale monarhiei sunt supuse unui savant si metodic tratament de desfiintare etnica: mai bland, dar cu atat mai viclean in Austria, mai agresiv in Ungaria, unde indeosebi Romanii sunt luati sub focul concentric al ofensivei de maghiarizare deslantuita prin bisericile eterodoxe, scoala, armata si intregul aparat economic financiar al statului.
        Pentru spargerea solidaritatii celor asediati se cultiva deformarea caracterelor, in Ungaria creandu-se o adevarata scoala a renegatismului.
        Nu mai avea acees in slujbele statului decat acel nemaghiar care isi leapada limba si legea, precum nu exista pacate ce nu se pot ierta in schimbul acestei renuntari. Astfel intelectualitatea noastra se restrnage la preoti si invatatori, cari multa vreme ramasesera independentii, neavnad nici un fel de retributie de la stat si la putinii liber profesionisti, advocate si medici. Mai tarziu s-au inscris in bugetul statului ajutoare la salariile invatatorilor si “congrua” preotilor, conditionate de activitatea politica a acestora.
        Cand in semn de protest Romanii hotaresc pasivitatea, guvernele unguresti pentru ochii strainatatii se ingrijesc sa aiba si deputati romani, impunand candidaturile elementelor docile cari voteaza legile indreptate impotriva finite neamului lor si iscalesc la comanda declaratii de loialitate in numele poporului roman. Acestia sunt deputatii romani guvernamentali, pe cari partidul national i-a declarat de renegati si i-a ostracizat.
        Grea a fost lupta impotriva renegatilor, din fericire nu prea numerosi, caci nu se putea prevedea momentul cand intransigentul inchina steagul, momit de recompense materiale: un scaun de vladica, claugarului; advocatului un mandate de deputat guvernamental sfarsind prin o sinecure, un loc de notar public, sau in magistratura; proetului de mir, congrua; iar invatatorului, ajutor de stat.
        Daca insa indivizi singuratici puteau sa greseasca calea adevarata, fie din interese meschine, fie de buna credinta find; ramanea ca baza de rezistenta rezervoriul de plugari ai satelor, din care mereu se inaltau noui generatii de intelectuali primenind falanga de luptatori.
        
         Alegerile parlamentare
        
        
        Prin desfiintarea jud. Zarand la 1876 si anexarea cercului pretorial al Halmagiului la jud. Arad, sediul circumscriptiei electorale se muta de la Halmagiu la Iosasel, mai adaugandu-i-se 30 comune din cercul pretorial al Sebisului. Circumscriptia Iosaselului (NOTA 1) cuprinde deci 64 comune, toate cu populatie romaneasca, in numar de vreo 40.000 suflete, avand vreo 4000 voturi pentru alegerile de deputati. Precis, la 1877 cand se pune in aplicare Art. De lege X din acelasi an, erau 3805 votanti, dintre cari 3584 pebaza proprietatii de pamant, 16 pe baza proprietatii de case, 86 dupa venit, iar 119 in baza censului intelctual, preoti, invatatori si alti titrati.
        Votul se exprima pe fata si fiecare circumscriptie alegea un deputat. Se vota deci cu persoana, nu cu partidul.
        Candidatii unguri se recrutau mai ales dintre marii mosieri locali, conti sau baroni, cari puneau la batae pe langa alte avantagii, ca pasune, animale de reproductie de pe domeniul lor si enorme sume de bani, creandu-se o clasa de cortesi de profesiune, in care intrau intotdeauna si carciumarii ovrei, cei ce castigau mai mult din alegeri.
        Votul fiind pe fata, alegatorii puteau fi formal cumparati, cu atat mai vartos ca numarul lor era destul de redus si se prezentau la alegere in tabere separate. Aici, pe vanzatorii de neam ii asteptau mesele intinse in curtea carciumii cu butoae e beuturi, caldari cu papricas si gramezi de pane alba; iar tabara eroica a constientilor era asediata, luata in batai si imprastiata de jandarmerie si armata. Cand toate aceste manipulatii ramaneau zadarnice se mai facea o incercare: capacitatea candidatului sa renunte in ultimul moment. Omnipotentul avea in buzunar suma de bani, compensatie de cheltuieli si un decret semnat in alb cu numirea intr-o slujba de stat. Daca nici aceasta nu reusea si biruia candidature nationalist, urmau razbunarile administratiei: tot felul de amenzi pentru tarani, prigoana dupa invatatori, si preoti, suprimandu-li-se ajutoarele de stat.
        In fata salbatecei intolerante inaugurate inca de pe la 1875 prin venirea la govern a lui Coloman Tisa, Romanii au declarat pasivitatea din proximele alegeri, de la 1878, dogma politica susceputa in progrmaul partidului national de la 1881 si sustinuta pana la 1906.
        Pe langa curentul pasivist reprezentat prin partidul national, respectat mai mult in Ardeal, a mai existat si un current numit activist, la Romanii din Ungaria, cari au acceptat sa colaboreze cu diferitele partied maghaire. Azi putem constata un fapt: ca aproape toti aceia cari au spart solidaritatea ceruta de partidul national si s-au ales deputati cu partidele maghiare au fost pierduti pentru idealul romanesc.
        La 1906, partidul national, dupa ce prin inversunata propaganda de presa si prin Memoranul de la 1892, crease din problema Romanilor din Ungaria o problema europeana; a declarat activitatea participand cu toate puterile in ultimele trei campanii electorale.
        In viata constitutionala a Ungariei, de la 1865 pana la 1914, au fost 14 cicli parlamentari.
        Dam deputatii circumscriptiei Halmagiului, mai apoi a Iosaselului.
        Ciclii p. 1865-1878: Sigismund Borlea. IN c.p. 1865-1868, 1869-1872, 1872-1875 si 1875-1878 a fost ales consecutive de patru ori la Halmagiu Sigismund Borlea, nationalist. Inainte de declararea pasivitatii nu se poate face distinctie intre parlamanetarii nostril, cu toate ca unii incepuse a fi slugi plecate guvernelor unguresti, nesfiindu-se sa riposteze intransigentilor, ca ei sunt bunii romani. Borlea se numara intre intransigenti.
        Ciclul 1878-1881: George Constantini. Se declarase pasivitatea. Intelectualii nostril din fostul comitat al Zarandului intrunindu-se la 28 IUlie 1878 In Baia de Cris sub prezidentia lui George Secula au adus urmatoarea hotarare: “Romanii alegatori din cercul electoral Baia de Cris si Iosasiu, declarand solidaritate in procedee, priemsc principiul de abstinenta pasiva fata cu algerile de deputati pentru sesiunea viitoare a camerei, conchemata deja si declara, ca nici nu vor allege, nici nimeni dintre dansii nu va primi candidature si pe nimeni nu va candida. (NOTA 2) In felul acesta Borlea n-a mai candidat si a fost declarat ales George Constantin (pag. 174-AMH, Fisa nr. 114 din 22.XII.1935.Informator Coloman Fenyes in etate de 82 ani, ovreu, advocate in Arad, care l-a cunoscut bine pe G. Constantin, sis tie romaneste de pe vremuri, relateaza: “G.Constantin a fost un om adaptabil care a stiut sa se tina in raporturi bune si cu elemental dominant si cu natiunea sa foarte amabil si foarte iubit si respectat de toata lumea, in timpul din urma a fost presedintele sedriei orfanale din Arad. A avut trei fete: Elenam maritata cu advocatul Andrei Antalffy din Arad; Berta, m. cu mosierul Purgly Ludovic (fiica nepotului de frate a acestuia, Magdoina este sotia lui Horty, regentul de azi al Ungariei) si Iolanda, m. cu Stefan Kugler, fost jude de tabla, conducatorul judecatoriei Ard. Dupa a mea stiinta a fost roman Greco-ortodox”. Dr. Teodor Betis, rectorul Academiei teologice din Arad informeaza ca Geroge C. este din aceeasi familie macedo-romana ca si Dimitrie Constantini, fostul professor al Preparandiei din Arad. Maritandu-si toate trei fetele in familii aristocratice unguresti, descendentii lui s-au maghiarizat.) un roman renegat din Arad care ajunsese in slujba comitatului la 1861. In jud. Arad alegerile au fost in 7 Aug. 1878.
        Au spart solidaritatea si au fost alesi inca 12 deputati se natioanlitate romana, in total 13, dintre cari 12 in Ungaria si Banat: G. Constantini, Partenie Cosma, Traian Doda, George Ioanovici, vasile JUrca, Petru Mihalyi, Ioan MIsici, Alexandru Pop, George Pop d Basesti, Atanasie Ratz, Alexandru Roman, George Szerb, si 1 in Ardeal, Nicolae Stravoiu. (pag. 174-Pacatianu, o.c. VI, p.669 )
        Acestia au combatut fara success Art. De lege XVIII din 1879 prin care limba maghiara se introduce ca studio obligator in toate scoalele si cele primare.
        Ciclul 1881-1884: George Constantini. In Ardeal partidul national a ramans in pasivitate, iar in Ungaria si Banat a intrat in activitate pe intreaga linie punand candidate in toate cercurile unde avea majoritate. S-a putut insa allege cu programul partidului national numai generalul Traian Doda la Caransebes.
        La Iosasel a fost reales George Constantini, de partidul lui Deak, cu 847 voturi fata de nationalistul Constantin Gurban, care a intrunit numai 61 voturi. (NOTA 3) In jud. Arad alegerile au fost in 25 Iunie 1881. S-au ales, in partide unguresti, inca 7 romani: Stefan Antoenscu in Caras, Iosif Gall in Timis, Vasile Jurca in Maramures, Ioan MIsici in orasul TImisoara, Alexandru Roman in Bishor, George Serb la Zoltentul Mare si Vegso Gellert (unit) la Beius. (NOTA 4)
        Intelectualii romani natioanalisti fiind spionati pas de pas si prigoniti, multi dintr-insii ne voind sa intre in apele guvernului, se refugiara in Romania. Drept reactiune, avem impunatoarea conferenta nationala de la Sibiu din 1881, in care se stabileste programul partidului national.
        Ciclul 1884-1887: Constantin Gurbanu. In Ardeal s-a respectat pasivitatea. In Ungaria si Banat partidul national a pus candidaturi in mai multe cercuri cu majoritate romaneasca, dar a reusit numai in trei locuri: Vicentiu Babes la Sasca Montana, Petru Trutia la Baia de Cris si Genralul Traian Doda la Caransebes.
        In Iosasel a fost ales cu program guvernamental protopopul Butenilor, Constantin Gurbanu, (NOTA 5) cu 901 voturi fata de nationalsitul Vasile Mangra (viitorul nenorocirii metropolii), care a avut numai 60 voturi. (NOTA 6) Alegerile in jud. Arad au fost in 13 Iunie 1884. Presa maghiara opozitionista il deplange pe “bunul Gyuri bacsi” (Constantini), care la porunca fispanului a trebuit sa cedeze locul protopopului Gurbanu.
        Cu program guvernamental au fost alesi inca 8 romani: Ioan Beles (la Radna), Sigismund Ciplea, Iosif Gall, Petru Mihalyi, Atanasie Tarz, Alexandru Roman, Gheorghe Szerb si Veghso Gellert.
        Ciclul 1887-1892: George Constantini. Cu programul partidului national a reusit numai generalul Traian Doda la Caranebes.
        La Iosasel a fost ales guvernamentalul George Constantini.
        Au mai fost alesi cu program guvernamental urmatorii: Ioan Beles, Petru Mihalyi, Silviu Rezei si Atanasiu Ratz. In total 6 romani: 1 nationalist si 5 guvernamentali. (NOTA 2)
        Apelul partidului national catre alegatori este datat la 14 Maiu 1887, iar deschiderea partlamentului s-a facut la 28 Sept. a aceluiasi an.
        Ciclul 1892-1896: Virgil Bogdan. Nu s-a ales nici n deputat nationalist, candidatii parasind lupta in baza hotararii conferentei tinute in Sibiu la 22 Ian, care a declarat pasivitate absoluta. In jud. Arad alegerile au fost in 28 Ian. 1892.
        La Iosasel a fost ales Virgil Bogdan cu program guvernamental.
        Au mai fost alesi cu program guvernamental inca 7 romani: Ioan Beles, petru Mihalyi, Silviu Rezei, Nicolae Serban, George Szerb, Geranr Veghso si Petru Vuia. (NOTA 8)
        Sub durata acestui ciclu parlamentar partidul national da eroice lupte extraparlamentare cu profunde ecouri in opinia publica europeana. In luna Maiu 1892 prin o delegatie de 300 persoane prezinta “Memorandul” monarhului In Viena, care il trimite in plicul nedesfacut guvernului din Budapesta. Partidul national raspandeste pri tipar Memorandul si pentru acest fapt comitetul a fost dat in judecat. Procesul se desbate in atentia incordata a intregei prese europene timp de trei saptamani, in Mai 1894, sfarsindu-se prin condamnarea Romanilor cu un total de 43 ani si 8 luni teminita. Furioasa deslantuire a urgiei turanice manifestata prin procesul Memorandului sugereaza ideia crearii unui bloc al nationalitatilor din Ungaria, ceea ce se si infaptuieste prin congresul convocat chiar in capitala tarii la 1895 sub tripla prezidentie a romanului Gheorghe Pop de Basesti, a sarbului Mihai Polit si a slovacului Mudron: iata,deci, geneze Micii Intelegeri.
        Ciclul 1896-1901: ortutay Gyula, apoi Taganyi Sandor. Conferenta natioanala pentru pregatirea luptei elecetorale convocata la Sibiu pe 24 Oct. 1896, a fost oprita de gurvern. Toate ziarele indeamna la stricta pasivitate. Nu avem nici un deputat nationalist.
        La Iosasel s-a ales fara contra candidat acum intaioara un ungur. Ortutay Gyula, (NOTA 9) fost intr-o vreme fibirau la Halmagiu. Alegerile in jud. Arad au fost in 28 Octombrie 1896.
        S-au ales cu partied unguresti urmatorii Romani: Ioan Ciocan, Ioan Beles la Radna, Iosif Goldis la Ceica-Bihor, Petru Mihalyi, George Szerb, Nicolae Serban si Petru Vuia. Mai tarziu, la o alegere supletorie s-a ales si Pahomie Avramescu; iar in locul lui Iosif Goldis, ales episcope,- Teodor Fasie. Dintre acestia Mihalyi si Serban apartineau partidului national maghiar al lui Apponyi. (NOTA 10)
        La 25 Febr. 1901, in circumscriptia Iosaselului, murind Ortutay, a fost o alegere partial in care a reusit Taganyi Sandor fata de George Szombaty. (NOTA 11) Alegerile generale au urmat la 2 Oct. , acelasi an.
        Ciclul 1901-1905: George Sombati. Comitetul national intrunit in 4 si 5 sept. 1901 la Cluj a dat alegatorilor ultimul apel petnru observarea pasivitatii. Nici un deputat nationalist. Alegerile in jud. Arad au fost la 2 Oct. 1901.
        La Iosasel a reusit cu program guvernamental (liberal) George Sombati (NOTA 12) care a intrunit 1435 voturi, fata de taganyi Sandor cu 1273 voturi. (pag. 180- Tribuna Poporului, Arad, nr. 175 din 5 oct. 1901)
        Cu program guvernamental s-au mai ales urmatorii 8 romani: Pahomie Avramescu, Ioan CIocan, Teodor Fasie, Petru Mihalyi, Iosif Popp, George Szerb, Nicolae Serban si Petru Vuia.
        Mai tarziu, la 30 Iunie 1903, si-a prezentat credentionalul si a intrat in dieta primul deputat nationalist roman din Ardeal, Aurel Vlad, ales in cercul electoral al Dobrei (Hunedoara). (NOTA 13)
        Ciclul 1905-1906: George Sombati. Guvenrul lui Stefan Tisza. Partidul national a intrat in activitate acum intaiaoara si in Ardeal. A pus candidati in 29 locuri si a luat 8 mandate, dintr cari 3 in jud. Arad.
        La Iosasel s-a ales George Sombati cu program governmental fara opozitiel candidatul part. National afland de bine sa se retraga, deoarece in urma propagandei sirete a acestuia poporul zicea ca “si SOmbati e roman”, spre indignarea nationalistilor cari il infiereaza numindu-l “lepadatura neamnului”. (NOTA 14) In jud.Arad alegerile au fost in 256 Ian. 1905.
        Deputatii partidului national sunt: Ioan Suciu la Ineu, Stefan C. Pop la Siria, Ioan Russu Sirianu la Chisineu, Aurel Vlad la Orastie, Teodor Mihalyi la Ileanda Mare, Aurel Novac la Sasca, Vasile Damian la Baia de Cris si Nicolae Comsa la Cristian.
        CU guvernul lui Tisza s-au ales: Nicolae Serban la Arpansul de Jos, Pahimie Avramescu la Bogsan, George Szerb la Zorleant, Ioan Ciocan la Nasaud, George Sombati la Iosasel si Ioan Buteanu la Beius. (NOTA 15)
        Din aceste alegeri a iesit in majoritate, nu guvernul, ci opozitia kossuthista, care ataca vehement coroana pretinzand concesiuni cari urmaresc independenta Ungariei fata de Austria. Parlamentul a fost dizolvat cu forta armata la 19 Febr. 1906. Se asteapta suspendatea constitutiei de catre monarh si reintorducerea absolutismului.
        Ciclul 1906-1910: Nicolae Oncu. Dupa esecul lui Tisza s-a format un govern de coalitie care in schimbul “manei libere in interior” renunta la celelalte revendicari. Mana libera inseamna potentarea politicei de maghiarizare.
        Au fost fixate noui alegeri pe zilele de la 29 Aprilie pana la 8 Maiu, 1906. Partidul national si-a pus candidate in toate circumscriptiile romanesti, luand lupta si cu Ungurii si cu Romanii guvernamentali.
        La Iosasel part. National a candidat pe Nicolae Oncu (NOTA 16) directorul bancii Victoria din Arad, avand in fata pe George Sombati, care candida cu partidul lui Andrassy. A reusit Nicolae Oncu cu 2014 votuir fata de 163, ale lui Sombati. Turneul electoral al lui Oncu in regiunea Halmagiului, zarandean de origine fiind, a prilejuit frumoase manifestari de solidaritate nationala. Lasau oamenii plugurile in brazda si tot satul alerga intru intampinarea distinsilor oaspeti. O impozanta intrunire tinuta sub falnicul goron din curtea bisercii din Vidra, a sugerat subsemnatului ideia ca printr-un foileton publicat in Tribuna sa dedice acest goron memoriei lui Nicolae Oncu. (NOTA 17) Exista si astazi. In jud. Arad alegerile au fost in 30 April 1906 si au reusit in total patru romani nationalisti: Ioan Suciu la Ineu, N. Oncu la Iosasel, Vasile Goldis la Radna, si St. Cicio Pop la Siria.
        Tot la intaia alegere au mai reusit 10 nationalisti: Coriolan Brediceanu, ales in doua cercuri, la Oravita si Bocsa Montana; Vasile Damian la Baia de Cris; Iuliu Maniu in Vintul de Jos; Teodor Mihalyi in Ileanda Mare; Aurel Novac in Sasca Montana; Stefan Petroviciu in Zorlentul mare; George Popoviciu in Lugoj; Nicolae Serban in Arpasul de Jos; Alex Vaida Voevod in Ighiu si Aurel Vlad in Orastie. La alegerea supletorie a mai reusit Vasile Lucaciu la Beius; moare insa Coriolan Brediceanu in aceasta sesiune parlamentara.
        S-a mai ales cu program guvernamental Iosif Siegescu, la Oravita.
        Acum se pune in dicutie proectul de lege a lui Apponyi indreptat impotriva scoalelor confesionale. Toata suflarea romaneasca se cutremura de acest atentat odios. S-au tinut adunari de proteste in toate regiunile in furnte cu arhiereii, l-au combatut parlamentarii, dar toate au ramas zadarnice si proectul a devenit art. De lege XXVII din 1907.
        Ciclul 1910 pana la razboi: Almay Oliver. Guvernul prezidat de contele Stefan Tisza a facut sangeroase alegeri in 1 si 2 Iunie 1910, intentionand sa defiinteze partidul national sis a infiinteze un partid romanesc moderat.
        Partidul national a candidat in 38 circumscriptii dar a puttu lua numai 5 locuri, fata de 14, cate a detinut in parlamentul trecut.
        La Iosasel s-a ales mosierul Almay Oliver cu 1528 voturi fata de candidatul partidului national, George Popa, care a obtinut 1383 voturi. (NOTA 18) Aici s-au intmaplat lucruri ce dau de banuit. Pana catre miezul nopii candidatul roman era in fruntea listei, ne mai fiind decat putine votirui de exprimat. Atunci barbatul de incredere al partidului national, a fost scos din sala cu forta si la inchereere Almay a invins cu 145 voturi, iar advocatul Gh. Popa s-a ales cu o numire in magistratura.
        In jud. Arad alegerile s-au desfasurat in 1 Iunie 1910 si a reusit dintre nationalsiti numai St. Cicio Pop, ales la Siria fara contracandidat. Ceilalti deputati nationalisti au fost: Al. Vaida Voevod la Arpas, Vasile Damian la Baia de Cris, Nicolae Serban la Fagaras s Teodor Mihalyi la Ileanda Mare.
        La Chisineu-Arad, Octavian Goga a cazut si la balotaj fata de contele Wenckheim, in modul descries in piesa sa “Domul notar”.
        Cu guvernul s-au ales urmatorii romani, cari aveau sa formeze partidul moderat: Vasile Mandra, Ciocan la Nasaud si Constantin Burdea la Caransebes.
        
         Izbucnind razboiul in 1914, acesta a fost ultimul parlament al Ungariei Mari
         Spre sfarsit
        
        
        Tribunii de la 1848 cari cunoscusera vremurile de lume romaneasca a Zarandului se stinsese ducand cu dansii luminoasele amintiri, iar urmasii acestora din spirit de oportunitate isi trimit copiii la scoli unguresti pentru a le usura aceesul in viata publica, asa ca limba maghiara incepea sa patrunda si in viata familiara a multor intelectuali romani.
        Chiar si din regiunea Halmagiului intelectualii mai instariti isi duc copiii la Bichis, Macau sau Arad, in scoli secundare unguresti, cu toate ca in iemdiata apropiere, la Brad, le sta la dispozitie un gimanziu romanesc. La gimnaziul din Brad se inscriau mai ales copiii tarnilor, a preotilor si invatatorilor mai saraci, alimentati cu desaga de acasa, cari in cele mai multe cazuri aveau sa dee contingent preparandiei (scoalei normale) si institutului teologic din Arad. Dar nici in putinele scoli secundare roamensti si cu atat mai vartos in cele primare, nu era ingaduit nici la studiul istoriei universale a incadra viata poporului romanesc, iar daca vreun dascal mai inimos indraznea sa aminteasca pe soptite numai de faptele stramosilor nostril, aparatul politienesc avea destui spioni care sa denunte cazul, ca parchetul sa sanctioneze drastic aceasta tradare de patrie. Asa a patit-o Pavel Oprisa, distinsul professor si totodeata directorul gimnaziulii din Brad. In 1907, ministerul de justitie a fost sesizat print-un denunt anonym ca profesroul Oprisa a dat elevilor sa ceteasca Istoria lui Stefan cel Mare de N. Iorga si ca in legatura cu domnia imparatului Rudolf a vorbit despre Mihai Viteazul. S-a deplasat la Brad in ancheta procurorul Bing din Deva si a citat la primarie rand pe rand profesorii si elevii. Le-a facut elevilor un minutios examen de constiinta. Intre altele punea si intrebarea: “este adevarat ca profesroul Oprisa v-a spus ca Mateiu Corvinu si ceilalti Huniadesii sunt de origine romaneasca?” (NOTA 19) Si pana la temrianrea procesului, profesroul Oprisa a fsot suspendat din post, cu toate ca gimanziul din Brad era o scoala particular confesionala apartinand jurisdictiunii consistoricului metropolitan ort. Rom. Din Sibiu. Procesul a durat doi ani, pana la 1909, cand profesorul Oprisa abia a putut sa-si recastige catedra, nu insa si postul de director.
        Mult rau ne-au pricinuit bisericile eterodoxe prin influenta de desagregare national ace gasea teren prielnic de manifestare in casatoriile mixte ale inteelctualilor. Romanul, sarac, abia se putea gandi la educatia baetilor in vederea unei slujbe, fetele ramanand fara edcuatie scolara, asa ca tinerii nostril se casatoresc cu fete de alta limba si confesiune. Conform legiurilor unguresti, in casatoriile mixte, daca nu se incheia prenuptial o conventie speciala, baietii urmau credinta tatalui, iar fetele a mamei. Or, in practica nu se respecta raportul de mutualitate.
        Asa: Alexandru St. Sulut, judele cercual din Halmagiu, roamn Greco-catolic si sotia sa unguroiaca romano-catolica, avand numai fete, acestea sunt botezate romano-catolice, ceea ce insemna totodata ca raman unguroaice, fara a se respecta reciprocitatea, caci fetele Irmei Vucovici, Greco-ortodoxa maritata cu farmacistul Adam Hanzeros, tto din Halmagiu, nu sunt botezare ortodoxe, dupa religia mamei lor, ci roamno-catolice, fortandu-le prin aceasta sa devina unguroaice. (NOTA 20) Fetele lui Sulut, doua din ele, mai traiesc si azi prin Budapesta; iar descendentii Irmei Vucovici, indusa in matricola botezatilor a parohiei rom. Cat. Ca “Greco non unirii ritus” cand la 7 August 1879 isi boteaza de romano-catolica pe fiica sa”Bella Maria Hellena”, nici nu breau sa recunoasca originea otodoxa a bunicii lor, afirmand ca pe patul de maorte ar fic erut sa fie botezata romano-catolica. (NOTA 21)
        Sarmanul “Silut baci!” El, pe numele intreg, Alexandru Sterca Sulut, nobil de Carpenis, este reprezentantul tipic al generatiei patruzecisioptiste in regiunea noastra. Aristocrat din fire si dandu-I mana sa se comporte la fel, ca unul dintre mostenitorii averii metropolitului unit de la Blaj, al cari nume il purta; casatorit de trei ori tot cu unguroaice si traind ca fucntionar mult timp prin regiuni unguresti in societatea gentrilor maghiari cu care se asimilase perfect in graiu si maniere, si in casa caruia se vorbea numai ungureste; la adanci batranete facandu-i-se sila de acet mediu, pe la 1900, s-a retras la Halmagiu, unde isi incepuse cariera de magsitrat inainte cu jumatate de secol. Parasea belsugul si comfortul Budapestei, lasand o serie de copii si nepoti complet maghiarizati si venea arac, cu o mica pensie, sa maora intre ai sai, crezand inca in reinvierea nemaului. A murit la 1907 in etate de 77 ani. S-a facut si Romania Mare, dar multi dintre descendentii tribunului de la 1848, nu mai aveau putinta sa inteleaga sis a se bucure de reinviere.
        Pentru spargerea solidaritatii satelor noastre, catre sfarsitul sec. XIX, statul maghiar gasea un nou si bun collaborator in sectele religioase. Baptistii, cazand in desacord cu ceilalti conationali ail or, in alegerile parlamentaren ca si in alte manifestari politice sprijinesc oficialitatea, noua dusmanoasa, devenind o unealta inconstienta a aspiratiunilor nguresti. Acest fenomen l-a determinat pe deputatul de Iosasel, Almay Oliver, sa faca (prin anii 1911-1912) parlamentului o comunicare publcia invitand guvernul sa stimuleze mai energic infiltrarea sectelor prin satele romanesti. Observam, ca in regiunea Halmagiului sectarismul patruzand de la Vest spre Est pe valea Crisului, a ajuns numai pana la Varfurile. (Ciuciu)
        Aspiratiunile romanesti izgonite din toate institutiile publice, ele se retranseaza dupa parapetele Partidului National care deslantuieste o prodigioasa agitatie protestatara prin graiul viu si presa, intretinanf prin aceasta treaza constiinta natioanala in interior si recoltand simpatii peste granita. Iata cum defienste acest organism contemporanul si insusi unul dintre marcantele personalitati ale vietii noastre publice, episcopul Roman Ciorogariu, in plan biologic tot un zarandean priginar din Ociul Halmagiului: “Ceea ce sub iobagie se numea plebe valaha tolerate in Ardeal, in era constitutionala isi schimba numele in partid national. Partidul national era sinonim cu natiunea romana. Dupa etica vremurilor de atucni tot neamul este membru natural al partidului national. Cine nu-I “nationalist” e “renegat” proscris din cadastrul national”. (NOTA 22)
        Interesul tot mai accentuat al fratilor nostril din regatul liber prin Liga Culturala, cat si prin legatrile lor personale cu strainatatea; zgomotosul process al Memorandului; neostoltele proteste in parlamentul din Budapesta spuse raspicat a fi auzite cat mai departe: starneau prelungi ecouri in opinia publica europeana, care tine sa se informeze si direct prin trimisi speciali. Aci acasa verbul, desi potolit si arhaic in forma al lui Goga, rascoleste ca un uraga adancuri nebanuite, indemnand la lupta. Iar, luptatorii merg cantand in puscariile unguresti. NUmai in curs de doi anil de la 1906 pana la 1908, ziaristii roamni au fost pedepsiti cu 124 ani de inchisoare si 200 mii coroane aur. Se crease o adevarata literature a Ardealulu subjugate, care devine un Vulcan primejdios pentru insasi exsitenta monarhiei.
        Cercurile conducatoare din Viena incep sa-si dea seama de greseala comisa prin formula dualistica si mostenitorul frontului Arhiducele Ferdinand este tot mai adanc, convins de necesitatea denuntarii pactului de la 1867 si crearea unei monarhii federative in care sa li se dea posibilitate nationalitatilor a se dezvolta liber. La invitarea acestuia scrie in 1906 baanteanul Dr. Aurel Popoviciu lucrarea sa, “Statele Unite al Austriei Mari”.
        Ideia monarhiei federative cu egala indretatire a nationalitatilor insa nu putea sa intre in constiinta Ungurilor fascinate de himera unul mare stat national maghiar si se cauta o mana de fier care sa striveasca cat mai degraba pe dusmanul intern, indeosebi pe Romani. Barbatul acesta a fost gasit in extraordinara personliatate a contelui Stefan Tisza, care avea sa formeze la 1910 cel din urma govern al Ungariei Mari.
        Inainte de alegeri Tisza initiand tratatice de impacare cu Romanii cerea in schimbul unor vagi promisiuni renuntarea la programul partidului national si inglobarea aspiratiunilor romanesti in cadrele partidelor unguresti, ceea c ear fi insemnat o totala capitulare. Au cazut totusi in bratele lui Tisza cativa barbate de ai nostril fara suprafata morala si calugarul Vasile Mangra, facut mai pe urma metropolit.
        La 28 Iunie 1914 mostenitorul tronului, arhiducele franz Ferdinand, cade impreuna cu sotia sa, rapuis de gloanetele unui student sarb, pe cand inspectau manevrele din Hertegovina.
        La 28 Iulie, acelasi an, irupe razboiul mondial, care nu se mai sfarsea. Contele Stefan Tisza conduce in buna parte politica externa a monarhiei. Loviturile ce ni se aplicau tot mai fara scrupul chiar in timpul cand floarea neamului nostrum romanesc sangera pe toate frontuirle pentru interesele calailor ne permite sa intrezarim grozavia dezastrului in care ne-ar fi aruncat eventuala victorie a puterilor centrale.
        Dar, logica implacabila a istoriei randuia desnodamantul firesc.
        Dupa patru ani si mai bine de inclesatare titanica Austro-Ungaria si alatele sale sunt silite sa depuna armele. La 31 Octombrie 1918, contele Stefan Tisza este ucis de gloantele propriilor sai soldati rasvratiti si din framantarile unei revolutii cu scopuri imprecise la inceput, iese biruitoare iedia nationala pentru toate neamurile poliglotului imperiu.
 

NOTE           1. Jud. Arad se impratea in 7 circumscriptii: Iosasel, Radna, Pecica, Siria, Ineu, Chisineu si Santana (inapoi)          2. V.Pacatianu, C. de aur, VI, p. 667)(inapoi)          3. “Alfold", 1881 din 25 Iunie si urmatorii(inapoi)           4. Pacatianu, o.c. VII, p. 49-59 (inapoi)           5. Constantin Gurbanu (1845-1906) s-a nascut la 20 V 1845 in Beteni din familie preoteasca. Dupa terminarea studiilor secundare in Oradea si Arad s-a inscris la inst. Teologic din Arad, terminand in 1869. Fu apoi doi ani (1869-1871) professor suplinitor la inst. Teologic. De la 1871 pana la 1875 este protopop al Ienopolei (Ineu) de la 1875, pana la 1898, al Butenilor, se reintoarce tot in aceeasi calitate la Ineu. S-a distins in viata publica bisericeasca sip e terenul luptelor politice. A fost deputat in camera ungara, intaiu de la 1875-8 cu program national si acum de la 1884-7, cu program liberal guvernamental. A fost orator de seama si bun manuitor al condeiului, colaborand la “Speranta” si “Biserica si Scoala” din arad. A murit la 20 I 1906) (inapoi)           6. Alfold, nr. 136 din 14 Iunie 1884 (inapoi)           7. Pacatianu, o.c. VI, p. 357 (inapoi)           8. Pacatianu, o.c. VII, p. 578 (inapoi)           9. “Nemzet” din 30 Oct. 1896 (ziar din Budapesta) (inapoi)           10. Pacatianu, o.c. VIII, p. 24 (inapoi)           11. Tribuna Poporului (Arad). Nr 36 din 24 Febr. 1901 (inapoi)           12. Dr.George Szombaly (1860-1934), “G. Szombaty de Baracz” cum este trecut in diploma de doctor in drept, edata de Univ, din Cluj la 17 Nov. 1900, a avut un interesant inceput de cariera politica intre anii 1900 si 1910. S-a nascut in Arad la 21 Aprilie 1866 de religie ort. Rom. Tatal sau Alexandru Sombati, a fost inv. Confessional in Sega-Arad, iar mama sa Perdisa Lutai era din nadlac. Pe baza certificatului de maturitate edat de liceul premontrens din oradeala 9 Sept. 1885, il vedem in acelasi an inscriindu-se la Academia de drept din Oradea. Are bursa de la fundatiunea Godju. Dintr-o scrisoare familiara adresata lui de catre Mircea Stanescu la 5 XI 1885, reiese ca taanrul jurist (student) incepe sa faca politica batand in apele renegatismului. Atacat de gazeta “Luminatorul” din Oradea el raspunde prin Pesti Htrlap, aratandu-se nemultumit de politica romaneasca, insinuandu-se prin aceasta in gratia guvernantilor. Stanescu ii cere lamuriri, incheind scrisoarea cu:…”sa nu ti spurei cuibul tau sis a nu speli rufele imoase in vecini, ci acasa vas a zica, nu da in sangele tau, si de are sminte, nu le publica”, anuntandu-l totodata ca-I trimite de la sine un ajutor de 5 floreni. Pe la 1900 il gasim candidand cu program guvernamental la Iosasel. El a introdus intaia oara cortesirea ins ens democratic. Cotriera satele, intrand prin case. De gaseste oamenii mancand la o lingura se pune la masa si manca cu ei dintr-un blid. In felul acesta a ajuns la mare popularitate si a fost ales deputat in ciclu 1901-1905. S-a reales si la 26 ian 1905 dar intrand in activitate partidul national a fost scos din circulatie. Ajungand deputat a logodit o fata din familia contelui Eszterhazy, care desi murind inainte de casatorie, i-a testat lui averea, ajungand prin aceasta proprietarul unei mosii si a unei fabrici de spirt in Szaesany (jud. Turat) in nordul Ungariei, azi Cehoslovacia. Ca deputat facea servicii personale prietenilor pe la ministere, asa ca multa lume ii cerea ajutorul. In 1928 s-a intors in Romania stabilindu-se in Arad, unde a si murit la 7 Febr. 1934, fara descendenti. Actele lui G.S. si corespondenta lui se gasesc in AMH (inapoi)           13. Pacatianu, o.c. VIII, p. 99 (inapoi)           14. Tribuna, nr. 5 din 22 ian. 1905 (inapoi)           15. Tribuna, nr. 50 din 28 Martie 1905 (inapoi)           16. Dr. Nicolae Oncu (1843-1914). S-a nascut la 1843 dintr-o familie de tarani fruntasi din com. Risca, langa Baia de Cris. Scoala primara a fact-o in Tebea, iar studiile secundare in Beius, in Lugoj, pentru a invata limba germana si in oradea pentru a-si insusi limba maghiara. Incepand cu anul scolar 1863/4 il gasim student la Academia de drept din Oradea, unde dezvolta o bogata activitate in “Societatea pentru lectura a junimei romane studiose la Academia de drepturi si Arhigimnaziul din Oradea”, in calitate de secretar al ei, presedintele fiind un professor. Pe la 1867, subprefectul de la Baia de Cris, viitorul lui socru, academicianul Dr. Iosif Hodos, exoperandu-I o bursa de la “Fundatiunea Transilvania” din Bucuresti, se inscrie la universitatea din Viena, unde leaga prietenie cu Emienscu si Slavici. De la Oncu s-a raspandit fotografia cu plete a lui Eminescu; el o predase cumnatului sau Enea Hodos care a utilizat-o mai intai in manualul sau de istorie literara. Dela Viena , Oncu trece la Universitatea din Bruxelles din Belgia. Aici invata perfect l. franceza si isi ia doctoratul in drept. Mai sta un timp la Paris, viziteaza si Londra. Intors in tara este invitat de catre Titu Maiorescu sa ocupe o catedra la facultatea de drept din Bucuresti. Oncu isi respecta insa obligamentul moral, statutele fundatiei impunand bursierilor sai sa ramana in Ardeal pentru a forma aici o clasa intelectuala superioara si isi deschide birou advocatial in Arad. Aci desvoalta el o prodigioasa activitate in toate domeniile vietii publice, indeosebi pe teren economic. La 1877, impreuna cu mai multi prieteni si cu sprijinul familiei Mocioni, infiinteaza institutul de credit si economii "Victoria", al carui director devine si pe care l-a condus la mare inflorire, bucurandu-se de buna reputatie nu numai in cercurile financiare din Bucuresti, dar si din Budapesta si Viena. De ajutorul acestei banci s'au impartasit si taranii din regiunea Halmagiului, cumparand toate mosiile fostilor domni de pamant, unguri. Alaturi de aceasta cetate economica s'au cladit institutiile noastre culturale din Arad; intaiu mica tipografie a "Tribunei", dupa aceea palatul "Tribunei" inzestrata cu cea mai moderna tipografie si o librarie; Casa culturala din Sega, scoala de fete, etc. "Victoria" a dat Aradului independenta economica; "Tribuna" scoala politica", in buna parte opera lui Oncu, zice contemporanul, prietenul si colaboratorul lui, Episcopul Roman Ciorogariu. Oncu a fost sfetnicul politic al episcopilor din Arad. Dela 1906 pana la 1910 a fost deputatul nationalist al circumscriptiei Iosaselului. Moare intr-un sanatoriu din Graz, deunde a fost adus si inmormantat in satul sau natal, Risca, la 31 ianuarie 1914. A fost casatorit cu Letitia Hodos. N-au avut copii.         Cf. Roman Ciorogariu, Zile traite, Oradea, 1926, pg.497. Brutus Pacuraru, articolul Un mare roman dat uitarii, publicat in revista Pietre de hotar, nr. 5-6, din 1936, pg.63-66. (inapoi)           17. M. Iuniorul (Traian Mager) Goronul lui Dr. Oncu, tribuna, nr. 70 din 26 April 1906) (inapoi)           18. Aradi , nr. 124 din 2 Iunie 1910 (inapoi)           19. AMH, Fisa nr.115 din 10.IV.1934. Informator, Dr. pavel Oprisa, prof. pens. in Brad. Vezi, biografia la nota 1 de la pag. 32 (inapoi)           20. AMH, Fisa nr. 116 din 19.Vi.1936. Matricola botezatilor aparohiei rom. Cat. Din Halmagiu, anul 1879 si care se pastreaza la manastirea rom.cat. din Baia de Cris (inapoi)           21. AMH, Fisa nr. 117 din 8.VII.1936. Informatorul, Hanzeros D. din Halmagiu, acum farmacist in Ungaria; in fata documentului official servit de insusi parohul rom. Catholic, sustine ca ulterior bunica sa, pe patul de moarte a trecut la catolicism (inapoi)           22. R. Ciorogariu: “Sperantia, Lumina, etc”, nr. 3-4 din Biblioteca ziaristica, Cluj, 1934, pg. 19 (inapoi)