|
Troita dela Iosasel, la 1934
Initiativa piosului act a pornit din Brad. Profesorii liceului Avram Iancu, in frunte cu fostul director Dr. Ioan Radu si actrualul director Candin Ciocan, hotarasera in sedinta dela 1 Nov. 1932 sa pregateasca pentru anii 1934 si 1035 comemorarea unui veac si jumatate dela desfasurarea celei dinatai mari rascoale taranesti in Muntii Apuseni. In planul material al realizarilor s'a proiectat sa se insemne prin triote, locurile pe unde s'au petrecut faptele istorice mai insemnate.
Lansandu-se o colecta publica (vezi NOTA 1), din fondul rezultat s'au comandat 10 troite la Scoala de Arte si Meserii de la Zlatna. Troitele au fost cioplite din gresie, avand aplicatii de marmora cu pomenirea a cate unui eveniment local din revolutiile dela 1784 si 1848. Textul delei dela Iosasel consta din 664 cuvinte.
Presarate pela raspantii de drumuri (vezi NOTA 2), aceste monumente vor prezenta calatorului un minunat capitol de istorie, intr'o impresionanta carte vesnic deschisa, cu filele si sloavele de piatra. Prin aceasta opera liceul din Brad zamislit din jertfele generatiei dela 1848, se inscrie in linia de traditie a marilor sai ctitori.
Deoarece prin transportarea la Tebea a osemintelor si a crucii lui Ion Buteanu, Gurahontul- Iosaselul ramasese fara nici o urma materiala a tribunului, una din troite a fost dedicata memoriei lui Buteanu.
S'a constituit apoi la Gurahont un comitet local pentru pregatirea lucrarilor de fixare a troitei si pentru organizarea solemnitatilor. Multumita entuziastilor intelectuali, Dr. Aurel Oarcea advocat, Petru Uglis, Ioan Bogdan, s.a., indeosebi staruintelor neobosite ale medicului Dr. Teodor Babuta, au fost biruite si greutatile materiale. (vezi NOTA 3)
Tinand seama de imprejurarea ca apa si-a mutat cursul, perseverand in tendinta de a si-l schimba mereu, troita a fost asezata pe malul drept, mai inalt si mai solid al Crisului, in capul podului ce leaga Gurahontul cu Iosaselul, avand sa insemneze cu aproximatie locul pe care s'a petrecut barbara executie a lui Buteanu.
Pentru a preantampina viitoarele atacuri ale apei si pentru a fi scoasa in evidenta, troitei i s'a creat un puternic postament de beton, in adancime si inaltime de aproape 6 metri. Postamentul se sfarseste intr-o terasa imprejmuita de stalpi de piatra, legati intre olalta cu lanturi grele de fier.
In felul acesta monumentul predomina capatul podului, oferind din unghiul de cotire al soselei urmatoarea inscriptie:
"Aici a fost spanzurat de unguri, Ioan Buteanu, Tanarul Prefect al legiunii Zarandului, dela 1848, in dimineata de 23 Mai 1849.
Prins miseleste in Abrud de maiorul Hatvanyi, el a fost legat de un tun si dus dealungul vaii Crisului pana aici. Martir al idealului Romanesc, s'a stins linistit, razbunat de invingerile stralucite ale lui Iancu la Abrud. Osemintele lui au fost duse si asezate in cimitirul dela Gurahont la anul 1869, iar in 1924 cu ocazia centenarului nasterii lui Avram Iancu au fost duse in cimitirul eroilor dela Tebea.
Tot aici au fost spanzurati Groza Simion preot in Gurahont, Pavel Farcas preot in Plesculitia, Sinesie Grozav preot in Aciuta. Apoi primarul Buda Ioan din Iosasel, Iancu din fenis, Vrenti din Dulcele si cel din Zeldis.
Deodata cu Buteanu au fost adusi si spanzurati trei tarani cu tundre negre.
Aceasta sfanta cruce s'a ridicat la 1 Noembrie (vezi NOTA 4) 1934, la serbatoririle de 150 dela revolutia lui Horia"
Desvelirea monumentului
Dumineca la 25 Nov. 1934 s’au desfasurat solemnitatile desvelirii troitei.
Cu tot timpul posomorat din ajun, in dimineata acestei zile, atmosfera prinde a se limpezi. Se ridica in trambe greoaie ceata de pe vai ca si culeasa de o mana invizibila si crestele muntilor aparura scaldate in lumina, sub bolta infinita a ceriului azuriu. Toata ziua a stralucit un soare diafan de toamna tarzie, reinviat parca inadins ca sa favorizeze fastul apoteozarii eroilor jertfiti pe altarul umanitatii.
Inca de dimineata, populatia Gurahontului si a satelor din jur, cu mic cu mare, in haine de sarbatoare, copiii cu stegulete treicolore, asteptau in jurul bisericii si la gara, ca sa bineventeze oaspetii sositi din departari.
Catre ora 9 soseste un lung tren dela Brad, aducand elevii si profesorii liceului, precum si alti intelectuali. Pe drum li se atasasera pasageri si din alte gari.
Remarcam din Brad pe inginerul Valer Ambrus, subdirectorul Societatii Mica, cu doamna si colonelul Dumitru Petroviciu. Apoi: Dr. Ioan Radu, fostul director, Candin Ciocan actualul director al liceului si profesorii, Gheorghe Parvu, Valer Fugata, Cornel Rusu. Lupeiu.
Intre Halmageni se aflau: prof. Traian Mager din Arad, sosit din preziua; protopopul Stefan Bogdan, advocatii Dr. Mihai Nicula si Aurel Sirban, Petru Sarbu, notar public si Dr. Pavel Iva, medic in Varfurile.
Soseste dela Cluj, cu o masina, profesorul universitar Silviu Dragomir, pasionatul cercetator al Zarandului, activitatii caruia i se datoreste in cea mai mare parte cunoasterea istorica a acestei regiuni.
Trecand din valea Muresului muntele calare, soseste insufletitul invatator si preot, Ioan Tomutia din Lupesti.
Un alt tren din directia opusa aduce oaspeti dela Arad si pe cei culesi din garile urmatoare. Remarcam, in afara de cei ce vor lua cuvantul ca oratori delegati, pe prof. pens. Pavel Dirlea din Ineu, apoi din Buteni pe adv. Dr. Sabin Dan, Dr. Aurel Grozda si medicul Dr. I. Feier.
De fata era Iosif Tarziu, subrevizorul scolar de circumscriptie, cu un mare numar de invatatori. (vezi NOTA 5)
Dupa un scurt serviciu la biserica din Gurahont, oficiat de preotul locului, Virgil Bulz, multimea se incoloneaza. O fanfara a taranilor din Almas executa arii nationale si in sunetele marsului lui Avram Iancu, procesiunea coboara spre podul Crisului.
Depe dealurile Iosaselului curgeau alte palcuri de pelerini. Incurand, piata Iosaselului podul si soseaua sunt inundate si devin neincapatoare. Multimea se posteaza si pe dealul din fata ce se ridica brusc din marginea soselei, acoperindu-l pana aproape catre varf.
Suntem intr’un vast amfiteatru intesat de vreo 5000 spectatori, cu privirile atintite spre scena improvizata pe un inalt podiu, in fata troitei. Alternandu-se cu fanfara, corul mixt dirijat de maestrul Savu Dorca, inv. dir. din Gurahont, si a lui Iosan din Bontesti executa vechile cantari ale tribunilor.
Catre amiazi soseste venind dela Buteni unde sfintise o biserica energicul episcop al Aradului. P. S. Dr. Grigorie Comsa si suita, - primiti cu nesfarsite urale.
Un impunator sobor compus din 20 preoti invesmantati in ornate de purpur, aur si argint, in frunte cu arhiereul si protopopul Gurahontului, Const. Lazar, savarseste in acompaniamentul corului sfintirea apei.
Fusese pregatita si o emotionanta surpriza. In piscul din fata pe “Dealul Boilor”, cat si pe dealul alaturi se instalasera pietrarii lui Nicolae Crainic din Varfurile, provazuti cu cartuse de dinamita.
Cand a cazut giulgiul de pe monument, o explozie, despicand fulgerator tacerea solemna, dadu semnalul. Se pornira apoi bubuiturile si dintr’un deal si dintr’altul. Tot mai dese, tot mai aprinse.
Aceasta inscenare a unui crampeiu de lupta, simbolizand raspunsul lui Buteanu, arunca prin glas de trasnete un cumplit avertisment incalcatorilor din stepa cari ar mai indrazni sa atenteze la libertatea muntilor nostri – numai ai nostri, din vremuri imemoriale.
Au urcat apoi pe rand tribuna cei 14 oratori, comentand evenimentul zilei.
P. S. Dr. Grigorie Comsa, episcopul Aradului si presedintele Ligii antirevizioniste regionale, intr’o vibranta cuvantare a evocat figura de martir a prefectului Ioan Buteanu, a carui sfanta mucenicie pentru neamul si credinta stramoseasca il aseaza printre cei mai de seama fii ai trecutului.
“Ioan Buteanu, continua P. S. Sa, si-a sacrificat de buna voie fericirile acestei vieti pentru moartea de martir. El a fost o intrupare desavarsita de eroism si de maretie de suflet. Alaturi de el au pierit in spanzuratori, inecati in valurile Crisului, sau impuscati, multime de preoti (vezi NOTA 6), primari, tarani simpli. Nu erau crutate de furia Ungurilor nici femeile.
Toate aceste jertfe, toate aceste sfarsituri tragice, nu ne amintesc ele oare chinurile si persecutiile primilor crestini arsi pe ruguri, sau jertfiti fiarelor in circuri? Neamul nostru a fost un neam de eroi, dar mai ales de martiri.
De aceea, in murmurul apelor Crisului ca si in freamatul padurilor, noi parca auzim glasul lui Ioan Buteanu si al celorlalti mireni si preoti, cari au pierit in spanzuratori, sau de alta moarte silnica, spunandu-ne :
Noi ne-am jertfit pentru libertate, pentru neam si lege crestineasca. Voi le aveti pe toate pastrate cu sfintenie si intarite, ele fiind chezasia puterii si a fericirii voastre romanesti !”
D. Silviu Dragomir, profesor universitar si membru al Academiei Romane isi incepe discursul cu introducerea :
“Pentru a doua oara pietatea urmasilor aduna in acest loc norod si inalta un simbol pentru a comemora pe eroul care la 23 Maiu 1849 a cazut jertfa perfidiei unguresti. Dupa sase decenii si jumatate din Zarand, Golgota Crisului isi capata din nou crucea, pentru ca sa o sfinteasca, asa cum a sfintit-o in zorii unei dimineti de primavara, moartea eroica a lui Ioan Buteanu, prefectul legiunii din Zarand.”
Reconstituie apoi viata preaslavitului, aducand noui dovezi informative. Dintr’o scrisoare inedita a acestuia reiese ca nefericitul tribun isi prevazuse cu doua luni inainte tragicul sfarsit.
D. Dragomir incheie discursul cu urmatorul patetic pasagiu : “O troita increstata cu flori va sfinti de acum locul acesta, pe care cu 85 ani inainte s’a incheiat atat de dramatic eroica viata a prefectului de Zarand. Gloria lui Buteanu apartine de acum Neamului, caci sangele ce a ingrasat acest pamant a rodit sarbatoarea zilelor noastre mari. Amintirea lui va trai din neam in neam, binecuvantata deapururea de nepotii si stranepotii, care ca cei de fata, ce au inaltat acest monument, se cinstesc pe sine, tinand viu cultul eroilor.”
D. G. Lungulescu din Bucuresti, secretarul general al Ligii antirevizioniste, dupa ce a descris viata tragica a tinarului nobil Maramurasan, pune intrebarea :
“D-voastra, Crisenii si Zarandenii, vreti oare sa putreziti ca parintii D-voastra in furcile unguresti pe aceste inaltimi, sau vreti sa va aparati drepturile si libertatea nationala cu orice pret?"
-“Vrem libertatea nationala!”, irupe multimea intr’un formidabil protest.
D. Dr. Alexandru Puticiu, primpretorul plasii Halmagiu, constata ca prin nimbul atator eroi, Zarandul a devenit un Panteon al romanismului.
D. Colonel Dumitru Petrovici, comandantul garnizoanei Brad, vorbeste in numele armatei.
Arata cum armata romana in toate timpurile a fost expresia intregii natiuni, necunoscand deosebirile de clase sociale.
“Stefan cel Mare si toti domnitorii faceau din tarani, boieri, dandu-le mosii si boierie, pentru vitejie. Nu tot astfel era armata austro-ungara, reprezentand castele sociale: unele numai
cu privilegiile, altele cu toate sarcinile.”
D. Iosif Moldovan din Arad, inspector scolar in pensie si presedintele ”Fratiei Ortodoxe Romane”, sectia Arad, a facut o succinta privire asupra trecutului de lupte a neamului nostru, reliefand contributia bisericii ortodoxe pentru conservarea patriotismului.
D. Dr. Aron Petrutiu din Arad, urca tribuna in numele Baroului avocatilor.
Analizand testamentul politic al lui Buteanu, arata stradaniile urmasilor pentru executarea acelui testament.
Descrie apoi teroarea deslantuita de catre bandele unguresti asupra acestei regiuni in toamna anului 1918, continuata si in iarna, cand sute de tarani romani din judetul Arad au fost asasinati fara nici o vina. “Chiar, colea peste pod, in statia Gurahontului, tanarul Crainic Pavel din Varfurile la 19 Febr. 1919 fu aruncat de viu in celebra locomotiva nr. 51 si prefacut in cenusa” – exemplifica oratorul, localizandu-si expunerea.
Trecand la miscarile revizioniste ale ungurilor, care ameninta iar pacea intre popoare, pretinde organizarea unei contra actiuni, hotarate si demne.
D. Ascaniu Crisan, directorul liceului din Arad, vorbeste in numele Asociatiunii culturale “Astra”, aratand ca rodnica activitate din trecut a acesteia se datoreste in prima linie eroilor cari prin martirajul lor au contribuit la redesteptarea constiintei nationale in Ardeal.
“Visul lui Buteanu s’a realizat, dar harca hadoasa a calaului sau mai ranjeste inca dincolo de hotare. Aceasta viziune sinistra ne indeamna sa ne adapam sufletele din cultul marelui martir si sa veghiem ca mostenirea rascumparata prin scumpa jertfa a sangelui sau, sa nu se profaneze de maini sacrilege” – sfarseste oratorul.
In numele societatii patriotice “Strajerii Romaniei”, care numara intre membrii sai pe cei mai de seama intelectuali ai Ardealului, indeosebi tineretul entuziast, - ia cuvantul d. Virgil Costin, advocat, sustinand ca tinerimea trebue sa aibe cultul eroismului si al patriotismului constructiv, iubind viata si traditia nationala.
Studentimea zarandeana s’a reprezentat prin d. Soic, care zugravind rolul tineretului dela 1848 fagaduieste ca si actuala generatie va sti sa lupte si sa se jertfeasca pentru patrimoniul national.
D. Lazar Igrisan, revizorul scolar al jud. Arad, aduce omagiul invatatorimii, care a dat atitia vrednici martiri, cum a fost acel tanar sublocotenent, Lazar Tampa din Almas, comandant de garda, ucis intre imprejurari tragice in Aprilie 1919, in actiunea de eliberare a acestei regiuni.
D. Petru Uglis, inv. in Gurahont, in calitate de senator, prezinta omagiul parlamentului. De incheiere propune un sacru legamant fata de memoria marilor inaintasi si multimea jura in cor, ca va ramanea mereu in traditia de darji luptatori ai Muntilor Apuseni.
A vorbit apoi d. Dr. Ioan Radu, fostul director al liceului din Brad si presedintele comitetului pentru glorificarea martirilor si eroilor Zarandului.
Face o dare de seama asupra activitatii comitetului central de initiativa, apoi dupa o impresionanta evocare a faptelor si a sufletelor mari pe cari le-a dat Zarandul in lupta pentru ideia si libertatea nationala, preda monumentul, comunei Iosasel.
D. Ioan Bogdan, fost deputat, in numele consiliului comunal al comunei Iosasel, ia in primire monumentul, fagaduind prin cuvinte pline de emotie, ca populatia de pe valea Crisului va fi si in viitor icoana vredniciei morale si a eroismului, virtuti indispenzabile ascensiunii.
D. Dr. Teodor Babutia, medic in Gurahont, presedintele comitetului local pentru ridicarea monumentului, incheie seria vorbirilor. Multumeste calduros Prea Sfintitului Episcop, preotimei, numeroasei intelectualitati si poporului, pentru prezentarea la aceasta pioasa comemorare, care a prilejuit frumoasele momente de inaltare sufleteasca.
In sunetele fanfarei lumea se imprastie. Era ora 2 dupa amiazi. Oaspetilor li s’a oferit in Gurahont, un banchet de 200 persoane.
|
)