POSIBILITATI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

         Aceasta pagina isi propune promovarea turismului rural in Tara Halmagiului si dezvoltarea potentialului turistic existent in zona. Pentru moment structurile necesare organizarii turismului in sistemul existent in alte tari nu s-a consolidat suficient. Singura posibilitate de a ajunge sa vizitati aceste locuri este contactarea directa a gospodariilor care sunt incluse in viitorul program de turism rural.
         Sper ca in viitor pagina aceasta sa va ofere un sistem organizat de rezervare si prezentare a fiecarei gospodarii pregatite pentru oaspeti. Pregatirea oamenilor si a gospodariilor din zona pentru turismul rural este, dealtfel, si unul din punctele prevazute in statutul Asociatiei infiintate:

   Asociatia pentru dezvoltarea Tarii Zarandului

         Reprezentanta Generala
         Bucuresti, Sect 1, Nr.15, Str. Dinicu Golescu, Ap.25
         Tel: 004.01.6374802


          Pentru mai multe informatii va rugam sa cititi studiul de mai jos, realizat de ing. Ioan Purlea, sau sa ne contactati la urmatoarea adresa de mail:


   Turismul
(studiu realizat de ing Ioan Purlea, Halmagiu)

         Turismul în economia zonei este aproape inexistent, el rezumându-se doar la serbarile câmpenesti tinute odata pe an în fiecare localitate cu ocazia nedeilor, sau pelerinaj la manastirea sau izvorul Izbuc, care se tine la 15 august al fiecarui an când este si hramul manastirii.
         O importanta deosebita o are pentru locuitorii zonei, serbarea de pe Muntele Gaina numita „Târgul de fete" care aduna în fiecare an în cea mai apropiata duminica a datei de 20 iulie, mii de locuitori ai Tarii Zarandului si nu numai. De acolo, din vârf, de la „Crucea Iancului", pot fi admirate cele mai splendide rasarituri de soare, iar programele artistice care se desfasoara pe platoul acoperit de cer, pot sa ramâna placute amintiri pentru tot restul vietii.
         Slaba propaganda si departarea de centrul administrativ al judetului care este orasul Arad, situat la o distanta de 135 km., zona fiind situata în extremitatea NE a judetului, a condus la o lipsa de preocupare quasitotala pentru dezvoltarea turismului în aceste locuri.
         Peisajul, coregrafia terenurilor, varietatea padurilor, bogatia produselor alimentare naturale, apele naturale, clima blânda, aerul pur si ozonat, o recomanda în suficienta masura pentru amatorii de turism montan si nu numai.
         La toate acestea poate fi adaugat gradul de cultura si civilizatie al zonei, sufletul cald si bun, omenia si spiritul de întrajutorare care-i caracterizeaza pe locuitorii tarii Halmagiului.
         Aici, pe lânga conditiile oferite gratuit de mama natura, pot fi gasite la preturile cele mai mici produse alimentare cum ar fi: oua, lapte, brânzeturi diversificate, carne, (pasare, vita, oaie, porc), fructe de gradina (mere, pere, prune, cirese, visine), fructe de padure (afine, zmeura, mure, macese).
         Produsele din fructe se pot gasi pe tot parcursul anului, în functie de sezon: proaspete în perioada de coacere, sau conservate sau prelucrate natural pentru sezonul hibernal.
         Merele pot fi întâlnite în stare proaspata pe tot parcursul sezonului hibernal, iar în stare uscata (dezhidratata) pot fi gasite urmatoarele: mere, pere, prune, macese, afine, ienupar si altele.
         Sub forma preparata se gasesc sucuri naturale din toate speciile de mai sus sub forma de siropuri: zmeura, afine, mure, visine, cirese si altele.
         Pe lânga fructele naturale, formate si coapte 100% natural, în zona pot fi gasite o serie de mâncaruri traditionale, mult apreciate si savurate de trecatorii care poposesc în zona, cum ar fi:virsli (cârnaciori preparati dupa o anumita reteta) din carne de capra si oaie, o gama variata de placinte cu brânza dulce si sarata, de un gust si o savoare deosebita, balmos (un preparat din faina de porumb cu smântâna, zer si oua).
         Cu toate ca în ultimii ani au aparut unele brutarii particulare care functioneaza pe baza de curent electric, tarancile noastre nu au renuntat la traditionalul cuptor de pâine, „ars" cu lemne, fapt pentru care putem savura înca mirosul de neasemuit al pâinii de casa.
         Pentru a crea ambianta si buna dispozitie a oaspetilor, în zona se gaseste renumita tuica de cirese. De asemenea, în acelasi scop se gaseste tuica de pere, prune, toate aceste produse fiind dublu sau simplu rafinate, cu o tarie de 40-50 grade alcool.
         Din tuicile simplu rafinate se prepara traditionala „crampa" (tuica care se firbe cu zahar ars, caruia i se adauga anumite ingrediente pentru savoare) si se serveste de preferinta calda, în serile geroase, la gura sobei.
         Sigur ca aceste rânduri nu pot cuprinde gama de produse specifice zonei, dar asiguram pe cei interesati de existenta lor din belsug.



   Drumurile de acces în zona.

         La aceasta data zona este strabatuta de soseaua europeana Oradea - Deva si de drumul national Arad - Deva prin Halmagiu.
         Accesibilitatea spre zonele turistice la aceasta data se face pe drumurile comunale si forestiere existente:
         Halmagiu - Halmagel - muntele Gaina;
         Halmagiu - Halmagel - Pietrele Aradului - muntele Gaina;
         Halmagiu - Vârfurile - Lazuri - Dealu Mare;
         Halmagiu - Vârfurile - Manastirea si Izvorul Izbuc;
         Halmagiu - Vârfurile - Tacasele;
         Halmagiu - Vârfurile - Cristior - Gruiu Dumii - Vârful Bihor.
         Acestea sunt principalele drumuri care fac posibil accesul turistic în zona, iar spre muntele Bihor si Gaina doar cu autoturismul de teren.
         Sigur ca aceasta retea de drumuri necesita investitii pentru repararea si chiar modernizarea lor, sursa de venituri pentru eventuali investitori în turism.
         Mentionam aici su faptul ca prin comuna noastra trece calea ferata Arad - Brad, gara CFR fiind situata la 3 km. de centrul comunei.
         În zona nu avem moteluri sau spatii de cazare decât în localitatile rurale, dar ele sunt necesare începând din localitatea Halmagiu si pâna în vârful muntelui.

   Posibilitati de dezvoltare a turismului.

         Prin modernizarea drumurilor existente, prin construirea de cabane si pârtii de schi, dotata cu telescaun în zona muntelui Gaina, prin valorificarea locuitorilor din zona, în Halmagiu poate fi creata o baza turistica moderna care sa puna în valoare frumusetile si ofertele acestor meleaguri, pentru crearea unei statiuni montane, care ar fi si prima si atât de necesara pentru locuitorii si sportivii judetului Arad, care la aceasta data se antreneaza în statiunile Sinaia, Predeal, Stâna de Vale, etc.

   Pentru iubitorii de drumetii

         In apropierea localitatii se gasesc urmatoarele puncte turistice de un interes deosebit si dupa cum urmeaza:
         - Izvorul Izbuc - la 25 km de Halmagiu;
         - Muntele Gaina - la 27 km de Halmagiu;
         - Muntele Bihor - la 55 km de Halmagiu;
         - Pestera Ursilor - la 65 km de Halmagiu;
         - Panteonul Motilor de la Tobea - la 20 km de Halmagiu;
         - Muzeul Aurului din Brad - la 30 km de Halmagiu;
         - Baile Vata cu ape termale - la 10 km de Halmagiu;

 




   Pentru naturalisti:

         - Rezervatia naturala de la Râul Mic - arborete de fag;
         - Rezervatia endemica de ghimpe (Ruscus aculeatus) de la Gorgana;
         - Varietatea florei si faunei din zona.

   Pentru iubitorii de artizanat:

         In zona se pot gasi o gama variata de tesaturi sub forma de scoarte sau cergi, cum li se spune pe la noi, mesterite de mâinile fara egal ale moatelor din zona, care probabil nu vor renunta niciodata la traditionalul razboi de tesut.
         Olaritul este bine reprezentat prin olarii de la Halmagel si Târnavita.
         Pictura naiva cunoscuta în tara si în lume datorita pictorilor naivi de la Brusturi în frunte cu maestrul Petru Mihut care, în lucrarile sale de pictor „nascut, iar nu facut", oglindeste toate aspectele vietii si plaiurilor ce ne înconjoara.
         Pentru cei carora le place muzica si sigur nu putini vor fi aceia, traieste aici un grup de oameni talentati si inimosi ce cânta o muzica care nu se numeste nici „tehno" nici „Metalica". Si care nume i s-ar potrivi oare mai bine decât cel care îl poarta de ani si ani, nume ce ne aminteste de "lautarii codrilor", acela de "Pitigusi"?
         Cântecul lor a ramas pur si nealterat de influente straine, într-o perfecta armonie cu plaiurile pe care îi rasuna ecoul.
         Sigur, ar fi mai multe de spus despre aceasta zona binecuvântata de Dumnezeu dar uitata de cei îndrituiti sa o ajute, însa din dorinta de a nu abuza de timpul, rabdarea si întelegerea cititorului ma opresc aici, cu rugamintea ca cei interesati sa dea curs invitatiei noastre de a ne vizita, de a investi în tinutul Halmagiului, de mare viitor, deoarece sunt convins ca aceasta gura de rai nu este cunoscuta si valorificata la potentialul pe care-l ofera.



   Scurta prezentare a tinutului

         Urcând pe valea Crisului Alb, lasând în dreapta drumului localitatea Gurahont, la mai putin de 5 km. Intram în satul gura Vaii, nume parca predestinat, deoarece din acest loc începe mirifica tara a Halmagiului sau depresiunea Halmagiului cu punctul terminus la Ociu.
         Depresiunea este strabatuta de la un capat la altul de apele Crisului Alb, cu faimosul si tulburatorul defileu din dreptul localitatii Vârfurile.
         Granitele "Tarii Halmagiului" sunt bine conturate pe teren prin crestele muntilor, reprezentând cumpene de ape între afluentii Crisului Negru la Nord, Ariesul la E-NE, culmea muntelui Gaina la sud, care coboara în dreptul localitatii Ocisor, continuând pe versantul stâng al Crisului Alb pâna în vârful Teiusului. De aici, spre V-SV, creasta muntilor ajunge în vârful Magura - Ciungani. În partea de vest, din Vârful Danilii, creasta muntilor continua pâna în vârful Bontau, formând aceasta depresiune de un pitoresc neasemuit.



         Pe marginile depresiunii îsi sau întâlnire trei vârfuri muntoase, care prin formele de relief, prin bogatia si varietatea padurilor care le acopera, fac din aceasta zona un punct de atractie pentru toti iubitorii de frumos, pentru toti iubitorii de natura si nu numai, acestia gasindu-si aici binemeritata odihna si desfatare sufleteasca si trupeasca. Este vorba de grupa muntilor Apuseni prin culmile Bihor (1849 m) si Gaina (1486 m), muntii Codru-Moma prin culmea Moma (900 m), muntii Zarandului prin culmea Bontau (700 m). Îngemanarea acestor munti este strabatuta de neasemuita vale Tacasele, atât de cunoscuta în judetele învecinate prin serbarile anuale care se desfasoara aici, cum ar fi renumita „Nedee Tacasele", pentru farmecul si pitorescul acestei vai.

   Relieful din zona.

         Formele de relief sunt reprezentate prin munti de altitudini mici si mijlocii si dealuri premontane care fac trecerea de la zona depresionara la cea montana.
         Depresiunea a luat fiinta prin prabusirea fundamentului cristalin în tortonian (totonianul superior).
         Unitatea geomorfologica cea mai frecvent întâlnita este versantul, la care se adauga platoul.
         Expozitia generala este sudica.
         Panta medie dominanta este repede, cu valori între 16 si 30 grade.
         Altitudinile:
                  - maxima: Mt. Bihor - 1849 m.
                  - medie: Mt. Gaina - 1486 m.
                  - minima: 250 m în dreptul localitatii Plescuta.

   Climatul specific.

         Climatul este continental, cu influente oceanice.
         Temperatura medie anuala: 8 grade C.
         Media de temperatura a lunii celei mai reci - ianuarie, -5 grade C.
         Media de temperatura a lunii celei mai calde - iulie, +18 grade C.
         Numarul zilelor cu temperaturi pozitive: 260 zile.
         Durata perioadei de înghet: 105 zile.
         Temperaturi peste 30 grade C se înregistreaza în cca. 31 zile.
         Primele îngheturi: 1 - 14 octombrie.
         Ultimele îngheturi: 1 - 15 aprilie.
         Media anuala a precipitatiilor: 700 - 1200 mm, cele mai mari cantitati înregistrându-se primavara si vara.
         Lungimea retelei hidrografice a zonei totalizeaza 180 km.
         Datele de sus vorbesc de la sine despre clima blânda si propice activitatilor turistice.

   Scurt istoric al localitatii Halmagiu.

         La sfârsitul primului mileniu e.n., Halmagiu, cu satele apartinatoare, faceau parte din formatiunea prestatala a voievodului român Menumorut, iar în secolul al XIII-lea, pe albia Crisului Alb, din inima muntilor Apuseni si pâna în câmpia Tisei se întindea asa numita Tara a Zarandului, cu vechi asezari românesti si formatii prestatale cunoscute sub numele de cnezate si voievodate.
         Istoria consemneaza în evul mediu timpuriu existenta a doi voievozi în Halmagiu, anume a lui Bibart, în anul 1350, si a lui Moga în anul 1451, ultimul cârmuind 150 de sate, apoi nenumarati cneji si juzi, pâna la mijlocul secolului al XIX-lea.
         Oamenii acestor locuri au trait la început liberi în obstii satesti, conducându-se dupa acea lege cunoscuta sub numele de „Obiceiul pamântului" (antiqua lex sau lex valachorum), dar încetul cu încetul s-au produs atentate la libertatea si avutul lor material, rapindu-li-se aceste drepturi.
         Pamânturile lor au fost cotropite de regii unguri, care apoi le-au donat unor supusi ai lor ca rasplata pentru acte de credinta sau vitejie. Astfel, vechile obstii se desfinteaza, din ele formându-se domeniile nobiliare de mai târziu: Bethleu, Kozma, Halaky, etc., pe care au muncit locuitorii acestor meleaguri, transformati în iobagi. Plata muncii lor era celebra „zeciuiala", a zecea parte din munca lor, facând si toate corvezile care li se impuneau.
         Dar parca nu era suficienta aceasta conditie umana impusa de acei stapâni nedoriti, ca peste ei au tabarât hoardele turcesti care, pe lânga faptul ca îi schingiuiau, îi luau prizonieri, le luau si putina agoniseala pe care o aveau.
         Demna de retinut pentru istoria acestor locuri este trecerea prin mijlocul acestei depresiuni si implicit prin Halmagiu, în ziua de 6 decembrie 1600, de Sf. Nicolae, a marelui voievod Mihai Viteazu, primul unificator al tarilor române de mai târziu (1601), în drumul sau spre Praga, si tot aici s-a manifestat o dârza rezistenta fata de asupritori si nedreptele orânduieli.
         Dupa anul 1700, când Transilvania a trecut sub puterea împaratilor habsburgi, s-au înfiintat si domeniile statului, asa numitele „Erarii". În aceste conditii, Halmagiul a devenit centrul administrativ al „Erariului" de pe valea Crisului Alb, cuprinzând toate satele de la Gura Vaii pâna la Baia de Cris, locuitorii traind din munca ce o prestau pe aceste pamânturi.
         Conditiile erau din ce în ce mai grele, dar locuitorii n-au renuntat nicicând la ideea recapatarii drepturilor asupra pamânturilor, pasunilor si padurilor rapite. Ori de câte ori s-au ivit prilejuri au încercat sa le foloseasca, dar au platit scump, cu suferinte cumplite si uneori chiar cu viata. Asa se explica si existenta în fata bisericii vechi din Halmagiu a „pietrii cinzaiului", loc de suplicii pentru cei care se opuneau cu dârzenie nedreptelor orânduieli.
         Halmagenii au înscris pagini de eroism în lupta contra prozelitismului catolic din veacul al XVIII-lea, precum si în rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan în anul 1784 si în revolutia din 1848/48 condusa de Craiul Muntilor, Avram Iancu.
         La marea adunare din 15 mai 1848 de pe Câmpia Libertatii din Blaj, a fost prezent si protopopul IOANE MOGA din Halmagiu ca reprezentant al românilor de aici.
         Pentru comemorarea acestor martiri si eroi ai locurilor, s-a ridicat lânga podul vaii Banestilor (la iesirea din Halmagiu, spre Arad) o troita pe locul supliciilor, iar în centrul Halmagiului s-a ridicat un bust al lui Avram Iancu, menit sa-i eternizeze memoria, faptele si legaturile pe care le avea cu oamenii acestor locuri.
         Halmagiul a fost tot timpul prezent în istoria Transilvaniei, luând parte la marile actiuni ce se întreprindeau în vederea scuturarii jugului strain. Astfel, în luna mai 1894, când se dezbatea în sala Redutei din Cluj monstruosul proces intenta Memorandistilor, care alcatuiau Partidul National Român din Transilvania si Banat, 80 de barbati de mare curaj din Halmagiu si satele apartinatoare au trimis o telegrama de solidaritate cu acuzatii si interesele românilor.
         Tot cu acea ocazie, ziarul maghiar "Ellenzek" din Cluj scria: "În toate partile Halmagiului fierberea a luat proportii asa de mari încât ne putem astepta la ce e mai rau. Valahii asteapta ora razbunarii".
         În fine, la mareata adunare de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, Halmagiul a fost reprezentat oficial de doi deputati alesi de cercul electoral, precum si de un grup oficial dintre localnici.
         Bucuria momentului a fost asa de mare, încât oamenii locului nu se mai salutau cu „Buna ziua" ci cu urarea „TRAIASCA ROMANIA MARE!".
         Din pacate nici dupa marea unire si nici în zilele noastre locuitorii acestor meleaguri nu sunt pusi în drepturi, înca lupta pentru intrarea deplina în drepturi asupra pamânturilor, pasunilor si padurilor, pentru care înaintasii lor au varsat atâta sânge, au suferit atâtea suplicii si umilinte sau au platit cu viata.
         Aici, pe aceste locuri încarcate de istorie, fiecare copac îsi trage seva si îsi dezvolta coroana maiestoasa din trupurile mortilor si eroilor locului.
         Datorita asezarii geografice cu dealuri înalte si munti, economia zonei a fost influentata de aceasta stare a lucrurilor.
         Înca din negura veacurilor, principalele preocupari ale populatiei au fost cresterea vitelor. Pomicultura si în mai putina masura cultura plantelor, datorita sezonului de vegetatie mai scurt, datorita solurilor sarace si reci, improprii agriculturii.
         La începuturi aceste meleaguri erau ocupate de paduri în procent de peste 80-85%, procentul scazând pe masura cresterii numarului de locuitori, care erau nevoiti sa-si asigure necesarul de pasuni si terenuri arabile prin defrisarea padurilor. Acest lucru poate fi demonstrat prin toponimia locurilor cum ar fi: Târsa, Jariste, Arsura, Sacatura, Curatura.
         Astazi procentul de acoperire cu paduri a zonei este de 52% din fondul funciar total, procent care este mult peste media pe tara de 27% si suficient pentru mentinerea echilibrului ecologic al zonei, printr-o gospodarire nationala a padurilor.
         Asa cum rezulta din cele aratate mai sus, principalele resurse economice au fost si sunt si în zilele noastre, animalele si fructele de produse în zona, la care se adauga vânatul, si fructele de padure care se culeg în fiecare an si se valorifica cu predilectie la export.
         În mai mica masura a contribuit si contribuie la economia zonei, mineritul si prelucrarea lemnului.
         Daca în ultimul timp mineritul a cunoscut un recul, prelucrarea lemnului a cunoscut o oarecare dezvoltare, activitatea rezumându-se deocamdata doar la produse semifabricate din lemn.
         Produse finite se realizeaza doar în unele gospodarii ale populatiei cum ar fi: butoaie, doniti, unelte (furci, greble, cozi) si unele produse artizanale (tulnice, fluiere, etc.).