CIMITIRELE DIN HALMAGIU
         ISTORIA CIMITIRELOR DIN HĂLMAGIU

         Cimitirul cel mai vechi, cunoscut documentar, a fost pe terenul din jurul bisericii vechi (voievodale) fosta ortodoxa până în anul 1753.
         Ca prim argument documentar în vederea acestei sustineri invocăm scrisoarea din 7 decembrie 1754 adresată mitropolitului Pavel Nenandrovici, în care românii din părtile Hălmagiutui, cereau să li se restituie vechea lor biserică luată pe nedrept si atribuiită unitilor cu biserica română catolică, arătând: "noi am ridicat-o pravslavnicii episcopi nostrii o au sfintit, si strămosii nostri, părintii si ceilalti pe lângă dânsa s-au îngropat".
         Al doilea argument, autentic, provine din coscriptia fiscală a anului 1758 descoperită de cercetătoarea Elena Rodica Colta de la muzeul de istorie din Arad si publicată în revista de istorie Ziridava, nr.XVIII-lea/1993, pag.101, în care se arată că "biserica veche avea împrejur vechiul cimitir îngrădit cu gard de spini".
         În fine, sustinerile cu privire la îngroparea mortilor "pe lângă biserică", au primit o deplină confirmare si prin dovezi materiale în urma săpăturilor efectuate în anii 1973-1974 cu prilejul cercetărilor arheologice. Astfel în urma săpăturilor pentru consolidarea fundatiei bisericii, au fost descoperite, atât în interiorul, cât si în exteriorul bisericii, circa 40 de morminte. În altar a fost descoperit un mormânt în care era un schelet ce avea în mâna dreaptă o monedă din timpul împăratului Maximilian (1564-1576), iar în regiunea capului câteva ace de prins părul din argint dintre care unele cu pietre semipretioase. În exteriorul bisericii au fost găsite morminte dintre care într-unul era o monedă de argint din timpul 1556-1564 si în celălalt o monedă de argint din timpul lui Matei Corvin (1458-1490). În fne, în alt mormânt din partea de nord a bisericii, s-a găsit un fund de oală de pământ cu semn de mester în relief, în formă de cruce cu brate egale, datând cel mai târziu, din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
         Dar cum împărăteasa Maria Tereza n-a voit să aprobe restituirea bisericii, către ortodocsi, s-a deschis pentru ei alt cimitir în jurul actualei biserici, dar pentru o periadă scurtă întrucât aceea împărăteasă, a dispus că din motiv "de igienă", să nu se mai îngroape mortii, în jurul bisericilor, situate în mijlocul satelor. Astfel s-a deschis alt cimitir pentru ortodocsi pe locul unde actualmente sunt construite casele de dincolo de podul de peste valea Hălmagiului, unde atunci era teren liber, si la marginea comunei. În legătură cu existenta temporară a cimitirului, în jurul actualei biserici, oamenii vârsnici, sustin că grădina, fost dată în arendă (ca si azi), a fost arată si pământul netezit, încât azi nu se mai poate observa nici o urma de mormânt.
         În vara anului 1977, cu ocazia reparării exterioare a bisericii, sub stratul de mortar decojit, s-au aflat 5 cruci zugrăvite pe peretele din spre miazăzi, si una pe peretele dinspre răsărit, în dreptul altarului. Toate au inscriptii cu litere cilirice, partial vizibile. Nu departe de peretele exterior al altarului, spre răsărit, o cruce de piatră stă mărturie a vechiului cimitir din jurul bisericii. Ea nu are înscriptie, dar se crede că este piatra funerară a protopopului Arsenie Adamovici.
         Din informatiile transmise, prin comunicări orale de la părinti, bunici, oameni bătrâni, etc, am aflat cimitirul de pe locul de dincolo de vale, a fost abandonat după putin timp din cauza erioziunii văii, care se zice, ar fi distrus mai multe morminte. De aceea, către sfârsitul secolului al XVIII-lea, si începutul celui de XIX-lea, s-a deschis un nou cimitir pe colinele dinspre miazăzi al dealului Sortoc, unde se află si până în prezent.


Biserica voievodala si locul vechiului cimitir

Cimitirul de la Sortoc

Cripta familie Cismasiu

         CIMITIRELE DIN HĂLMAGIU. PIETRE FUNERARE (CRUCI) SI EPIGRAFIA

         CIMITIRUL VECHI

         Este asezat la poala de miazăzi a dealului Sortoc si este împrejmuit partial cu gard.
         La intrarea în cimitir, în partea dreaptă, se află o cruce având două trepte de circa 30 cm înăltime pe care s-a ridicat un soclu înalt de 120 cm, si lat de 55 cm, cu capiteluri, la partea superiară, iar deasupra este o coloană rotundă, de circa 2 m înăltime, pe care se află O CRUCE de circa 50 cm.
         Este primul monument, închiriat eroilor din aceste locuri, căzuti în războiul mondial din anii 1914-1918. Pe soclu se află următoarele inscriptii săpate în corpul lui:
         1.Pe fata dinspre miazăzi: "Cu sfintii odihneste Doamne pe răposatii robii tăi Eroi căzuti în lupta pentru întregirea neamului si pe părinti, unde nu este durere, nici suspinare, ci viată fără de sfârsit".
         2.Pe fata de apus: "Această cruce s-a ridicat pe spesele lui Gherghe Hantiu, si sotia Paraschiva Halga, Hălmagiu la 24 mai 1928".
         3. Pe fata de răsărit: "Crucii tale ne închinăm stăpâne si toată învierea ta o lăudăm si o mărim".
         4. Pe fata de miazănoapte: "Mântuieste Doamne poporul tău si bine o cuvântă mostenirea ta".

         De o parte si de alta a crucii, monument al eroilor, sunt înmormântati Hantiu Gherghe si sotia si se află o piatră de moară fixată pe un stâlp, cu bănci împrejur, pe care se serveste pomana pentru preot si cântareti după înmormântări.
         În vechime, crucile mortilor, erau făcute mai mult din lemn de stejar, obicei care se mai practică si azi într-o mică măsură. Numai familiile înstărite puteau pune la căpătâiul mortilor cruci din piatră pe care inscriptiile se făceau prin săparea literelor în corpul pietrei.
         Crucile de lemn sunt pe punct de disparitie. Ele sunt construite din lemn cioplit în patru fete, având înăltimea între 150 si 200 cm. Partea dinspre răsărit, poartă inscriptia cu numele si vârsta decedatului, uneori si anul decesului, inscriptia fiind făcută cu litere săpate în corpul crucii si unse cu lac negru.
         Ele au putrezit si căzând la pământ, au fost distruse de intemperii, fără ca în locul lor să fie puse altele. De aceea se observă, cu usurintă, multe morminte fără cruci.

         Cu timpul, la căpătâiul mortilor au fost puse tot mai multe cruci din piatră, cioplite de diferiti pietrari si în mai multe stiluri. Unele dintre aceste sunt joase, cu brate late si fiindcă literele nu au fost săpate adânc, cu mare greutate se mai pot citi. Unele au fost scrise cu litere din alfabetul chiliric. Altele, desi păstrează încă vizibile inscriptiile, arată doar numele decedatului si prea putine data decesului. Din acest motiv, desi este evident că au o vechime mare, nu putem sti data când au fost ridicate. Totusi rnai sunt câteva exemplare, din veacul trecut, al căror texte, ne indică vârsta si data decesului.
         Înainte de a descrie câteva dintre acestea, considerăm oportun să arătăm că pe crucile vechi, deasupra inscriptiilor, se grava un pahar (potir), acest semn arătând că cel decedat s-a cuminecat (împărtăsit) înainte de deces.
         Azi, acest obicei de a se grava paharul nu se mai practică, fie din motivul că familia decedatului nu a cerut mesterului să facă lucrarea, fie că mesterul desi a primit comanda, n-a executat-o.
         În partea de sus a cimitirului, aproape de poalele pădurii, se pare că au fost înmormântati cei dintâi morti, după deschiderea lui. Aici aflăm cele mai vechi cruci din piatră. Unele au bratele groase si de aceeasi dimensiune cu axul crucii, însă din lipsa înscriptiei nu putem sti vechimea lor. Forma lor, muschiul cu care sunt acoperite si raritatea lor, ne conduc neîndoelnic la concluzia că sunt cele mai vechi si că datează din primii ani ai secolului al XIX-lea.
         Asa arată o astfel de cruce, pe ale cărei brate citim anul 1814.
         Tot în această parte a cimitirului găsim un exemplar de cruce din piatră mai înalt (152 cm), cu bratele de aceleasi dimensiuni cu axul, dar aproape de vârf au terminatie de cruce grecească.
         În vecinătatea acestei cruci, precum si în partea de jos a cimitirului, găsim o cruce înaltă de 180 cm, cu bratele de aceiasi dimensiune cu axul, dar mai subtiri la punctul de plecare din ax. Crucea se termină cu un soclu din acelasi material.
         În partea de jos a cimitirului, spre apus, se află două exemplare de cruci, din piatră galbenă, având la bază un soclu gros, din care porneste corpul crucii, cu brate rotunjite la terminatiuni. Înăltimea crucii este de 150 cm. Inscripiiile, destul de vizibile, ne permit să descifrăm că aici sunt înmormântati sotii: Elena Mihailovici, decedată în 3 aprilie 1859 si Teodosiu Mihailovici, decedat în 1 august 1875. Data asezării crucilor n-o putem sti, dar faptul că ele sunt identice si că Teodosiu Mihailovici a decedat în 1 august 1875, ne îndreptăteste să tragem concluzia că au fost ridicate posterior acelui an.
         Printre crucile vechi, apartinătoare secolului al XIX-lea, mai există două exemplare, construite din acelasi bloc de piatră, cu brate comune, dar cu corpuri distincte. Ele sunt de dimensiuni mici, de circa 70 cm înăltime, din rocă galbenă.
         Iată cum arată aceste cruci, cu totul originale, despre care octogenarul Sârban Gherghe sustine că au fost ridicate unor gemeni.
         Sustinerea lui Sârban Gheorghe, fost primar si multi ani epitrop, este adevărată deoarece din studiul actelor de stare civilă, între anii 1852-1893, rezultă că în Hălmagiu s-au născut 14 perechi de gemeni si multi dintre ei au decedat în copilărie.
         În fine, există în cimitir un monument funerar de dimensiuni impresionante, de peste un veac, din granit si având înăltimea de 250 cm. Partea de la brate în jos se termină si cu două coloane, fiecare coloană terminându-se la rândul ei, la partea superioară, cu un capitel. Crucea este cioplită în stil grecesc doric. Sub brate are o inimă străpunsă de un pumnal, iar sub terminarea inscriptiei are un craniu asezat pe două oase diagonale. Acest fapt dovedeste că monumentul funerar, a fost ridicat în semn de deosebită pretuire pentru o persoană decedată la o vârstă relativ tânără. Cu o oarecare greutate se poate citi următoarea înscriptie:

         "Dată fiind calitatea artistică a frescelor din interiorul bisericii si a picturilor de pe tâmplă, biserica Nasterea Născătoarei de Dumnezeu din Hălmagiu capătă o importantă deosebită iar mâna pricepută a restauratorului va scoate la lumină picturile vechi, care stau deocamdata ascunse sub stratul de mortal si văruială".(Vezi NOTA 16)
         "Aici odihnesce Serva lui Dumnedieu Susana Protopopita Moldovan în tinera vârstă de 39 ani decedată în 1856 trăind cu sociul ei Petru Moldovan în o sfântă căsătorie 20 Ani o lună si 4 Dile. Sau mutatu catre Imperatul o dolce Suvenire viata sa exemplară Sociul ficei sale Amalia lacrămi de mângâiere".

         PETRU MOLDOVAN (1814-1868)
         Este înmormântat în apropierea mormântului sotiei sale Susana. Mormântul lui nu are piatra funerară, desi defunctul a fost una din marile personalităti ale acestor locuri în deceniile 6 si 7 ale secolului al XIX-lea. A îndeplinit functia de protopresbiter al tractului Hălmagiului si a fost întemeietorul scolilor din acest tinut, pe care le-a si sustinut între anii 1850-1866. A fost membru în delegatia celor patru români zărăndeni, care a prezentat împărtatului din Viena un memorandum, apoi a fost memorialist al revolutiei din anii 1848/49, în părtile Hălmagiului.
         Despre această mare personalitate, stim că a avut o viată nefericită. După ce scrisese pe crucea sotiei sale, că transmite unicei fiice Amalia lăcrimi de mângâiere, în 17/29 aprilie 1862, moare si această fiică, în vârstă de 18 ani.
         În protocolul răposatilor citim următoarele:

"Prin multe lacră s-au scris (decesul ei n.n.) de dulcele ei parinte amerâtu. Dumnedeu sei erte păcatele. Vesnica pomenirea ei sei fie. Petru Moldovan protoprezbiteru grec orientu al Hălmagiului".

         În mijlocul cimitirului, spre apus, sunt mormintele familiei Sida, descendentii lui Gherghe si Daniel Sida, înobilati în anul 1701. O cruce din piatră, cioplită într-un stil unic, cu un brat rupt si fără înscriptie, pare a fi monumentul funerar a lui Arsenie Sida, fostul "jude al orasului Hălmagiu", în anul 1849, semnatarul protestului de arestare a lui Avram Iancu, în târgul de la Hălmagiu, la 15 decembrie 1849. Lângă ea, o altă cruce ne atrage atentia prin inscriptia ei: "Aici zăcu osemintele lui Ioan Sida din 1873, în etate 40 ani. Sa ridicatu în semn de pia memorie prin fiul seu DIONISIU.
         Alături sunt alte morminte ale membrilor familiei Sida.
         Mai amintim o cruce de piatră, în bună stare, aflată în partea de sus a cimitirului, înspre pădure. E crucea lui Ioan Sabău, decedat în 6 august 1868, pe a cărui cheltuiată s-a zugrăvit iconostasul din actuala biserică, după cum rezultă din inscriptia cu litere cilirice de pe catapeteasmă, în partea stângă, la intrarea în altar. În dreptul bratelor crucii, pe ax, se află sculptată o altă cruce, în miniatură, terminându-se cu o inimă srăpunsă de un pumnal.
         De la începutul secolului al XX-lea, amintim cele două cruci din marmură gri, de dimensiuni mari, ridicate protopopilor dr. Ioan Groza, junior si tatălui său Ioan Groza, apoi în apropierea crucilor din marmura a familiei Moldovan Simion si fiilor Ioan si Silviu.
         În acest cimitir, se mai odihnesc si trei dintre cei sapte participanti, din părtile Halmagiului, la Marea Adunare Nationala din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. Amintim în primul rând, pe Toma Popovici (Pop), decedat în anul 1957, în vârstă de 93 de ani. El a făcut parte din cei 1228 delegati alesi, ce au votat si semnat unirea Transilvaniei cu România. Pe crucea lui se află următoarea inscriptie: "AICI SE ODIHNESTE ROBUL LUI DUMNEZEU POPOVICI TOMA RAPOSAT LA 15 NOIEMBRIE 1957 ÎN VÂRSTĂ DE 93 ANI. FIEI TARANA USOARĂ".
         MIHAI VIDU, învătător în Hălmagiu între anii 1893-1927. Pe crucea lui se află următoarea inscriptie: "Învătător, inspector scolar si dirijor de cor începând din 1893 si sotia Eugenia n.Luciu. Odihniti-va în pace. Ridicată de un fost elev "(....Ioan Balta...
         Si el a participat la actul unirii din 1 decembrie la Alba Iulia.
         În partea de jos a cimitirului, pe o cruce de marmură albă se poate citi: "Aici asteapta învierea mortilor ENEEA JOLDEA, protodiacon. A murit în 4 ianuarie 1938, în etate de 72 ani".
         Eneea Joldea a fost autorul telegramei din 7 mai 1894 trimisă de 80 bărbati de mare curaj, din părtile Hălmagiului, în semn de solidaritate cu reprezentantii partidului national român, din Transilvania -Banat, aflati pe băncile acuzării din Cluj în procesul Memorandului.
         Tot el a fost ales ca împreună cu alti 4 delegati din Hălmagiu să participe la actul Unirii din 1 decembrie 1918.
         La mijlocul cimitirului se află mormântul primpretorului dr. Teodor Baniciu. Este împrejmuit cu un gard de fier, iar pe cruce se poate citi: "aici zace iubitul nostru tată si sot Dr. Teodor Baniciu, primpretor 1885-1925. Odihnestete în pace".
         Am descris doar câteva exemplare, mai caracteristice, ale monumentelor funerare din cimitirul ortodocs, asa cum s-au păstrat până azi.
         Mortii din ultimile decenii, cu mici exceptii au cruci făcute din piatră cioplită de petrarii din jurul Hălmagiului si mai ales de Crainic Nicolae din Vârfurlle si Nicoară Gheorghe din Tisa. Ele sunt aproape identice cu cele din cimitirile localitătilor învecinate. Au înăltime de cca 1,50 cm si lătimea de 30-40 cm, bratele crucii sunt formate, prin desprinderea unor bucăti de piatră din partea de sus a corpului crucii.
         Inscriptiile sunt făcute, prin săparea literelor în piatră, destul de adânc si cu un oarecare simt artistic si simetrie. Textul inscriptiilor începe cu cuvintele: "Aici se odihneste robul lui Dumnezeu, .......născut în anul....... decedat în ziua de ...... luna ....... anul ....... în vârstă de .... ani. Fie-i tărâna usoară. Ridicată de .....
         Crucile ridicate în ultimile două decenii, (al 8-lea si al 9-lea) din acest secol au figuri marginale imitând coloane în spirală, iar partea destinată inscriptiei este mai adâncă si încadrată în două sau trei chenare. Pe bratele unor cruci se află sculptate frunze de vită de vie.
         Se observă tendinta de a se ridica monumente funerare colective, din marmură sau mozaic, lucrate la comandă în Vascău, Simeria sau Arad, cu portretele decedatului si a membrilor famililor sale, încă în viată. Au gravate cu litere de tipar în relief datele nasterii, numele si prenumele si un loc liber pentru completarea datei ultimului membru de familie.
         Unele familii au construit borduri din ciment sau grilaje din fier în jurul mormintelor.
         Desi toate mormintele sunt orientate spre răsărit nu există o aliniere a lor cu exceptia celor din partea de sus. Multe au rămas neîngrijite si fără cruci din motivul că rudele celor decedati au plecat din localitate ori neamul lor s-a stins.
         În prezent există în cimitirul ortodox o singură criptă a familiei Neacsu, construită în anul 1969.

         NOUL CIMITIR ORTODOX

         Deoarece cimitirul mai înainte descris are o vechime de aproape două secole si se mai găsesc putine locuri pentru înmormântare, începând cu anul 1960, s-a pus problema înfiintării unui nou cimitir, mai cu seamă pentru familiile care n-au morti în vechiul cimitir. Pentru acest motiv s-a infiintat noul cimitir pe terenul aflat între cimitirul vechi si cel greco romano catolic, donat bisericii de către fostul diacon Eneea Joldea.
         Până la 1 iulie 1968 erau aici abia 15 morminte, însă de atunci numărul lor a crescut mereu. Primul mormânt a fost a lui Tămas Elisabeta, decedată în 15 ianuarie 1961. În anul 1983 erau 116 morminte, iar la 20 mai 1997 erau 189.
         Monumentele funerare din acest cimitir poartă amprenta timpurilor moderne. Câteva cruci: 20 sunt făcute din marmură albă, 2 din marmură neagră, 46 din mozaic pe care s-au fixat plăci din marmură albă, pe care s-au făcut inscriptii, apoi 46 din teavă si din piatră ca în vechiul cimitir. Pe unele cruci individuale sau pentru întreaga familie se află fotografiile, celor decedati si a sotilor încă în viată.


Basorelief pe spatele unei cruci

         Unele morminte sunt împrejmuite cu borduri din ciment ori mozaic si cu garduri de metal.
         Inscriptiile de pe cruci sunt sumare si cuprind numele, prenumele, anul nasterii si data decesului si mentiunea celui care a ridicat crucea.
         Desi are o existentă de abia 36 ani, o mare parte din suprafata terenului este ocupată de morminte, mai ales de decedatii veniti în localitate din satele apropiate.
         În mijlocul cimitirului este o masă dintr-o roată de moară, din piatră, pe care se serveste pomana pentru preot si cântăreti, întocmai ca în cimitirul vechi.
         E regretabil faptul că acest cimitir nu este sistematizat si nu este împartit în alei.
         Primele morminte s-au deschis chiar în centru, cu tendinte de extindere spre stânga si spre dreapta, unele familii ocupând terenuri prea mari si la voia întâmplării.

         CIMITIRUL GRECO CATOLIC

         Alături de noul cimitir ortodox pe colina din stânga dealului Sortoc, care-si opreste poalele în soseaua natională nr. 76 Deva, Brad, Hălmagiu, Beius - Oradea, se află cimitirul greco catolic.
         Nu cunoastem vechimea acestuia, întrucât nu am putut afla date scrise despre începutul lui si nici prin traditia orală locală nu ni s-au transmis prea multe informatii. Acest fapt ne coriduce la convingerea că cimitirul este destul de vechi si cu toate că probele materiale, monumentele funerare, sunt numai din secolul XIX-lea, nu se exclude posibilitatea existentei lui de la sfârsitul secolului al XVIII-lea.
e episcopia catolică din Alba Iulia, după cum rezultă din sematismele si evidentele acelei episcopii.


Cripta grofului Bethlen

         Asadar nu se poate vorbi de un cimitir romano catolic, în Hălmagiu, decât de la acele date, cu atât mai mult că dacă ar fi decedat aici, oamenii de religie romano catolică n-au fost îmormântati în cimitirul fost ortodocs, din jurul vechii biserici (voievodale).
         Cimitirul greco romano catolic din Hălmagiu (mixt) a fost administrat de biserica romano catolică din Baia de Cris (fiindcă în Hălmagiu era doar o filie si o capelă) numai din anul 1834.
         Asertiunea este confirmată de dovezile materiale (pietre funerare) ce se mai pot vedea si în prezent si care nu au o vechime mai mare.
         Multe din aceste pietre sunt cazute la pamânt, unele cu inscriptiile în jos, altele foarte înclinate si pe punctul de a cadea. Dupa intrarea în cimitir, privirea ne este atrasa de o cripta pe al carei frontispiciu o tabla de marmura ne arata ca aici este înmormântata "grof Bethlen Iosefa szul grof Zighi Iosefa nasc. 15 aprilie 1769, decedata 26 oct. 1841".
         E cert că acea criptă nu s-a făcut întâmplător pe colina dealului Sortoc, ci că acolo au existat morminte cu mult timp mai înainte, adică un cimitir mixt/greco romano catolic/.
         Aici sunt înmormântati o parte din oamenii de valoare ai Hălmagiului de religie greco romano catolice. În mijlocul cimitirului se afla o cruce semiîngropată, acoperită cu muschi, însă cu inscriptia în sus. Dupa îndepartarea muschiului si curătirea literelor, cu mare greutate se mai poate descifra înscriptia partială din care rezultă că sub acea piatră este mormântul lui Veronica Moga, decedată în anul 1841. Alături, la dreapta, o cruce cu bratele rupte, dar cu soclul si corpul în bună stare ne atrage atentia prin textul ei bogat. Este monumentul funerar al protopopului unit IOANE MOGA, o personalitate marcantă, cu însemnat rol în miscarea natională din anii 1848/49. El a participat la adunarea natională de pe Câmpia Libertătii din Blaj în anul 1848, cu care prilej a fost ales în delegatia care a prezentat Dietei din Cluj, dorintele românilor. A fost ales si membru în Comitetul National Permanent din Sibiu, din anii 1848/49, iar în anul 1861 a făcut parte din delegatia celor patru români, alături de protopopul ortodocs Petru Moldovan, al Hălmagiului, care au prezentat împăratului din Viena cunoscutul memorand al zădărenilor. De aceea pe crucea lui s-au scris următoarele cuvinte:

         "Ceriulu din a se cunună
         Isi perdu un meteoru
         Ear aici o tristă turmă
         Si a perdutu unu brav păstoriu, etc."

         R.SS IOANE MOGA Protopopul si Paroculu Gr.cat.alu Hălmagiului Rep. în 27 nov. în etate de 58 ani, 1862
         Si el a scris o cronică a evenimentelor din revolutia anilor 1848/49 în părtile Hălmagiului .
         Mai sunt în acest cimitir si alte pietre funerare ce merită a fi prezentate. Asa de exempu, găsim pe soclul unei cruci, ale cărei brate sunt rupte, o inimă străpunsă de o flacără si apoi următoarea inscriptie: "Aici odehnesce dr. LADISLAU FODORU, fostu jude cere HAL (magiu n.n.) Repausat în 10 apri 865 în etate D 41 ani".
         Acesta a fost unul dintre prietenii lui Avram Iancu, tribun al poporului, ginerele protopopului unit loane Moga.
         În partea stângă a cimitirului, sus, se află un monument de marmură gri având săpată următoarea înscriptie:
         "Aici odihneste ALEXANDRU STERCA SULUTIU nobil de Cărpinis, jude regesc în pensiune născ. la 1830 rep. 1907"
         În mijlocul cimitirului spre apus, este un monument funerar foarte original, constând dintr-un soclu de piatră de circa 150 cm. înăltime peste care, pe patru bile din piatră, se ridică o piramidă înaltă de circa 1 m, având spre fata dinspre apus sculptat soarele, pe cea dinspre răsărit un cosciug si pe celelalte două, câte o inimă străpunsă de o săgeată. Inscriptia, în limba maghiară, ne arată că monumentul a fost ridicat unei mame, decedată în anul 1837, în vârstă de 22 de ani în urma căreia a rămas o fetită de 2 ani. Credem că este o decedată de rit reformat.
         Dar pe lângă monumentele funerare din piatră, se mai află si unele din marmură albă (a familiilor celor trei farmacisti: Hanzeros Adam, Hanzeros Geza si Hanzeros Emeric), apoi din marmură neagră de o deosebită valoare, a familiei Schenc Carol.
         Sunt destule pietre funerare în acest cimitir dar am enumerat numai câteva, mai caracteristice. Un cercetător versat în curnoasterea rocilor din care sunt făcute si a stilului în care sunt cioplite, ar putea aduce importante completări, acestor date sumare.
         În prezent, cimitirul greco romano catolic, cu exceptia criptei familiei CIZMAS de la intrarea în cimitir, este neîngrijit, mai exact spus părăsit. Familiile celor înmormântati aici, fie că au plecat în alte localităti, fie că au decedat, au lăsat mormintele în paragina. E un aspect lugubru. În cimitir domină acum stejarii bătrâni.
         Nu a fost în intentia noastră să lăsăm un sentiment de deprimare, prin asezarea capitolului despre cimitire, la sfârsitul prezentei lucrări. Nu. Dimpotrivă, am crezut că în mod natural, aici este locul, să vorbim despre acei care au fost ceea ce sântem noi azi, despre locurile unde se odihnesc ei si despre modul cum au înteles urmasii lor să-i cinstească.
         Dacă cimitirele din Hălmagiu sunt asezate la iesirea din localitate, lângă soseaua natională, poate că cei care au hotârât asa au fost condusi de gândul ca toti cei ce trec pe lângă ele sa mediteze asupra vietii si să conchidă, cum arată si motto-ul monografiei, că datoria oamenilor de azi si de mâine este "de a se apleca cu recunostiintă asupra pământului în care dorm oamenii vechi, din care s-au născut ei, oamenii de azi", ca o verigă din lantul existentei pe aceste locuri.
         Viata merge înainte, dar îsi are originea în trecut. Să cinstim acest trecut în care si noi ne vom integra.

         CIMITIRUL EVREIESC


Piatra funerara din cimitirul evreiesc

Piatra funerara din cimitirul evreiesc

Piatra funerara din cimitirul evreiesc

Imagini din cimitirul evreiesc

Piatra funerara din cimitirul evreiesc

   NOTE

         01. Marky Sandor, Arad varnege Arad szabad kiralyi varos tortenete Arad; 1895, vol. 1, pag. 443
         02. Virgil Vătăseanu. Istoria artei feudale în tările române, vol. I, arta în perioada dezvoltării feudalismului în tările române. Ed. Academiei R.P.R. Bucuresti, 1959, pag. 565.
         03 si 4. Nemzeti Tarasalkodo (1840) Zarandmegyo. Kolosvari, 6 februarie 1837 nr. 6, pag. 6, de Kerekes Mihaly.
         05. Alexandru Avram. Arhitectura romantică din Crisana. Muzeul Oradea 1969, pag. 55-56.
         06. Vasile Drăgut. Dictionar enciclopedic de artă medievală românească în revista Muzeelor si monumentelor. Monumente istorice si de artă nr. 2/1976, pag. 80.
         07. V. Eskenasy. Revista Ziridava. Arad nr. V/1975, Halmagiu, un sat medieval din Tara Crisului Alb (secolele XIV-XB) Consideratii.
         08. Silviu Dragomir. Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în veacul al XVIII-lea, vol 1, pag 129, anexa nr. 80.
         09. Stefan Lupsa si Gheorghe Liviu. Istoria eparhiei Aradului, vol lI. Fasec 1, pag 42.Manuscris nr 119 în biblioteca Episcopiei ort. rom. din Arad.
         10. Semantismul istoric al diecezei Lugojului, anul 1903, pag. 404, 410.
         11. Informatia a fost primită de la Muntoiu (Tămas) Ionică, crâsnicul bisericii din Hălmagiu, în vârsta de 47 de ani.
         12. Traian Mager, Tinutul Hălmagiului, vol. I, pag. 92.
         13. Cronica bisericii din Hălmagiu, întocmită în anul 1907 de protopopul Cornel Lazăr, aflată în muzeul bisericesc din Hălmagiu, pag. 6 si 7.
         14. Pictura românească. Pictura românească în imagini. Vasile Drăgut, Vasile Florea, Dan Grogorescu si Maria Mihalache. Bucuresti, Editura Meridiane, 1976, pag. 124,125.
         15. idem pag. 25.
         16.Informatia ne-a fost furnizată de protopopul paroh al Hălmagiului, Petru Bejan, care ne-a arătat si înscrisul original.
         17. idem.