În trecut familia care era mult mai cuprinzãtoare, iar relatiile dintre membrii ei se intemeiau pe interese de ordin biologic si economic. Cât timp trãia capul familiei (pater families) toti membrii îi erau subordonati. Acesta conducea viata economicã a familiei întregi, autoritatea lui fiind asa de mare cã el decidea pânã si cãsãtoriile fiilor, fiicelor si uneori chiar a nepotilor lui.
         Si cum se putea sã nu fie asa când toate bunurile materiale îi apartineau lui?
         Urme ale acestor stãri de lucruri s-au pãstrat pânã în zilele noastre, prin numiri toponimice, ele atestând continuitatea bunurilor materiale în una si aceiasi familie (exemplu: Dealul lui Sortoc, Dealul Ungurestilor, a lui Vulpea, a lui Vlaicu, etc) iar despre unii capi de familii se mai vorbeste si azi, desi de la decesul lor au trecut mai multe decenii.
         Cu timpul relatiile de familie s-au schimbat, cercul familiei fiind mereu restrâns. Unii dintre feciori si--au întemeiat familii aparte, tot în localitate, iar altii, împinsi de nevoi economice, au pãrãsit locul de bastinã. Asa, încetul cu încetul, o parte din vechile familii au dispãrut prin mutare în alte localitãti, sau prin stingerea neamului bãrbãtesc, ca urmare a deceselor.
         Cu toate acestea a rãmas, pânã în ziua de azi, puternicul atasament fatã de locul de bastinã, fatã de strãvechea familie, sau de membrii ei rãmasi în localitate. Cu prilejul sãrbãtorilor familiale, sau depãrtãrii, fiii si fiicele, nepotii si nepoatele de fii sau de frati, mai îndepãrtati se aduna ca sã mai retrãiascã momentele vietii familiale si sã se simtã solidari cu familia de bastinã.
         Azi, într-o familie cu multi copii, numai unul ramane "acasa", ceilalti îsi întemeiazã familii separate, despãrtindu-se din punct de vedere economic de pãrinti.
         Asa se explica faptul cã desi în prezent numarul locuitorilor este in regres, numarul gospodãriilor este în crestere. Dar mai existã o particularitate a familiilor de azi.
         Ca sã-si poatã câstiga existenta în conditii cât mai bune, multi tineri cãsãtoriti lucreazã si domiciliazã în alte localitãti si, ca sã nu fie prea mult stingheriti în muncã, îsi trimit copii pânã la vârsta scolarã, sau chiar pânã la 10 ani, la bunicii din Hãlmagiu. Ca urmare a acestui fapt se consolideazã relatiile de familie între cele trei generatii, atât pe plan economic cât si afectiv.
         Activitatea economicã este condusã de cãtre bãrbat (sot) sau de cãtre fiul rãmas în casã, ori de cãtre ginere, dacã socrul este decedat, si numai în cazuri rare de cãtre femei.
         Pe plan juridic membrii familiei au statut legal, cu putine exceptii de concubinaj între oamenii mai in varsta, iar copiii se nasc din relatii de cãsãtorie.
         În general vãduvele, în vârstã de peste 50 ani, nu se recãsãtoresc ci trãiesc în familia unuia dintre copiii lor sau, dacã nu au copii, trãiesc singuratice, fapt care explicã, de asemenea, existenta unor gospodãrii formate dintr-o singurã persoanã (39 gospodãrii în anul 1968).

Familia Colf ~1980

Familia Suba ~1960

         REGULI DE BUNÃ CUVIINTA SI VIATA MORALA

         Fiecare împrejurare îsi are regulile sale de politete, care se cer respectate. A te abate de la ele înseamna a te expune criticii si, drept urmare, a fi considerat un om rãu crescut. Prima formulã de politete este salutul.
         Cum se vor fi salutat oamenii în secolele trecute nu stim cu exactitate, din lipsa datelor scrise, dar pe cale de deductie am putea sã admitem cã s-au salutat, fiindcã existã multe fapte si lucruri care desi nu lasã urme scrise se stiu cã au fost, întrucât au fost transmise prin traditia oralã din generatie în generatie. Astfel oamenii cei mai vârstnici din timpurile noastre sustin cã pãrintii si mosii lor întrebuintau, alãturi de salut, si o urare: "lucru bun, noroc sa aveti, sanatate, etc. " apoi se salutau cu: "buna vremea, buna dimineata, bunã ziua, bunã seara" sau forma lor inversã: "ziua bunã, seara bunã, sãnãtate bunã, sa traiti în pace".
         La aceste saluturi se raspundea: "multam sau multumesc domitale".
         Mai târziu s-a acceptat un salut mai scurt, utilizat si azi: "noroc".
         Fatã de persoanele oficiale se întrebuintau saluturile: "plecãciune, plecatie, cu respect, sã trãiti".
         În actele oficiale se întrebuintau urmãtoarele formule de politete: "umil servu, plecat servu, Ilustritatea Ta, Mãria Ta", iar în timpurile noastre expresiile: "cu stimã, cu deosebitã consideratie, cu recunostintã, ramân îndatorat".
         Salutul actual este, alãturi de: "bunã ziua, buna dimineata, buna seara, etc" - va salut, am onoare, cu stimã, sã trãiti, servus, sãrut mâna, noroc, etc.".
         Formulele de politete, întrebuintate în prezent, diferã de functie, de relatiile de rudenie, de prietenie, de functiile celor ce convin între ei, precum si de diferenta de vârstã.
         Asa, de exemplu, între oamenii de aceiasi vârstã, sau de vârste diferite între care s-au stabilit relatii de prietenie se întrebuinteazã apelativele: "mãi, tu, voi", pe când fatã de alte persoane se întrebuinteazã prenumele de politete: "dumneata, dumneavoastrã, dumnealor," dupã functia si vârsta celui cãruia se adreseazã.
         Bãrbatii salutã scotându-si pãlãriile, mai rar cãciulile, sau ducând rnâna 1a pãlãrie sau caciula (militareste) si, în fine dacã sunt cu capul descoperit, prin înclinarea lui. Asemenea si femeile.
         În ce priveste viata moralã, între locuitorii din Hãlmagiu dominã credinta cã orice actiune îsi are rãsplata ei si ca nu este bine sã faci altuia rãu, sau sã te bucuri de rãul întâmplat cuiva, indiferent din ce pricinã. Litigiile dintre oameni, dacã nu se pot aplana pe cale pasnicã, se apeleazã la justitie, nimeni neîndrãznind a-si face singur dreptate.
         Cele mai multe litigii sunt de naturã civilã iar cele penale se referã la afronturi aduse demnitãttii persoanei: Hãlmãgenii tin foarte mult la demnitatea si la onoarea lor si din acest motiv sunt sensibili la orice aluzie s-ar face cu privire la persoana lor.
         Scandaluri se întâmplã rar iar furturile sunt considerat ca un mare pacat ce degradeaza fiinta umana.
         Se poate afirma cã oamenii acestui loc au o constiitã morala dezvoltata si o cumpãnire dreaptã a actiunilor lor, fãcând opinie de masã împotriva rãu fãcãtorilor.