INCEPUTURI
societati
culturale
institutii
culturale
artizanat
arta
literatura

INCEPUTURI CULTURALE

         FRAGMENTUL DE LA HALMAGIU

         Cel mai vechi document scris cu continut ecleziastic-cultural cunoscut până în prezent în părtile Halmagiului îl constituie asa zisul "FRAGMENTUL DE LA HĂLMAGIU" (vezi NOTA 1) descoperit de cercetătorul Florian Dudas. Este o copie manuscrisă a unui text mai vechi si cuprinde un număr de 16 fragmente scrise în limba română cu litere chirilice. Din cele 16 fragmente 12 provin dintr-un Ceaslov-Octoic. Manuscrisele s-au găsit într-o copertă veche lipite spre a forma grosimea unui carton obisnuit. Pe una din foi este scris anul 1752 dar grafia textului si limba veche îngăduie a fi considerate ca apartinând celei de a doua jumătăti a secolului al XVI-lea. (vezi NOTA 2)
         "Fragmentul de la Hălmagiu", cuprinde o ectenie în sănătatea "Craiului" si pasaje din rânduiala înmormântării. Provenienta sa de la Hălmagiu îl pune în legătură nemijlocită cu vechea ctitorie voievodală din Hălmagiu. (vezi NOTA 3) Către sfârsitul secolului al XVIII-lea fondul cultural s-a completat cu informatii si cunostinte istorice, dezvoltându-se constiinta de neam, mai ales după aparitia scolii ardelene.
         În Muntii Apuseni, pentru contrabalansarea actului unirii religioase cu biserica Romei din anul 1700, au fost aduse si folosite din ce în ce mai multe cărti cu continut religios tipărite în Tările Române. Deodată cu aceste cărti au venit si o seamă de copisti din Moldova si Muntenia. Ei copiau textele, le multiplicau si le răspândeau. Copistilor din Moldova si Muntenia li s-au alăturat si copisti locali, printre care la loc de cinste au figurat si două nume de obârsie hălmăgeană. Este vorba de POPA IOSIF din Beius si dascălul IOAN din HĂLMAGIU. Primul s-a născut în anul 1695 în tinutul Hălmagiului si a învătat carte sub îndrumarea tatălui său, nefiind pe atunci scoală aici, apoi a devenit preot si din anul 1717 locuia la Beius. Informatiile despre el ni-l prezintă ca un vrednic răspânditor de cultură si apărător al legii străbune. A copiat un Triod în anul 1717, "Scara noului testament" în anul 1742, o carte de învătătură în anul 1755 si altele. (vezi NOTA 4)

         DASCĂLUL IOAN DIN HĂLMAGIU.

         După cum rezultă chiar din numele său, el a fost din Hălmagiu si a activat la mijlocul veacului al XVIII-lea. A contribuit la răspândirea cărtilor românesti în comitatul Zarandului si a realizat diferite copii manuscrise. Se stie despre el că a adăugat la textul scris de copistul Ioan Mucăceanu în 1765 o "rugă la grădină, la vie sau la holde". În anul 1767 a scris în Hălmagiu o carte de propovedanii după textul imprimat la Bălgrad în anul 1689, apoi în anul 1769 a adăugat la un molitvelnic al satului Rîsculita mai multe "rânduieli" si în 1770 a completat lipsurile unui exemplar din Catavasierul tipărit la Rîmnic în 1750. (vezi NOTA 5)
         În anul 1775 colaborat cu copistul Ioan Muncăceanu la copierea unui fragment din romanul popular Arghirie si Anadan. (vezi NOTA 6) În anii următori Ioan din Hălmagiu a copiat un Ceaslov, de format neobisnuit de mic, având o întindere de peste 400 pagini, artistic lucrate, si care timp de peste un veac a fost singura carte de învătătură apartinătoare satului Tărmure-Hălmagiu. (vezi NOTA 7), apoi a completat cu texte exemplarul unui Octoic al satului Brusturi-Hălmagiu si lipsurile unui Catavasier (tipărit la Bucuresti în 1742) al satului Vidra-Vârfuri. În fine, între 17 februarie si 20 iunie 1785 a mai scris un Minei. Acesta este manuscrisul cel mai îngrijit al copistului Ioan din Hălmagiu, fiind împodobit cu un număr însemnat de medalioane realizate după alte gravuri sau din imaginatie. (vezi NOTA 8) Pe o evanghelie a satului Bodesti-Hălmagiu, unde era dascal, Ioan din Hălmagiu a scris că "în anul 1784, în luna decembrie în 6 zile, au fost răscoală între oamenii nostri, îndemnători la răscoală fiind Horea si ortacii lui Crisan Giurgiu si Closca Ioan. Au ars curtile domnilor si au cuprins si omorât si mai înainte de răscoală au fost si s-au.văzut cu sămnu mare, ca o căpită de fân mărgând pe la amiazăzi si s-au văzut în toată tara find împărat Iosif al II lea". (vezi NOTA 9)
         Copistul Ioan Mucăceanu a copiat în anul 1775, în Hălmagiu, cartea apocrifă "Călătoria Maicii Domnului în Iad". (vezi NOTA 10) Continutul acestei cărti a pătruns în credinta si viata folclorică locală întâlnindu-se influentele ei în cântecele de stea, al colinzilor si al picturilor unor biserici. În această carte apocrifă se mai află si un basm referitor la peripetiile Sf. Vineri si din care femeile acelor timpuri au tras concluzia că nu este bine să se coase sau să se tese în zilele de vineri, ca să fie ferite de trăznet, fulger sau de grindină, obicei ce s-a transmis din generatie în generatie până în zilele noastre. Se mai stie că în anul 1770 diacul Alexandru Rîmniceanu a răspândit în comitatul Zarand cartea Catevasier, imprimată la Rîmnic în anul 1750, si a copiat, în tinutul Hălmagiului, cunoscuta Pravilă de la Govora. Desi manuscrisele de mai sus enumerate au un continut ecleziastic, apocrif si hagiografic, copistii au marele merit de a fi initiat si întretinut o activitate culturală în acele vremuri întunecate, străpungând pâcla deasă a nestiintei de carte, selectând, traducând; compilând si uneori realizând si compuneri proprii, pe care apoi le-au popularizat.
         Astfel Mineiul copiat între anii 1694-1696 de Vasile Sturza a ajuns în posesia protopopului George din Dobra/comitatul Hunedoarei/ în anul 1736 iar la 1756 îl detinea Andris Buihul din Hălmagiu (vezi NOTA 11). La 1747 pe un manuscris al copistului Mihai Românul îsi semnau numele diecii TOADER, DANILA si LAZĂR din HĂLMAGIU (vezi NOTA 12), fiind cumpărat de la Faur Ioan cel Tânăr din Hălmagiu.
         Urmând exemplul si îndemnul diecilor si dascălilor au mai citit si semnat pe filele manuscriselor românesti care au circulat în părtile Hălmagiului, începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, locuitorii diferitelor sate. Astfel la 1810 copia manuscrisă a Pravilei de la Govora din anul 1770 o citea în tinutul Hălmagiului săteanul Simion Roman iar în 1845 Propovedaniile copiate de dascălul Ioan din Halmagiu apartineau locuitorului TRIFAN IOAN din satul Ocisor-Halmagiu. (vezi NOTA 13)
         Expunerea noastră nu este exhaustivă.
         Desi nu avem intentia de a ne ocupa de productiile folclorice tinem totusi să amintim că pentru cei care au copilărit în Hălmagiu si în împrejurimile lui amintirile anilor din copilărie si adolescentă lasă urme de neuitat în mintea si în sufletul lor. Astfel manifestările primare ale obiceiurilor, datinilor, colinzilor, a chipului oamenilor, etc. le păstrăm întreaga viată si le transmitem urmasilor, asa după cum si înaintasii nostrii ni le-au transmis nouă.
         Ne referim aici doar la o variantă a "mioritei" cu elemente locale constând în punerea la capul păcurarului, ucis de ortacii lui, a fluerului iar la picioare a lanciei, care la bătaia vântului "zurăia". Mai găsim în această colindă expresii vechi, de limbă arhaică: "sejojoneau si se voroveau", etc. Dar iată textul, acestei miorite locale:
         "Pe muntii cei mari/merg trei păcurari/Doi se jojoneau/si se voroveau/pe cel mic să-l omoare/la apus de soare/ El îi auzea/si din grai grăia./Voi ortacii mei/dragi păcurărei / ce vă jojoni si vă voroviti? / De mi-tii omorî/să mă îngropati/pe muntii cei mari / la fagul cel mare/din lături de cale/Si voi să-mi puneti fluera la cap/lancea la picioare./ Când vântu o bătea/fluera o zicea/lancea o zurăia/oile or fugea/prin pădurea rară/cu inima amară/prin pădurea deasă/cu inima arsă/. Iar dacă-ti vedea/pe măicuta mea/ să-i spuneti asa/C-am ramas napoi/tot vânzând la oi/cumpărând la boi/numărând la bani/la lumina lunii/pe aripa subii/".

         Din lipsa documentelor este greu de stiut data de la care se poate vorbi despre o viată culturala mai intensă, îndeosebi scrisă. Până la mijlocul secolului al XIX-lea nu găsim documente care să ateste preocupări culturale deosebite în părtile Hălmagiului.
         După revolutia din anul 1848, punându-se cu insistentă problema egalitătii politice a românilor din Transilvania împreună cu a celorlalte nationalităti conlocuitoare, miscarea culturală a cuprins cercuri tot mai largi, fiind un mijloc de afirmare si o armă de luptă pentru înlăturarea asupririi străine.
         Astfel după epoca absolutismului austriac /1850-1860/, prin restaurarea vechilor comitate, o serie de români au pătruns în viata publică si după organizarea învătământului primar, alături de preoti, o nouă serie de intelectuali, î n v ă t ă t o r i m e a, a imprimat o viată culturală de tip modern.
         În fostul comitat Zarand din corpul functionarilor de la comitat, pretură, instantele judecătoresti, învătători, etc. se încheagă un nucleu cultural iar limba română a pus stăpânire.pe mai toate domeniile vietii publice.
         Intelectualii din comitat s-au lansat în publicistică colaborând 1a diverse reviste, de preferrintă cu tema umoristică, cum au fost: Gura satului, Strigoiul, Umoristul, etc. din Arad. (vezi NOTA 14)
         La aceste publicatii au colaborat mai ales dr. Iosif Hodos vicecomite, Sigismund Borlea deputat de Hălmagiu, Ioan Frâncu si Alex Moldovan, notar comtiates, originar din Hălmagiu.
         În sate pătrundeau ziare si reviste, foarte apreciate, si lumea începea să se initieze în cunoasterea de literatura, crescând setea de carte.
         Bibliofilul si publicistul, de mare renume pe atunci, Nicolae Butariu, preot si învătător în satul Bodesti-Hălmagiu, a publicat în revista "Familia" nr.38/3 octombrie 1869 un articol prin care preamărea ideea înfintării unui teatru national "România de dincoace de Carpati" (vezi NOTA 15)
         O pleiadă de functionari administrativi si judecătoresti, precum si juristi cu studii universitare, ce serveau judecătoria si pretura din Hălmagiu, împreună cu protopopii, preotii si învătătorii din localitate si din jur, au simtit trebuinta de a înfiinta o societate de lectură si, în aceste conditii, a luat fiintă "SOCIETATEA DE LECTURĂ" din Hălmagiu, al cărui presedinte era, în anul 1872, Constantin Talosiu, tatăl scriitoarei Constanta Hodos.
         Existenta acestei societăti nu poate fi pusă la îndoială deoarece, printre dosarele vechi din arhiva fostei judecătorii din Hălmagiu s-a aflat si dosarul nr. 831/15 mai 1872, din care rezultă că societatea de lectură a actionat în judecată pe învătătorul Ioane Costina din localitate, pentru plata cotizatiei restante de 5 florini, dar partile s-au împăcat la sedinta din 27 iunie 1872 printr-o învoire pe care o redau mai jos:

         "Dosar nr.8311872. Protoculu de pertratate din 27 iunie 872. Luatu la judetiu regesc de Cercu din Halmagiu în causa sumaria verbale a Societătii de leptură din Hălmagiu - repres. prin Constantin Tolosiu presedinte, contra Ioane Costina din Hatmalgiu pct. 5 fl.v.a.
         Prezenti: subscristii, prin deciziunea acestui judetiu datto 15-lea maiu 872, nr.831 civ
         Termenul de pertratare sau defiptu si sau citatu pe diua de astădi la 9 ore a.m. în urma acestei în deciziune se prezentează Constantin Talosiu presedintele societătii actorice si intulu Ioane Costina, dupa care actoratulu aclude esemplariulu alu aptiunii si cere adjudecare petitului, în urmia căruia părtile au încheiatu următoarea învoire: Inctulu Costina Ioane recunoasce a debita cu tacsa cerută de 5 fl.v.a. si se oblegă la aceasta asia si spesele procesuale împăciuite cu 1 f1.43 a le solvi societătii în terminu de 8 dile sub sarcina esecutiunii. Reprezentantele societătii Constantin Talosiu se dechiară de indestulatu cu obligatiunea inctului sitotodată adstă dela aptiunea de pres.13 maiu. Acest protocolu după prelegere si aprobare sa închiatu si subscrisu d.u.v. Ioane Costina, Constantin Talosiu, aptore. Sigiliul: Doua timbre fiscale de 12 si 7 Kr. " (vezi NOTA 16)

         Tot asa au mai fost dati în judecată si Ioane Sida si Zeriu Iosif, acesta din urmă fiind "arendatore de biliardu a societătii de lectură din Hălmagiu si este în restantie cu tacsa arendii lunare de 20 fl.v. a."
         Din aceste documente, de o valoare autentica, indiscutabilă, se desprinde doar rezistenta unei societati de lectură si concluzia că membrii ei plăteau cotizatii, prin care se crea fondul de sustinere.
         Un alt document, cu o dată posterioară, confirmă existenta unui cabinet de lectură în urmatoarele împrejurări: August Treboniu Laurian adresează lui dr. Iosif Hodos viceprefect al comitatului Zarand, o scrisoare, din al cărui continut producem următoarele date:

         "Bucuresti, 23 Noiembrie 1,875. Frate Hodosiu,
         ...............Bine ati face dacă ati forma cabinete e lectură la Brad, Baia de Cris, la Abrud si la Alba Iulia, 1a care noi am fi parati /pregătiti a le trămite cărti gratis. Dictionare ai putea să la dai Dta din exemplarele ce ti se trimit. Cred că fratele Romanu s-a îngrijit pentru Pesta, Urbea Mare, Satul Mare si Beius, precum si dr. Babes pentru Viena, Arad si Temisoara. Intelegeati-vă cu bărbatii competenti si puneti ideia în lucrare...........Al D-tale sincer A.Tr. Laurean m.,p." (vezi NOTA 17)

         La această scrisoare dr. Iosif Hodos răspunde în 1/13 decembrie 1877, aratând:

         ................. "Cabinete de lectură avem la Hălmagiu, Brad, Abrud, etc. si vom mai forma si la gimnaziul din Brad, etc." (vezi NOTA 18)

         Care a fost programul societătii de lectură si a cabinetului, ce manifestări culturale au avut, câti membrii au lucrat aici, etc. nu stim din lipsa documentelor, dar este cert că după plecarea din Hălmagiu a lui Constantin Talosiu, în România, /anul 1878/, atât societatea cât si cabinetul de lectură si-au pierdut animatorul si, probabil dupa acestă dată activitatea lor a fost tot mai restrânsă, apoi s-a desfiintat.

----------

----------

   NOTE

         1. Florian Dudas, Manuscrisele românesti-medievale din Crisana, Editura FACLA, Timisoara, 1986, pag 20.
         2. Ibidem, pag.22.
         3. Florian Dudus, op citat, pag.22.
         4. Ibidem, pag.89-98.
         5. Ibidem, pag.98.
         6. Ibidem, pag.98.
         7. Ibidem, pag.98.
         8. Florian Dudas, op citat pag.98
         9. Ibidem, pag.98
         10. Ibidem, pag.117
         11. Florian Dudas op. citat pag 167.
         12. Ibidem, pag.168.
         13. Ibidem, pag.169
         14. Dr.Ioan Radu.Monografia Gimnaziului din Brad.1920, pag.109.
         15. Revista Familia, din Oradea,nr.38/ 3 octombrie 1869.
         16. Originalul se află în posesia av.Coetine din Brad.
         17. Eneia Hodos, Scrisori cu mai multe figuri si un adaos, Sibiu 1940, Tipografia Vestemeanu, pag.65.
         18..Ibidem, pag.66.