Biblioteca

         În Hãlmagiu au existat, încã din anii imediat urmãtori ai primului rãzboi mondial, douã biblioteci, una a Societãtii Meseriasilor si a Comerciantilor "AVRAM IANCU", si alta a societãtii de culturã "VIITORUL". De asemenea a mai fost înfiintatã o bibliotecã a despãrtãmântului ASTRA si o alta a Primãriei.
         Bibliotecile au avut multi cititori dar multe au fost si cãrtile care nu s-au mai restituit si din an în an numãrul lor a scãzut. Astfel între anii 1948-1950 bibliotecile s-au desfiintat. S-a simtit atunci trebuinta de a se înfiinta o bibliotecã, cu bibliotecar salariat, care sã aibã cãrtile în primire, sã le mentinã în ordine, sã aibã în orice moment evidenta lor si sã rãspundã pentru orice carte.

         În aceste conditii s-a înfiintat, modest, la 18 ianuarie 1953, biblioteca cãminului cultural din Halmagiu, condusã de învãtãtorul Tãmas Iosif, fãra salar, apoi de More Eufrosina, salariatã.
         Primul sediu al bibliotecii a fost în casa octogenarului Petru Borza, pânã în anul 1966 când s-a mutat în clãdirea cãminului cultural, unde ocupã douã încãperi, din care una este destinatã bibliotecii propriu zisa iar alta pentru pãstrarea cãrtilor încã neînregistrate, a revistelor si ziarelor.
         Toate cartile sunt noi.
         La 25 aprilie 1955 biblioteca, avea 3.450 volume, în anul 1960 avea 5.245, pentru ca în anul 1968 numarul lor sa creasca la 8.727 volume, si în 1971 la 15.616.
         Tematica cãrtilor este variatã. Se aflã aici cãrti din literãtura universalã, anume operele lui: Tolstoi, Gorki, Dikens, Gogol, Hugo, Dumas, etc. apoi clasicii români si literatura contemporanã. De asemenea se aflã dictionarul enciclopedic român, cu toate cele patru volume, operele lui Lenin, vol. 1-48, Capitalul lui Karl Marx, operele lui Marx si Engels, cãrti de cãlãtorii, descrieri, geografie si istorice, colectia "Oameni de Seamã", apoi revistele: Lumea, Stiintã si Tehnicã, Magazin Istoric, Lupta de Clasã, Cinema, Familia, Contemporanul, Revista Muzeelor, etc.
         Se observã o permanentã preocupare de a se îmbogãti biblioteca cu toate felurile de cãrti. Astfel cartile solicitate de cititori si care încã nu sunt în dotarea bibliotecii se solicitã de la biblioteca centralã.
         De mai multi ani biblioteca din Hãlmagiu are filiale în satele: Tisa, Leasa, Lestioara, Bãnesti, Ionesti si Tãrmure. Pentru aceste sate cãrtile se ridicã de la bibliotecã de cãtre cadrele didactice ale satelor enumerate, se împrumutã cititorilor si dupã citire se restituie.
         Cele mai multe cãrti se citesc toamna si iarna.
         Se acorda preferinta cãrtilor din literatura universalã si din literatura românã clasicã si contemporanã. Cititorii vârstni preferã cãrtile cu continut stiintific si medical. Biblioteca are catalog si fisier, dupã grupele de tematicã si în ordinea alfabeticã, dupã autori. Rafturile pe care sunt pãstrate cãrtile sunt noi iar încãperile sunt luminoase si curate.
         Iata si o statistica a cartilor, dupa tematica:

         CAMINUL CULTURAL

         Deoarece Halmagiul a fost si este un centru al vietii culturale al tuturor satelor din jurul sau s-a simtit nevoia unui cãmin cultural atât ca focar de rãspândire a culturii cât si ca edificiu care sã favorizeze manifestãrile culturale si artisitice locale si sã poatã primi echipele artisitice si turneele din alte localitãti.
         Dupã cum s-a arãtat în altã parte, grupurile de elevi si de studenti, aflati în vacante, ca sã poatã da rezentatii teatrale întâmpinau mari greutãti, din punct de vedere material, si ca sã poatã rãzbi apelau la auspiciile Societãtii meseriasilor si comerciantlor "AVRAM IANCU" sau a societãti de culturã "VIITORUL". Dar aceste societãti, dupã cel de al doilea rãtboi mondial, au cunoscut declinul si mergeau inevitabil spre dizolvare. Se impunea deci înfintarea unui cãmin cultural care sa preia patrimoniul spiritual si artisitic al acestora si sã îndrume activitatea cultural - artisiticã în conditiile epocii noastre.
         În aceste conditiuni a apãrut cãminul cultural din Hãlmagiu, în anul 1945, ca o necesitate obiectiva.
         Societatea meseriasilor si comerciantilor "AVRAM IANCU", având terenul si o clãdire veche la intersectia strãzii Farmaciei cu strada principalã, le-a cedat pentru construires cãminului cultural, urmând a se demola constructia veche si a se ridica în locut ei edificiul cãminului cultural.
         Cu mult elan s-a pornit la construirea fundatiei dar au lipsit celelalte materiale si mai ales banii, care în acel timp se devalorizau vertiginos. Astfel dupã putin timp lucrarea a fost abandonatã iar manifestãrile cultura1 artisitice s-au tinut în sala mare a "Birtului Mare".
         An de an, începând cu 1954, se punea cu tot mai multã insistenta problema construirii unui local pentru cãminul cultural. S-au adunat din nou fonduri bãnesti si materiale de constructie si în cele din urmã, în anul 1961, s-a obtinut aprobarea de la forurile competente iar în anul urmãtor au început lucrãrile.
         Cãminul a fost construit pe terenul din mijlocul comunei, ce a apartinut Bãncii Crisana, pânã în anul 1948, iar anterior a format proprietatea Domeniului de Hãlmagiu. A fost demolatã cladirea veche si în locul ei s-a înãltat cãminul cultural.
         Fosta regiune Crisana-Oradea, de carapartinea din punct de vedere administrativ Hãlmagiul în acel timp, a alocat un fond bãnesc de 60.000 lei iar locuitorii Hãlmagiui si ai satelor înconjurãtoare au prestat munci voluntare pentru demolarea vechii clãdiri, transportul pietrelor de fundatie, a cãrãmizilor din gara Hãlmagiu, a balastului si a restului materialelor de constructie. În fine, la 23 august 1967 s-a facut inaugurarea cãminului cultural.
         El are o capacitate de 400 locuri si o valoare de 375.000 lei (la valoarea banilor din anul 1967). Mobilieru costând 40.000 lei, a fost primit prin intermediul fostei case raionale de culturã a raionului Gurahont.
         Scena mare ofera posibilitate unor manifestãri cultural-artistice în et conditii optime, putând face fata, cu succes, si turnelor din alte localitati si orase. De asemenea si ecranul de cinematograf poate oferi proiectii bune.
         Dintre îndrumãtorii vechi ai caminului cultural amintim pe: prof. Tamas Iosif, învatatorul Turuc Octavian, Dusan Constantin, Tîrcus Maria si Pop Alexandru.