meserii/
meseriasi
agricultura
zootehnia
targurile
primaria/
pretura
INSTITUTII
PUBLICE
biserica voievodala

INSTITUTII PUBLICE- POSTA, GARA, OCOLUL SILVIC, DISPENSARUL

         POSTA

         Printre institutiile vechi din această localitate se înscrie si posta. Prima informare scrisă despre posta din Hălmagiu o avem din anul 1845 fiind amintita printre cele doua poste din fostul comitat (judet) Zărand de atunci (cea din Baia de Cris si cea din Hălmagiu). (Vezi NOTA 1)
         Despre posta din Hălmagiu se stie ca avea un magistru postal si un "purtator de scrisori" (postas) si erau platiti din banii ce se adunau ca taxe de purtarea postei.
         Din punct de vedere ierarhic posta din Hălmagiu ca si cea din Baia de Cris, apartinea de posta centrala din Sibiu. (Vezi NOTA 2)
         Înaintea anului 1845 n-a fost postă oficială în comitatul Zărand, iar scrisorile ce se trimeteau prin posta din Deva distribuindu-se cu mari întârzieri. Scrisorile oficiale se trimiteau prin personal oficial, călare. (Vezi NOTA 3)
         Cei mai vârstnici oameni din Hălmagiu sustin că de când se stiu ei în această localitate a fost postă si că au auzit de la părintii lor că mai demult , înainte de a se construi calea ferată (anul 1893), posta se trimitea la Ineu cu un postalion ce pleca din fata Birtului Mare. Aceasta probabil după alipirea -Hălmagiului la comitatul Arad, în anul 1876. (Vezi NOTA 4)
         Cel mai vechi local al postei, cunoscut, a fost în oficiul parohial de azi, însă după ce această casă a fost cumpărată de catre protopopiatul ortodox român posta s-a mutat în clădirea ce era pe locul actualei case a lui Tîrcus Petru, lângă primărie. Cel mai vechi magistru postal, cunoscut de oamenii vârstnici de azi, a fost Pfeifer Lipot. După acesta a urma Lucretia Donat, între anii 1919-1946. În acest timp posta a functionat în casa proprietatea dirigintelui de postă, adică clădirea locuită astăzi de către văd. Sida Olivia.


Primaria Comunei Halmagiu


Judecatoria veche

         Din anul 1946 si până în anul 1949, posta a fost condusă de către dirigintele Albu Gheorghe, apoi de catre Rizescu Petre, până în anul 1954, de către Giurgiu Ioan între anii 1954-1956 si de atunci de către Neacsu Gheorghe, fără înterupere.
         Între anii 1954-1957 posta a functionat în clădirea fostei bănci din Hălmagiu, aflată pe locul actualului cămin cultural, iar din anul 1957 functionează în aripa dreaptă a clădirii primăriei, ocupând trei încăperi. -Personalul postei a crescut în functie de mărirea volumului de lucrări si a razei sale teritoriale. Astfel, dacă la început posta avea numai un magistru si un purtător de scrisori, mai târziu a avut doi factori postali si un telefonist. În anul 1964 posta era deservită de către un diriginte, sapte factori postali si trei telefoniste, iar în anul 1968, de către un diriginte, opt factori postali si patru telefoniste.
         Sfera de activitate a postei se extinde asupra localitătii de centru (Hălmagiu) si a celor 16 sate, formând o singura unitate. (Vezi NOTA 5)
         Activitatea postei este reglementată de legile în vigoare, în cadrul cărora se primesc si se expediaza bani, scrisori, se vând mărci postale si fiscale, se fac si se plătesc abonamente la ziare, reviste, cărti, radiouri, televizoare, si în fine, cuprinde si serviciul de expediere si distribuire a coletelor până la greutatea de 10 kg. Tot în atributia postei intră si serviciul de telefon si telegraf.

         Radio si televiziune

         Primul aparat radio din Halmagiu a fost cel al lui Simion Rozenzweig, proprietarul Birtului Mare, apoi în 935, a Societătii Meseriasilor si Comerciantilor Avram Iancu.
         În anul 1968 pe raza postei din Hălmagiu erau 371 aparate radio si 16 televizoare. (Vezi NOTA 6). Tot în acel an posta deservea 27 telefoane locale, din care 23 erau publice si 4 particulare.
         Factori postali distribuie lunar: 21.000 ziare, 393 diferite reviste, peste 3.500 scnsori simple, 710-750 scrisori recomandate, peste 400 mandate de bani, 83 mesagerii si circa 50 telegrame. (Vezi NOTA 7)
         Corespondenta se trimite de două ori pe zi la gara C.F.R. Hălmagiu si tot de două ori pe zi se primeste direct vagonul postal, distribuindu-se zilnic în localitatea de centru si în satele apartinătoare.

         Activitatea postei în anul 1982

         Pe raza oficiului postal Hălmagiu erau înregistrate la sfârsitul anului 1982: 470 aparate radio si 471 televizoare, 33 telefoane publice si 75 particulare.
         În anul 1982 s-au făcut 104 abonamente la ziarele centrale si locale (ale judetului Arad) si 425 la diverse reviste.
         Prin oficiul postal au fost expediate 742 scrisori recomandate lunar si 5134 scrisori simple (tot lunar).
         Activitatea de mesagerii si de trarismitere a telegramelor în cursul anului 1982 se concretizeaza în următoarele cifre: 395 mandate postale lunar, 163 mesagerii si 35 telegrame lunar.
         În acel an oficiul postal avea următorul personal: 1 diriginte, 1 oficiant, 4 telefoniste si 11 factori postali.
         Din 10 septembrie 1997 posta functionează la parterul blocului de lângă fostul restaurant al cooperativei având următorul personal: 1 diriginte, 1 factor postal, 1 oficiant cu 1/2 normă.
         În evidenta postei sunt înscrise 191 televizoare din care 7 abonamente ale firmelor particulare si institutiilor.
         Serviciul de telefoane functioneaza si în prezent în localul primariei având 172 telefoane din care 26 ale institutiilor si 146 particulare.

         GARA

         În partea de apus a Hălmagiului la circa 50 m de soseaua natională nr. 76, Deva-Brad-Hălmagiu--Oradea, se află gara CFR care deserveste 16 sate din jurul Hălmagiului.
         Gara a fost construită între anii 1891-1893, împreună cu linia ferată, de catre Societatea pe Actiuni "Arad-Cenădeana".
         Documentele care să ateste datele exacte, materiale întrebuintate, costul lor, etc, ne lipsesc, deoarece s-au depus la ministerul căilor ferate maghiare. Totusi, din mărturisirile oamenilor, bătrâni, demni de crezare, am reconstituit conditiile în care s-a construit linia ferată si gara, precum si data punerii ei în functiune.
         La început gara a fost proiectată a se construi pe locul unde este azi casa lui Terei Ioachim (ulita Berăriei), linia ferată urmând a trece peste izlaz si fiindcă erau de efectuat mari lucrări de nivelarea terenului societatea "Arad-Cenădeana", care luase în antrepriza lucrarea, a solicitat primăriei din Hălmagiu o subventie de 10.000 de coroane. (Vezi NOTA 8)
         Primăria din Hălmagiu nu dispunea de o asa sumă ca s-o poată oferi drept plată pentru construirea liniei ferate pe traseul sus arătat si gara la marginea comunei si în consecintă a refuzat oferta. Pe de alta parte, în acel timp erau în Hălmagiu multi cărăusi care-si vedeau periclitată existenta prin construirea liniei ferate la marginea comunei si probabil că tagma lor a influentat primăria în refuzul subventiei de 10.000 de coroane. (Vezi NOTA 9)

         Astfel, linia ferata s-a construit paralel cu traseul Crisului Alb, cu mai putina cheltuiala, iar gara s-a fixat la distanta de 2 km de centrul comunei, pe locul unde este si astazi.
         Primul tren a intrat oficial în gară în vara anului 1893.
         Iată ce spune despre construirea gării si intrarea primului tren în gară, Groza Ioan a lui Paulina, în vârstă de 85 de ani:
         "Stiu că între maistorii care au lucrat la linia ferată si la clădirea gării au fost unii care au locuit la părintii mei si la alti vecini. Si tata a lucrat la calea ferată si la facerea gării, că era om sărac si n-avea de lucru. Pe vremea acea eu eram la scoală si aveam 8-10 ani. Gara a fost terminată în anii 1890-1893 si când a venit primul tren s-a adunat multă lume din Hălmagiu si de pe sate din jur, că se vestise cu câteva zile mai înainte când vine trenul. Linia ferată se făcuse mai înaintea gării si pe ea umbla din când în când câte o locomotivă cu un vagon ce aducea materiale de constructie."
         "Când a intrat primul tren în gară locomotiva era împodobită cu flori si fel de fel de panglici, de toate culorile, si fluiera încontinuu de se cutremurau dealurile din jur."


Gara Halmagiu

         Oamenii ziceau către locomotivă "bică" (taure n.n). Toti se uitau cu mirare si cu frică la tren si se întrebau că oare ce mîncâ si ce bea, cum pleacă si cum se opreste. Oamenii mai tineri si mai curajosi, care veau bani, mergeau cu trenul de plăcere".
         Societatea "Arad-Cenad" a construit calea ferată în mai multe etape. Tronsonul Arad-Seleus s-a dat în folosintă în anul 1876, traseul Seleus-Ineu în anul 1877, tronsonul Ineu-Sebis în anul 1881, tronsonul Sebis-Romanita/Guravăii/ în anul 1889, iar cel Romanita-Ocisor în anul 1893, si în fine, cel Ocisor-Brad în anul 1896. Tunelul de la Vîrfuri s-a terminat în anul 1892. -
         Calea ferată a functionat sub firma particulară "Societatea Arad-Cenad" până în anul 1925, când a fost etatizata/trecută în proprietatea statului român.
         Astfel, legea publicată în Monitorul Oficial nr. 218/4 ianuarie 1923 Ministerul Comunicatiilor a fost autorizat să ia în exploatare toate căile ferate particulare de pe teritoriile alipite (Ardeal, Banat, Crisana, etc.) la statul român, inclusiv calea ferată particulară Arad-Brad, apartinătoare societătii "Arad-Cenad". Drept urmare, în baza legilor nr. 3686 publicată în Monitorul Oficial nr. 100/7 august 1921, apoi nr. 3037, publicat în Monitorul Oficial nr. 55/14 iunie 1923 si art. 277 litera b din Trataul de Pace de la Verseilles, normative ce au stat la baza unei decizii a tribunalului Arad, calea ferată Arad-Brad, cu întregul ei patrimoniu în valoare de 56.791 actiuni, trece în patrimoniul statului român, ca o compensare a datoriilor de război (1914-1918) datorate de tările învinse de către statul român.
         Gara Hălmagiu a fost deservită de următorii sefi de gară: Ratay Bella, Fereny Iosif, Columban Zoltan (1933), Oberlen (1937), Oprisa Silviu (1938-1947), Jugu Dumitru (1947-1955), Vinghe Gheorghe (1955-1958), Holteanu Stefan (1958-1969) si în continuare de către Dărău Gheorghe.
         Între anii 1920-1940, gara a fost deservită de 7 persoane, dintre care: un sef de statie, doi impiegati de miscare si patru cantonieri, iar între anii 1945-1960 numărul lor a crescut la 10 persoane, din care: un sef de statie, trei impiegati de miscare si sase acari. În fine, din anul 1968 gara a fost deservită de 17 persoane din care: un sef de statie, trei impiegati de miscare si nouă acari, un magazioner, un lucrător la magazie si un picher.
         Acest fapt arată numarul de calatori si volumul de marfuri mereu spont ce se transporta prin aceasta gară. În afară de călătorii cu abonamente, călătoresc zilnic circa 160 de persoane spre Brad si peste 21 spre Arad, exceptând zilele de târguri la Gurahont, Sebis, Brad si Hălmagiu când numărul călătorilor creste de câteva ori.
         Din aceasfă gară se expediază materiale lemnoase brute, lemne de foc si constructii, apoi butoaie si buti, scânduri, cozi de securi, de sape si de coase, etc. până la mari depărtări în câmpia Banatului si chiar Bărăganului, împreună cu tot felul de fructe si de animale.
         Sosesc în gara Hălmagiu materiale de constructii ca: ciment, var, cărămizi, tigle, piatră, etc, pentru cooperatie si pentru persoanele particulare alături de mari cantităti de mărfuri industriale, almente, băuturi, cereale, si altele.


Gara halmagiu- directia Arad

Peronul garii Halmagiu

Drumul de fier- directia Brad

         Gara are două rampe de descărcare si încărcare, din care una la magazia de mărfuri, pentru încărcarea si descărcarea coletelor grele si a doua pentru încărcarea bustenilor de la depozitele ocolului silvic. De asemenea, are si două guri de apă pentru alimentarea locomotivelor, precum si trei linii. În gară mai sunt si servicii auxiliare de picher si de sef de echipă pentru întretinerea liniei ferate.
         Clădirea gării este spatioasă, având două încăperi pentru birouri, două săli de asteptare si locuinta pentru seful statiei, un impiegat de miscare, un magazioner, doi acari, mecanic si picher Toate încaperile sunt bine întretinute, iluminate electric, iar peronul este pardosit cu ciment.
         La fiecare tren de călători se afla în gară si un autobuz care circula pe distanta gara Halmagiu, satul Luncsoara, pretul unei calatorii pâna la punctul terminus fiind de 5 lei pentru o persoana. Personalul recent:
         1 sef de gară, 5 impiegati de miscare, 10 acari.
         Gara are 2 linii pentru primiri si expedieri de trenuri cu calatori spre Brad si Arad, 1 linie publica, 2 linii pentru încărcarea de materiale lemnoase si 1 linie de rezervă.
         Pentru întretinerea liniilor sunt angajati: 1 picher, 1 sef de echipă, 1 revizor de cale de ziuă, 1 de noapte.
         Din anul 1969 gara a fost servita de sefii de gara: Crepcea Marcel (1969-1987), Anghe Teodor (1987-1992) si Ioanes Gheorghe (1992 până în"prezent).

         OCOLUL SILVIC

         În secolele trecute o mare parte a teritoriului de azi al Hălmagiului, a satelor înconjurătoare, a dealurilor si muntilor din jur era acoperită, cu păduri întinse de stejari si fagi, dar în lupta strămositor pentrur mărirea suprafetelor cultivabile limita de jos a pădurilor a fost mereu împinsă spre inima codrilor seculari ce apartineau, în cea mai mare parte, domnilor de pamânt, apoi Bratiului din Hălmagiu.
         Fiind obiect de litigiu între domnii de pământ si iobagi cu privire la posesiunea si modul de folosire a pădurilor si a păsunilor, după revolutia anilor 1848/49 s-a dus o permanentă luptă pentru despărtirea pădurilor si a păsunilor ce apartineau domnilor de pământ si comunelor si abia prin legile din 1868 si 1871 s-a hotărât "segregarea" (despărtirea) lor. Astfel, prin legea nr. 50/1871 se acordă urbarialistilor dreptul de a răscumpăra de la domnul de pământ, prin intermediul statului, păsunile si padurile, creîndu-se astfel proprietatea exclusivă a fostilor urbarialisti asupra pădurilor si a păsunilor.
         Din arhiva fostului comitat al Zărandului, desfiintat în anul 1876, se mai găsesc câteva dosare la arhivele statului din municipiul Deva.
         Am cercetat dosarele anului 1871 si am constatat ca în în acel an comunele si satele apartinatoare Halmagiului erau împărtite, din punct de vedere administrativ, în "traptul de susu si traptul de josu".
         Traptul de susu, îsi avea sediul în Hălmagiu si administra satele: Hălmagiu, Hălmăgel, Lestioara, Tisa, Tărmure, Ionesti, Poienari, Tohesti, Târnăvita, Strâmba, Ocisor, Ociu, Vata, Brotna, Basarabasa, Tătărăsti, Prihodiste, Căzănesti, Ciungani, Târnava de Cris, Tomesti, Tiulesti, Teaut, Dobrot, Obîrsa.
         Traptul de josu îsi avea sediul în Aciua (azi Avram Iancu) si administra satele: Leasa, Bănesti, Bodesti, Cristesti, Brusturi, Mermesti, Lucsoara, Vâjdogi, Ciuci (Vârfuri), Măgulicea, Lazuri, Grosi, Vidra, Aciua, Dumbrava, Tălagiu, Budesti, Răstoci, Guravăii, Plescuta si Poiana.
         Pădurile celor două "trapuri" erau administrate de către comitatul Zărand, după cum rezultă din darea de seamă ce o făcea la 31 mai 1871 padurarul Hentiu Nicolae în "Conspectu despre starea padurilor comunale din Cerculu Hălmagiului". (Vezi NOTA 10)
         În acel conspect se arăta locul unde se află pădurea, calitatea ei si scopul folosirii. Iată si câteva date concrete:
         - Hălmăgelu, la locul Osoiu, pădure de gorun si fag, pentru focuri si lemne de edificii. Pădurea s-a vândut în anul 1870 cu "tidulă" extrădată de preotul de acolo cu pretul de peste 200 florini v.a. În anul 1871 s-a oprit tăierea pădurii din motivul că nici până în prezent nu s-au încasat banii.
         - Ionesti, la locul Dîmbul Bădului, padure foarte bine conservată. S-au tăiat lemne de edificii dar numai cu "tidulă".
         - Tărmure, pădure foarte bine conservată la locurile: Deal Catinului, Gruiu si Paraul Lupului. Goruni si fagi pentru edificii.
         Despre pădurile satelor din "Trapul de josu" aflăm că la:
         - Bănesti pădurea a fost devastată foarte mult si că este oprită tăierea lemnelor si păsunarea vitelor la locul Stoguri.
         - Cristesti: pădurea de la fata Magurii si Dos a fost devastata prin taierea si vânzarea lemnelor de foc în târgul din Hălmagiu si în continuare s-a sistat tăierea lemnelor.
         - Leasa: la locurile Rîpi, Zănoaga si Dosu se afla pădure de fagi si foarte putini goruni. Pădurea este foarte bine conservată si numai nobili din comună au voie a se folosi de toate drepturile de pădure.
         La 31 mai 1871 (la dosarul nr. 772/1871) pădurarul comitatului Zărand Hentiu Nicolae, se adresează vicee comitetului diriginte (Amos Frîncu) al comitatului Zărand, prezentându-i "Conspectele de pădurariat" din cercu Hălmagiului si referindu-se la "relatiunea" nr. 772/18 aprilie 1871 arată că s-a încetat devastarea pădurii Hălmăgel de când a intervenit el în urma ordinului primit de la comitat.
         Se mai plânge că judetul cercual al traptului Hălmagiului de jos nu-i fixează termene scurte de judecată a pricinilor silvice ci numai la 6 luni după depunerea actiunii. (Vezi NOTA 11)
         În urma acelei plângeri, la 7 iulie 1871, judele cercual al Hălmagiului, traptul de Josu, Daniel Papp, se adresează "Spectabilului domn vice comite Diriginte al comitatului Zărand (Amos Frîncu) informându-l că pădurarul Hentiu Nicolae nu supraveghează si nu controlează îndeajuns pădurile iar când este citat la judecată nu se prezintă la dezbateri si lipseste de la domiciliu, iar pădurile le inspectează tot mai rar.
         La 29 iulie 1871 Amos Frâncu îi răspunde judelui cercual Daniel Papp că a pus în vedere pădurarului Hentiu Nicolae să supravegheze cu mai multă vigilentă pădurile iar pe jude îl invită la o "grabnică solutionare" a proceselor de pădure dependente de el. (Vezi NOTA 12)
         Si după această dată au continuat să dăinuiască unele întinse domenii de păsuni si păduri pe actuala rază de activitate a ocolului silvic Hălmagiu, anume a lui Iosif Schweiger din Hălmagiu, cumpărat cu suma de 500.000 florini aur v.a. si care pe lângă terenurile agricole mai avea si suprafata de 1662 jugăre de păsune si 22,634 jugăre de padure apoi domeniile văd. Augustin Holaky din Aciuta, Holaky Emeric din Aciuta si a văd. Mihai Weber din Hălmăgel. (Vezi NOTA 13)
         Proprietarii domeniilor, trăind o viată de huzur si neavând la îndemână întotdeauna bani pentru placeri, au început să-si înstrăineze treptat diferite părti din domenii fostilor urbarialisti. Acestia din urmă fiind împovărati de datoriile către bancile de la care împrumutaseră bani cu dobânzi mari în vederea cumpărării unor părti din domenii s-au văzut pusi în situatia de a vinde materialul lemnos. Asa au apărut, către sfârsitul veacului al XIX-lea si în primul deceniu al celui de-al XX-lea, capitalisti straini care au acaparat întinsele paduri din jurul Hălmagiului, exploatându-le după bunul lor plac.
         În jurul anului 1900 o societate pe actiuni cunoscută sub numele de "Honighetz", exploata pădurile satelor Hălmăgel si Sîrbi, până sub muntele Găina, iar din anul 1904 captalisti din Croatia (Jugoslavia) acaparaseră marele bazin forestier al satului Luncsoara. Ei au construit linia ferată forestieră din gara Hălmagiu până sub muntele Găina si defrisau codri seculari, fiind finantati din greu de către banca Horvath din Arad. (Vezi NOTA 14)
         Războiul mondial din 1914-1918 a oprit partial aceste exploatări, dar fiindcă mai era mult material lemnos de exploatat, acesta a fost acaparat de către societatea pe actiuni "ARĂDANA" din Arad, în spatele căreia se ascundeau capitalistii frati Spitz, iar după anul 1920 s-a reînceput tăierea pădurilor cu si mai multă intensitate. Dealuri întregi erau despădurite, materialul lemnos zăcea la pământ, în fundul văilor de unde apoi era încărcat în vagoanele trenului forestier si transportat în gara Hălmagiu.
         În urma acestor irationale tăieri de păduri începuseră a se degrada dealurile, a se produce alunecari de terenuri si schimbări de climă, fiind foarte frecvente eroziunile produse de apele ploilor.
         Materialul lemnos se apropia de sfârsit iar firma "Arădana" îsi încheia socotelile.
         Era un aspect jalnic si trebuia să se întreprindă o actiune de salvare a situatiei. Câtiva oameni luminati, de bună credintă si atasati acestor locuri, au intrat în actiune. Unul dintre ei a fost profesorul Traian Mager, fiu al acestor locuri. El a declansat o campanie de presă si prin diverse articole si brosuri a arătat situatia dezastruoasă a pădurilor cerând statului să intervină de urgentă pentru a mai salva cele circa 6314 jugăre de pădure rămasă netăiată. În urma acestor demersuri s-a înfiinat ocolul silvic din Hălmagiu la sfârsitul anului 1926. (Vezi NOTA 15)
         La acea dată suprafata de teren afectată pădurilor era de 35.827 jugăre din care 29.713 jugăre reprezenta proprietatea tărănească si a composesoratelor iar 4165 jugăre proprietatea statului obtinută prin expropiere în satele Tisa, Sîrbi, Lazuri, Luncsoara, Leasa si Măgulicea. Ocolul silvic nou înfiintat administra pădurile proprietate particulară si composesorală. Misiunea sa era vastă si grea iar posibilitătile de realizare erau minime. Trebuia să se înceapă cu replantarea pădurilor defrisate. În vederea atingerii acestui scop s-a înfiintat o pepinieră în suprafată de 3 hectare pe izlazul Lupina din Hălmagiu unde se semanau si cresteau arbusti de stejar si salcâmi de ce replantau în pădurile cele mai degradate.
         Primele plantatii s-au făcut sub muntele Găina dar au fost smulse si incendiate de către locuitorii saelor Hălmăgel si Sîrbi, care-si vedeau amenintate suprafetele de teren pentru păsunarea vitelor. La diminuarea suprafetelor împădurite au contribuit si locuitorii satelor din jurul Hălmagiuiui care practicau dogăritul si confectionarea diverselor obiecte de uz casnic din lemn si care tăiau în delict cele mai frumoase exemplare de arboret.
         Pentru ilustrarea acestui caz ne referim la numarul mare al actiunilor silvice aduse spre solutionare în fata fostei judecătorii din Halmagiu. Astfel, în anul 1923 s-au depus 301 actiuni silvice, în anul 1928 un numar de 1386, în anul 1936 un număr de 928 si în anul 1945 un număr de 758.
         Dar această atitudine fată de pădure îsi avea o justificare, anume starea materială mizera a localnicilor, care neavând alte posibilităti de existentă recurgeau la aceste delicte.
         La devastarea pădurilor un rol însemnat l-a avut păsunatul. El se practica în mod arhaic, vitele fiind lasate de primăvara si până toamna în voia lor în păduri, distrugând lăstarii.
         O altă etapă grea în activitatea ocolului silvic a fost perioada celui de-al doilea război mondial (1939--1945) când actiunea de împădurire a fost oprită, lasând natura sa lucreze, iar păduraru se ocupau doar de paza pădurilor si constatarea delictelor silvice.
         După nationalizarea pădurilor prin legea din 11 iunie 1948 s-a trecut la o gospodărire mai rationala a acestora, înfiintându-se Ministerul Silviculturii. Astfel în anul 1952 are loc prima amenajare a pădurilor din raza ocolului silvic Hălmagiu, grupându-se pădurile în cinci unităti, anume: Leuca, Zănoaga cu o suprafată de 3747 hectare, Leuca-Dobrinu cu o suprafată de 3121 hectare, Luncsoara cu o suprafată de 2534 hectare si Tisa cu o suprafată de 1756 hectare, în total suprafata pădurilor administrată de ocol era de 15.479.
         În anul 1962 are loc o a doua amenajare a pădurilor din raza de activitate a ocolului silvic Hălmagiu. La acea dată ocolul silvic era în subordinea Intreprinderii Forestiere Sebis-Moneasa apartinătoare de Directia Regională de Exploatări Forestiere (DREF) Crisana, cu sediul în municipiul Oradea. Suprafata ocolului creste fata de 1952 printr-o noua arondare a padurilor cu 4916 hectare si a fost divizata în 5 unităti de exploatare: Avram Iancu, Leuca, Luncsoara, Gaina si Gorgana, având o suprafata totala de 18.730 hectare.


Paraul Doancii din Darasti

Valea Banestilor

Muntele Gaina

         Arboretul din pădurile administrate de ocolul silvic Hălmagiu se compune din urrnătoarele specii: fag, carpene, gorun, molid, brad, pin, duglas si larice. Se observă o preocupare constantă pentru extinderea rasinoaselor în detrimentul arboretelor de foioase de slabă productivitate (carpean si fag) la ora actuală (anul 1981) 85% din arborete încadrându-se în clase superioare si mijlocii de productie.
         Transportul materialului lemnos se făcea înaintea înfiintării ocolului silvic (anul 1926) pe căile ferate forestiere construite de către cei care exploatau pădurile. În acea perioadă au fost construite liniile de cale ferate forestiere: Hălmagiu-Muntele Găina pe o distantă de 18 km, apoi Hălmagiu-Brusturi pe o distantă de 20 km si Plescuta-Avram Iancu-Rogoz pe o distantă de 20 km.
         La terminarea exploatării liniile ferate erau demontate.
         După înfiintarea ocolului silvic s-a mai construit si linia ferată forestieră Vârfuri-Lazuri-Leuca pe o distantă de 19 km pe care se transportau lemnele în gara Vîrfuri. Ea a fost demontată în anul 1970 iar pe terasamentul ei s-a construit drumul forestier la exploatarea silvică de la Leuca. Pe raza ocolului silvic Hălmagiu mai existau si drumuri forestiere, în lungime totală de 103 km, în anul 1962, de 144 km în anul 1972 si de 168 km în anul 1981.
         În pădurile de pe raza ocolului silvic Hălmagiu traiesc si urmatoarele animale sălbatice: lupi, mistreti, cerbi, căpriori si iepuri. Numărul lor a variat în functie de starea pădurilor. Astfel în epocile de masive si irationale exploatări si a practicării braconajului numărul animalelor salbatice a scăzut simtitor, iar unele specii, ca de exemplu ursul, a dispărut.
         La fel si cerbul carpatin. În anul 1952 au fosf vânate 102 bucăti de căpriori si 120 mistreti, iar între anii 1977 si 1981 situatia vânatului se prezintă astfel:

Anul

Specia

 

cerb

caprior

mistret

iepuri

1977

14

291

53

319

1978

19

273

54

245

1979

19

301

83

240

1980

19

301

83

240

1981

18

345

92

150

         (Vezi NOTA 16)

         Alte activităti ale ocolului silvic
         Din anul 1965 ocolul silvic se autodesfiintează. În baza Hotărării Consiliului de Ministri nr. 1599/1967 are gestiune proprie, statul contribuind cu fonduri numai pentru protectia pădurilor în caz de calamităti.
         Ocolul silvic Hălmagiu dispune de o suprafată de 4 hectare cu răchită care se valorifică integral în cadrul atelierului de împletituri foarte mult solicitate la export.
         Din arboretul rezultat din curătiri de păduri sau accidentat se fac mături de nuiele, araci pentru vie si legume, cozi de ciocane, de lopeti, de coase, de sape, oisti pentru cărute, pari pentru garduri, si altele.
         O activitate de bază a ocolului silvic este colectarea fructelor de pădure. Redăm mai jos situatia achizitiilor pentru principalele fructe de pădure în anii 1972-1981:
         

ANUL

Cantitate

(in tone)

din care

cirese

mure

zmeura

afine

macese

coarne

ienupar

1972

280

36

237

1

4

2

-

-

1973

275

102

160

1

8

-

3

-

1974

188

4

167

2

4

1

10

-

1975

245

13

202

10

18

2

-

-

1976

268

60

160

7

6

1

33

1

1977

174

6

114

6

1

4

43

-

1978

133

36

81

3

-

2

10

1

1979

196

132

45

6

3

2

8

-

1980

141

48

87

1

-

2

3

-

1981

272

57

210

1

-

1

3

-

TOTAL

2172

1463

1463

38

44

17

17

113

         (Vezi NOTA 17)

         
         Din tabelul mai sus prezentat se constată că nu în toti anii au fost colectate suficiente cantităti de fructe si că începând cu anul 1977 volumul achizitiilor a scăzut simtitor până în anul 1981.
         
         Personalul de conducere
         
         La data înfiintării ocolului silvic personalul silvic se compunea dintr-un inginer silvic, un secretar, un brigadier de control si patru pădurari, iar în anul 1971 ocolului era deservit de către un inginer silvic, patru tehnicieni, opt brigadieri si treizeci de pădurari.
         În decursul celor peste cinci decenii de activitate la conducerea ocolului silvic s-au succedat zece ingineri silvici si doi tehnicieni, după cum urmează: Paraschiv Ioan (1926-1928), Schroth Iosif (1928-1935), Fecer Ioan (1936-1940), Logofătu Andrei (1 octombrie 1940-11 februarie 1943), Popovici Iosif (11 februarie 1943 - 20 iulie 1945), Ionescu Marin (martie 1946-august 1948), tehnicenii Spătaru Iosif si Basa Nicolae (1948-1960), inginerii Galis Petru (iunie 1960-1 iulie 1965), Popescu Nicolae (1965-1971), Purlea Ioan (1971- 2000), Dragos Traian (2001 si pâna în prezent).
         Forul tutelar al ocolului silvic din Hălmagiu au fost inspectoratul silvic al judetului Arad până în anul 1956, apoi Directia silvică regională Crisana-Oradea, până în februarie 1968 si apoi iarăsi Inspectoratul silvic al judetului Arad.
         Un salt în timp.
         În anul 1982 s-au luat măsuri deosebite pentru o noua arondare a permitrului si lichidarea enclavelor, a litigiilor si regenerarea naturală a pădurilor.
         Cu ocazia împlinirii a 55 ani de la desfiintarea ocolului silvic din Hălmagiu s-a organizat în 8 iunie 1982 un simpozion la care au participat cadrele ingineresti din inspectoratul silvic al judetului Arad precum si unele ocoale silvice ale judetelor vecine: Bihor si Hunedoara.
         În anii următori s-au construit si extins drumurile forestiere pentru circulatia cu autovehicole si împrejmuirea arboretelui tânăr si s-a construit sediul ocolului silvic. De asemenea, s-a continuat actiunea de împădurire si de procurarea semintelor pentru puieti si de colectarea si valorificarea produselor accesorii: cirese, mure, afine, măcese, coarne, etc, precum si de aplicarea tratamentelor pentru distrugerea dăunătorilor si de igienizarea pădurilor prin tăierea arborilor doborâti de furtuni sau uscati.
         Atelierul de împletituri si-a extins activitatea. În anul 1993 s-a prelucrat cantitatea de 31 tone de rachita, realizându-se 7494 cosuri cu o valoare totală de 13.696.000 lei pentru export si piata internă.
         Tot în acel an pe raza ocolului silvic Hălmagiu au fost următoarele efective de animale sălbatice: cerbi carpatini 33 bucăti, 135 căpriori, 56 mistreti, 34 potârnici, 51 iepuri, 34 fazani, etc. după cum rezultă din însemnările făcute în cronica acelui ocol.


Dealuri

Muntii Apuseni

Dealuri

         În anul 1991, în baza legii 18/1991, au fost restituite fostilor proprietari 749 hectare de paduri si în anul 1994 ocolului silvic avea 4 ferestraie (gatere) mecanice.
         Sediul actual al ocolului silvic a fost inaugurat la 17 octombrie 1983 în cladirea proprietatea Directiei Silvice Arad.

         Inspectii si diplome

 

         În urma inspectiilor organelor silvice superioare, ocolul silvic a fost distins cu diplome ce le vom enumera mai jos.
         La data de 4 noiembrie 1983 a fost vizitat de ministrul silviculturii, ing. Ion Cioară, deplasându-se la centrul de fructe de pădure si atelierul de împletituri, apreciindu-se activitatea ocolului (după cum rezultă din însemnările cronicii ocolului silvic).
         În anul 1985 a fost vizitat de ministrul adjunct Ioan Petrescu deoarece la finele anului 1984 obtinuse diploma de onoare si fruntas pe locul 1.
         Activitatea ocolului se reflecta în cele 7 diplome acordate de forul superior - Inspectoratul silvic al judetului Arad.

 

         1) În anul 1975 pentru îndeplinirea si depăsirea planului, pe locul III.
         2) În anul 1976 pentru îndeplinirea si depăsirea planului.
         3) În anul 1977 diploma pe locul I.
         4) În anul 1979 diploma de ocol silvic fruntas.
         5) În anul 1982 diploma de ocol silvic fruntas pe locul I.
         6) În anul 1984 diploma de onoare si ocol silvic fruntas pe locul I.
         7) În anul 1986 diploma de onoare si ocol silvic fruntas pe locul II.


Dealuri

Padure de foioase

         Localuri si alte constructii

         La începutul activitătii sale ocolul silvic a fost într-o cladire mai veche de la locul numit "Cou" în apropierea gării CFR Hălmagiu. Clădirea, cu toate că a fost amenajată mereu nu era corespunzătoare si din acest motiv sediul a fost mutat de trei ori în clădiri proprietate personală din centrul comunei pentru care se plătea chirie. În ultimii 10 ani s-a construit la intrarea soselei nationale nr. 76 în localitate un bloc cu patru apartamente proprietatea Directiei silvice Arad, din care două apartamente erau destinate pentru birouri până la ridicarea actualului sediu.
         Au mai construite două cantoane silvice la Leuca si Tăcasele, sase barăci pentru muncitorii forestieri, un depozit pentru colectarea fructelor de pădure, apoi s-au executat peste 54 km de împrejmuiri pentru arboretul tânăr si 5 km de împrejmuire cu plasă a pepinierelor. (Vezi NOTA 18)

    FARMACIA

         Farmacia de Hălmagiu datează din anul 1873 si este opera conducătorilor fostului comitat al Zărandului (desfiintat în anul 1876).
         Primul document despre existenta farmaciei îl constituie chiar autorizatia de înfiintare, datată de la 7 aprilie 1873 si semnată de către Sigismund Borlea, vice prefect al comitatului Zărand si deputat de Hălmagiu. Reproducem în întregime, în traducere din limba maghiară, acest document:

         Nr 1083/873. Onorat Hanzeros Adam farmacist în Vintul de Jos. Anul 1873, aprilie, 7 cu nr. 50/602. În numele comitatului Zărand vă împuternicesc pe D-voastră cu dreptul de farmacie în Hălmagiul Mare. Totodată vă aduc la cunostintă că acest drept este personal si nici într-un caz nu se poate transmite prin D-voatră la altcineva. În cel mult două luni de la primirea prezentei de către D-voastră sa mobilizati si înzestrati cu medicamente necesare cantitativ si calitativ si imediat după aranjare vă rog să mă înstiintati personal, întrucât deschiderea farmaciei se va putea face numai după controlul prealabil al primului medic de judet. Cererea de deschiderea farmaciei si garantia de 100 florini o veti putea ridica de la subsemna Baia de Cris la 5 iunie 1873. Subprefectul comitatului Zărand. Sigismund Borlea.”          (Vezi NOTA 19)


Farmacia "Nora- Silva"

         Faptul deschiderii farmaciei în Hălmagiu la mijlocul celei de a doua jumătăti a secolului al XIX-lea arată atât interesul conducătorilor fostului comitat Zărand pentru sănătatea populatiei din acest loc, cât si importanta ce se acorda în acel timp Hălmagiului, unde exista de aproape două decenii o circumscritie medicală.
         Localul în care a fost instalată prima farmacie a fost casa notarului Robu Nicolae, vis-a-vis de actuala casă a familiei Tîrcus Mihai.
         Mai târziu Hanzeros Adam a cumpărat de la Gratian Papp, care a fost învâtător, notar si pretor în Hălmagiu, casa veche cu peretii din piatră (existentă si azi) din coltul ulitii Berăriei si cu fatada spre actualul traseu al soselei nationale, în care a instalat farmacia. Ulterior, a cumpărat si terenul alăturat pe care a construit încăperile actualei farmacii unind cele două constructii într-un singur corp de casă, asa cum se vede si azi. (Vezi NOTA 20)
         Deoarece în trecut fiecare farmacie îsi avea ca patron un sfânt, cea din Hălmagiu a avut, pănă anul 1953, firma "Mîntuitorul" iar strada pe care se află farmacia se numeste si azi "strada farmaciei". Hanzeros Adam a functionat în Hălmagiu ca farmacist timp de 44 ani, decedând în anul 1917, dupa care a urmat fiul său Hanzeros Geza, pănă la decesul survenit în anul 1935. (Vezi NOTA 21). După această dată a fost numit farmacist fiul său, Hanzeros Emeric. El a functionat până la 6 mai 1953 (data nationalizării farmaciilor, când a fost transferat farmacist în comuna Zam, jud. Hunedoara si apoi în comuna Vata de Jos. A decedat în 24 august 1963 si este înmormântat în cimitirul catolic din Hălmagiu, alături de tatăl si bunicul lui.

         Medicamentele ce se vindeau în farmacie

         În vechime bolnavii se tratau cu ierburi, frunze, alifii si ceaiuri obtinute prin fierberea unor rădăcini sau plante sau prin inhalarea acestora. Primul farmacist, fiindcă pe acel timp erau putine medicamente preparate, extrăgea din plante, din rădăcini de plante, din flori si din ierburi, esenta lor si o combina în laborator cu siropuri apoi le vindea în farmacie. Uneori primea plante medicinale din tări îndepărtate, si produsul lor, sub formă de siropuri si de alifii îl punea în borcane închise ermetic cu dopuri de sticlă, aplicând pe borcane etichte scrise în limba latină.
         Acest laborator, transmis din tată în fiu, trei generatii la rând asigura tratamentul bolnavilor prin alifii împotriva scabiei, parazitilor, bubelor, etc, apoi prin siropuri se tratau pneumoniile, tusele si răcelile. Tot aici se preparau medicamente din plante, infuzii cu diferite prafuri, la care adăugau siropuri si zahăr, iar lichidul astfel obtinut era băut de către bolnavi.
         Farmacia din Hălmagiu a fost căutată nu numai de către localnicii si oamenii din jur ci si de cei de mari depărtări, acest fapt explicându-se prin varietatea si multimea preparatelor ei si a laboratorului foarte bine pus la punct. Unii bolnavi aveau asa de mare încredere în priceperea farmacistilor încât se adresau direct lor descriindu-le boala si cerându-le să le dea medicamentele cele mai potrivite. În felul acesta farmacistul îndeplinea, deseori, functia de medic, uneori vindecând prin sugestie.
         Datorită faptului că în jurul Hălmagiului se găseau cantităti însemnate de zmeuri si că locuitorii satelor nu stiau să prepare din ele siropuri si dulceturi farmacistii achizitionau aceste fructe din care preparau siropuri atât pentru produsele din farmacie cât si pentru vânzare în Austria, Cehoslovacia si Ungaria, etc.


Sticlute de medicamente

Leacuri

Dulapul cu medicamente

         Din plantele folosite în farmacie amintim doar câteva: centaureia gentiana, ale cărei rădăcini se întrebuintau la bolile de stomac, anemii si friguri, în doze,de 1/100 grame apă sau 30 grame rădăcină la 60 grame spirt tare, ori 30 grame la 1litru de vin rosu, apoi mierea ursului (plumonaria molesima), din ale cărei frunze se făceau ceaiuri pentru bolile de piept (20 grame la 1 litru de apă), digitala {în infuzie) pentru bolile de inimă si de rinichi, pelinul, pentru combaterea viermilor intestinali, potbalul (tustilago farfara), pentru astmă si tuse, urechelnitel, rădăcină de brusture (radix bardanee), iarba sunatoare (herba hipericii), flori de coada soricelului (flores miliforii), flori de soc, de salcâm, etc. (Vezi NOTA 22)
         După primul război mondial famacia a început să primească medicamente preparate în fabrici si astfel, încetul cu încetul, medicamentele preparate în laboratorui farmaciei au fost înlocuite cu produse farmaceutice de mai mare eficacitate (eleodron, prontozil, sulfamidă, etc). (Vezi NOTA 23)

         Farmacia din timpurile mai recente

         După nationalizarea farmaciilor (anul 1953) farmacia era înregistrata sub nr. 58 si apartinea de fosta regiune Arad, apoi după defiintarea ei (anul 1956) de fosta regiune Crisana-Oradea si din anul 1968 apartine de judetul Arad având nr. de înregistrare 125, având ca for ierarhic Oficiul Farmaceutic Tirnisoara. Ea este dotata cu medicamente produse în tară si din import.
         După nationalizare (luna mai 1953 si pâna în anul 1969) a fost condusă de către farmacistul Hreanca Adalbert iar după pensionarea lui a urmat o fluctuatie a personalului, anume: Valedecz Ilona (1973-1976), Miclăus Florentina (1976-1981), Tămas Alexandru (1981-1987), Maican Rodica (1987-1989) si Irhasiu Eleonora, asistenta principala - coordonatoare (1989-1997).
         Deoarece aprovizionarea cu medicamente a devenit dificila se impunea înfiintarea unei noi farmacii particulare, ceea ce s-a si înfaptuit în luna noiembrie 1996.

         FARMACIA NOUĂ

         A fost înfiintată de farmacista Priescu Viorica din comuna Siria, jud. Arad, functionând ca o filiala de acolo. Ea are ca asociat pe primarul Iorga Marin din localitate. Capitalul investit este de 50% pentru fiecare asociat.
         Aprovizionarea cu medicamente se face de la depozitele din Deva, Hunedoara, Arad, Oradea, etc.
         Personalul acestei farmacii este compus din asistenta Bolajan Nicoleta si Irhasiu Eleonora.
         Si astfel după o existentă de 124 ani farmacia vechie s-a desfiintat (Sic tranzit gloria mundi, dupa adagiu latin).

         CIRCUMSCRIPTIA MEDICALA

         Dupa cum se va arata mai jos, existenta unui medic în Halmagiu este atestata numai în anul 1861. E posibil să fi existat si mai înainte dar deocamdata nu dispunem de date documentare în acest sens.
         E de presupus că în lipsa medicului problemele de ordin sanitar si medical au fost rezolvate în familie sau de unele persoane ce-si câstigaseră în mod empiric o sumă de cunostinte medicale, alături de unele practici mistice. Credem că practicile medicale au fost exercitâte mai mult de femei întrucât acestea, erau în permanentă în mijlocul familiei. Dacă un copil sau un alt membru al familiei se îmbolnăvea îngrijirea lui cădea asupra mamei sau asupra femeii. Aceasta îi făcea ceaiuri, îl spăla, îl îmbrăca în haine curate, făcea curătenie si-l hrănea, veghindu-l permanent. În caz de răniri sau de infectii îi spăla rana cu ceaiuri obtinute din romanită si din alte plante sau ierburi, îi punea pe rana sau pe bube felii de ceapa coaptă ori frunze de potbal (tusilago farfara), ca să se colecteze puroiul.
         În caz de diaree - numită popular "boala cea rea" bolnavul era tratat cu ceai de coarne uscate (substantă astringentă), iar la răceli se întrebuintau ceaiuri din flori de soc sau de tei, se făceau comprese cu moare de varză, apoi băi fierbinti la picioare cu flori de fân sau alte plante.
         Luxatiile si fracturile erau tratate mai mult de către bărbati. La fel extragerea dintilor si a măselelor. Oamenii bătrâni de azi mai povestesc că Irimie Ioan (decedat în anul 1913 în vârstă de 84 ani) era priceput atât în asezarea atelelor la luxatii si fracturi cât si la extragerea măselelor, învătând această meserie de la alti oameni în vârsta. De la acesta se mai păstrează în prezent un cleste de extras măsele.

         Atestări documentare

         Prima însemnare scrisă a existentei unui medic în această localitate dateaza din anul 1861 cu ocazia alegerilor organelor de conducere ale fostului comitat Zărand în sedinta de constituire tinută la 3 aprilie 1861 în Baia de Cris. Cu această ocazie a fost numit chirurg în Baia de Cris Lengyel Istvan, fost medic în Hălmagiu, iar "fizic" (medic) dr. Sigismund Reichenberger. (Vezi NOTA 24)
         După cinci ani, printre familiile care locuiau în Hălmagiu se afla aceea a lui Sigismund Reichenberger, "fizicul" (Vezi NOTA 25) care între timp se mutase aici. Nu se stie precis cât timp a functionat acest medic în Hălmagiu dar din darea de seamă din 10 aprilie 1872, tinută în fata Reprezentantei Comitatului Zărand din Baia de Cris, dr. Iosif Hodos, fostul presedinte al tribunalului si vice prefect, aduce multumiri "fizicului" dr. Reichenberger pentru munca depusă, alături de Amos Frîncu, la înfiintarea "azilului de morbosi" din Baia de Cris. (Vezi NOTA 26)
         În urma mutării din nou în Baia de Cris a lui Sigismund Reichenberger a venit în Hălmagiu dr. Ortotay si în anii următori, dr. Armin Weis. Acesta a functionat aici până în anul 1912, când a fost pensioant din cauza bătrânetii. (Vezi NOTA 27)
          Din anul 1912 si până în 1918 a functionat dr. Taryany, dată după care a urmat o fluctuatie de medici, cum se va arăta mai departe.
         Dr. Mager Aurel (1918-1920), dr. Petroiescu (1920-1928), dr. Wachter Emeric si Hass Erich (1928-1934), dr. Coroianu Tiberiu (1934-1937), dr. Râscuta Anton (1928-1948), dr. Crisan Vasile, dr. Braun Iooan, dr. Ardelean Ilie si Coltofean Gheorghe (1948-1954), dr. Parscuta Gheorghe si Papp Atila (1954-1961), dr. Vecas Zoltan (1961-1965), dr. Ciucea Pavel si Ciucea Oana (1965-1967), dr. Nicodin Ioan (1967-1971), Târcu Mihai (1971-1972), dr. Faur Viorel (1971-1972), dr. Petru Dobra si Violeta Dobra (1972-1975) , dr. Jude Elisabeta (1975-1976), dr. Chicea Ioan (1976-1978), dr. Suciu Octavian si dr. Suciu Eugenia (1975-1986), dr. surorile Doina si Emilia Apostolescu (1987-1990), dr. Cobzariu Iosif Florin (1987-1989 si 1993 si în continuare), dr. Halic Ana (1991), dr. Bodârlău Camelia (1991-1995), dr. Petrovici Maria Persida (1992 si în continuare).
         Nu cunoastem, deocamdată, localul în care a functionat dispensarul medical uman înaintea primului razboi mondial dar în anul 1850 a fost instalat în clădirea în care se află si în prezent pe strada Primăriei. Este o clădire veche, de peste 100 de ani, dar masivă si a avut până în anul 1997 opt încăperi spatioase si bine întretinute, iar între anii 1995-1997 a fost restructurată în interior si a fost renovată si în exterior. Acum are trei cabinete de consultatii, două săli de asteptare, punct de laborator, materiale sanitare, etc.
         În ultimii ani s-a intensificat actiunea de depistarea bolilor, de tratament preventiv si de educatie sanitară.
         În anul 1962 au fost consultati 1.402 bolnavi, în anul 1967 - 3.850, în anul 1981 un numar de 11.344 iar în anul 1997 un număr de 6.581.
         Bolile cele mai frecvente sunt: de inimă, TBC, diabet, respiratorii, reumatism, etc.
         În anul 1950 s-a înfiintat o casă de nasteri în alt local, pâna în anul 1970 si în prezent este în perspectiva înfiintarea unui cabinet de stoomatologie.

         ÎNTREPRINDERI ECONOMICE ÎNFIINTATE ÎN DECENIILE 7 SI 9

         1. MINA BRUSTURI - HĂLMAGIU

         Apartine de întreprinderea minieră Barza, jud. Hunedoara din anul 1970.
         În anul 1988 avea 338 angajati.
         Din mină se extrag 18 materiale/elemente/neferoase, din care cele mai importante sunt cuprul, zincul si plumbul. Are si o flotatie proprie.
         

         2. I.P.E.G. (Întreprinderea de prospectiuni si exploatări geologice)

         Din anul 1965 s-a înfiintat în Hălmagiu "Brigada geologică complexă Hălmagiu" apartinătoare de întreprinderea de prospectiuni si exploatări geologice Hunedoara, a centralei Departamentului Geologiei.
         În anul 1988 avea 365 de angajati. În Hălmagiu este sediul conducerii brigăzii complexe si de ea apartin punctele de lucru din localitătile Dezna, Hălmăgel, Moneasa, Minis si Vârfuri. Tot aici este si un depozit cu materialele necesare bunei functionări a brigazii.


Peisaj la Brusturi

Peisaj

          3. D.D.P.

         Districtul de drumuri si poduri a directiei judetene Arad are în Hălmagiu o subunitate intitulată DISTRICTUL nr. 5. El a fost înfiintat în anul 1936 si a functionat aici până în anul 1972, când a fost mutat în comuna Vârfuri. S-a reînfiintat în anul 1972 având 16 angajati si o clădire proprie cu etaj lângă ocolul silvic.
         Are ca atributii întretinerea drumurilor judetene si comunale de pe raza comunelor Hălmagiu si Hălmăgel, având în dotare mijloace auto cu care extrage materialele de întretinere a drumurilor, le depozitează si apoi le transporta la punctele afectate pentru repararea si întretinerea drumurilor si a podurilor.

         4. SECTIA DE PRESTĂRI DE SERVICII

         În conformitate cu prevederile legii nr. 7/1971 s-a înfiintat în cadrul Consiliului popular al comunei Halmagiu o SECTIE DE PRESTĂRI de servicii, având atelier de lăcătuserie, de tâmplărie, o brigadă pentru construire de locuinte, transport de materiale (tractor cu remorci, plug pentru dezăpezire, etc.).

         5. UZINELE DE TEXTILE - U.T.A. - SECTIA 4 HĂLMAGIU

         În scopul înviorării vietii economice în Hălamgiu si împrejurimi, a stabilizării populatiei si în consecintă a frânării navetismului, din initiativa primarului Stefea Iosif s-a înfiintat în localitate, în anul 1977, cu concursul Uzinelor de textile din Arad si cu sprijinul fostului director Popescu, ministru adjunct în ministerul industriei usoare, în acel timp, sectia nr. 4 de confectii a Uzinelor de textile din Arad.
         Profilul sectiei a fost confectionarea de lenjerie pentru bărbati, femei si copii, din cupoane, care apoi s-au valorificat local si în unele orase din tară.
         Localul în care a fost instalată sectia este în partea de est a Hălmagiului, sub poalele dealului Naiu - Frunză Verde, în clădirile ce le-a folosit până în anul 1970 întreprinderea Fruct-Export, iar anterior au servit ca depozit de efecte militare.
         Lucrările de amenajarea localului au început în anul 1977 si sectia a intrat în functie la 1 octombrie 1978. Aici au lucrat la început 120 angajati dar pe parcurs, numărul lor s-a ridicat la circa 200.
         Din anul 1985 profilul sectiei a fost schimbat în tesături "crude" de tipul Tina, Isaccea si Diftină, care apoi au fost transportate la U.T.A, care le finalizează, le imprimă modelele si culorile prin aplicarea de procedee chimice adecvate.
         Materia de bază este bumbacul recuperat de la UTA.
         Sectia are mijloace de transport la gara C.F.R. Hălmagiu.
         Angajatii, au fluctuat în functie de profilul întreprinderii si de volumul lucrărilor. În anul 1988 aici erau circa 200 de angajati, din care lucrează direct în productie - 62 bărbati si 114 femei, restul detin functii de administrare si conducere.
         Peste jumătate dintre angajati sunt din localitate iar restul din alte părti, până spre Brad, în amonte, si Vârfuri - Talagiu, în aval, de pe valea Crisului Alb.
         Retribuirea se face în functie de realizarea normelor în acord individual si în functie de asigurarea si aprovizionarea sectiei cu materia primă si cu energie. Se lucrează în două schimburi.
         Sectia de tesătorie nr. 4 a Uzinelor textile din Arad a fost cea mai mare întreprindere din Hălmagiu si cu cele mai multe locuri de muncă pentru femei. Prin înfiintarea si functionarea ei s-a produs o înviorare în viata economică a localitătii, până în anul 1992 când a fost desfiintată.

         SECTIA DE PRELUCRAREA LAPTELUI

         Din anul 1979 s-a înfiintat în Hălmagiu o sectie de prelucrarea laptelui. Ea apartine de baza din orasul Ineu a întreprinderii industrializării laptelui din Arad. Este instalată în clădirea în care anterior a functionat baia populară si din care s-a păstrat o încăpere cu 8 dusuri cu apa caldă provenită de la încălzirea laptelui.
         Sectia are o încăpere de prelucrarea laptelui, cu două căzi de faiantă si cu o capacitate de 3.000 litri fiecare si încă una de 800 litri. În altă încăpere este instalat răcitorul cu o capacitate de 2.000 litri, apoi urmează sala cazanului, care furnizează căldura pentru transformare laptelui în brânză telemea. Mai este un birou cu laborator pentru analiza.
         Laptele se colectează din satele apartinatoare comunelor Hălmagiu si Hălmăgel si se transportă cu o cisterna apartinătoare sectiei.
         Anterior anului 1979 era în Hălmagiu un punct de colectarea laptelui si a smântânii, înfiintat în anul 1947, produsul fiind expediat fabricii de unt din Arad.

         ALTE INSTITUTII

         BANCA AGRICOLĂ

         Banca agricolă din Hălmagiu este continuarea fostei filiale a băncii "Crisana" din Brad. Acea filiala a fost înfiintată în anul 1908 si nationalizată în anul 1948, iar din anul 1950 a apartinut de banca de stat din Gurahont unde era, în acel timp, resedinta fostului raion (Gurahont). Si în prezent apartine de banca agricola din Gurahont.
         Ea efectuează împrumuturi pentru procurarea de inventar agricol, de animale, de constructii agricole, precum si plata animalelor vândute statului, a laptelui colectat si a altor produse agricole.
         Functionează timp de 4 zile pe săptămână.

         Punctul de observatii meteorologice

         Statia - punctul de observatii meteorologice - a fost înfiintat în anul 1935 pe lângă ocolul silvic din localitate si de atunci functionează permanent. Ea apartine de statia din Gurahont, căreia îi comunică zilnic, prin telefon, temperatura aerului, starea timpului, regimul pluviometric, etc.
         0 parte din datele meteorologice din această localitate au fost folosite la întocmirea vol. II din "Clima Republicii Populare Române" - Clima Zărandului - în anul 1961 (statia Hălmagiu, tabelele nr. 3, 43 si 88).

         STATIA DE BENZINĂ, MOTELUL SI BRUTĂRIA

         O familie întreprinzătoare din localitate a initiat si înfăptuit construirea statiei de benzină, a unui motel si a unei brutării.
         Statia de benzină.
         A fost înfiintată în anul 1994 de familia Toca Aurel si Toca Monica. Ea se află în apropierea gării Hălmagiu la o distantă de circa 100 metri pe marginea stângă a soselei nationale nr. 76, Deva-Brad, Hălmagiu, Beius, Oradea, având firma "S.C. Beby S.R.L, societate cu răspundere limitată". Are trei pompe ce functionează permanent (non stop) si se aprovizionează de la rafinăria din Ploiesti prin autocisterne. Combustibilul este păstrat în patru rezervoare cu o capacitate totală de 10.000 litri, dintre care trei sunt îngropate si unul la suprafată, fiind deservită de trei angajati ai firmei.
         Se vând zilnic circa 700 litri de benzină, tot atâtia de motorină si diverse uleiuri.
         Motelul.
         În apropiere este motelul dat în functie în anul 1996, având la parter o sală de restaurant, grup sanitar, etc. si la etaj patru camere.
         Brutăria.
         A fost înfiintată tot de acea familie în anul 1997.
         Produce pâine tip franzelă cu care se aprovizionează două unităti particulare din localitate, apoi satele apartinătoare si alte unităti până la Gurahont, în aval si chiar în orasul Brad, în amonte.

   NOTE

         1. Cozma Pal: Zărand Foldrajzi Statistikai, torteni Leirasa, Koloszvar 1848, pag. 83 (Descrierea geografică, statistică si istorică a comitatului Zărand)
         2. Idem
         3. Idem
         4. Informatori: Ioan D. Sida, functionar judecatoresc în pensie (76 ani în anul 1970) si Moldovan Ioan, notar pensionat (81 ani în anul 1970).
         5. Satele apartinătoare postei Hălmagiu sunt: Bodesti, Banesti, Brusuri, Cristetti, Târnavita, Tămure, Tohesti si Vâjdoci.
         6. Informator: Neacsu Gheorghe, dirigintele postei.
         7. Idem, pentru anul 1968.
         8. Informator: Petru Borza de 81 ani.
         9. Informatori: Petru Borza (81 ani) si Groza Ioan de 85 ani /în 31 martie 1968.
         10. Arhivele statului din Deva. Fondul comitatului Zărandului nr. 772 / 1871.
         11. Idem
         12. Arhivele statului din Deva. Fondul comitatului Zărand. Dosar nr. 772/1871.
         13. Traian Mager. Tinutul Hălmagiului, Aspecte economice. Partea I, 1928. Tip Tipografiei Diecezana Arad, pag. 8.
         14. Informatori: fratii Moldovan Ioan si Moldovan Silviu din Hălmăgiu.
         15. Monitorul Oficial nr. 252 din 11 noiembrie 1926, pag 17327. Text prescurtat: Noi ministru secretar de Stat la Departamentul Agriculturii si Domeniilor, având la vedere raportul d-lui administrator al pădurilor, DECIDEM: art. 1 se desfiintează ocoalele silvice Arad, Dumăbrvita, Ilteu, Hodis, Sebis si se înfiintează ocoalele silvice Ineu si Hălmagiu. Ocolul silvic Ineu va avea resedinta în Ineu iar ocolul silvic Hălmagiu va avea resedinta în Hălmagiu. D-l administrator al pădurilor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni. Dată la 23 octombrie 1926. Ministrul C.Garofild nr. 47.
         16. Informator: Purlea Ioan, inginerul sef al ocolului silvic din Hălmagiu (anul 1981).
         17. Informatiile au fost obtinute de la ocolul silvic Hălmagiu.
         18. Dupa informatiile primite de la inginerul sef al ocolului silvic, Purlea Ioan si cronicele ocolului silvic.
         19. Originalul se află în posesia văd. Hanzeros Emilia din orasul Brad, sotia supravietuitoare a Nazeros Emeric, nepotul de fiu al farmacistului Hanzeros Adame.
         20. informatoare vad. Manzeros Emilia.
         21. Idem.
         22. Informatoare vad. Manzeros Emilia.
         23. Idem.
         24. Traian Mager: Tinutul Halmagiului, vol. 3, pag. 24
         25. Ibidem, vol. 1, pag. 145
         26. Informator: Ioan D. Sida, functionar judecătoresc în pensie, în vîrstă de 76 ani (informatia a fost primită la 12 iulie 1969). Tot acest informator a mai relatat următoarea întâmplare în legătură cu medicul dr. Armin Weis:
         27. "Fiind adus la el cu carul un bolnav, după ce medicul l-a consultat sumar i-a spus: du-te acasă si moare la tine (du-te acasă si mori) fiind convins că boala este asa de avansată încât nu i se mai poate face nimic. Familia bolnavului a înteles că medicul le-a recomandat să-i facă comprese cu "moare de varză" si aplicândui acest tratament, uzitat în acea vreme, bolnavul s-a vindecat si apoi a venit la medic să-i plătească. Acest fapt a produs o mare stupeficatie medicului care de data aceasta a spus fostului bolnav: acum nu mai moare la tine (acum nu mai mori).