PRIMARIA

         Cele mai vechi organizatii administrative din Hãlmagiu, atestate istoriceste încã din veacul al XIV-lea sunt: voievodatul, districtul, cnezatul si apoi primãria.
         Situatia centralã a localitãtii în depresiune, întinderea ei mare si rolul ce l-a avut din punct de vedere administrativ, au fãcut ca în anul 1359 sã fie mentionatã ca sediul voievodului Bibart (Vezi NOTA 1), în anul 1390 ca resedintã de district (Vezi NOTA 2), apoi timp de aproape douã secole iarãsi ca resedintã de voievozi (Vezi NOTA 3), pe la mijlocul secolului al XVIII-lea ca resedintã de cnezat si-n ultimile douã secole ca sediu de primãrie, fiindcã o asezare asa de mare de oameni n-a putut trãi fãrã o organizare administrativã permanentã.
         Dupã disparitia voievozilor si a voievodatului (Vezi NOTA 4), pe la mijlocul secolului al XVIII-lea gãsim mentionat în aceastã localitate sediul unui cnezat. Dupa "jus valahicum" cnezat înseamnã organizare administrativã si militarã condusã de un "cneaz", ses administrativ, militar si judecãtor al pricinilor mai mici (Vezi NOTA 5). Ultima consemnare cunoscutã pânã în prezent a existentei unui cnezat în Hãlmagiu este "Protocollum visitationis seu investigationis Halmagensis" din 25 mai 1754. Astfel documentul nr. 119/1754 aflat în arhiva mitropoliei din Karolvãt (Jugoslavia) consemneazã cã în luna mai 1754 s-au perindat în afara comisiei din Hãlmagiu, ce avea misiunea de a constata care locuitori sunt uniti ori nu cu biserica romano-catolicã, locuitorii din satele din jurul Hãlmagiului protestând împotriva unirii. Tot din acest document mai rezultã cã acest cnezat (Knesia Halmagyensis) era compus din satele: Hãlmagiu, Tohesti, Poenari, Tãrmure, Ocisor, Ociu, Tisa, Ionesti, Bodesti si Mermesti. (Vezi NOTA 6)
         Dupã datele istorice în tara noastra numai românii erau condusi de cnezi si voievozi, asa cã unde sunt mentionate aceste cãpetenii erau masã compactã, organizatã de români. (Vezi NOTA 7)
         Unul dintre cnezii Hãlmagiului a fost Pîrva Istoc (Stefan), decedat în anul 1756, dupã cum se poate citi si azi pe crucea lui zugrãvitã în peretele de miazãnoapte a naosului bisericii din Hãlmagiu. (Vezi NOTA 8). Dupã aceastã datã titulatura de cneaz a fost înlocuitã cu aceea de "jude" si în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea cu aceea de "birãu" - sinonimã în limba românã cu aceea de primar.
         În secolul al XIX-lea juzii si biraiele (primarii) aveau ca atributii de serviciu supravegherea ordinii publice, adunarea impozitelor de la cetãtenii ce datorau sub 3 floreni, prezentau martorii si juratii în fata instantei de judecatã, se ocupau cu repararea si întretinerea drumurilor de tarã si de câmp si desemnau persoanele cãrora urmau sã le fie încredintati copii orfani (Vezi NOTA 9). Cnezii, juzii si primarii (birãii) erau ajutati în lucrãrile lor de persoane cu pregãtire de specialitate adicã de notari si de jurati.
         Atributiile mai sus mentionate au continuat a fi exercitate pânã la aparitia legii administrative nr. XXII din anul 1866, conform cãreia la conducerea primãriei alãturi de primari si notar, participau si patru jurati alesi dintre persoanele cu bun prestigiu. Juratii se ocupau cu estimarea pagubelor de câmp, lucrând în comisie de cel putin trei membri, apoi se interesau de buna gospodãrire a comunei si fãceau controlul prestatiei locuitorilor. Unul dintre ei încasa impozitele. Locuitorilor care nu stiau sa scrie le dãdea "rãboaje" din care jumãtate rãmânea la platitor iar cealaltã la jurat, împreunã cu altele într-o legãturã. Când i se cerea plãtitorului sã dovedeascã cã a achitat darea el prezenta partea din rãboj ramasã asupra lui si dacã aceasta se suprapunea si se potrivea cu ceea rãmasã la jurat, era crezut (Vezi NOTA 10). Banii rezultati din încasarea dãrilor erau prezentati notarului iar acesta îi preda perceptiei.
         Pânã în anul 1919 primãria a fost condusa de catre "antistia comunalã" formatã din primar, notar, ajutorul de primar si de notar precum si din cei patru jurati, iar organul executiv era format din ajutorul de primar si ajutorul de notar si din din cei patru jurati.
         Organul de deliberare era "Consiliul comunal" compus din 10 consilieri alesi de catre locuitorii comunnei, presedintele consiliului fiind primarul.
         Dupã aparitia legii administrative române nr. 2465/1925, publicatã în Monitorul Oficial nr. 220/1925 si pusa în aplicare la 1 ianuarie 1926, comunele s-au condus în conformitate cu dispozitiunile acelei legi administrative din anul 1950 si în continuare dupã legile ulterioare.

         Localul primariei

         Cel mai vechi local al primãriei, cunoscut, a fost pe terenul peste care trece în prezent soseaua nationalã nr. 76 Deva, Brad, Hãlmagiu, Oradea, vis-a-vis de casa notarului pensionat Moldovan Ioan, cam pe locul actualei case a lui Gornic Vasile.
         Localui vechi al primãriei a fost construit din lemn si acoperit cu sindrila si probabil din motivul ca mutându-se vatra comunei pe locul actual si clãdirea a rãmas la marginea comunei, dupã anul 1848 primãria a fost mutatã în localul actual, dupa cum rezultã din documentele de carte funciarã. (Vezi NOTA 11)
         În anul 1901 localul actual a fost supus unei modernizãri ce s-a continuat pânã azi. (Vezi NOTA 12)
         Vechea clãdire a primãriei, a cãrei vechime nu s-a putut stabili, precum nici faptul dacã anterior a mai fost o altã clãdire si în care loc, s-a ruinat si a fost cunoscutã pânã la mijlocul secolului al XX-lea sub numele de "bicãrie", deoarece aici se tineau în douã încãperi bicii, adicã taurii comunei. În preajma celui de-al doilea rãzboi mondial (1939-1944) au fost demolate si ultimele încãperi ale acelui local, dispãrând orice urmã materialã.

 

Primaria Halmagiu

         Plaiesii si paznicii

         Din personalul vechi al primariei fãceau parte, pânã în anul 1926, plãiesii si paznicii. Plãiesii erau angajatii care transmiteau în comunã ordinele primite de la primar si notar, prin batere de tobã sau prin comunicãri orale ori scrise. Ei purtau uniformã peste care erau încinsi cu o curea din piele la care era fixatã o teacã si o sabie, semn al puterii lor. Anterior atributiile lor erau îndeplinite de cãtre "gornici". (Vezi NOTA 13)
         Paza în comunã o fãceau persoanele angajate special pentru aceastã lucrare iar tarina era pãzitã de cãtre paznicii de câmp. Paznicii de noapte purtau niste ciomege din lemn cu fier ascutit la capãtul de jos, iar la capatul de sus ciomegele erau încovoiate si se terminau cu un nod de fier, rotund. Cu acestea se prezentau la primãrie sau la jandarmerie pentru a primi instructiuni asupra modului cum trebuie sã facã paza în unele împrejurãri. (Vezi NOTA 14)
         Paznicii de câmp numiti si "jitari" purtau o toporâste ce se termina la capãtul din sus cu o securice (baltag) în loc de mâner si erau platiti pentru serviciul lor în naturã de cãtre locuitorii ce aveau pãmânt. Ei rãspundeau de pagubele cauzate în holdele celor ce-i plãteau si în cazul în care nu puteau indica fãptasii rãspunderea cãdea asupra jitarilor.

         Nume de notari

         Cel mai vechi notar, cunoscut documentar pânã în prezent, este George Mihailovici, atestat prin semnãtura sa pe documentul din 16 decembrie 1849 prin care se protesta împotriva arestãrii lui Avram Iancu în târgul de la Hãlmagiu (Vezi NOTA 15). De asemenea, mai este atestat si în registrul de nasteri, la 12 august 1850, ca nas (pag.66). Acestuia i-a urmat, la 22 iunie 1852, Pãcurariu Petru, atestat tot în registrul de nasteri pe anul 1852, la pagina 73.
         Timp de douã decenii lipsesc documente din care se pot stabili numele notarilor. E posibil ca notarul Pacurariu Petru sã fi functionat în continuare.
         La 17 august 1872 apare ca martor în dosarul 1312/1972 ql fostei judecãtorii din Hãlmagiu, BALTESCU ILIE "notariu comunale mmoralmente nepãtatu, în vârstã de 34 ani", iar din anul 1876 si pânã în 1883 functia de notar la primãria Hãlmagiu a fost îndeplinitã de cãtre GRATIAN POP. Acesta fusese anterior notar la pretura din Hãlmagiu si "jurat Comitantes" (judetean) la judecãtoria din localitate. Dupã defiintarea comitatului Zãrand (anul 1876) Gratian Pop, desi fusese transferat la Pecica a refuzat noul post si l-a preferat pe acela de notar la primãria din localitate, pânã în anul 1883, când a decedat.
         Dupã aceastã datã au urmat notarii: Balasz Ianosz (1883-1895), Stegel Wendel (1895-1906), Szereny Sandor (1906-1919), Moldovan Ioan (1919-1944), Onet Gheorghe (1944-1952), Bora Petru (1952-1954), Lupei Gheorghe (1954-1958), Golea Lazãr (1958-1968), Banciu Cornel (1968-1971), Golea Gheorghe (1971-1990) si în continuare Luca Virgil.

         Nume de primari

         Din lipsã de documente nu se pot stabili nici cnezii care s-au succedat dupã decesul lui Pîrva Stefan (Istoc), întâmplat în anul 1756 si nici dupã aceastã datã pânã în anul 1849 si nici când s-a introdus terminologia de "jude". Se stie însã cã la 16 decembrie1849 SIDA ARSENIE semna protestul împotriva arestãrii lui Avram Iancu la târgul din Hãlmagiu, în calitate de "jude al orasului Hãlmagiu" alãturi de George Mihailovici, notar, ambii intitulându-se si "membri ai magistratului din Hãlmagiu". (Vezi NOTA 16)
         În anul 1865 era primar IOANE SIDA, fapt atestat de semnãtura acestuia pe un act de familie pãstrat de strãnepotul sãu Ioan D. Sida. (Vezi NOTA 17). Acestuia i-a urmat, în anul 1870, Ciungan Petru, apoi Ioan Jula, un om foarte înstãrit si mare cãmãtar, cunoscut si sub numele de "Popa Ioan", fiindcã înainte fusese preot. Lui i se datoreazã mutarea vãii pe actualul curs dupã inundatia catastrofalã din anul 1887. (Vezi NOTA 18)
         De la aceastã datã nu se cunosc documente cu numele primarilor (biraielor) din Hãlmagi, pânã la începutul secolului al XX-lea. Începând cu anul 1905 se cunosc urmãtorii primari: Dragos Adam, zis Hopcea (1905-1908), Ioan Olariu, zis Nutu din Vintris (1908-1917), apoi Sortoc Lazãr (1917-1919).
         Primul primar dupã unirea Transilvaniei cu România a fost Irimie Nicolae. Acestuia i-au urmat: Busa Gheorghe si Sortoc Lazãr (1925), Budean Petru (1926-1930), Sirban Gheorghe (1931-1934), Tîrcus Ilie (1934-1937), Buta Ioan (1938-1940), Groza Alexandru (1940-1941), Giurgiu Ioan (1941-1943), Cãtanã Aurel (1943-1944), Tîrcus Ilie si Sirban Gheorghe (1944-1946), Sbârcea Teofil (1947-1948), Tîrcus Ioan, Curetean Avram si Basti Iuliu (1948-1953), Meruta Pascu (1953-1955), Motica Dumitru (1955-1960), Gornic Vasile (1960-1973), Stefea Iosif (1973-1979), Indries Traian (1979-1984), Dãrãu Dãnut - Ovidiu (1984-989), Sirca Ioan (1989), Iorga Emil-Marian (1989 - 1992), Rosovan Vasile (1992-1996), Iorga Emil-Marin (1996 si pâna în prezent).

         Nume de plaiesi

         În primele patru decenii ale secolului al XX-lea 1a primãria din Hãlmagiu au functionat urmãtorii plãiesi: Sida Alexandru, Sortoc Lazãr, Basa Nicolae, Ilisie Gheorghe, Demeter Iosif, Balta Ioan zis Bambu, Sima Nicolae, Faur Ioan si Marian Alexandru. Acestora le-au urmat guarzii comunali: Jivan Ioan, Petrisor Petru, Dãrãu Ignat, Codrean Ilie senior, Marian Alexandru, Stan Simion si Codrean Ilie junior.

         Personalul primariei

         Dacã datele vechi ne lipsesc, sunt incomplete sau greu de aflat, cele recente ne permit sa cunoastem schema personalului primãriei în timpurile mai apropiate. Vom prezenta câteva scheme nominale si numerice începând din anul 1927, si pânã în prezent.
         În anul 1927 primaria avea urmatorul personal:
         

         Realizãri edilitare dupã anul 1944

         Dupa cum am vazut, la conducerea primãriei s-au succedat diverse persoane în functiile de primar si notar. Unele au dus un aport mai mare, altele mai mic la buna gospodãrire, fiecare dupã priceperea sa si dupã cum a fost ajutat de localnici si sprijinit de organele superioare.
         În ultimile patru decenii dupã 1944, primãria se poate mândri cu multe si importante realizãri dintre care amintim doar pe cele mai de seamã: construirea cãminului cultural, electrificarea, construirea trotuarelor, plantarea arbustilor ornamentali pe principalele strãzi, asfaltarea vechiului traseu al soselei nationale ce trecea prin centrul comunei, asfaltarea pietii, construirea noului local de scoalã cu douã etaje, 10 sãli de clasã si laboratoare, apoi s-a construit supermagazinul cooperativei de consum, s-a înfiintat o sectie de confectii si tesãturi în Hãlmagiu a uzinei textile Arad (U.T.A.), s-au întreprins lucrãri de regularizarea si indiguirea vãii Hãlmagiului pe o distantã de 4 km începând din Hãlmãgel si pânã la vãrsarea în Crisul Alb.
         S-a extins actiunea de electrificare a satelor Lesioara, Bodesti, Bãnesti, Cristesti, Brusturi, Poienari, Tãrmure si Tisa si au fost pietruite drumurile în toate satele apartinãtoare primãriei Hãlmagiului, în prezent putându-se circula pe ele cu orice vehicol.
         Toate aceste realizãri sunt rezultatul unor eforturi materiale si se cuvine sã le facem un scurt istoric.
         Despre cãminul cultural si despre scoalã s-a scris câte un capitol separat, la care facem trimitere. Cea mai importantã actiune a fost electrificarea. Ea a început în anul 1958 si s-a terminat abia în anul 1966, solicitând multe cheltuieli, însumate în acel timp la suma de 220.000 lei. Banii au fost procurati de la locuitori, prin autoimpunere, în baza hotãrârii consiliului de ministri nr. 299/1959. Firele electrice sunt sustinute de 230 stâlpi iar pentru iluminatul public au fost instalate 128 becuri. Întretinerea liniei electrice se face de cãtre sectorul electric din comuna Gurahont. În anul 1984 existau doar 4 gospodãrii neelectrificate.

Scoala Generala

         Dupã terminarea electrificãrii grija conducerii comunei s-a îndreptat spre piete. Astfel în anii 1967­-1968 au fost asfaltate drumul de acces în piata de alimente, de mãrfuri si animale, precum si platoul acestor piete. Lucrarea a costat 148.000 lei si a fost procuratã din fondul "mijloace extrabugetare - piete".
         A urmat apoi actiunea de înfrumusetare a localitãtii. În anul 1967 au fost plantati 546 arbori ornamentali pe strãzile principale, acestia fiind primiti de la Directia de Drumuri si Poduri din Oradea. În anul 1979 au fost plantati si brazi pe strada principalã iar actiunea de înfrumusetare a localitãtii continuã, fiind o preocupare de bazã a organelor administratiei locale.
         Strãdania localnicilor a fost apreciatã asa cum se cuvine si în anul 1967 comuna Hãlmagiu a primit premiul I pe raion (defiintat în 1968) obtinând în contul sumei de 25.000 lei mobilier modern de birouri.
         Între anii 1981-1983 au construite douã poduri din beton peste valea Hãlmagiului si unul în lungime de 46 m peste râul Crisul Alb pentru circulatia oamenilor si a vechiculelor spre si din satul Tisa.

         REALIZÃRI

         Într-o perioadã relativ scurtã sub administratia primarului Iorga Marin, în comparatie cu ceea de peste 40 de ani s-au întreprins: repararea celor douã monumente istorice (monumentul eroilor din centrul comunei si împrejmuirea cu gard metalic si troita martirilor de la podul vãii Bãnesti), extinderea coloanei de apã cu cca. 3 km, reparatia capitalã a dispensarului uman, a "Hanului Motilor" apoi a scolilor din satele Tisa, Tãrmure, Ionesti, etc, amenajarea unei sãli de sport, fântâna artezianã din mijlocul parcului si a gardului împrejmuitor din metal, amenajarea unui cabinet stomatologic în clãdirea "fostei case de nasteri", reactivarea atelierului de tâmplãrie al primãriei, finisarea blocului cu 4 apartamente si spatii pentru postã si telefoane, farmacia privatã S.C. GALENICCA a patroanei Priescu Viorica din Siria avându-l ca asociat pe Iorga Emil-Marin (primar în localitate).
         În fine, au fost cumpãrate activele fostei sectii IV U.T.A. de un investitor italian "TITA IN GRUP" Sp. A PRODUTIONE MODA, intreprindere care va absorbi un mare numãr de angajati si care si-a început activitatea în data de 1.03.1999.

         PRETURA DIN HALMAGIU

          Pânã în anul 1872 în Transilvania puterea administrativã era exercitatã cu cea judecãtoreascã de cãtre aparatul administrativ, o creatie a administratiei austriece. Unul dintre organele acestui aparat era pretura, o unitate intermediarã între comitat (judet) si comunã. Ea transmitea ordinele circulare ale comitatului cãtre comune, controla modul lor de executare, centraliza datele primite de la primãrii si le transmitea comitatului.
         Organele preturii erau compuse din prim-pretor, pretor, notar si personalul administrativ de birou.
         Prim-pretorul era ajutorul subprefectului în aplicarea legilor iar uneori, chiar fãrã ajutorul subprefectului, lucra pentru aplicarea dispozitiilor legii. El supraveghea socotelile notarilor si ale primarilor de la comunele subordonate, urmãrea întretinerea drumurilor de tarã si lua mãsuri cu privire la muncile obstesti obligatorii (robota). De asemenea, aplica hotãrârile comitetului suprem (prefectului) si ale consiliului judetean. Era prezent în comisiile de impunere fiscalã si hotãra, singur, în procesele de importantã mai micã, se îngrijea de cazarea si aprovizionarea unitãtilor militare în trecere prin localitãtile de sub jurisdictia sa. (Vezi NOTA 21) Pretorul difuza hotãrârile de la forul superior în cadrul plaselor (unitate administrativã subordonatã comitatului) supraveghea jandarmeria si politia si participa la alegerea "antistei comunale" (consiliul comunal). Urmãrea pe rãufãcãtori si-i trimitea la închisoarea comitatului.
         Printre îndatoririle sale de serviciu se numãrau si supravegherea perceperii impozitelor, fixarea pretutui cerealelor, trimitând lunar datele obtinute consiliului comitatens.
         Tot pretorul se mai ocupa si cu efectuarea recrutãrilor si pânã în anul 1847 era subordonat ofiterilor pe timpul de rechizitie, manevre militare si rãzboi executând ordinele primite de la acestia si în fine, mai cerceta cererile primite de la primãrii. (Vezi NOTA 22)
         Pânã în anul 1872 pretura îndeplinea si oficiu de judecatã si avea atributiuni multiple aproape în toate domeniile vietii publice. Asa, de exemplu, elibera solicitatorilor în drept brevete pentru exercitarea meseriilor, controla modul de aplicare al legilor sanitare, judeca contraventiile si dispunea asupra formei publice în circumscriptia plasei respective. Aceste atributiunib s-au mentinut pânã în anul 1926, când au fost restrânse prin legea de unificare administrativã. (Vezi NOTA 23)
         Pe unele acte vechi aflate în arhiva fostei judecãtorii din Hãlmagiu se poate obvserva încã stampila fostei plase Hãlmagiu anterior anului 1872, având urmãtorul cuprins "SIGILIUL PRETORATULUI DE SUSU AL HALMAGIULUI".
         Dupã revolutia anilor 1848/1849, prin patenta nr. 11/141 a ministerului de justitie si de finante, datatã 1854, se trateazã organizarea politicã si administrativã a Marelui Principat al Transilvaniei, acest teritoriu împãrtindu-se în 10 prefecturi subordonate guvernului de la Sibiu. (Vezi NOTA 24). Una dintre aceste prefecturi a fost aceea a Orãstiei care la rândul ei era formatã din urmãtoarele preturi: Hãlmagiu, Baia de Cris, Ilia, Soimus, Deva, Hunedoara, Hateg, Pui si Orãstie.
         În aceastã epocã administratia era germanã si pentru a se putea lua contact cu populatia românã s- au angajat functionari români care cunosteau limba germanã (numiti beamteri) iar pentru publicarea "patentelor" (legilor) prefectura se folosea de oficiile protopopesti.
         Dupã abolirea absolutismului austriac (1860) s-a reînfiintat comitatul Zãrand cu capitala în Baia de Cris iar pretura din Hãlmagiu a fost transformatã în subprefecturã pânã în anul 1876 când a fost defiintat comitatul Zãrand prin legea nr. XXXIII/1876. Dupã aceastã datã plasa Hãlmagiu, cuprinzând 34 sate, a fost alipitã comitatului Arad cu preturã în Hãlmagiu pânã în anul 1950 când plasa si pretura au fost desfiintate în baza legii de reforma admitrativa din acel an.

         Pretorii si angajatii preturii

         Din materialul documentar pe care l-am cercetat se poate stabili cã cei mai vechi pretori cunoscuti dupã revolutia din anii 1848/49 în Hãlmagiu au fost: Brodner, Bonfinik (1860), Alexandru Steca Sulutiu (1860-1872), Constantin Talosiu (1876), Lovlik Gyula si Edes Emeric pânã în anul 1918 datã la care s-au succedat: dr Nerva Oncu, Suciu Ioan, dr. Baniciu Teodor (decedat în 1925 si înmormântat în cimitirul ortodox din Hãlmagiu) dr. Petrica Petrila, Huc Lazãr, dr. Bejan I, Putici Andrei, Tudoran Virgil, dr. Vasile Lazãr, Manciu Teodor Putici Pompiliu (1936), Marcu Manase, dr. Bîrgãu Victor senior si dr. Bîrgãu Victor junior (1942-1948) si Palcu Teodor (1948-1950).
         Dintre functionarii preturii se pot aminti: Ioan Moldovan, Ieronim Moga intitulat în 1861 "c.r. adjunct pretorial" si Gratian Papp (1855-1874). Despre acesta din urmã suntem în masura sa prezentam si un atestat de serviciu din anul 1871 eliberat de fostul comitat Zãrand.
         "Nr. 2166/1719. Suplica lui Gratian Papp jurasesore petnru extrãdarea unui atentatu oficiosu despre serviciulu seu ca amploiatu la acest comitatu.
         "Atestatu oficiosu,
         "Din partea autoritatiei comitatului Zãrandu prin aceasta oficiosamente se testificã cum cã Gratianu Papp a functionatu si functioneazã în acest comitatu si anume: de la 5 septembrie 1861 si pene în diua de astadi neîntreruptu ca jurasesore de comitatu si de unu anu jumãtate incoace si ca jude cercualu onorariu. Se testificã mai departe cumcã Gratianu Papp în calitatea sa de oficialu de posturile memorate a functionatu atât în agendele judiciale câtu si în administrative si cã în împlinirea acestoru agende a datu dovedzi despre capacitatea si aptitudine precum si despre diligenta sa lãudabilã, pãstrând totdeauna atît în oficiu cîtu si în afarã de oficiu o purtare moralã si politicã nepãtatã. Baia de Crisu 16/9/871" (Vezi NOTA 25)
         Dupã primul rãzboi mondial au lucrat timp îndelungat la pretura din Hãlmagiu functionarii: Paic Nicolae si Drevea Simion.

         JURISDICTIA SI JUSTITIA

         Din punct de vedere jurisdictional Hãlmagiu, a facut parte din stravechi timpuri, din comitatul Zarandului, a cãurui istorie se pierde în negura vremurilor.
         În primele veacuri ale mileniului nostru se aplica legea nescrisã, adicã obiceiului pãmântului (antiqua) asa cum a fost transmisã din mosi si strãmosi pe cale oralã. Obiceiul pãmântului s-a nãscut în obstile sãtesti în primul mileniu al erei noastre, si s-a dezvoltate paralel cu prefacerile petrecute în acele obsti. Legea româneascã (jus valahicum) a fost aplicatã în scaunele de judecatã cneziale, districtuale, pânã în veacul al XV-lea. (Vezi NOTA 26)
         Treptat pentru uniformizarea sistemului juridic si pentru impunerea legilor feudale, obiceiul pãmântului (antiqua lex) a fost înlocuit cu "Tripartitul lui Stefan Werboczy" din anul 1515, apoi cu alte legi pe care le vom expune mai jos.
         Justitia era distribuitã prin scaunul de judecatã în fruntea cãruia se afla un jude /judet/ sau cneaz, ajutat de "oamenii buni si bãtrâni". Judele era ales de obstea locuitorilor, dintre cei mai vrednici sãteni. El avea atributii judecãtoresti, fiscale, administrative, gospodãresti , etc, în limita dreptului conferit de obiceiul pãmântului iar mai târziu de legile scrise. Judele era seful scaunului de judecatã (forum pedaneus) si judeca pricinele dintre locuitori în legãturã cu pãmântul, vitele, pagubele cauzate, aduna dãrile, se îngrijea de zilele de clacã, de starea civilã, de împãrtirea periodicã a pãmântului, paza hotarului, veniturile morilor si ale cârciumelor, etc. (Vezi NOTA 27). Pentru aceste servicii era rãsplãtit cu o parte din gloabele judecãtoresti si din dãri si era scutit de biruri fatã de stat si de stãpânul feudal. (Vezi NOTA 28)
         Treptat, asupra juzilor s-au exercitat diferite influente si presiuni încât în realitate, justitia era condusa de cãtre marii proprietari de mosii.
         Judecãtoria din Hãlmagiu, desi era atestatã numai din anul 1861, cu ocazia reorganizãrii comitatului Zarand, în realitate este continuatoarea vechiului scaun de judecatã districtual, pentru cã districtele românesti atestate în veacul al XIV-lea (printre care se enumera si Hãlmagiu) aveau scaune districtuale de judecatã formate din cnezi, preoti si jurati. (Vezi NOTA 29)
         De fapt, existenta acestui strãvechi scaun de judecata din Halmagiu este atestata si la mijlocul veacului al XVIII-lea în împrejurãrile istorice ale timpului.
         Dacã pe parcurs scaunele de judecatã îsi pierduserã o parte din atributiuni prin imixtiunea nobilimii, ele au fost repuse în drepturi si reactualizate în timpul revolutiei din 1848. Aceastã instantã se compunea din jude, notari si "magistrati". Astfel documentul întocmit la 16 decembrie 1848 în Hãlmagiu, prin care se protesta împotriva arestãrii lui Avram Iancu în târgul de aici, este semnat de Sida Arsenie, în calitate de jude al orasului si de Mihailovici George - notar, care în acelasi act se intitulau si "membri ai magistratului". (Vezi NOTA 30)
         Dupã revolutia din 1848 puterea judecãtoreascã a fost exercitatã de aparatul administrativ prin preturile care depindeau ierarhic de prefectura din Orãstie, înfiintându-se asa numitele "judecãtorii cercuale". (Vezi NOTA 31)
         În fine, dupã abolirea erei absolutiste (1850-1860), deoarece Austria avea mari greutãti cu rãzboi împotriva Prusiei si a Italiei, a fost nevoitã sã restabileascã autonomia comitatelor si sã acorde românilor dreptul de a-si alege singuri functionarii, afarã de persoana prefectului care era numit de cãtre guvernul din Viena. În urma acestor împrejurãri, Comitatul Zãrand a dobândit administratie româneascã dar legile ce se aplicau pentru litigii erau codul civil austriac din anul 1853 si "patentele imperiale" ce se dãdeau în Viena.
         Comite suprem al comitatului Zãrand a fost numit vrednicul român Ioan Pipos, iar în ziua de 3 aprilie 1861, în Baia de Cris, au fost alesi, prin aclamatii, subprefectii dr. Iosif Hodos si Amos Frîncu. De la aceasta datã s-a înfiintat si tribunalul Zãrand care a functionat cu judecãtorii alesi de reprezentanta comitantensã iar limba folositã a fost cea românã, dupã cum se poate constata din registrul hotãrârilor si al dezbaterilor din anul 1864, /3 si din protocolul semnat funduar din 1871.
         Comitatul Zãrand a fost împãrtit în patru cercuri, fiecare fiind condus de cãtre un jude care se mai numea si "primpretor". Printre cele patru cercuri se afla si Hãlmagiu numit si "pretoratul de susu al Hãlmagiului" iar jude al acestui pretorat, ales de reprezentanta comitatensã, a fost Alexandru Sterca Sulutiu. Acesta a functionat ca primpretor în Hãlmagiu pânã în anul 1872, datã la care a fost numit seful judecãtoriei ca urmare a separãrii puteri administrative de cea judecãtoreascã. Din cercul Hãlmagiului s-a desprins un subcerc în comuna Aciuta/azi Avram Iancu/ a cãrui subprefect a fost Daniel Pop, care mai târziu a functionat ca judecãtor în Hãlmagiu.

         Legile care se aplicau

         În Transilvania pâna la 15 septembrie 1943 erau în vigoare legile ungare si codul civil austriac. Norma cutumierã (obiceiul pãmântului), nu avea putere de lege si nu se lua în considerare decât aunci când vreo lege fãcea trimitere la ea. (Vezi NOTA 33)
         În urma delimitãrii Transilvamei în partea de vest - dupã dualismul austro-ungar - au fost alipite Ungariei unele teritorii mãrginase din Transilvania în care se aplica dreptul civil austriac, precum si viceversa, au fost alipite Transilvaniei unele teritorii din Ungaria unde se aplica dreptul privat maghiar.
         Codul civil austriac nu a fost greu de aplicat, mai ales cã a fost îmbunãtãtit cu alte legi si "patente", în schimb dreptul privat maghiar, nefiind codificat, a fost dificil, deseori trebuind sã intervinã "Curia Maghiarã" (Curtea de Casatie) cu îndrumãri. (Vezi NOTA 34)
         Izvoarele dreptului privet maghiar trebuie cãutate în acel "Corpus Juris Hungarici" si în "Opul Tripartit" a lui Stefan Werboczy, cel mai de seamã monument juridic al epocii feudale. Acest tripartit a fost completat cu alte legi, în limba latinã pânã în 1836, apoi în limba maghiarã.
         În circumscriptia judecãtoriei Hãlmagiu, care se întindea de la Rîsculita (azi în judetul Hunedoara) si pânã dincolo de Gurahont, se aplicau, pânã la 1 ianuarie 1860, codul civil austriac si dreptul privat maghiar, iar norma cutumiarã se lua în considerare numai în cazul când vreo lege fãcea trimitere la ea, iar dupã 1876 numai dreptul privat maghiar.
         În completarea acestor norme de drept s-au aplicat si legile nr. XXXLV din 1874 si XXXVII /despre avocati/ legea nr. VII din 1876 si XVI /despre testamente/ apoi legea nr. XXXIII din 1894 privind matricolele de stat, precum si legile si regulamentele cãrtilor funciare, toate fiind comune pentru Transilvania si Ungaria.
         Spre regretul nostru, desi unitatea politicã a românilor s-a înfãptuit la 1 decembrie 1918, unitatea legislativã a fost amânatã, în mod nejustificat, încã un sfert de veac. Abia la 15 septembrie 1943, prin legea nr. 389/1943, s-a extins în Transilvania Codul civil român din anul 1864, si toate legile apãrute în legislatia civilã si comercialã, dupã ce în anul 1926 se pusese în aplicare legea administrativã, iar în anul 1938 codul penal si procedura penalã.
         Asadar de la 15 septembrie 1943 s-au aplicat si în circumscriptia judecãtoriei Hãlmagiu legiuirile civile române dar numai pentru raporturile de drept civil nãscute dupã aceastã datã, cele mai vechi continuând a se judeca dupã legile sub care s-au nascut (principiul neretroactivitãtii legilor noi).

         CARTILE FUNCIARE (FUNDUARE)

         Au fost puse în vigoare prin ordonanta nr. 10049/16 octombrie 1867 a ministerului de justitie maghiar. De la acea datã ele au functionat la sediul comitatului Zãrand cu sediul în Baia de Cris pânã la desfiintarea comitatului în anul 1876. Dupã acea datã au fost încredintate celor douã judecãtorii (Baia de Cris si Hãlmagiu) unde se efectuau lucrãrile de evidentã a proprietãtilor imobiliare si se pãstrau toate lucrãrile si documentele în limitele circumscriptiilor teritoriale ale judecãtoriilor.
         Pânã în anul 1870 registrul intitulat "PROTOCOLUL DE EXIBITE" avea textul coloanelor scris în limba româna dupã cum se poate constata din acel registru.
         La 29 ianuarie 1870 comitele suprem al comitatului Haller Sandor, în baza ordinatiunii ministerului de justitie maghiar nr. 17825/1869, a ordonat ca limba oficialã sã fie cea maghiarã. (Vezi NOTA 35)
         Si astfel inscriptiile si toate actele ce stau la baza lor s-au fãcut în aceea limbã pânã în anul 1919
         Din luna august 1952 cãrtile funciare au fost duse la sediul din Buteni al noului tribunal înfiintat acolo pentru întregul raion Gurahont pânã în anul 1956 când au fost mutate în orasul Sebis deodatã cu tribunalul. În anul 1968 tribunalul Sebis a fost desfiintat si din contopirea lui cu tribunalul Ineu s-a format judecãtoria cu sediul în Ineu în a cãrei circumscriptie teritorialã au fost incluse cele douã tribunale.
         În fine dupã înfiintarea judecãtoriei în Gurahont (anul 1993) a cãrei circumscriptie teritorialã cuprind cea a fostului raion cu fostele judecãtorii din Hãlmagiu si Buteni, cãrtile funciare au fost duse acolo. Iatã odiseea lor: Baia de Cris, Halmagiu, Buteni, Sebis, Ineu si Gurahont.

         Cladirea judecãtoriei

         Localul în care a functionat judecãtoria din Hãlmagiu între anii 1860-1871 si probabil si anterior acestor date, a apartinut domeniului nobiliar. Cea mai veche însemnare ce se cunoaste despre acel local dateazã din anul 1867 si apartine lucrãrilor de localizare a imobilelor în vedere întocmirii cãrtilor funciare. Localul se afla pe terenul cu nr. top. 184/b/1, pe care ulterior s-a construit clãdirea în care a functionat pretura. (Vezi NOTA 36). Nu se cunoaste exact data la care a functionat judecãtoria în acel local, dar este posibil ca dupã anul 1872, când justitia a fost separatã de administratie, în acel local sã fi rãmas numai administratia, adicã pretura, iar judecãtoria sã fie mutatã în clãdirea în care a functionat pânã la 1 august 1952. Aceastã convingere ne o întemeiem pe împrejurarea cã desi avem date exacte despre existenta judecãtoriei în anul 1860, în arhiva acesteia nu se aflã dosare mai vechi decât din anul 1871, adicã tocmai din anul când s-a separat de administratie.
         În ce priveste clãdire în care a functionat judecãtoria între anii 1872-1952, cea mai veche însemnare a existentei localului dateazã din anii 1846-1854, când protopopul Petru Moldovan, voind sã afle un local pentru scoalã a raportat episcopiei din Arad în "PROSPECTUL TABELARIU" cã intentioneazã sã cumpere aceastã clãdire pentru trebuintele scolii si cã înainte aici a fost "depozitoriu de sare si gardie cãmãreascã". (Vezi NOTA 37)
         Într-adevãr înaintea anului 1784 în acea clãdire a fost instalat un mare depozit de sare ce apartinea de "Oficiu de sare" din Soimus /lângã Deva. (Vezi NOTA 38)
         Din cauza depozitãrii sãrii, peretii mai contin si azi igrasie cu toate cã în decursul timpului au fost supusi diferitelor metode de uscare.

Judecatoria- vedere din spate

         La început, clãdirea a avut numai douã laturi, anume: partea dinspre piatã si cea dinspre miazãzi pe lângâ vale. Dupã instalarea judecãtoriei în aceastã clãdire s-au construit încã douã laturi, edificiul primind forma unui pãtrat /ca o cetãtuie/ din care latura dinspre miazãnoapte a fost destinatã cãrtilor funciare având multe încãperi cu usi si obloane din fier iar latura dinspre rãsãrit avea celule în care se executau pedepsele contraventionale cu închisoare de pânã la 15 zile. (Vezi NOTA 39)
         Din anul 1952, când judecãtoria a fost desfiintatã, constructia a primit destinatia de Casã de economii si consemnatiuni, dispensar veterinar si brutãrie.

         Documente din arhiva fostei judecatorii

         Dupã cum am arãtat mai înainte, în clãdirea fostei judecãtorii nu s-au aflat documente mai vechi de anul 1871. Caracteristica putinelor dosare din anul 1871 constã în aceea cã erau scrise în limba românã. Cele din anii urmãtori sunt scrise în limbile românã si maghiarã, iar din anul 1876 numai în limba maghiarã.
         Printre dosarele anilor 1871-1876 se aflã documente de valoare lingvisticã si juridicã însã datorita faptului cã majoritatea actelor au fost pãstrate în conditii necorespunzãtoare, hârtiile fiind mai mult de jumatate putrezite si distruse de igrasie, cercetarea lor este foarte anevoioasã.
         Totusi, rãsfoite cu mare grijã, ne permit sã descifrãm obiectele litigiilor în urma cu un secol, procedura de judecatã, modul cum se administrau probele si cum se distribuia dreptatea.
         Dupã câte am putut constata, cele mai multe cereri de chemare în judecatã aveau cã obiect sume de bani, resturi de platã la vânzãri si împrumuturi nerestituite. Ca mijloace de probatiune se întrebuintau înscrisuri originale, intitulate "obligatiune" precum si martori. Mersul dezbaterilor era consemnat în continuare, împreunã cu sustinerile pãrtilor si depozitiile martorilor iar lucrarea aceasta se numea "Protocolul de pertratare". La sfârsitul dezbaterilor se aducea o "sententie" în numele Majestãtii sale Regelui.
         Dintre dosarele din anul 1871 redãm, în continuare, continutul unui dosar pentru a vedea modul în care se redactau cererile în justitie, care era mersul dezbaterilor, cum se motiva o sedintã si mai ales cum se executa.
         Am ales dosarul nr. 386/1871 deoarece l-am aflat în stare mai buna si piesele lui par a fi complete. Iata continutul actiunii:

         "Spectate judetiu Cercualu,
         Toader Trifu din Lazuri îmi debiteazã în pretiulu unei claie de fenu cu 42 fl.v.a. încã din 23 martie 1870 care a fost dãtoriu a mio solvi în 27 augustu 1870. Dupã ce sus numitulu debitoriu nici în urma multor provocãri nu voieste ami solvi debitulu sus descisu me rog cu stimã profundã a defige unu termenu de pertratare la care Toader Trifu din Lazuri asemenea sã fie legalmente citatu si dupã finirea pertratarei a enuncia sententialmente cã Toader Trifu din Lazuri este datoriu în termen de optu dile sub greumîntulu executiunei ami solvi debitulu de 42 fl.v.a. cu interesele si spesele procesuale care le voi specifica ­cu ocaziunea pertratarei.
         Alu Spectatului judetului Cercualu.
         Bodesci în 15 maiu 1871.
         Umilu servu Toma Butariu din Bodesci.
         Pe actiune se aflã urmãtoarea rezolutie:
         "Pertratarea causei presente se defige pe 28/8.1871 la 9 ore diminaata sub urmãrile & 111 din procedura civ. Judetiu Cercualu Hãlmagiu de jos. Hãlmagiu în 25/6.1871.ss indescifrabil."
         "Protocolulu din 28 augustu 1871 la judetiu de jude Cercualu a lu Hãlmagiului traptului de josu din Halmagiu din causa sumaria a lui Toma Butariu din Bodesci contra Toader Trifu din Lazuri pentru 42 fl.v.a. si accesoriile c.v.c. susceputã cu aptiunea de pres. B/2 a.c. nr. 386 civ."
         "Prezenti subscrisii:
         "În urma decisiunii acestui judetiu datã în 25 iuniu 1871 se prezenteazã aptorele reprezentatu prin Ioane Ardeleanu din Hãlmagiu care arãtând acestui judetiu plenipotentia generalã odatã cu Toma Butari prin care este împuternicitu a lu reprezenta pe aptore provezinduse cu toate formele legale acluse sub A/. exemplariu I a lui aptiunei de pres 3/6 a.c. nr. 386 civ si arãtând în origine obligatiunea prin care dovedesce cã Trifu Toaderu debiteazã lui Toma Butariu cu suma de 42 fl. v.a. si roagã ca intulu Trifu Toaderu din Lazuri sã fie judecatu la solvirea capitalului de 42 fl. v.a. a intereseloru acordate verbalmente cu 30% acordate anuale calculînde de la 23/3.870 pînã la escontentare dinpreunã cu urmãtoarele spese procesuale.
         A) Din spesele aptinii ................................................ 8 fl. 24 cr.
         B) Timbru la protocolu prezentu .............................. 12 cr
         C) Timbru la sententie ............. ............................…. 1 fl.
         D) Diurnele representantului aptorelui
         si pierderea de timpu aceluia ....................………….. 5 fl
         E) Onorariu acestuia.............................................……5 fl.
         Preste totu .…………………………………………19 fl. 36 cr
         Toate în termenulu de optu sub grumîntulu executiunii.
         "Incitu Toader Trifu din Lazuri nu sau prezentatu nici pânã la 11 ore înainte de amezi, adicã nici dupã trecerea a restimpului de 2 ore de la termenul defiptu pentru prezentare, dreptu aceea aptorele aclude sub. B/ cartea de imanuare justificã cumcã deciziunea citatorie e datã în 25 iuniu 1871 nr. 368 civ. sa inmanuatu legalmente si destul de timpuriu pentru acea în baza & 111 din procedura civ. dupã ce inptu nici dupã espirarea timpului de 2 ore dela termenul prezentãrii si dupã cele aduse anterior aptiunii si in prot. prezente nu vinu în contrazicere cere ca inctu Toaderu Trifu sã fie convincatului per contumaciam conform petitului de mai sus."
         ss Daniel Papp jude cercual, Giorgiu Popoviviu jura. Onorariu, ss ioane Ardeleanu ca reprezentant aptorelui."
         "În cauza sumaria verbale a lui Toma Butariu din Bodesci contra lui Toaderu Trifudin Lazuri pentru 42 fl. v.a.c.s.c. în urma aptiunei de pres 3/6 nr. 368 civ si a pertratarei tinuta în diua de astadi cu Ioane Ardeleanu ca reprezentantulu lui Toma Butariu s-a dus urmãtoarea
          SENTENTIE
         “Inclulu Toaderu Trifu din Lazuri se convica judecãtoreste la solvirea pretendiunei de 42 fl.v.a. intereselor de 30% începând din 23 martie 1871 pânã la diua escontentãri depline si a sepesloru procesulae moderate judecatoreste cu 6 fl. v. a. pe partea aptorului Toma Butariu din Bodesci în termenu de optu dile si sub gerumîntului de executiune. Sententia prezenta în sensul & 124 se ordona a se comunica cu inctul în scrisu."
         "Judetiu cercuale a Hãlmagiului traptul de Josu. Hãlmagiu în 28 augustu 1871, ss indescifrabil/ Daniel Papu jude cercual/ss Georgiu Popoviciu. Sigiliu."

         Sentinta mai sus reprodusã a rãmas definitivã si întrucât pârâtul Toader Trifu n-a achitat datoria, s-a pornit împotriva lui procedura executionalã.
         Din materialul ce-l prezentam mai jos vom urmari si procedura de executie silitã, cu diferitele ei faze.
         La data de 3 noiembrie 1871 se pune în miscare procedura executionala si se predã lui Gratian Popu, care îndeplinea functia de "jurasesore ca jude esmisu" adicã judecãtor delegat cu executarea vhotãrârilor. Acesta aduce un "EDICTU", prin care se face cunoscut în public faptul cã de la debitorul Toader Trifu din Lazuri s-au sechestrat doi boi rosii de opt ani si se invitã toti aceia care ar avea vreo pretentie în legãturã cu acesti boi sã comunice judecãtorului executor în termen de 15 zile.
         La 2 decembie 1871 acest "jurasesore ca jude esmisu" aduce urmatoarea deciziune:

         "Cu privire la aceea cã fatã de obiectele sechestrate nimeni na ridicat vreun drept de proprietate ori prioritate si nimeni n-a insinuat vreo obiectie, se vor vinde cu licitatiune publica în 16-lea Decembrie 1871 pe la orele 10 a.m. în piatul de vite din Hãlmagiu pe lîngã bani gata si aceluia care promite mai mult cei doi boi si în cazu de necesu si sub pretul estimãrii". Hãlmagiu 2 decembne 1871 ss Gratian Popu"

         Urmeazã si al doilea "EDICTU", cu urmãtorul cuprins:

         "Subsemnatul aduce la cunostinta publicã cumcã dela Toader Trifu din Lazuri în favoarea lui Toma Butariu din Bodesci reprezentatu prin Ioane Ardeleanu, pentru acoperirea unei "pretentiuni în sumã de 42 fl.v. a.a. capitalu si accesoriile în a 16-lea decembre a.c. pe la 10 ore a.m. si în piatu de vite din Hãlmagiu se vor vinde cu licitatie publicã 2 boi rosii de 8 ani celui care va promite mai multu si pe lîngã bani gata si în caz de necesu si sub pretiul estimariei.Hãlmagiu în 2 decembrie 1871 s.s. Gratian Popu ca jude esmisu."

         Aici se terminã materialul informativ. Am cãutat zadarnic sã aflu ce s-a întâmplat la data de 16 decembrie 1871, dacã, într-adevãr s-au vândut la licitatie publicã sau nu cei doi boi, dar n-am putut afla nimic. Presupunem cã debitorul a achitat datoria si din acest motiv nu s-a mai stãruit la continuarea executiei silite si în consecintã, nu se mai aflã alte piese în dosar.
         Formula de adresare cãtre instantã era diferitã. În unele actiuni se spunea: "Spectate judetiu Cercualu", în altele "Inclitulu Judetiu de Jude primariu"/dos. nr.492/1871/. /de primã instantã/,"Onoratul judetiu Regesc de Cercu", etc.

         Personalul judecatoriei

         Din studiile si cercetãrile întreprinse am putut afla cã la judecatoria din Halmagiu au functionat în periaoda 1872-1952, urmatorii judecãtori: ­

         1. ALEXANDRU STERCA SULUTIU nãscut la 10 martie 1830 în Zlatna, jud.Alba. A functionat ca prim notar în comuna Ribita în anul 1849, apoi notar cercual în comuna Ciuciu (azi Vârfurile) timp de cinci ani, dupã aceea pretor cercual, timp de patru ani în Hãlmagiu. De la 3 iunie 1861 si pânã la 20 decembrie 1871 a fost prim pretor în Hãlmagiu si în fine, de la aceastã datã si pânã în luna mai 1876 a functionat ca sef judecãtor al judecãtoriei din localitate, apoi s-a mutat în Ungaria, la judecãtoria din Beches. (Vezi NOTA 40)
         Dupã pensionare a revenit în Hãlmagiu si a trãit în continuare pâna la decesul întâmplat în anul 1907, fiind înmormântat în cimitirul catolic de aici.

         2. Dr. LADISLAU VASILE FODOR. S-a nãscut în anul 1828 si a fost tribun în revolutia din 1848/49, luptând la despresurarea cetãtii Alba Iulia. Dupã revolutie a ocupat functii publice în Alba Iulia, Osorhei, Orãstie si din 1861, în Hãlmagiu, fiind numit pretor si "jude primar cercual". Fiind bãrbat de caracter si devotat neamului sãu, a lucrat dezinteresat pentru binele acestuia. A decedat în anul 1865 si este înmormântat în cimitirul greco-catolic din Hãlmagiu. Se poate citi si azi monumentul lui funerar: "Aici odihneste dr.Ladislau Fodor fostu jude Cercual/HãImagiu/Repausat în 10 apr.1865.D.41 ani. (Vezi NOTA 41)

         3. GRATIAN POP, nãscut în anul 1833 în comuna Cãrpinet, jud. Bihor. A fost învatãtor în Hãlmagiu între anii 1853-1855, apoi notar la preturã si jurat comitantes, tot în Hãlmagiu, între anii 1864-1876. Din 1876 (data desfiitãrii comitatului Zãrand) fiind transferat la Pecica, a preferat sã rãmânã în localitate ca notar comunal, pânã la decesul întâmplat în anul 1883.

         4. CONSTANTIN TALOSIU, a functionat la judecãtoria din Hãlmagiu ca executor judecãtoresc si "jurasesore cercual" între anii 1868-1876, când a plecat în România.

         5. În continuare gãsim judecãtorii FRITS IOSZEF, GALFI LAJOS, NAGY DERSO si MOLDOVAN IANOS. (Vezi NOTA 42)

         Dupã anul, 1918 au functionat urmatorii judecatori:

         6. Dr. sever Popovici.

         7. Dr. LEONIDA POP, fost presedinte al judecãtoriei pânã în anul 1943, când a fost pensionat. A îndeplinit în continuare functia de notar public pânã în anu 1952, apoi s-a mutat la Cluj si la 19 august 1968 decedat în vârstã de 82 ani.

         Din registrul de prezentã al personalului judecatorei aflam ca la 19 septembrie 1924 aceasta instantã avea urmãtorul personal:
         -sef judecãtor: dr. Leonida Pop.
         -judecãtor: Grigore Ionescu
         -conducãtor de carte funciarã: Ernest Zacharias si Pop Mihai
         -cancelaristi: Golea Nicolae, Golea Petru si Jepian Eufrosina.
         -aprozi: Alexandru Cismadia si Dãrãstean Teodor.

         În anul 1932 personalul judecãtoriei se compunea din:
         - dr. Leonida Pop, presedintele judecãtoriei
         - dr. Paul Barbatei, judecãtor
         - Aureliu Moga, director de carte funciara
         - Teodor Langher, impiegat
         - Petru Suciu, impiegat
         - Golea Nicolae, grefier
         - Teodor Dãrãstean si Sima Nicolae, aprozi. (Vezi NOTA 43)

         În anii urmãtori au mai functionat judecãtorii: Sporea Nicolae (1934-1936), Ursulescu Constantin (1936-1937), V.Rãchieru (1937), Remus Micluta (1938), Lazãr Stoiciu (1940-1943).

         În anul 1944 judecãtoria avea urmãtorul personal:
         -sef judecãtor: Gheorghe Gãitan,
         -judecãtori: Avram Nicolae, dr.Mircea Dragos, Adam Constantin, Caba Ioan si Dumbrava Gheorghe,
         -conducãtori de carte funciarã: Gavra Nicolae si Cãlutiu Laurentiu.
         -grefieri: Sida D. Ioan, Chis Virgil si Ionicã Teodor.
         -impiegati: Busa Gheorghe, Hotica Petru, Serb Ioan, Eufrosina Jepian.

         Dupã aceastã datã s-au mai succedat judecãtorii: Pop Emil (1946-1951), Magda Ioan (1948- 1950), Piscoreanu Alexandru (1950-1952), Vurdea I. C. Ioan (1952), iar la desfiintarea judecãtoriei (prin legea nr.5/1952), personalul ei se compunea din:
         -sef judecãtor: Piscoreanu Alexandru
         - judecãtor: Vurdea C. Ioan
         -grefier sef: Chis Virgil.
         -grefieri: Ioan D. Sida si Butariu Traian
         -director de carte funciarã: Ilie Aureliu
         - impiegat: Jepian Eufrosina.
         - îngrijitor: Sima Nicolae.

         Dintre judecãtorii fostei judecatorii, unii au fost avansati ocupând functii înalte în justitie. Asa, de exemplu: dr. Leonida Pop a fost pensionat cu gradul de presedinte de tribunal, dr. Paul Barbatei a fost prim presedintele tribunalului Cluj si consilier la Curtea de Apel din Bucuresti (1940-1945), directorul general al cadastrului cãrtilor funciare si presedintele Curtii de Apel din Deva (1946-1948). De asemenea, Gheorghe Gãitan a fost presedinte de colegiu la tribunalul regional Galati (pânã în anul 1968), Piscotreanu Alexandru a fost presedintele tribunalului raional gurahont, iar Pop emil inspector judecatoresc.

         Avocatii judecãtoriei din Hãlmagiu

         Din rãsfoirea dosarelor îngãlbenite de vreme desprindem cã pe lângã judecãtoria de aici au functionat urmãtorii avocati:
         1. Tobias Mihailovici. În anul 1867 apare ca reprezentant al pãrtilor în unele dosare citate de Gheorghe Cârdei în monografia fostului tribunal Zãrand, apoi în anul 1872 îl gãsim ca avocat în mai multe dosare din arhiva judecãtoriei, precum si ca presedinte al "Societãtii de Lepturã" din Hãlmagiu. Nu se cunoaste data decesului sãu.
         2. Ioronim Moga a fost contemporan cu Tobias Mihailovici. El apare în perioada 1860-1876 ca "advocatu în legile comune si cambiale", domiciliat în Hãlmagiu.
         3. În alte documente apar: Nicolae Robu, Ioane Ardeleanu si Iesenschi Vladimir.
         Printre avocatii de la începutul secolului al XX-lea se remarcã: dr. Teodor Pop, dr. Ioan Robu, nãscut în Hãlmagiu la 8 ianuarie 1883, fiul lui Nicolae Robu. A practicat avocatura în Hãlmagiu între anii 1910-1918, apoi s-a mutat la Arad unde i s-a încredintat fuctia de primar al municipiului între 17 iulie 1919 si 21 august 1926. A profesat apoi avocatura în Arad pânã la decesul întâmplat la 8 septembrie 1930. (Vezi NOTA 44)
         În anul 1932 erau avocati: Cosma Gheorghe, Gros Andrei, Nicula Mihai, Rosu Vasile si Sirban Aurel. (Vezi NOTA 45)
         În anul 1938 erau: Cosma Gheorghe, Columban Zoltan, Nicula Mihai, Gligor Aurel, Iuga Laurentiu, Rosu Vasile si Sirban Aurel, iar în anul 1952: Botocan Alexandru, Buta Vasile si Cosma Gheorghe.
         La aceastã judecãtorie au mai fãcut practicã multi avocati, care apoi s-au stabilit în alte localitãti.
         Activitatea judecatoriei în secolul al XX-lea
         Pentru a avea o imagine a activitãtii judecãtoriei din Hãlmagiu în ultimii 50 de ani de activitate, vom reproduce câteva date statistice, obtinute prin sondaj din arhiva fostei judecatorii.
         În anul 1916:
         - actiuni civile ................................................................226
         - actiuni de mostenire ...................................................648
         - actiuni penale .............................................................259
         - alte cauze ...................................................................589