meserii/
meseriasi
agricultura
zootehnia
targurile
PRIMARIA
PRETURA
institutii
publice
biserica voievodala

PRIMARIA (PRETURA), JUDECATORIA

         PRIMARIA

         Cele mai vechi organizatii administrative din Hălmagiu, atestate istoriceste încă din veacul al XIV-lea sunt: voievodatul, districtul, cnezatul si apoi primăria.
         Situatia centrală a localitătii în depresiune, întinderea ei mare si rolul ce l-a avut din punct de vedere administrativ, au făcut ca în anul 1359 să fie mentionată ca sediul voievodului Bibart (Vezi NOTA 1), în anul 1390 ca resedintă de district (Vezi NOTA 2), apoi timp de aproape două secole iarăsi ca resedintă de voievozi (Vezi NOTA 3), pe la mijlocul secolului al XVIII-lea ca resedintă de cnezat si-n ultimile două secole ca sediu de primărie, fiindcă o asezare asa de mare de oameni n-a putut trăi fără o organizare administrativă permanentă.
         După disparitia voievozilor si a voievodatului (Vezi NOTA 4), pe la mijlocul secolului al XVIII-lea găsim mentionat în această localitate sediul unui cnezat. Dupa "jus valahicum" cnezat înseamnă organizare administrativă si militară condusă de un "cneaz", ses administrativ, militar si judecător al pricinilor mai mici (Vezi NOTA 5). Ultima consemnare cunoscută până în prezent a existentei unui cnezat în Hălmagiu este "Protocollum visitationis seu investigationis Halmagensis" din 25 mai 1754. Astfel documentul nr. 119/1754 aflat în arhiva mitropoliei din Karolvăt (Jugoslavia) consemnează că în luna mai 1754 s-au perindat în afara comisiei din Hălmagiu, ce avea misiunea de a constata care locuitori sunt uniti ori nu cu biserica romano-catolică, locuitorii din satele din jurul Hălmagiului protestând împotriva unirii. Tot din acest document mai rezultă că acest cnezat (Knesia Halmagyensis) era compus din satele: Hălmagiu, Tohesti, Poenari, Tărmure, Ocisor, Ociu, Tisa, Ionesti, Bodesti si Mermesti. (Vezi NOTA 6)
         După datele istorice în tara noastra numai românii erau condusi de cnezi si voievozi, asa că unde sunt mentionate aceste căpetenii erau masă compactă, organizată de români. (Vezi NOTA 7)
         Unul dintre cnezii Hălmagiului a fost Pîrva Istoc (Stefan), decedat în anul 1756, după cum se poate citi si azi pe crucea lui zugrăvită în peretele de miazănoapte a naosului bisericii din Hălmagiu. (Vezi NOTA 8). După această dată titulatura de cneaz a fost înlocuită cu aceea de "jude" si în a doua jumătate a secolului al XIX-lea cu aceea de "birău" - sinonimă în limba română cu aceea de primar.
         În secolul al XIX-lea juzii si biraiele (primarii) aveau ca atributii de serviciu supravegherea ordinii publice, adunarea impozitelor de la cetătenii ce datorau sub 3 floreni, prezentau martorii si juratii în fata instantei de judecată, se ocupau cu repararea si întretinerea drumurilor de tară si de câmp si desemnau persoanele cărora urmau să le fie încredintati copii orfani (Vezi NOTA 9). Cnezii, juzii si primarii (birăii) erau ajutati în lucrările lor de persoane cu pregătire de specialitate adică de notari si de jurati.
         Atributiile mai sus mentionate au continuat a fi exercitate până la aparitia legii administrative nr. XXII din anul 1866, conform căreia la conducerea primăriei alături de primari si notar, participau si patru jurati alesi dintre persoanele cu bun prestigiu. Juratii se ocupau cu estimarea pagubelor de câmp, lucrând în comisie de cel putin trei membri, apoi se interesau de buna gospodărire a comunei si făceau controlul prestatiei locuitorilor. Unul dintre ei încasa impozitele. Locuitorilor care nu stiau sa scrie le dădea "răboaje" din care jumătate rămânea la platitor iar cealaltă la jurat, împreună cu altele într-o legătură. Când i se cerea plătitorului să dovedească că a achitat darea el prezenta partea din răboj ramasă asupra lui si dacă aceasta se suprapunea si se potrivea cu ceea rămasă la jurat, era crezut (Vezi NOTA 10). Banii rezultati din încasarea dărilor erau prezentati notarului iar acesta îi preda perceptiei.
         Până în anul 1919 primăria a fost condusa de catre "antistia comunală" formată din primar, notar, ajutorul de primar si de notar precum si din cei patru jurati, iar organul executiv era format din ajutorul de primar si ajutorul de notar si din din cei patru jurati.
         Organul de deliberare era "Consiliul comunal" compus din 10 consilieri alesi de catre locuitorii comunnei, presedintele consiliului fiind primarul.
         După aparitia legii administrative române nr. 2465/1925, publicată în Monitorul Oficial nr. 220/1925 si pusa în aplicare la 1 ianuarie 1926, comunele s-au condus în conformitate cu dispozitiunile acelei legi administrative din anul 1950 si în continuare după legile ulterioare.

         Localul primariei

         Cel mai vechi local al primăriei, cunoscut, a fost pe terenul peste care trece în prezent soseaua natională nr. 76 Deva, Brad, Hălmagiu, Oradea, vis-a-vis de casa notarului pensionat Moldovan Ioan, cam pe locul actualei case a lui Gornic Vasile.
         Localui vechi al primăriei a fost construit din lemn si acoperit cu sindrila si probabil din motivul ca mutându-se vatra comunei pe locul actual si clădirea a rămas la marginea comunei, după anul 1848 primăria a fost mutată în localul actual, dupa cum rezultă din documentele de carte funciară. (Vezi NOTA 11)
         În anul 1901 localul actual a fost supus unei modernizări ce s-a continuat până azi. (Vezi NOTA 12)
         Vechea clădire a primăriei, a cărei vechime nu s-a putut stabili, precum nici faptul dacă anterior a mai fost o altă clădire si în care loc, s-a ruinat si a fost cunoscută până la mijlocul secolului al XX-lea sub numele de "bicărie", deoarece aici se tineau în două încăperi bicii, adică taurii comunei. În preajma celui de-al doilea război mondial (1939-1944) au fost demolate si ultimele încăperi ale acelui local, dispărând orice urmă materială.

 

Primaria Halmagiu

         Plaiesii si paznicii

         Din personalul vechi al primariei făceau parte, până în anul 1926, plăiesii si paznicii. Plăiesii erau angajatii care transmiteau în comună ordinele primite de la primar si notar, prin batere de tobă sau prin comunicări orale ori scrise. Ei purtau uniformă peste care erau încinsi cu o curea din piele la care era fixată o teacă si o sabie, semn al puterii lor. Anterior atributiile lor erau îndeplinite de către "gornici". (Vezi NOTA 13)
         Paza în comună o făceau persoanele angajate special pentru această lucrare iar tarina era păzită de către paznicii de câmp. Paznicii de noapte purtau niste ciomege din lemn cu fier ascutit la capătul de jos, iar la capatul de sus ciomegele erau încovoiate si se terminau cu un nod de fier, rotund. Cu acestea se prezentau la primărie sau la jandarmerie pentru a primi instructiuni asupra modului cum trebuie să facă paza în unele împrejurări. (Vezi NOTA 14)
         Paznicii de câmp numiti si "jitari" purtau o toporâste ce se termina la capătul din sus cu o securice (baltag) în loc de mâner si erau platiti pentru serviciul lor în natură de către locuitorii ce aveau pământ. Ei răspundeau de pagubele cauzate în holdele celor ce-i plăteau si în cazul în care nu puteau indica făptasii răspunderea cădea asupra jitarilor.

         Nume de notari

         Cel mai vechi notar, cunoscut documentar până în prezent, este George Mihailovici, atestat prin semnătura sa pe documentul din 16 decembrie 1849 prin care se protesta împotriva arestării lui Avram Iancu în târgul de la Hălmagiu (Vezi NOTA 15). De asemenea, mai este atestat si în registrul de nasteri, la 12 august 1850, ca nas (pag.66). Acestuia i-a urmat, la 22 iunie 1852, Păcurariu Petru, atestat tot în registrul de nasteri pe anul 1852, la pagina 73.
         Timp de două decenii lipsesc documente din care se pot stabili numele notarilor. E posibil ca notarul Pacurariu Petru să fi functionat în continuare.
         La 17 august 1872 apare ca martor în dosarul 1312/1972 ql fostei judecătorii din Hălmagiu, BALTESCU ILIE "notariu comunale mmoralmente nepătatu, în vârstă de 34 ani", iar din anul 1876 si până în 1883 functia de notar la primăria Hălmagiu a fost îndeplinită de către GRATIAN POP. Acesta fusese anterior notar la pretura din Hălmagiu si "jurat Comitantes" (judetean) la judecătoria din localitate. După defiintarea comitatului Zărand (anul 1876) Gratian Pop, desi fusese transferat la Pecica a refuzat noul post si l-a preferat pe acela de notar la primăria din localitate, până în anul 1883, când a decedat.
         După această dată au urmat notarii: Balasz Ianosz (1883-1895), Stegel Wendel (1895-1906), Szereny Sandor (1906-1919), Moldovan Ioan (1919-1944), Onet Gheorghe (1944-1952), Bora Petru (1952-1954), Lupei Gheorghe (1954-1958), Golea Lazăr (1958-1968), Banciu Cornel (1968-1971), Golea Gheorghe (1971-1990) si în continuare Luca Virgil.

-

-

         Nume de primari

         Din lipsă de documente nu se pot stabili nici cnezii care s-au succedat după decesul lui Pîrva Stefan (Istoc), întâmplat în anul 1756 si nici după această dată până în anul 1849 si nici când s-a introdus terminologia de "jude". Se stie însă că la 16 decembrie1849 SIDA ARSENIE semna protestul împotriva arestării lui Avram Iancu la târgul din Hălmagiu, în calitate de "jude al orasului Hălmagiu" alături de George Mihailovici, notar, ambii intitulându-se si "membri ai magistratului din Hălmagiu". (Vezi NOTA 16)
         În anul 1865 era primar IOANE SIDA, fapt atestat de semnătura acestuia pe un act de familie păstrat de strănepotul său Ioan D. Sida. (Vezi NOTA 17). Acestuia i-a urmat, în anul 1870, Ciungan Petru, apoi Ioan Jula, un om foarte înstărit si mare cămătar, cunoscut si sub numele de "Popa Ioan", fiindcă înainte fusese preot. Lui i se datorează mutarea văii pe actualul curs după inundatia catastrofală din anul 1887. (Vezi NOTA 18)
         De la această dată nu se cunosc documente cu numele primarilor (biraielor) din Hălmagi, până la începutul secolului al XX-lea. Începând cu anul 1905 se cunosc următorii primari: Dragos Adam, zis Hopcea (1905-1908), Ioan Olariu, zis Nutu din Vintris (1908-1917), apoi Sortoc Lazăr (1917-1919).
         Primul primar după unirea Transilvaniei cu România a fost Irimie Nicolae. Acestuia i-au urmat: Busa Gheorghe si Sortoc Lazăr (1925), Budean Petru (1926-1930), Sirban Gheorghe (1931-1934), Tîrcus Ilie (1934-1937), Buta Ioan (1938-1940), Groza Alexandru (1940-1941), Giurgiu Ioan (1941-1943), Cătană Aurel (1943-1944), Tîrcus Ilie si Sirban Gheorghe (1944-1946), Sbârcea Teofil (1947-1948), Tîrcus Ioan, Curetean Avram si Basti Iuliu (1948-1953), Meruta Pascu (1953-1955), Motica Dumitru (1955-1960), Gornic Vasile (1960-1973), Stefea Iosif (1973-1979), Indries Traian (1979-1984), Dărău Dănut - Ovidiu (1984-989), Sirca Ioan (1989), Iorga Emil-Marian (1989 - 1992), Rosovan Vasile (1992-1996), Iorga Emil-Marin (1996 si pâna în prezent).

-

-

-

-

         Nume de plaiesi

         În primele patru decenii ale secolului al XX-lea 1a primăria din Hălmagiu au functionat următorii plăiesi: Sida Alexandru, Sortoc Lazăr, Basa Nicolae, Ilisie Gheorghe, Demeter Iosif, Balta Ioan zis Bambu, Sima Nicolae, Faur Ioan si Marian Alexandru. Acestora le-au urmat guarzii comunali: Jivan Ioan, Petrisor Petru, Dărău Ignat, Codrean Ilie senior, Marian Alexandru, Stan Simion si Codrean Ilie junior.

         Personalul primariei

         Dacă datele vechi ne lipsesc, sunt incomplete sau greu de aflat, cele recente ne permit sa cunoastem schema personalului primăriei în timpurile mai apropiate. Vom prezenta câteva scheme nominale si numerice începând din anul 1927, si până în prezent.
         În anul 1927 primaria avea urmatorul personal:
         

 

Functia

Nume

Salar

1

primar:

Budeanu Petru

7.500 lei

2

notar:

Moldovan Ioan

7.500 lei

3

secretar:

Turuc Ioan

3.000 lei

4

impiegat:

Sirca Teodosie

1.000 lei

5

servitor:

Dãrãu Ignat

1.000 lei

6

politist:

Sima Nicolae

1.000 lei

7

guard

Mos Pavel

800 lei

8

vigil:

Irhas Manole

300 lei

9

vigil:

Pisãu Gheorghe

300 lei

10

impiegat:

Tudor Teodor

1.200 lei

11

deleg.primar

Sbarcea Nicolae

-

12

deleg.primar

Motiu Ioan

-

         
         La 5 octombrie 1938:
         
 

Functia

Nume

Salar

1

primar:

Buta Ioan

1395 lei

2

notar:

Moldovan Ioan

 

3

casier:

Mihailovici Victor

930 lei

4

impiegat:

Tudor Teodor

2735 lei

5

impiegat:

Paic Nicolae

2030 lei

6

agent administrativ

Busa Gheorghe

1675 lei

7

ordonanta:

Sirba Gheorghe

930 lei

8

servitor:

Faur Ioan

837 lei

9

incasator vama:

Gardau Ioan

224 lei

10

incasator vama:

Balsa Traian

168 lei

11

incasator vama:

Suciu Alexandru

168 lei

12

incasator vama:

Dragos Ioan

168 lei

13

incasator vama:

Costina Partenie

168 lei

14

controlor vama:

Giurgiu Ioan

299 lei

15

controlor vama:

Jepian Gheorghe

299 lei

16

moasa:

Duma Salvina

750 lei

17

ingrijitor:

Marian Alexandru

399 lei

18

ingrijitor abator:

Balta Ioan

187 lei

19

hingher:

Padurean Avisalon

281 lei

         Guarzii si vigilii de noapte: Dărău Ignat, Nicula Gheorghe, Gliogor Nicolae si Pisau Gheorghe, cu salarii de câte 468 lei.
         
         În luna iulie 1947:
         

 

Functia

Nume

Salar

1

primar:

Sirban Ioan

2.000.000 lei

2

ajutor de primar

Tîrcus Ioan

1.000.000 lei

3

secretar

Paic Petru

1.743.200 lei

4

agent administrativ

Tudor Teodor

1.941.900 lei

5

telefonist

Paic Nicolae

1.510.800 lei

6

casier

Posta Milentie

1.200.000 lei

7

om de servici

Faur Ana

200.000 lei

8

inmanuator

Faur Ana

300 lei

9

notar

Onet Gheorghe

224 lei

         La vamă erau angajati:
         Costina Partenie si Sortoc Gheorghe, controlori cu salar de cate 400.000 lei, Gărdău Ioan, Dragos Ioan si Tîrcus Gheorghe, încasatori de vamă cu salar de câte 400.000 lei, apoi agentii de încasatori Mihit Trifon, Dărău Ignat si Siciu Alexandru cu salar de câte 100.000 lei fiecare.

         Schema primariei în anul 1950:
         Presedinte: Basti Iuliu, secretar: Onet Gheorghe, referenti: Tudor Teodor, Paic Petru, Sida D. Ioan, Posta Milentie si Alb Laura, agent veterinar: Cotocea Sabin, îngrijitor abator: Dărău Ignat, îngrijitor la baia populară: Presowschi Iuliu, vizitiu: Furdea Gheorghe, Faur Ana: îngrijitoare la căminul cultural. Încasatori de taxe la obor (la târg): Dragos ioan, Costina Partenie, Gortoc Gheorghe, Gărdău Ioan si Tîrcus Gheorghe, îngrijitori la obor si la cimitire: Laza Nicolae si Mihit Trifon.

         În anii 1960-1962:
         Presedinte, secretar, contabil, un functionar principal, un functionar, un agent fiscal, un guard, o persoană de serviciu, îngrijitor la baia comunală, agent agricol, agent sanitar, supraveghetor la internat, la scoală si la reproducători, un colector, un bilbiotecar, un bucătar si un ospătar la internat si un îngrijitor la scoala.

         În fine, iată si schema în anul 1983:
         Presedinte, vicepresedinte, secretar, contabil, agent fiscal, agent agricol, doi tehniceni agricoli, un tehnician constructor, un brigadier silvic, doi pădurari, un guard comunal si patru lucrători la gospodaria comunală.

         Bugetul primariei in anul 1960:

- gospodaria comunala

82.000 lei

- actiuni social culturale

98.000 lei

- cheltuieli pentruintretinerea si plata organelor locale

75.500 lei

- defalcari pentru fondul raionului

11.880 lei

Total

267.900 lei

         Să facem un salt în timp si să ne oprim la bugetul anului 1975:
         Capitolul 1. Venituri rezultând din:

- impozite pe cladiri si terenuri proprietate socialista

31.837 lei

- varsaminte ale unitatilor economice

42.330 lei

- venituri realizate de institutii de stat

36.142 lei

- taxe de folosire a terenurilor prop. stat

296.949 lei

- impozite si taxe de la populatie

342.841 lei

- venituri diverse

105.113 lei

Total

855.812 lei

- subventii din partea statului

1.149.210 lei

Total

2.005.022 lei

         Capitolul 2. Cheltuieli:

- investitii

186.485 lei

- agricultura si zootehnie

260.284 lei

- cheltuieli de intretinerea drumurilor

4.532 lei

- cheltuieli de gospodarire comunala

128.845 lei

- cheltuieli de paza contractuala

24.000 lei

- invatamant

1.190.002 lei

- cheltuieli pentru cultura

13.768 lei

- cheltuieli pentru administratia locala

189.625 lei

- cheltuieli pentru alte actiuni

625 lei

Total

2.005.022 lei

         La un buget asa de mare nu e lipsit de interes a se cunoaste si numărul locuitorilor din raza primăriei Hălmagiu, în anul 1975:
         

 .

Localitate

Total

Barbati

Femei

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10

Halmagiu

Poienari

Ionesti

Tarmure

Tisa

Leasa

Bodesti

Banesti

Cristesti

Brusturi

1.208

265

281

318

492

193

332

392

191

830

588

135

169

151

250

103

176

191

99

399

620

130

142

167

242

90

156

201

92

431

 .

Total

4.602

2.331

2.271

         Realizări edilitare după anul 1944

         Dupa cum am vazut, la conducerea primăriei s-au succedat diverse persoane în functiile de primar si notar. Unele au dus un aport mai mare, altele mai mic la buna gospodărire, fiecare după priceperea sa si după cum a fost ajutat de localnici si sprijinit de organele superioare.
         În ultimile patru decenii după 1944, primăria se poate mândri cu multe si importante realizări dintre care amintim doar pe cele mai de seamă: construirea căminului cultural, electrificarea, construirea trotuarelor, plantarea arbustilor ornamentali pe principalele străzi, asfaltarea vechiului traseu al soselei nationale ce trecea prin centrul comunei, asfaltarea pietii, construirea noului local de scoală cu două etaje, 10 săli de clasă si laboratoare, apoi s-a construit supermagazinul cooperativei de consum, s-a înfiintat o sectie de confectii si tesături în Hălmagiu a uzinei textile Arad (U.T.A.), s-au întreprins lucrări de regularizarea si indiguirea văii Hălmagiului pe o distantă de 4 km începând din Hălmăgel si până la vărsarea în Crisul Alb.
         S-a extins actiunea de electrificare a satelor Lesioara, Bodesti, Bănesti, Cristesti, Brusturi, Poienari, Tărmure si Tisa si au fost pietruite drumurile în toate satele apartinătoare primăriei Hălmagiului, în prezent putându-se circula pe ele cu orice vehicol.
         Toate aceste realizări sunt rezultatul unor eforturi materiale si se cuvine să le facem un scurt istoric.
         Despre căminul cultural si despre scoală s-a scris câte un capitol separat, la care facem trimitere. Cea mai importantă actiune a fost electrificarea. Ea a început în anul 1958 si s-a terminat abia în anul 1966, solicitând multe cheltuieli, însumate în acel timp la suma de 220.000 lei. Banii au fost procurati de la locuitori, prin autoimpunere, în baza hotărârii consiliului de ministri nr. 299/1959. Firele electrice sunt sustinute de 230 stâlpi iar pentru iluminatul public au fost instalate 128 becuri. Întretinerea liniei electrice se face de către sectorul electric din comuna Gurahont. În anul 1984 existau doar 4 gospodării neelectrificate.


Stalp de telegraf


Scoala Generala

         După terminarea electrificării grija conducerii comunei s-a îndreptat spre piete. Astfel în anii 1967­-1968 au fost asfaltate drumul de acces în piata de alimente, de mărfuri si animale, precum si platoul acestor piete. Lucrarea a costat 148.000 lei si a fost procurată din fondul "mijloace extrabugetare - piete".
         A urmat apoi actiunea de înfrumusetare a localitătii. În anul 1967 au fost plantati 546 arbori ornamentali pe străzile principale, acestia fiind primiti de la Directia de Drumuri si Poduri din Oradea. În anul 1979 au fost plantati si brazi pe strada principală iar actiunea de înfrumusetare a localitătii continuă, fiind o preocupare de bază a organelor administratiei locale.
         Strădania localnicilor a fost apreciată asa cum se cuvine si în anul 1967 comuna Hălmagiu a primit premiul I pe raion (defiintat în 1968) obtinând în contul sumei de 25.000 lei mobilier modern de birouri.
         Între anii 1981-1983 au construite două poduri din beton peste valea Hălmagiului si unul în lungime de 46 m peste râul Crisul Alb pentru circulatia oamenilor si a vechiculelor spre si din satul Tisa.


Parcul din Halmagiu si Caminul Cultural


Valea Halmagiului


Pod peste Valea Halmagiului

         REALIZĂRI

         Într-o perioadă relativ scurtă sub administratia primarului Iorga Marin, în comparatie cu ceea de peste 40 de ani s-au întreprins: repararea celor două monumente istorice (monumentul eroilor din centrul comunei si împrejmuirea cu gard metalic si troita martirilor de la podul văii Bănesti), extinderea coloanei de apă cu cca. 3 km, reparatia capitală a dispensarului uman, a "Hanului Motilor" apoi a scolilor din satele Tisa, Tărmure, Ionesti, etc, amenajarea unei săli de sport, fântâna arteziană din mijlocul parcului si a gardului împrejmuitor din metal, amenajarea unui cabinet stomatologic în clădirea "fostei case de nasteri", reactivarea atelierului de tâmplărie al primăriei, finisarea blocului cu 4 apartamente si spatii pentru postă si telefoane, farmacia privată S.C. GALENICCA a patroanei Priescu Viorica din Siria avându-l ca asociat pe Iorga Emil-Marin (primar în localitate).
         În fine, au fost cumpărate activele fostei sectii IV U.T.A. de un investitor italian "TITA IN GRUP" Sp. A PRODUTIONE MODA, intreprindere care va absorbi un mare număr de angajati si care si-a început activitatea în data de 1.03.1999.


Holul Primariei

Farmacia veche (Nora&Silva)

Tita In Group

         PRETURA DIN HALMAGIU

          Până în anul 1872 în Transilvania puterea administrativă era exercitată cu cea judecătorească de către aparatul administrativ, o creatie a administratiei austriece. Unul dintre organele acestui aparat era pretura, o unitate intermediară între comitat (judet) si comună. Ea transmitea ordinele circulare ale comitatului către comune, controla modul lor de executare, centraliza datele primite de la primării si le transmitea comitatului.
         Organele preturii erau compuse din prim-pretor, pretor, notar si personalul administrativ de birou.
         Prim-pretorul era ajutorul subprefectului în aplicarea legilor iar uneori, chiar fără ajutorul subprefectului, lucra pentru aplicarea dispozitiilor legii. El supraveghea socotelile notarilor si ale primarilor de la comunele subordonate, urmărea întretinerea drumurilor de tară si lua măsuri cu privire la muncile obstesti obligatorii (robota). De asemenea, aplica hotărârile comitetului suprem (prefectului) si ale consiliului judetean. Era prezent în comisiile de impunere fiscală si hotăra, singur, în procesele de importantă mai mică, se îngrijea de cazarea si aprovizionarea unitătilor militare în trecere prin localitătile de sub jurisdictia sa. (Vezi NOTA 21) Pretorul difuza hotărârile de la forul superior în cadrul plaselor (unitate administrativă subordonată comitatului) supraveghea jandarmeria si politia si participa la alegerea "antistei comunale" (consiliul comunal). Urmărea pe răufăcători si-i trimitea la închisoarea comitatului.
         Printre îndatoririle sale de serviciu se numărau si supravegherea perceperii impozitelor, fixarea pretutui cerealelor, trimitând lunar datele obtinute consiliului comitatens.
         Tot pretorul se mai ocupa si cu efectuarea recrutărilor si până în anul 1847 era subordonat ofiterilor pe timpul de rechizitie, manevre militare si război executând ordinele primite de la acestia si în fine, mai cerceta cererile primite de la primării. (Vezi NOTA 22)
         Până în anul 1872 pretura îndeplinea si oficiu de judecată si avea atributiuni multiple aproape în toate domeniile vietii publice. Asa, de exemplu, elibera solicitatorilor în drept brevete pentru exercitarea meseriilor, controla modul de aplicare al legilor sanitare, judeca contraventiile si dispunea asupra formei publice în circumscriptia plasei respective. Aceste atributiunib s-au mentinut până în anul 1926, când au fost restrânse prin legea de unificare administrativă. (Vezi NOTA 23)
         Pe unele acte vechi aflate în arhiva fostei judecătorii din Hălmagiu se poate obvserva încă stampila fostei plase Hălmagiu anterior anului 1872, având următorul cuprins "SIGILIUL PRETORATULUI DE SUSU AL HALMAGIULUI".
         După revolutia anilor 1848/1849, prin patenta nr. 11/141 a ministerului de justitie si de finante, datată 1854, se tratează organizarea politică si administrativă a Marelui Principat al Transilvaniei, acest teritoriu împărtindu-se în 10 prefecturi subordonate guvernului de la Sibiu. (Vezi NOTA 24). Una dintre aceste prefecturi a fost aceea a Orăstiei care la rândul ei era formată din următoarele preturi: Hălmagiu, Baia de Cris, Ilia, Soimus, Deva, Hunedoara, Hateg, Pui si Orăstie.
         În această epocă administratia era germană si pentru a se putea lua contact cu populatia română s- au angajat functionari români care cunosteau limba germană (numiti beamteri) iar pentru publicarea "patentelor" (legilor) prefectura se folosea de oficiile protopopesti.
         După abolirea absolutismului austriac (1860) s-a reînfiintat comitatul Zărand cu capitala în Baia de Cris iar pretura din Hălmagiu a fost transformată în subprefectură până în anul 1876 când a fost defiintat comitatul Zărand prin legea nr. XXXIII/1876. După această dată plasa Hălmagiu, cuprinzând 34 sate, a fost alipită comitatului Arad cu pretură în Hălmagiu până în anul 1950 când plasa si pretura au fost desfiintate în baza legii de reforma admitrativa din acel an.

         Pretorii si angajatii preturii

         Din materialul documentar pe care l-am cercetat se poate stabili că cei mai vechi pretori cunoscuti după revolutia din anii 1848/49 în Hălmagiu au fost: Brodner, Bonfinik (1860), Alexandru Steca Sulutiu (1860-1872), Constantin Talosiu (1876), Lovlik Gyula si Edes Emeric până în anul 1918 dată la care s-au succedat: dr Nerva Oncu, Suciu Ioan, dr. Baniciu Teodor (decedat în 1925 si înmormântat în cimitirul ortodox din Hălmagiu) dr. Petrica Petrila, Huc Lazăr, dr. Bejan I, Putici Andrei, Tudoran Virgil, dr. Vasile Lazăr, Manciu Teodor Putici Pompiliu (1936), Marcu Manase, dr. Bîrgău Victor senior si dr. Bîrgău Victor junior (1942-1948) si Palcu Teodor (1948-1950).
         Dintre functionarii preturii se pot aminti: Ioan Moldovan, Ieronim Moga intitulat în 1861 "c.r. adjunct pretorial" si Gratian Papp (1855-1874). Despre acesta din urmă suntem în masura sa prezentam si un atestat de serviciu din anul 1871 eliberat de fostul comitat Zărand.
         "Nr. 2166/1719. Suplica lui Gratian Papp jurasesore petnru extrădarea unui atentatu oficiosu despre serviciulu seu ca amploiatu la acest comitatu.
         "Atestatu oficiosu,
         "Din partea autoritatiei comitatului Zărandu prin aceasta oficiosamente se testifică cum că Gratianu Papp a functionatu si functionează în acest comitatu si anume: de la 5 septembrie 1861 si pene în diua de astadi neîntreruptu ca jurasesore de comitatu si de unu anu jumătate incoace si ca jude cercualu onorariu. Se testifică mai departe cumcă Gratianu Papp în calitatea sa de oficialu de posturile memorate a functionatu atât în agendele judiciale câtu si în administrative si că în împlinirea acestoru agende a datu dovedzi despre capacitatea si aptitudine precum si despre diligenta sa lăudabilă, păstrând totdeauna atît în oficiu cîtu si în afară de oficiu o purtare morală si politică nepătată. Baia de Crisu 16/9/871" (Vezi NOTA 25)
         După primul război mondial au lucrat timp îndelungat la pretura din Hălmagiu functionarii: Paic Nicolae si Drevea Simion.

         JURISDICTIA SI JUSTITIA

         Din punct de vedere jurisdictional Hălmagiu, a facut parte din stravechi timpuri, din comitatul Zarandului, a căurui istorie se pierde în negura vremurilor.
         În primele veacuri ale mileniului nostru se aplica legea nescrisă, adică obiceiului pământului (antiqua) asa cum a fost transmisă din mosi si strămosi pe cale orală. Obiceiul pământului s-a născut în obstile sătesti în primul mileniu al erei noastre, si s-a dezvoltate paralel cu prefacerile petrecute în acele obsti. Legea românească (jus valahicum) a fost aplicată în scaunele de judecată cneziale, districtuale, până în veacul al XV-lea. (Vezi NOTA 26)
         Treptat pentru uniformizarea sistemului juridic si pentru impunerea legilor feudale, obiceiul pământului (antiqua lex) a fost înlocuit cu "Tripartitul lui Stefan Werboczy" din anul 1515, apoi cu alte legi pe care le vom expune mai jos.
         Justitia era distribuită prin scaunul de judecată în fruntea căruia se afla un jude /judet/ sau cneaz, ajutat de "oamenii buni si bătrâni". Judele era ales de obstea locuitorilor, dintre cei mai vrednici săteni. El avea atributii judecătoresti, fiscale, administrative, gospodăresti , etc, în limita dreptului conferit de obiceiul pământului iar mai târziu de legile scrise. Judele era seful scaunului de judecată (forum pedaneus) si judeca pricinele dintre locuitori în legătură cu pământul, vitele, pagubele cauzate, aduna dările, se îngrijea de zilele de clacă, de starea civilă, de împărtirea periodică a pământului, paza hotarului, veniturile morilor si ale cârciumelor, etc. (Vezi NOTA 27). Pentru aceste servicii era răsplătit cu o parte din gloabele judecătoresti si din dări si era scutit de biruri fată de stat si de stăpânul feudal. (Vezi NOTA 28)
         Treptat, asupra juzilor s-au exercitat diferite influente si presiuni încât în realitate, justitia era condusa de către marii proprietari de mosii.
         Judecătoria din Hălmagiu, desi era atestată numai din anul 1861, cu ocazia reorganizării comitatului Zarand, în realitate este continuatoarea vechiului scaun de judecată districtual, pentru că districtele românesti atestate în veacul al XIV-lea (printre care se enumera si Hălmagiu) aveau scaune districtuale de judecată formate din cnezi, preoti si jurati. (Vezi NOTA 29)
         De fapt, existenta acestui străvechi scaun de judecata din Halmagiu este atestata si la mijlocul veacului al XVIII-lea în împrejurările istorice ale timpului.
         Dacă pe parcurs scaunele de judecată îsi pierduseră o parte din atributiuni prin imixtiunea nobilimii, ele au fost repuse în drepturi si reactualizate în timpul revolutiei din 1848. Această instantă se compunea din jude, notari si "magistrati". Astfel documentul întocmit la 16 decembrie 1848 în Hălmagiu, prin care se protesta împotriva arestării lui Avram Iancu în târgul de aici, este semnat de Sida Arsenie, în calitate de jude al orasului si de Mihailovici George - notar, care în acelasi act se intitulau si "membri ai magistratului". (Vezi NOTA 30)
         După revolutia din 1848 puterea judecătorească a fost exercitată de aparatul administrativ prin preturile care depindeau ierarhic de prefectura din Orăstie, înfiintându-se asa numitele "judecătorii cercuale". (Vezi NOTA 31)
         În fine, după abolirea erei absolutiste (1850-1860), deoarece Austria avea mari greutăti cu război împotriva Prusiei si a Italiei, a fost nevoită să restabilească autonomia comitatelor si să acorde românilor dreptul de a-si alege singuri functionarii, afară de persoana prefectului care era numit de către guvernul din Viena. În urma acestor împrejurări, Comitatul Zărand a dobândit administratie românească dar legile ce se aplicau pentru litigii erau codul civil austriac din anul 1853 si "patentele imperiale" ce se dădeau în Viena.
         Comite suprem al comitatului Zărand a fost numit vrednicul român Ioan Pipos, iar în ziua de 3 aprilie 1861, în Baia de Cris, au fost alesi, prin aclamatii, subprefectii dr. Iosif Hodos si Amos Frîncu. De la aceasta dată s-a înfiintat si tribunalul Zărand care a functionat cu judecătorii alesi de reprezentanta comitantensă iar limba folosită a fost cea română, după cum se poate constata din registrul hotărârilor si al dezbaterilor din anul 1864, /3 si din protocolul semnat funduar din 1871.
         Comitatul Zărand a fost împărtit în patru cercuri, fiecare fiind condus de către un jude care se mai numea si "primpretor". Printre cele patru cercuri se afla si Hălmagiu numit si "pretoratul de susu al Hălmagiului" iar jude al acestui pretorat, ales de reprezentanta comitatensă, a fost Alexandru Sterca Sulutiu. Acesta a functionat ca primpretor în Hălmagiu până în anul 1872, dată la care a fost numit seful judecătoriei ca urmare a separării puteri administrative de cea judecătorească. Din cercul Hălmagiului s-a desprins un subcerc în comuna Aciuta/azi Avram Iancu/ a cărui subprefect a fost Daniel Pop, care mai târziu a functionat ca judecător în Hălmagiu.

         Legile care se aplicau

         În Transilvania pâna la 15 septembrie 1943 erau în vigoare legile ungare si codul civil austriac. Norma cutumieră (obiceiul pământului), nu avea putere de lege si nu se lua în considerare decât aunci când vreo lege făcea trimitere la ea. (Vezi NOTA 33)
         În urma delimitării Transilvamei în partea de vest - după dualismul austro-ungar - au fost alipite Ungariei unele teritorii mărginase din Transilvania în care se aplica dreptul civil austriac, precum si viceversa, au fost alipite Transilvaniei unele teritorii din Ungaria unde se aplica dreptul privat maghiar.
         Codul civil austriac nu a fost greu de aplicat, mai ales că a fost îmbunătătit cu alte legi si "patente", în schimb dreptul privat maghiar, nefiind codificat, a fost dificil, deseori trebuind să intervină "Curia Maghiară" (Curtea de Casatie) cu îndrumări. (Vezi NOTA 34)
         Izvoarele dreptului privet maghiar trebuie căutate în acel "Corpus Juris Hungarici" si în "Opul Tripartit" a lui Stefan Werboczy, cel mai de seamă monument juridic al epocii feudale. Acest tripartit a fost completat cu alte legi, în limba latină până în 1836, apoi în limba maghiară.
         În circumscriptia judecătoriei Hălmagiu, care se întindea de la Rîsculita (azi în judetul Hunedoara) si până dincolo de Gurahont, se aplicau, până la 1 ianuarie 1860, codul civil austriac si dreptul privat maghiar, iar norma cutumiară se lua în considerare numai în cazul când vreo lege făcea trimitere la ea, iar după 1876 numai dreptul privat maghiar.
         În completarea acestor norme de drept s-au aplicat si legile nr. XXXLV din 1874 si XXXVII /despre avocati/ legea nr. VII din 1876 si XVI /despre testamente/ apoi legea nr. XXXIII din 1894 privind matricolele de stat, precum si legile si regulamentele cărtilor funciare, toate fiind comune pentru Transilvania si Ungaria.
         Spre regretul nostru, desi unitatea politică a românilor s-a înfăptuit la 1 decembrie 1918, unitatea legislativă a fost amânată, în mod nejustificat, încă un sfert de veac. Abia la 15 septembrie 1943, prin legea nr. 389/1943, s-a extins în Transilvania Codul civil român din anul 1864, si toate legile apărute în legislatia civilă si comercială, după ce în anul 1926 se pusese în aplicare legea administrativă, iar în anul 1938 codul penal si procedura penală.
         Asadar de la 15 septembrie 1943 s-au aplicat si în circumscriptia judecătoriei Hălmagiu legiuirile civile române dar numai pentru raporturile de drept civil născute după această dată, cele mai vechi continuând a se judeca după legile sub care s-au nascut (principiul neretroactivitătii legilor noi).

         CARTILE FUNCIARE (FUNDUARE)

         Au fost puse în vigoare prin ordonanta nr. 10049/16 octombrie 1867 a ministerului de justitie maghiar. De la acea dată ele au functionat la sediul comitatului Zărand cu sediul în Baia de Cris până la desfiintarea comitatului în anul 1876. După acea dată au fost încredintate celor două judecătorii (Baia de Cris si Hălmagiu) unde se efectuau lucrările de evidentă a proprietătilor imobiliare si se păstrau toate lucrările si documentele în limitele circumscriptiilor teritoriale ale judecătoriilor.
         Până în anul 1870 registrul intitulat "PROTOCOLUL DE EXIBITE" avea textul coloanelor scris în limba româna după cum se poate constata din acel registru.
         La 29 ianuarie 1870 comitele suprem al comitatului Haller Sandor, în baza ordinatiunii ministerului de justitie maghiar nr. 17825/1869, a ordonat ca limba oficială să fie cea maghiară. (Vezi NOTA 35)
         Si astfel inscriptiile si toate actele ce stau la baza lor s-au făcut în aceea limbă până în anul 1919
         Din luna august 1952 cărtile funciare au fost duse la sediul din Buteni al noului tribunal înfiintat acolo pentru întregul raion Gurahont până în anul 1956 când au fost mutate în orasul Sebis deodată cu tribunalul. În anul 1968 tribunalul Sebis a fost desfiintat si din contopirea lui cu tribunalul Ineu s-a format judecătoria cu sediul în Ineu în a cărei circumscriptie teritorială au fost incluse cele două tribunale.
         În fine după înfiintarea judecătoriei în Gurahont (anul 1993) a cărei circumscriptie teritorială cuprind cea a fostului raion cu fostele judecătorii din Hălmagiu si Buteni, cărtile funciare au fost duse acolo. Iată odiseea lor: Baia de Cris, Halmagiu, Buteni, Sebis, Ineu si Gurahont.

         Cladirea judecătoriei

         Localul în care a functionat judecătoria din Hălmagiu între anii 1860-1871 si probabil si anterior acestor date, a apartinut domeniului nobiliar. Cea mai veche însemnare ce se cunoaste despre acel local datează din anul 1867 si apartine lucrărilor de localizare a imobilelor în vedere întocmirii cărtilor funciare. Localul se afla pe terenul cu nr. top. 184/b/1, pe care ulterior s-a construit clădirea în care a functionat pretura. (Vezi NOTA 36). Nu se cunoaste exact data la care a functionat judecătoria în acel local, dar este posibil ca după anul 1872, când justitia a fost separată de administratie, în acel local să fi rămas numai administratia, adică pretura, iar judecătoria să fie mutată în clădirea în care a functionat până la 1 august 1952. Această convingere ne o întemeiem pe împrejurarea că desi avem date exacte despre existenta judecătoriei în anul 1860, în arhiva acesteia nu se află dosare mai vechi decât din anul 1871, adică tocmai din anul când s-a separat de administratie.
         În ce priveste clădire în care a functionat judecătoria între anii 1872-1952, cea mai veche însemnare a existentei localului datează din anii 1846-1854, când protopopul Petru Moldovan, voind să afle un local pentru scoală a raportat episcopiei din Arad în "PROSPECTUL TABELARIU" că intentionează să cumpere această clădire pentru trebuintele scolii si că înainte aici a fost "depozitoriu de sare si gardie cămărească". (Vezi NOTA 37)
         Într-adevăr înaintea anului 1784 în acea clădire a fost instalat un mare depozit de sare ce apartinea de "Oficiu de sare" din Soimus /lângă Deva. (Vezi NOTA 38)
         Din cauza depozitării sării, peretii mai contin si azi igrasie cu toate că în decursul timpului au fost supusi diferitelor metode de uscare.


Judecatoria veche a Halmagiului


Judecatoria- vedere din spate

         La început, clădirea a avut numai două laturi, anume: partea dinspre piată si cea dinspre miazăzi pe lângâ vale. După instalarea judecătoriei în această clădire s-au construit încă două laturi, edificiul primind forma unui pătrat /ca o cetătuie/ din care latura dinspre miazănoapte a fost destinată cărtilor funciare având multe încăperi cu usi si obloane din fier iar latura dinspre răsărit avea celule în care se executau pedepsele contraventionale cu închisoare de până la 15 zile. (Vezi NOTA 39)
         Din anul 1952, când judecătoria a fost desfiintată, constructia a primit destinatia de Casă de economii si consemnatiuni, dispensar veterinar si brutărie.

         Documente din arhiva fostei judecatorii

         După cum am arătat mai înainte, în clădirea fostei judecătorii nu s-au aflat documente mai vechi de anul 1871. Caracteristica putinelor dosare din anul 1871 constă în aceea că erau scrise în limba română. Cele din anii următori sunt scrise în limbile română si maghiară, iar din anul 1876 numai în limba maghiară.
         Printre dosarele anilor 1871-1876 se află documente de valoare lingvistică si juridică însă datorita faptului că majoritatea actelor au fost păstrate în conditii necorespunzătoare, hârtiile fiind mai mult de jumatate putrezite si distruse de igrasie, cercetarea lor este foarte anevoioasă.
         Totusi, răsfoite cu mare grijă, ne permit să descifrăm obiectele litigiilor în urma cu un secol, procedura de judecată, modul cum se administrau probele si cum se distribuia dreptatea.
         După câte am putut constata, cele mai multe cereri de chemare în judecată aveau că obiect sume de bani, resturi de plată la vânzări si împrumuturi nerestituite. Ca mijloace de probatiune se întrebuintau înscrisuri originale, intitulate "obligatiune" precum si martori. Mersul dezbaterilor era consemnat în continuare, împreună cu sustinerile părtilor si depozitiile martorilor iar lucrarea aceasta se numea "Protocolul de pertratare". La sfârsitul dezbaterilor se aducea o "sententie" în numele Majestătii sale Regelui.
         Dintre dosarele din anul 1871 redăm, în continuare, continutul unui dosar pentru a vedea modul în care se redactau cererile în justitie, care era mersul dezbaterilor, cum se motiva o sedintă si mai ales cum se executa.
         Am ales dosarul nr. 386/1871 deoarece l-am aflat în stare mai buna si piesele lui par a fi complete. Iata continutul actiunii:

         "Spectate judetiu Cercualu,
         Toader Trifu din Lazuri îmi debitează în pretiulu unei claie de fenu cu 42 fl.v.a. încă din 23 martie 1870 care a fost dătoriu a mio solvi în 27 augustu 1870. După ce sus numitulu debitoriu nici în urma multor provocări nu voieste ami solvi debitulu sus descisu me rog cu stimă profundă a defige unu termenu de pertratare la care Toader Trifu din Lazuri asemenea să fie legalmente citatu si după finirea pertratarei a enuncia sententialmente că Toader Trifu din Lazuri este datoriu în termen de optu dile sub greumîntulu executiunei ami solvi debitulu de 42 fl.v.a. cu interesele si spesele procesuale care le voi specifica ­cu ocaziunea pertratarei.
         Alu Spectatului judetului Cercualu.
         Bodesci în 15 maiu 1871.
         Umilu servu Toma Butariu din Bodesci.
         Pe actiune se află următoarea rezolutie:
         "Pertratarea causei presente se defige pe 28/8.1871 la 9 ore diminaata sub urmările & 111 din procedura civ. Judetiu Cercualu Hălmagiu de jos. Hălmagiu în 25/6.1871.ss indescifrabil."
         "Protocolulu din 28 augustu 1871 la judetiu de jude Cercualu a lu Hălmagiului traptului de josu din Halmagiu din causa sumaria a lui Toma Butariu din Bodesci contra Toader Trifu din Lazuri pentru 42 fl.v.a. si accesoriile c.v.c. suscepută cu aptiunea de pres. B/2 a.c. nr. 386 civ."
         "Prezenti subscrisii:
         "În urma decisiunii acestui judetiu dată în 25 iuniu 1871 se prezentează aptorele reprezentatu prin Ioane Ardeleanu din Hălmagiu care arătând acestui judetiu plenipotentia generală odată cu Toma Butari prin care este împuternicitu a lu reprezenta pe aptore provezinduse cu toate formele legale acluse sub A/. exemplariu I a lui aptiunei de pres 3/6 a.c. nr. 386 civ si arătând în origine obligatiunea prin care dovedesce că Trifu Toaderu debitează lui Toma Butariu cu suma de 42 fl. v.a. si roagă ca intulu Trifu Toaderu din Lazuri să fie judecatu la solvirea capitalului de 42 fl. v.a. a intereseloru acordate verbalmente cu 30% acordate anuale calculînde de la 23/3.870 pînă la escontentare dinpreună cu următoarele spese procesuale.
         A) Din spesele aptinii ................................................ 8 fl. 24 cr.
         B) Timbru la protocolu prezentu .............................. 12 cr
         C) Timbru la sententie ............. ............................…. 1 fl.
         D) Diurnele representantului aptorelui
         si pierderea de timpu aceluia ....................………….. 5 fl
         E) Onorariu acestuia.............................................……5 fl.
         Preste totu .…………………………………………19 fl. 36 cr
         Toate în termenulu de optu sub grumîntulu executiunii.
         "Incitu Toader Trifu din Lazuri nu sau prezentatu nici până la 11 ore înainte de amezi, adică nici după trecerea a restimpului de 2 ore de la termenul defiptu pentru prezentare, dreptu aceea aptorele aclude sub. B/ cartea de imanuare justifică cumcă deciziunea citatorie e dată în 25 iuniu 1871 nr. 368 civ. sa inmanuatu legalmente si destul de timpuriu pentru acea în baza & 111 din procedura civ. după ce inptu nici după espirarea timpului de 2 ore dela termenul prezentării si după cele aduse anterior aptiunii si in prot. prezente nu vinu în contrazicere cere ca inctu Toaderu Trifu să fie convincatului per contumaciam conform petitului de mai sus."
         ss Daniel Papp jude cercual, Giorgiu Popoviviu jura. Onorariu, ss ioane Ardeleanu ca reprezentant aptorelui."
         "În cauza sumaria verbale a lui Toma Butariu din Bodesci contra lui Toaderu Trifudin Lazuri pentru 42 fl. v.a.c.s.c. în urma aptiunei de pres 3/6 nr. 368 civ si a pertratarei tinuta în diua de astadi cu Ioane Ardeleanu ca reprezentantulu lui Toma Butariu s-a dus următoarea
          SENTENTIE
         “Inclulu Toaderu Trifu din Lazuri se convica judecătoreste la solvirea pretendiunei de 42 fl.v.a. intereselor de 30% începând din 23 martie 1871 până la diua escontentări depline si a sepesloru procesulae moderate judecatoreste cu 6 fl. v. a. pe partea aptorului Toma Butariu din Bodesci în termenu de optu dile si sub gerumîntului de executiune. Sententia prezenta în sensul & 124 se ordona a se comunica cu inctul în scrisu."
         "Judetiu cercuale a Hălmagiului traptul de Josu. Hălmagiu în 28 augustu 1871, ss indescifrabil/ Daniel Papu jude cercual/ss Georgiu Popoviciu. Sigiliu."

         Sentinta mai sus reprodusă a rămas definitivă si întrucât pârâtul Toader Trifu n-a achitat datoria, s-a pornit împotriva lui procedura executională.
         Din materialul ce-l prezentam mai jos vom urmari si procedura de executie silită, cu diferitele ei faze.
         La data de 3 noiembrie 1871 se pune în miscare procedura executionala si se predă lui Gratian Popu, care îndeplinea functia de "jurasesore ca jude esmisu" adică judecător delegat cu executarea vhotărârilor. Acesta aduce un "EDICTU", prin care se face cunoscut în public faptul că de la debitorul Toader Trifu din Lazuri s-au sechestrat doi boi rosii de opt ani si se invită toti aceia care ar avea vreo pretentie în legătură cu acesti boi să comunice judecătorului executor în termen de 15 zile.
         La 2 decembie 1871 acest "jurasesore ca jude esmisu" aduce urmatoarea deciziune:

         "Cu privire la aceea că fată de obiectele sechestrate nimeni na ridicat vreun drept de proprietate ori prioritate si nimeni n-a insinuat vreo obiectie, se vor vinde cu licitatiune publica în 16-lea Decembrie 1871 pe la orele 10 a.m. în piatul de vite din Hălmagiu pe lîngă bani gata si aceluia care promite mai mult cei doi boi si în cazu de necesu si sub pretul estimării". Hălmagiu 2 decembne 1871 ss Gratian Popu"

         Urmează si al doilea "EDICTU", cu următorul cuprins:

         "Subsemnatul aduce la cunostinta publică cumcă dela Toader Trifu din Lazuri în favoarea lui Toma Butariu din Bodesci reprezentatu prin Ioane Ardeleanu, pentru acoperirea unei "pretentiuni în sumă de 42 fl.v. a.a. capitalu si accesoriile în a 16-lea decembre a.c. pe la 10 ore a.m. si în piatu de vite din Hălmagiu se vor vinde cu licitatie publică 2 boi rosii de 8 ani celui care va promite mai multu si pe lîngă bani gata si în caz de necesu si sub pretiul estimariei.Hălmagiu în 2 decembrie 1871 s.s. Gratian Popu ca jude esmisu."

         Aici se termină materialul informativ. Am căutat zadarnic să aflu ce s-a întâmplat la data de 16 decembrie 1871, dacă, într-adevăr s-au vândut la licitatie publică sau nu cei doi boi, dar n-am putut afla nimic. Presupunem că debitorul a achitat datoria si din acest motiv nu s-a mai stăruit la continuarea executiei silite si în consecintă, nu se mai află alte piese în dosar.
         Formula de adresare către instantă era diferită. În unele actiuni se spunea: "Spectate judetiu Cercualu", în altele "Inclitulu Judetiu de Jude primariu"/dos. nr.492/1871/. /de primă instantă/,"Onoratul judetiu Regesc de Cercu", etc.

         Personalul judecatoriei

         Din studiile si cercetările întreprinse am putut afla că la judecatoria din Halmagiu au functionat în periaoda 1872-1952, urmatorii judecători: ­

         1. ALEXANDRU STERCA SULUTIU născut la 10 martie 1830 în Zlatna, jud.Alba. A functionat ca prim notar în comuna Ribita în anul 1849, apoi notar cercual în comuna Ciuciu (azi Vârfurile) timp de cinci ani, după aceea pretor cercual, timp de patru ani în Hălmagiu. De la 3 iunie 1861 si până la 20 decembrie 1871 a fost prim pretor în Hălmagiu si în fine, de la această dată si până în luna mai 1876 a functionat ca sef judecător al judecătoriei din localitate, apoi s-a mutat în Ungaria, la judecătoria din Beches. (Vezi NOTA 40)
         După pensionare a revenit în Hălmagiu si a trăit în continuare pâna la decesul întâmplat în anul 1907, fiind înmormântat în cimitirul catolic de aici.

         2. Dr. LADISLAU VASILE FODOR. S-a născut în anul 1828 si a fost tribun în revolutia din 1848/49, luptând la despresurarea cetătii Alba Iulia. După revolutie a ocupat functii publice în Alba Iulia, Osorhei, Orăstie si din 1861, în Hălmagiu, fiind numit pretor si "jude primar cercual". Fiind bărbat de caracter si devotat neamului său, a lucrat dezinteresat pentru binele acestuia. A decedat în anul 1865 si este înmormântat în cimitirul greco-catolic din Hălmagiu. Se poate citi si azi monumentul lui funerar: "Aici odihneste dr.Ladislau Fodor fostu jude Cercual/HăImagiu/Repausat în 10 apr.1865.D.41 ani. (Vezi NOTA 41)

         3. GRATIAN POP, născut în anul 1833 în comuna Cărpinet, jud. Bihor. A fost învatător în Hălmagiu între anii 1853-1855, apoi notar la pretură si jurat comitantes, tot în Hălmagiu, între anii 1864-1876. Din 1876 (data desfiitării comitatului Zărand) fiind transferat la Pecica, a preferat să rămână în localitate ca notar comunal, până la decesul întâmplat în anul 1883.

         4. CONSTANTIN TALOSIU, a functionat la judecătoria din Hălmagiu ca executor judecătoresc si "jurasesore cercual" între anii 1868-1876, când a plecat în România.

         5. În continuare găsim judecătorii FRITS IOSZEF, GALFI LAJOS, NAGY DERSO si MOLDOVAN IANOS. (Vezi NOTA 42)

         După anul, 1918 au functionat urmatorii judecatori:

         6. Dr. sever Popovici.

         7. Dr. LEONIDA POP, fost presedinte al judecătoriei până în anul 1943, când a fost pensionat. A îndeplinit în continuare functia de notar public până în anu 1952, apoi s-a mutat la Cluj si la 19 august 1968 decedat în vârstă de 82 ani.

         Din registrul de prezentă al personalului judecatorei aflam ca la 19 septembrie 1924 aceasta instantă avea următorul personal:
         -sef judecător: dr. Leonida Pop.
         -judecător: Grigore Ionescu
         -conducător de carte funciară: Ernest Zacharias si Pop Mihai
         -cancelaristi: Golea Nicolae, Golea Petru si Jepian Eufrosina.
         -aprozi: Alexandru Cismadia si Dărăstean Teodor.

         În anul 1932 personalul judecătoriei se compunea din:
         - dr. Leonida Pop, presedintele judecătoriei
         - dr. Paul Barbatei, judecător
         - Aureliu Moga, director de carte funciara
         - Teodor Langher, impiegat
         - Petru Suciu, impiegat
         - Golea Nicolae, grefier
         - Teodor Dărăstean si Sima Nicolae, aprozi. (Vezi NOTA 43)

         În anii următori au mai functionat judecătorii: Sporea Nicolae (1934-1936), Ursulescu Constantin (1936-1937), V.Răchieru (1937), Remus Micluta (1938), Lazăr Stoiciu (1940-1943).

         În anul 1944 judecătoria avea următorul personal:
         -sef judecător: Gheorghe Găitan,
         -judecători: Avram Nicolae, dr.Mircea Dragos, Adam Constantin, Caba Ioan si Dumbrava Gheorghe,
         -conducători de carte funciară: Gavra Nicolae si Călutiu Laurentiu.
         -grefieri: Sida D. Ioan, Chis Virgil si Ionică Teodor.
         -impiegati: Busa Gheorghe, Hotica Petru, Serb Ioan, Eufrosina Jepian.

         După această dată s-au mai succedat judecătorii: Pop Emil (1946-1951), Magda Ioan (1948- 1950), Piscoreanu Alexandru (1950-1952), Vurdea I. C. Ioan (1952), iar la desfiintarea judecătoriei (prin legea nr.5/1952), personalul ei se compunea din:
         -sef judecător: Piscoreanu Alexandru
         - judecător: Vurdea C. Ioan
         -grefier sef: Chis Virgil.
         -grefieri: Ioan D. Sida si Butariu Traian
         -director de carte funciară: Ilie Aureliu
         - impiegat: Jepian Eufrosina.
         - îngrijitor: Sima Nicolae.

         Dintre judecătorii fostei judecatorii, unii au fost avansati ocupând functii înalte în justitie. Asa, de exemplu: dr. Leonida Pop a fost pensionat cu gradul de presedinte de tribunal, dr. Paul Barbatei a fost prim presedintele tribunalului Cluj si consilier la Curtea de Apel din Bucuresti (1940-1945), directorul general al cadastrului cărtilor funciare si presedintele Curtii de Apel din Deva (1946-1948). De asemenea, Gheorghe Găitan a fost presedinte de colegiu la tribunalul regional Galati (până în anul 1968), Piscotreanu Alexandru a fost presedintele tribunalului raional gurahont, iar Pop emil inspector judecatoresc.

         Avocatii judecătoriei din Hălmagiu

         Din răsfoirea dosarelor îngălbenite de vreme desprindem că pe lângă judecătoria de aici au functionat următorii avocati:
         1. Tobias Mihailovici. În anul 1867 apare ca reprezentant al părtilor în unele dosare citate de Gheorghe Cârdei în monografia fostului tribunal Zărand, apoi în anul 1872 îl găsim ca avocat în mai multe dosare din arhiva judecătoriei, precum si ca presedinte al "Societătii de Leptură" din Hălmagiu. Nu se cunoaste data decesului său.
         2. Ioronim Moga a fost contemporan cu Tobias Mihailovici. El apare în perioada 1860-1876 ca "advocatu în legile comune si cambiale", domiciliat în Hălmagiu.
         3. În alte documente apar: Nicolae Robu, Ioane Ardeleanu si Iesenschi Vladimir.
         Printre avocatii de la începutul secolului al XX-lea se remarcă: dr. Teodor Pop, dr. Ioan Robu, născut în Hălmagiu la 8 ianuarie 1883, fiul lui Nicolae Robu. A practicat avocatura în Hălmagiu între anii 1910-1918, apoi s-a mutat la Arad unde i s-a încredintat fuctia de primar al municipiului între 17 iulie 1919 si 21 august 1926. A profesat apoi avocatura în Arad până la decesul întâmplat la 8 septembrie 1930. (Vezi NOTA 44)
         În anul 1932 erau avocati: Cosma Gheorghe, Gros Andrei, Nicula Mihai, Rosu Vasile si Sirban Aurel. (Vezi NOTA 45)
         În anul 1938 erau: Cosma Gheorghe, Columban Zoltan, Nicula Mihai, Gligor Aurel, Iuga Laurentiu, Rosu Vasile si Sirban Aurel, iar în anul 1952: Botocan Alexandru, Buta Vasile si Cosma Gheorghe.
         La această judecătorie au mai făcut practică multi avocati, care apoi s-au stabilit în alte localităti.
         Activitatea judecatoriei în secolul al XX-lea
         Pentru a avea o imagine a activitătii judecătoriei din Hălmagiu în ultimii 50 de ani de activitate, vom reproduce câteva date statistice, obtinute prin sondaj din arhiva fostei judecatorii.
         În anul 1916:
         - actiuni civile ................................................................226
         - actiuni de mostenire ...................................................648
         - actiuni penale .............................................................259
         - alte cauze ...................................................................589

 

1923

1928

1936

1945

-actiuni directe

-actiuni de mostenire

-actiuni penale

-actiuni silvice

-alte cauze

685

346

630

301

99

1800

584

440

1386

292

877

295

585

927

451

253

159

149

758

135

Total

2061

4502

3135

1454

         Activitatea acestei judecătorii a continuat până la desfiintarea ei prin legea nr.5/1952. Personalul judecătoriei a fost transferat la tribunalul nou înfiintat al raionului Gurahont, cu sediul în comuna Buteni, acest tribunal înfiintându-se din contopirea judecătoriei Hălmagiu cu cea din Buteni. Cu acea ocazie au fost transportate la noul sediu dosarele, mobilierul, cărtile funciare, biblioteca si o parte din arhiva pe ultimii 5 ani.

         Anchete si reclamatii

         Printre putinele dosare si documerlte care s-au mai păstrat de la fostul tribunal al comitetului Zărand, dintre anii 1861-1867, se află si câteva informatii în legătură cu unele anchete si reclamatii pornite împotriva judecătorilor si a altor angajati ai fostei judecătorii din Hălmagiu în acea perioadă. În acel timp reclamatiile se adresau fie ministerului justitiei fie prefectului comitetului, fiind solutionate de acesta din urma în calitate de sef suprem al justitiei (comite suprem) din comitat.
         Astfel la 7 martie 1870 se solutionează reclamatia nr. 20.317 din 29 decembrie 1869, prin care judecătorul Alexandru Sterca Sulutiu era învinuit de către Ioan Moga de unele nereguli. Comitetul comitantes, constatând că reclamatia este neîntemeiată a decis ca acuzatorul sa fie înstiintat de aceasta si l-a avertizat că în viitor să se retina de la acuzări neîntemeiate.
         Tot la sedinta din 7 martie 1870 la pct.18/56 s-a luat în cercetare scriptul ministerului de justitie­, nr. 20.708 din 21 decembrie 1969, privind plângerea făcută de către Ieronim Moga din Hălmagiu în contra executorului judecătoresc Talosiu Constantin, a judecătorului Alexandru Sterca Sulutiu, precum si împotriva "persecutorului" (guardului de la închisoare) Torma Golea, pentru "abuz de potestate oficiala". (abuz de serviciu). În baza cercetarilor facute, comitetul comitatens a decis ca sa se "reiepte" (respinga cererea acuzatorului pentru motivul ca "nu subserseaza cazul de abuz de potestate oficiala".
         În fine, la acea sedintă s-a mai luat în cercetare, la pozitia nr. 22/504, scriptul ministerului de justitie din 10 februarie 1870, nr.2524, referitor la acuzatia lui Mihai Kinczi, pălărier în Hălmagiu în contra judecătorului Alexandru Sterca Sulutiu, pentru "maltratare", respective că acesta l-a judecat la arest de 3 zile sau la solvirea sumei de 6 florini. Comitetul comitatas a dispus "substernerea" (trimiterea) la ministerul justitiei a reclamatiei: cu motivarea că acuzatorele a dezertat din Hălmagiu si ascultarea lui a devenit imposibilă. (Vezi NOTA 46)
         Asemenea reclamatiuni au mai fost si în anii următori, dar am reprodus numai acestea pentru a ne face o parere asupra obiectului reclamatiilor si asupra modului cum au fost solutionate.

   NOTE

         1. Urkendenbucher zur Geschite der Deutschen in Siebewnburgen (Documente privitoare la istoria germanilor din Transilvania) vol 1, 2 , 1897, pag. 172, Editura Fr. Zimmerman, K. Werner si G. Muler, Sibiu.
         2. Stefan Pascu. Voievodatul Transilvaniei. Vol. 1 Cluj, Editura Dacia, 1972, pag. 221.
         3. Traian Mager. Tinutul Hălmagiului. Vol. 1, pag. 32.
         4. Studii privind istoria Aradului. Editura politică, 1980, pag. 156.
         5. Nicolae Drăgan. Românii în veacul al XIV-lea pe bază de toponimie si onomasitca. Bucuresti, 1935, pag. 108-110.
         6. Silviu Dragomir. Istoria Dezrobirii Religioase a Românilor din Ardeal. Vol. 1, pag. 128 - 129.
         7. I. Bogdan. Despre cnezi, Analele Academiei Române, seria II, XXVL, 1904 si originea voievodatului la români, seria II, XXIV (1902).
         8. Fresca a fost descoperită în anul 1967.
         9. Cozma Pall. Descrierea geografică, statistică si istorică a comitatului Zărand. Cluj 1847, pag. 66
         10. Informator Ioan Moldovan, fost notar cercual în Hălmagiu, la vârsta de 86 ani (în anul 1974)
         11. Cartea funciară nr. 253 Hălmagiu nr. top. 79/a.
         12. Informator Moldovan Ioan, în vârstă de 86 ani (în 1974) fost notar cercual al primăriei.
         13. idem.
         14. Informator Ioan D. Sida, functionar judecatoresc si administrativ în pensie, în vârstă de 78 ani (în anul 1972).
         15. Arhivele statului din orasul Deva. Fondul comitatului Hunedoara, dosarul NR. 15/1849.
         16. Arhivele statului din orasul Deva. Fondul comitatului Hunedoara, dosarul nr. 15/1849.
         17. Informator Ioan D. Sida, în vârstă de 78 ani (în anul 1972), judecătoresc si administrativ.
         18. idem.
         19. Coza Pall: Zarand vermegye leirasa, Cluj, 1847. (Descrierea geografică, statistică si istorică a comitatului Zărand), pag. 63.
         20. idem.
         21. Groza Pall: Zârand vermegye, cluj, 1848 (Descrierea geografica statistica si istorica a comitatului Zarand), pag .63.
         22. Idem.
         23. Decretul nr. 2465/1925 publicat în Monitorul Oficial nr. 220/1925 cu aplicare de la 1 ianuarie 1926.
         24. Foaia pentru minte, inimă si literatură nr. 23 din 27 iunie 1854.
         25. Stefan Pascu: Voievodatul Transilvaniei. Vol. 1. Editura DACIA, Cluj, 1971, pag. 262.
         26. David Prodan: judele satului iobăgesc în Transilvania în secolele XVII - XVIII-lea. Anuarul de istorie din Cluj. IV 1961, pag. 217, 218.
         27. Idem.
         28. Istoria României. Vol. II, pag. 274 - 275, editia 1963.
         29. Deoarece în Hălmagiu se produseseră mari tulburări pentru că populatia fusese trecuta fără voia ei la uniti, aflând curtea din Viena prin mitropolitul sârb Pavel Nenadovici, despre aceste tulburări a trimis în anul 1752 o companie de muschetari în Hălmagiu, ca să înăbuse orice gând de răscoală. Sosind aici armata, la începutul lunii iunie 1752, comitele Holaky dădu ordin ca sub pedeapsă de 40 florini să se adune toti oamenii din Hălmagiu si să fie provocati prin judecătorul si notarul scaunului de judecată să restitue căile bisercii. / vidii: Silviu Dragomir. Istoria dezrobirii religioase a româmlor din ardeal în secolul al XVIII-lea. Sibiu. 1920, cap. 6, pag 246.)
         30. Arhivele statului. Deva. Fondul comitatului Hunedoara. Dosar nr. 15/849, original
         31. Gheorge Cîrdei. Monografia Tribunalului Zărand. 1944, pag. 6.
         32. Gheorghe Cîrdei. Monografia Tribunalului Zărand. 1944, pag. 6.
         33. Dr. Camil Negrea. Legiunile civile locale rămase în vigoare dupa extinderea legislatiei cuvile a vechiului regat, partea 1, pag. 3.
         34. Editia 1944. Sibiu. Univeritate. Cod austriac, art. 10, 501, 549 si 1109.
         35. Vidi pozitia nr. 79/853/869, din acel registru aflat în prezent în arhivele statului din filiala Deva.
         36. C.f. nr. 451 Hălmagiu nr. top. 184/B/1 , casă, locuintă de judecător sef si oficiu. Posesiune de nobil în suprafată de 1818 stg. În anul 1900, la 16 februarie 1900, apare inscriptia pe Oficiul public al judetului Arad, apoi în august 1938 pe "Tinutul Timis" pentru ca la 1 noiembrie 1962 să apară pe numele Statul Român cu destinatia de "Internat Scolar''.
         37. Traian Mager. Biserica si scoala Arad anul LIII, 1929
         38. David Prodan. Răscoala lui Horia. Editură Sitiintifică si enciclopedica Bucuresti 1979 vol I, Pg 517.
         39. Informatorul Ioan Moldovan, 82 ani, notar cercual în pensie.
         40. Traian Mager. Tinutul Halmagiului, vol. I, pag 134.
         41. Silvestru Moldovan în Panteon mormintele marilor nostri bărbati de la 1848/49 Cluj, pag. 23, 24.
         42. Informtor Ioan D. Sida fost functionar judecătoresc în vârstă de 78 ani/1972.
         43. Calendarul justitiei pe anul 1972, pag. 144.
         44. Traian Mager. Tinutul Hălmagiului, vol. 3, pag. 137-140.
         45. Calendarul Justitiei pe anul 1932.
         46. Materialul informator a fost luat din Monografia tribunalului Zarand, 1944, de Gh. Cîrdei, pag. 46, 47.