I. Casele

         Locuintele strabunilor nostri, din aceastã zonã, au fost simple si au constat, în cea mai mare parte dintr-o casã construitã din trunchiuri de stejari sau de fagi, ciopliti în douã sau patru fete. Lemnele cioplite erau încheiate aproape ermetic, prin madulari de lemn în mai multe locuri, iar la extremitati prin crestaturi sub forma coadei de rândunicã. Peretii erau lipiti pe dinauntru si pe dinafara cu pamânt, iar acoperisul era înalt si avea forma unui trapez.
         Aceastã casã era compusã dintr-o încãpere mare, având la intrare o tindã (prispã) si alãturi cãmarã. Nu cunoastem vechimea acestui tip de casã, dar câteva care au supravietuit pânã la mijloc secolului al XX-lea ar numãra - dupã informatiile transmise de octogenarii si nonagenarii de azi - între 150 - 200 ani si ar fi o continuare a altor case tot de acest tip, ce coboarã pâna în cele mai adânci epoci istorice.
         Altã categorie de casã este cea numitã "tip vagon" sau "linie", cu vechime între 30 - 120 ani, având douã sau mai multe camere însiruite una lângã alta, cu frontul spre stradã, sau numai una la stradã si celelalte în continuare în interiorul curtii.
         Aceste case sunt construite pe fundatii de piatrã si au peretii din lemn, piatrã sau cãrãmidã si sunt acoperite cu tiglã (unele au fost acoperite cu sindrilã). În fatã au un târnat (coridor) larg de circa 1 m, din care se intrã în fiecare camerã. Peretele despãrtitor dintre camere are o usã prin care se face intrarea dintr-o încãpere în alta.

1- tinda, 2- tarnatul, 3- bucatarie,
4- camera frumoasa, 5- camara

Casa taraneasca cu tarnat

         De asemenea fiecare camerã are câte o fereastrã în peretele dinspre târnat si alte ferestre spre stradã sau în curte. Plafonul acestui tip de casã este construit din scânduri geluite de brad si se sprijinã pe grinzi de stejar sau brad.
         Camera dinspre stradã serveste pentru primirea oaspetilor, în ea pãstrându-se lucrurile mai de valoare si hainele de sãrbãtori. A doua camerã este destinatã uzului familiei, iar a treia serveste pentru bucãtãrie. Fumul rezultat din arderea combustibilului (în general lemne) cu care se încãlzesc camerele este condus printr-un burlan în horn sau în "bãbura" din pod.

         A treia categorie de case cuprinde locuintele construite din materiale durabile, pe fundatii din piatrã, cu centuri de beton si fier. Ele au peretii din cãrãmidã, ferestre mari cu trei canate iar acoperisul se sprijinã pe schelete de lemn în formã de piramidã. Treptele acestui tip de casã sunt construite din piatrã, ciment sau mozaic, unele având în fatã terase acoperite cu beton, tablã sau sticlã.
         La împãrtirea încãperilor se tine cont de gradul de confort si de functionalitate. Aceste case, construite în ultimele trei decenii, au la intrare un hol din care se intrã în camere, apoi în bucãtãrie, cãmara de alimente si camera pentru baie. Multe dintre aceste case sunt construite în stil urban si au înfãtisare de vilã.
         Curtile caselor sunt îngrãdite cu garduri din scânduri, leaturi sau plase din sârmã fixate pe stâlpi stejar, ciment ori fier, iar portile, în cea mai mare parte, sunt fãcute din fier. Vechile garduri din nuiele împletite pe pari si acoperite cu spini, au rãmas numai prin fundul grãdinilor sau la unii oameni mai nevoiasi.

         Mobilierul cu care sunt înzestrate cele trei tipuri de casã diferã dupã tipul de casã. Asa, de exemplu, în putinele case strãmosesti, acoperite cu paie, se întâlneste mobilierul specific acestora - azi pe punctul de disparitie - în timp ce în casele construite în formã de vagon - linie gãsim mobilier fabricat dupã moda dinaintea celui de-al doilea rãzboi mondial (anul 1939) si, în fine, în casele construite în ultimele trei decenii gãsim mobilier modern.

         Deoarece întreaga viatã a familiei se petrecea într-o singurã încãpere, destul de mare, aceasta îndeplinea functia de camerã de zi, dormitor si bucãtãrie. Din acest motiv mobilierul trebuia sã îndeplineascã toate aceste cerinte la un loc si sã fie asezat astfel încât sã asigure folosirea spatiului cu maximum de folos.
         Casele strãmosesti se construiau fãrã cuie din fier, numai din lemne încheiate între ele cu mãdulare de lemn iar plafonul se sprijinea pe o grindã masivã de stejar. Pe aceastã grindã se asezau cãrtile vechi scrise cu litere cirilice, pe care le citeau strãmosii nostrii în zilele de sãrbãtoare ori în serile lungi de toamnã si de iarnã, la lumina unei lãmpi de petrol atârnatã de o sãrmã în grindã, ori a unei lumânãri de seu. Tot pe aceastã grindã se mai pãstrau si unele documente de proprietate sau cu privire la plata impozitelor.
         În a doua jumãtate a încãperii se afla un mobilier tot asa de simplu, destinat preparãrii hranei. Lângã peretele opus celui de la stradã era masina de gãtit mâncare, construitã din piatrã sau cãrãmizi, peste care se aseza un platan (plitã) din fier. Dupã mãrturisirile oamenilor bãtrâni, în secolul al XIX-lea aceastã masinã de pregãtit mâncare se numea "camnitã" si era construitã pe o piatrã mare si latã, numitã vatrã, iar în jurul vetrei se construiau peretii, tot din piatrã, astfel cã întreaga masinã de pregãtit mãncarea avea forma unui cuptor, iar fumul era condus printr-un horn în pod, într-o bãburã. Deasupra masinii de pregãtit rnâncare, sau a camnitei, ori in imediata lor apropiere, pe un perete era fixat în cuie "blidarul'', adicã o etajerã din lemn cioplitã cu grijã si având unele încrustatii. Pe acest blidar se asezau blidele din ceramicã, lingurile din lemn sau din metal si alte obiecte necesare preparãrii hranei.

Interior traditional

         Tot în apropiere se mai gãsea un scaun din lemn de stejar, pe care se pãstrau vasele cu apã, unele fãcute din lemn de brad (donite, carturi, ciubãrase, etc) iar altele din pãmânt (oluri, cãntute smãltuite, oale, ulcele, etc.). Prin casã se mai aflau câteva scãunele cu picioare joase, pe care se asezau bãtrãnii si copiii, pe lângã foc. La unele familii mai înstãrite linistea casei era mereu întreruptã de bãtãile unui ceas cu pendulã si cu greutãti, sunând orele.
         Dacã spatiul permitea, în casã se mai aseza o ladã în care se pãstrau hainele de sãrbãtoare, apoi o targã pe care se odihneau membrii familiei, în timpul zilei. Oamenii mai înstãriti aveau si cãte un dulap (sifonier). Peretii casei se vãruiau, atât în interior cât si în exterior, mãcar odatã pe an.

         2. Mobilierul caselor tip vagon - linie.

         Casele din categoria tip vagon - linie, cu cel putin douã camere, au un mobilier mai bogat, mai practic si mai modern. Camera destinatã dormitului are douã paturi asezate alãturi, pe un perete, iar în capãtul lor este o masã învelitã cu o fatã cât mai frumoasã, tesutã în casã, peste care se aseazã o vazã de flori sau alt obiect decorativ.
         Lenjeria de pat se compune din saltele sau somiere, perne cu fulgi de gâscã sau de gãinã, dune sau plapume, iar cuverturile, în cea mai mare parte, sunt procurate din comert. În camerã se mai aflã douã dulapuri, o toaletã, douã noptiere si mai multe scaune, precum si o etajerã cu flori. Peretii sunt împodobiti cu icoane, fotografii ale membrilor familiei si diverse tablouri. La ferestre se aseazã perdele iar peste scândurile cu care este pardositã încãperea se pun presuri sau covoare.
         Altã camerã este mobilatã cu unul sau douã paturi, masã, scaune, un dulap, etajerã, masinã de cusut, etc, iar dupã introducerea curentului electric cu aparate de radio, televizor, resou. De obicei aceastã camerã se foloseste atât pentru dormit cât si camerã de zi.
         În camera ce serveste pentru bucãtãrie se aflã: soba de gãtit, masa, un dulap numit "credent", construit din scânduri si având policioare pentru vase si o vitrinã cu sticlã transparentã. În acest dulap se pãstreazã tacâmurile, farfuriile de portelan si lucrurile din sticlã. Tot în aceastã încãpere se mai gãseste o dormezã ori chiar un pat si diferite scaune.
         Fumul rezultat din încãlzirea încãperilor ori de la masina de preparat mâncarea este condus în horn ori în bãburã.

         3. Mobilierul din casele moderne.

         Mobilierul din casele construite în ultimele douã - trei decenii este procurat exclusiv din comert si se compune din mobile combinate sau dormitoare, vitrine pentru sufragerie, diverse dulapuri, etc.
         Încãlzirea încãperilor se face prin sobe de teracotã iar fumul este condus în hornuri si de aici afarã, deasupra acoperisului. Camerele sunt pardosite cu scânduri de brad sau cu parchet si se acoperã cu covoare. Peretii sunt zugrãviti si împodobiti cu fotografii si tablouri iar iluminatul este electric. Multe case au introdus apã pentru trebuintele bucãtãriei si pentru baie.
         Acest nou tip de locuinte marcheazã uriasul salt produs în ultimele decenii în viata oamenilor din aceastã depresiune.