CASELE
portul
traiul si
hrana
datini
obiceiuri
sarbatori/
targuri

ARHITECTURA CASELOR SI MOBILIERUL DIN CASE

         I. Casele

         Locuintele strabunilor nostri, din această zonă, au fost simple si au constat, în cea mai mare parte dintr-o casă construită din trunchiuri de stejari sau de fagi, ciopliti în două sau patru fete. Lemnele cioplite erau încheiate aproape ermetic, prin madulari de lemn în mai multe locuri, iar la extremitati prin crestaturi sub forma coadei de rândunică. Peretii erau lipiti pe dinauntru si pe dinafara cu pamânt, iar acoperisul era înalt si avea forma unui trapez.
         Această casă era compusă dintr-o încăpere mare, având la intrare o tindă (prispă) si alături cămară. Nu cunoastem vechimea acestui tip de casă, dar câteva care au supravietuit până la mijloc secolului al XX-lea ar număra - după informatiile transmise de octogenarii si nonagenarii de azi - între 150 - 200 ani si ar fi o continuare a altor case tot de acest tip, ce coboară pâna în cele mai adânci epoci istorice.
         Altă categorie de casă este cea numită "tip vagon" sau "linie", cu vechime între 30 - 120 ani, având două sau mai multe camere însiruite una lângă alta, cu frontul spre stradă, sau numai una la stradă si celelalte în continuare în interiorul curtii.
         Aceste case sunt construite pe fundatii de piatră si au peretii din lemn, piatră sau cărămidă si sunt acoperite cu tiglă (unele au fost acoperite cu sindrilă). În fată au un târnat (coridor) larg de circa 1 m, din care se intră în fiecare cameră. Peretele despărtitor dintre camere are o usă prin care se face intrarea dintr-o încăpere în alta.


1- tinda, 2- tarnatul, 3- bucatarie,
4- camera frumoasa, 5- camara


Casa taraneasca cu tarnat

         De asemenea fiecare cameră are câte o fereastră în peretele dinspre târnat si alte ferestre spre stradă sau în curte. Plafonul acestui tip de casă este construit din scânduri geluite de brad si se sprijină pe grinzi de stejar sau brad.
         Camera dinspre stradă serveste pentru primirea oaspetilor, în ea păstrându-se lucrurile mai de valoare si hainele de sărbători. A doua cameră este destinată uzului familiei, iar a treia serveste pentru bucătărie. Fumul rezultat din arderea combustibilului (în general lemne) cu care se încălzesc camerele este condus printr-un burlan în horn sau în "băbura" din pod.


Gospodarie la Leasa

Curte taraneasca

Peretele surii

         A treia categorie de case cuprinde locuintele construite din materiale durabile, pe fundatii din piatră, cu centuri de beton si fier. Ele au peretii din cărămidă, ferestre mari cu trei canate iar acoperisul se sprijină pe schelete de lemn în formă de piramidă. Treptele acestui tip de casă sunt construite din piatră, ciment sau mozaic, unele având în fată terase acoperite cu beton, tablă sau sticlă.
         La împărtirea încăperilor se tine cont de gradul de confort si de functionalitate. Aceste case, construite în ultimele trei decenii, au la intrare un hol din care se intră în camere, apoi în bucătărie, cămara de alimente si camera pentru baie. Multe dintre aceste case sunt construite în stil urban si au înfătisare de vilă.
         Curtile caselor sunt îngrădite cu garduri din scânduri, leaturi sau plase din sârmă fixate pe stâlpi stejar, ciment ori fier, iar portile, în cea mai mare parte, sunt făcute din fier. Vechile garduri din nuiele împletite pe pari si acoperite cu spini, au rămas numai prin fundul grădinilor sau la unii oameni mai nevoiasi.


Casuta

Casa la Poienari

Sura bunicii Constanta
         Mobilierul din case.

         Mobilierul cu care sunt înzestrate cele trei tipuri de casă diferă după tipul de casă. Asa, de exemplu, în putinele case strămosesti, acoperite cu paie, se întâlneste mobilierul specific acestora - azi pe punctul de disparitie - în timp ce în casele construite în formă de vagon - linie găsim mobilier fabricat după moda dinaintea celui de-al doilea război mondial (anul 1939) si, în fine, în casele construite în ultimele trei decenii găsim mobilier modern.


Bucatarie

Interior de casa

Dormitor

         1. În casele stămosesti.

         Deoarece întreaga viată a familiei se petrecea într-o singură încăpere, destul de mare, aceasta îndeplinea functia de cameră de zi, dormitor si bucătărie. Din acest motiv mobilierul trebuia să îndeplinească toate aceste cerinte la un loc si să fie asezat astfel încât să asigure folosirea spatiului cu maximum de folos.
         Sub fereastra de la stradă se aseza o lavită, mai adesea o ladă lungă cu spate, în care se păstrau hainele, apoi în fata ei se punea masa iar pe lângă pereti, de o parte si de alta a ferestrei se asezau câte un pat. În paturi se puneau saltele, numite în secolele XIX si XX "strujacuri", făcute din pânză groasă tesută în casă si umplute cu paie de ovăz, grâu sau foi de porumb. Peste saltele se asezau cearceafuri din pânză de cânepă, lucrate în casă, apoi se puneau pernele si deasupra acestora o cergă din lână dubită, ori o dună cu fulgi de gâscă ori de găină. Paturile se acopereau cu un covor de lână, tesut în casă, în diferite culori si figuri. În zilele de sărbători paturile se acopereau cu cuverturi albe măiestrit tesute si terminate cu ciucuri si dantele.
         De-a lungul paturilor se asezau lavite cu spate si în felul acesta o parte a încăperii, destinată dormitului, era mobilată. Pe pereti se puneau stergare măiestrit tesute, farfurii din ceramică sau din portelan, icoane si fotografii reprezentând membrii familiei sau rude apropiate, iar deasupra ferestrei se aseza o oglindă în jurui căreia se punea unul din cele mai frumoase stergare.

         Deoarece întreaga viată a familiei se petrecea într-o singură încăpere, destul de mare, aceasta îndeplinea functia de cameră de zi, dormitor si bucătărie. Din acest motiv mobilierul trebuia să îndeplinească toate aceste cerinte la un loc si să fie asezat astfel încât să asigure folosirea spatiului cu maximum de folos.
         Casele strămosesti se construiau fără cuie din fier, numai din lemne încheiate între ele cu mădulare de lemn iar plafonul se sprijinea pe o grindă masivă de stejar. Pe această grindă se asezau cărtile vechi scrise cu litere cirilice, pe care le citeau strămosii nostrii în zilele de sărbătoare ori în serile lungi de toamnă si de iarnă, la lumina unei lămpi de petrol atârnată de o sărmă în grindă, ori a unei lumânări de seu. Tot pe această grindă se mai păstrau si unele documente de proprietate sau cu privire la plata impozitelor.
         În a doua jumătate a încăperii se afla un mobilier tot asa de simplu, destinat preparării hranei. Lângă peretele opus celui de la stradă era masina de gătit mâncare, construită din piatră sau cărămizi, peste care se aseza un platan (plită) din fier. După mărturisirile oamenilor bătrâni, în secolul al XIX-lea această masină de pregătit mâncare se numea "camnită" si era construită pe o piatră mare si lată, numită vatră, iar în jurul vetrei se construiau peretii, tot din piatră, astfel că întreaga masină de pregătit măncarea avea forma unui cuptor, iar fumul era condus printr-un horn în pod, într-o băbură. Deasupra masinii de pregătit rnâncare, sau a camnitei, ori in imediata lor apropiere, pe un perete era fixat în cuie "blidarul'', adică o etajeră din lemn cioplită cu grijă si având unele încrustatii. Pe acest blidar se asezau blidele din ceramică, lingurile din lemn sau din metal si alte obiecte necesare preparării hranei.



Interior traditional

         Tot în apropiere se mai găsea un scaun din lemn de stejar, pe care se păstrau vasele cu apă, unele făcute din lemn de brad (donite, carturi, ciubărase, etc) iar altele din pământ (oluri, căntute smăltuite, oale, ulcele, etc.). Prin casă se mai aflau câteva scăunele cu picioare joase, pe care se asezau bătrănii si copiii, pe lângă foc. La unele familii mai înstărite linistea casei era mereu întreruptă de bătăile unui ceas cu pendulă si cu greutăti, sunând orele.
         Dacă spatiul permitea, în casă se mai aseza o ladă în care se păstrau hainele de sărbătoare, apoi o targă pe care se odihneau membrii familiei, în timpul zilei. Oamenii mai înstăriti aveau si căte un dulap (sifonier). Peretii casei se văruiau, atât în interior cât si în exterior, măcar odată pe an.


Casa Nicula

Casa lui Horica

Strada noua

         2. Mobilierul caselor tip vagon - linie.

         Casele din categoria tip vagon - linie, cu cel putin două camere, au un mobilier mai bogat, mai practic si mai modern. Camera destinată dormitului are două paturi asezate alături, pe un perete, iar în capătul lor este o masă învelită cu o fată cât mai frumoasă, tesută în casă, peste care se asează o vază de flori sau alt obiect decorativ.
         Lenjeria de pat se compune din saltele sau somiere, perne cu fulgi de gâscă sau de găină, dune sau plapume, iar cuverturile, în cea mai mare parte, sunt procurate din comert. În cameră se mai află două dulapuri, o toaletă, două noptiere si mai multe scaune, precum si o etajeră cu flori. Peretii sunt împodobiti cu icoane, fotografii ale membrilor familiei si diverse tablouri. La ferestre se asează perdele iar peste scândurile cu care este pardosită încăperea se pun presuri sau covoare.
         Altă cameră este mobilată cu unul sau două paturi, masă, scaune, un dulap, etajeră, masină de cusut, etc, iar după introducerea curentului electric cu aparate de radio, televizor, resou. De obicei această cameră se foloseste atât pentru dormit cât si cameră de zi.
         În camera ce serveste pentru bucătărie se află: soba de gătit, masa, un dulap numit "credent", construit din scânduri si având policioare pentru vase si o vitrină cu sticlă transparentă. În acest dulap se păstrează tacâmurile, farfuriile de portelan si lucrurile din sticlă. Tot în această încăpere se mai găseste o dormeză ori chiar un pat si diferite scaune.
         Fumul rezultat din încălzirea încăperilor ori de la masina de preparat mâncarea este condus în horn ori în băbură.

         3. Mobilierul din casele moderne.

         Mobilierul din casele construite în ultimele două - trei decenii este procurat exclusiv din comert si se compune din mobile combinate sau dormitoare, vitrine pentru sufragerie, diverse dulapuri, etc.
         Încălzirea încăperilor se face prin sobe de teracotă iar fumul este condus în hornuri si de aici afară, deasupra acoperisului. Camerele sunt pardosite cu scânduri de brad sau cu parchet si se acoperă cu covoare. Peretii sunt zugrăviti si împodobiti cu fotografii si tablouri iar iluminatul este electric. Multe case au introdus apă pentru trebuintele bucătăriei si pentru baie.
         Acest nou tip de locuinte marchează uriasul salt produs în ultimele decenii în viata oamenilor din această depresiune.


Case vechi si case noi

Casa parasita a lui Ghita

Geamul casutei