casele
portul
traiul si
hrana
datini
obiceiuri
SARBATORI
TARGURI

SARBATORI si TARGURI

         Târgul mireselor, sau târgul de sărutat.

         Unul dintre obiceiurile vechi, azi dispărute, a fost si "tărgul mireselor, sau târgul de sărutat", o curiozitate etnografică fără pereche, consemnată si în literatura veacului trecut.
         Hălmagiul are târguri mari, vestite, la care se adună locuitori din 60-80 de sate dimprejur, relata Silvestru Moldovan în secolul trecut. (vezi NOTA 1) Unul dintre acestea este târgul, sau bâlciul SânToaderului, cel mai vestit, pentru că la acesta era obiceiul ca nevestele nouă sa vină îmbrăcate în haine de mireasă si cu cununa pe cap, să sărute pe cunoscuti si rudenii, să la dea de băut dintr-un ulcior împistritat, apoi să fie cinstite cu bani.


Olar la Targul de fete de pe Mt. Gaina


"Rara"- Taraful de la Varfuri


"Invartita rupta"- Taraful de la Varfuri


"Motaneasca"- Taraful de la Varfuri

         Iată cum a fost descris acest târg la sfârsitul secolului al XIX-lea, de către Teofil Frîncu si George Candrea: (vezi NOTA 2)

         "Dacă în ziua de Sîn Toader e timp frumos bâlciul de la Hălmagiu geme de neveste tinere, care fiind fecioare s-au măritat în timpul fruptului. La acest târg merg nevestele nouă din comunele: Tărmure , Ociu, Ocisor, Poienari, Tohesti, Bănesti, Hălmagel, etc. si la care se alătură si nevestele nouă din Hălmagiu. Trebuie să însemnam ca numai nevestele care au fost fete merg la târg, nu vaduvele căsătorite din nou".
         "Nevestele care au soacre pleacă împreună, iar de n-au se însotesc câte două si câte trei, foarte frumos gătite si cu cununele de mireasă pe cap. De multe ori le duc socrii sau chiar bărbatii lor cu carul sau cu cărutele pânâ la Hălmagiu, unde nu se preumblă de loc singure prin târg. Fiecare are în mână un ulcior frumos împestritat si umplut cu vinars."
         "Ajungând nevestele la Hălmagiu, târgul are o înfâtisare interesantă, voia bună, râsul si gluma, sunt caracteristica acestui târg. Dis de dimineatâ nevestele încep a urnbla prin târg însotite de soacre sau câte două trei si întâlnind rudenii si cunoscuti, sau văzându-i de departe, aleargă la ei si-i sărută. iar acestia le cinstesc cu bani, începând de la creitari si până la florini. Cu streinii sunt în mare rezervă. caci a rămânea nevasta nesărutată e cea mai mare ocară. Numai când nevasta e sigură că nu va fi refuzată, saruta pe străin. Sărutatul se întâmplă pe strade, prin birturi si prin case pe la cunoscuti. După sărutat nevasta primind cinstea multumeste închinând din ulcior. A nu bea înseamna a batjocori nevasta si pe ai săi. A fi sărutat de o nevastă în Hălmagiu la Sân Toader înseamnâ a fi om de frunte si de omenie. Oamenii prapăditi, ticălosi sau rau îmbrăcati sunt ocoliti."

         Obârsia acestui obicei ar fi, după o părere, de origine păstorească, întrucât locuitorii din jurul Halmagiului, fiind păstori, când merg vara cu turmele la munte sunt însotiti de neveste până la Hălmagiu si aici bărbatii, despărtindu-se de neveste, le sărută si le dau bani. (vezi NOTA 3)
         Altii sustin, mai ales scriitorii străini, că acest obicei s-ar fi născut din pofta de câstig a nevestelor, care săruta pe cunoscuti ca să capete bani (cinste) iar altii sustin că decadenta morală i-ar fi dat nastere. (vezi NOTA 4)
         Nici una dintre aceste păreri - sustine Silvestru Moldovan - nu este întemeiată, pentru că la târg iau parte nevestele tinere cu stare, în rând cu cel sărace, iar de altă parte nu s-a pomenit nici când sa se petreaca lucruri rusinoase cu prilejul târgului. (vezi NOTA 5)
         Cum si în care timp si-a luat începutul acest târg nu se stie.
         Chiar si cei mai bătrâni oameni nu stiu să dea altă explicatie decât că asa s-au pomenit cu el.
         Teofil Frîncu si George Candrea cred că târgul acesta datează de pe vremea când valea Crisului Alb ar fi fost populată cu moti, care, întâlnindu-se cu neamurile lor la târgul din Hălmagiu, îi sărutâu iar ei îi cinsteau cu bani. (vezi NOTA 6)
         O altă versiune sustine că această datină ar fi din timpul invaziei turcilor; care strabatând valea Crisului Alb, până la Baia de Cris si Ribita, ar fi răpit o multime de femei crisene, dintre care unele scăpând din robie si întorcându-se acasă, la Hălmagiu s-au întâlnit cu cunoscutii lor, pe care i-au sărutat de bucurie si acestia le-au cinstit pentru că-si iubesc mai mult limba si vatra stămosească decât "bogătia păgânească". (vezi NOTA 7)
         Ioan Slavici si scriitorul german Bergner, scriind despre acest târg, sunt de părere că începuturile lui ar sta în legătura cu viata pastorală a crisenilor. (vezi NOTA 8)
         Nu putem accepta niciuna dintre aceste explicatii, chiar dacă ele poartă girul unor persoane cu un un prestigiu în literatură, întâi, pentru că păsunatul începe în a doua jumătate a lunii aprilie, iar târgul nevestelor se tinea iarna, la finele lunii februarie, si pentru că în luna aprilie, când începe păsunatul, avem bâlciul Floriilor, când se vând si se cumpără multe vite, care apoi se trimit la păsune. Nu vedem nici o legătură între târgul nevestelor din luna februarie si viata pastorală si nici documente istorice nu se cunosc în legătură cu presupusa răpire a femeilor de pe valea Crisului Alb de către turci.
         Ni se pare că adevărata origine a acestui obicei ar trebui căutată în faptul că fostele mirese au voit sa se arate în public ca neveste tinere, frumos îmbrăcate, ca la nuntă, si să se întâlnească în târg cu neamurile lor din alte sate, care n-au putut fi prezente la nuntă, fosta mireasă mai trăind în acea zi bucuria nuntii sale, primind daruri si urari de fericire, sărutându-si cunoscutii si cinstindu-i cu vinars din ulciorul împestritat. Aceasta, credem, că a fost originea acestui târg, atât de original, acum căzut în desuietudine, si nu putem accepta o explicatie mai verosimilă. Probabil că în timpurile îndepărtate la acest târg a venit numai o singură mireasă, care a constituit senzatia târgului, apoi în anii următori altele, si asa s-a născut acel obicei.
         Octogenarii Sirban Gheorghe lui Veni, Borza Petru si Groza Ioan, sustin ca târgul a dăinuit până după primul război mondial. Pentru originalitatea lui ar trebui reactualizat, cu atât mai mult cu cât vara, pe vârful muntelui Găina se reeditează si reactualizează târgul de fete, două obiceiuri fără pereche, unul la poalele si altul la vârful aceluiasi munte.
         De altfel o primă încercare de reconsiderare s-a făcut de către sectia culturală a foste regiuni Crisana, în anul 1967, cu ocazia "dialogului de la distantă" cu fosta regiune Bucuresti, montarea etnografica a târgului de sărutat de a Hălmagiului bucurându-se de un deosebit succes.


Sambata la piata

Muntele Gaina aflat la 25 km de Halmagiu

Piata din Halmagiu

   NOTE

         1. Silvestru Moldovan. Zarandul si Muntii Apuseni ai Transilvaniei.Sibiu, 1898,pag.37.
         2.Teofil Frîncu si Gheorghe Candrea. Românii din Muntii Apuseni/ Motii/ Bucuresti, 1888.Scriere etnografică( pag.53-65)
         3. În jurul Muntii Apuseni. Ghid turistic. Editura Meridiane. Bucuresti 1967, pag.50.2
         4. Silvestru Moldovan, Zarandul si Muntii Apuseni si Transilvaniei, Sibiu, 1898, pag.37.
         5. Teofil Frâncu si George Candrea,op. citat pag 53-65.
         6. ibidem.
         7. ibidem.
         8. Teofil Frâncu si George Candrea.op.citat.pag.65.