casele
PORTUL
traiul si
hrana
datini
obiceiuri
sarbatori/
targuri

PORTUL HALMAGENILOR

         II. Portul hălmăgenilor / îmbrăcămintea

         Cu toate că din punct de vedere administrativ Hălmagiul s-a separat de peste un secol de partea răsăriteană a fostului comitat (judet) Zarand, din punct de vedere etnografic face totusi parte si azi, din aceeasi zonă cunoscută sub numele de "zona motilor criseni". Această zonă etnografică apartine Muntilor Apuseni, "Tării Motilor", în acceptiunea ei cea mai largă, asa cum o numesc însisi locuitorii si populatia ei când vin în contact cu locuitorii din câmpia Aradului sau a Banatului.
         O serie de trăsături comune în vorbire, obiceiuri, îmbrăcăminte, a populatiei din jurul Hălmagiului le găsim si la locuitorii comunelor situate pe valea Crisului Alb, în amonte până spre Brad si aval până spre Gurahont. Cojocarii din Hălmagiu, de exemplu, vindeau cojoacele confectionate în Hălmagiu tot asa de bine si la târgurile din Brad, precum si locuitorilor în aval de Hălmagiu, fără să întâmpine nici o obiectiune cu privire la modelul, fasonul, florile, ornamentele si cusătura cojoacelor.


Razboi de tesut

         Portul, reflectând în mare măsură conditiile de viată si ocupatia locuitorilor unui anumit loc într-o etapă determinată de istorie, este caracteristic acelui loc si acelei etape, după el putându-se cunoaste oamenii de unde sunt. Dacă în trecutul nu prea îndepărtat acest lucru era obisnuit, azi situatia este cu totul schimbată. Din cauza că marea majoritate a locuitorilor de azi ai Hălmagiului nu mai au ca îndeletnicire principală agricultura ci meseriile, comertul si ocupatii intelectuale, îmbrăcămintea lor este orăsenească, cu unele reminiscente autohtone pe cale de disparitie.
         Azi bărbatul din Hălmagiu se îmbracă în haine orăsenesti, cumpărate gata sau făcute la comandă, din diverse stofe si de preferintă de culori închise. Poartă cămăsi din magazine textile, cravată, pălărie orăsenească, pantofi, bocanci sau sandale, după sezon, câteodată si cizme, apoi palton din stofe cât mai bune, căciulă neagră sau gri, fular si mănusi cumpărate din comert. Femeile se îmbracă numai în haine orăsenesti si pe cât posibil după ultima modă.
         Influenta îmbrăcămintii orăsenesti este asa de puternică încât locuitorii din jurul Hălmagiului, care se mută aici sau au slujbe în localitate, se simt stigheriti si jenati în hainele lor si în cel mai scurt timp le înlocuiesc cu îmbrăcăminte de oras. La aceasta un rol hotărâtor îl are si faptul că îmbrăcămintea orăsenească este mai ieftină si se găseste confectionată urmând doar s-o aleagă pe cea care i se potriveste. (vezi NOTA 1)
         Cu toate acestea mai sunt câtiva oameni în vârstă care se ocupă cu agricultura si care mai păstrează în îmbrăcămintea lor câteva reminiscente autohtone: cojocul, laibărul, portul în cămasă si în izmene vara, pălăria de paie, etc.
         În secolul trecut bărbatii purtau părul lung. Bătrârii considerau părul lung ca o podoabă si ca un vădit semn de maturitate si de demnitate. Acest port al părului lung a continuat până către mijlocul secolului al XX-lea. Nu avem fotografii, tablouri sau stampe din care să putem sti cu precizie înfătisarea fizică a strămosilor, dar pe cale de deductie conchidem că acest obicei îsi are obârsia în cele mai îndepărtate timpuri.


Port de la Brusturi (Rodica Nicodin)

Doua fete in costum popular

Port popular

Rodica Nicodin in costum popular

         Până în urmă cu două decenii se mai vedeau oameni bătrâni, ce locuiau în partea de jos a Hălmagiului, îmbrăcati în haine strămosesti (Suciu Petru, Olariu Nicolae - Vlaicu, Turuc Alexandru, Groza Ioan).
         Vara, bărbatii se îmbrăcau cu haine din pânză de cânepă si bumbac. Purtau izmene largi si lungi până din jos de genunchi, cămasă albă, cusută în casă si pe deasupra un laibăr de culoare închisă. Iarna, peste aceste haine se îmbrăcau cu cioareci albi din lână dubită, strânsi pe picior si cu vipusca neagră sau albastră la cusături. Buzunarele erau drepte si tivite cu postav negru sau albastru iar deasupra lor se coseau ornamente din postav. Peste cămasă se îmbrăcau cu cojoc alb, din piele de berbec, având două buzunare la brâu, în care se păstrau tabachera cu tutun sau tigările, batista si banii. Unele cojoace bărbătesti se încheiau pe umărul si sub bratul stâng, altele, numite "înfundate", se îmbrăcau trăgându-se pe cap, adică erau cusute pe sub ambele brate si peste umeri, având numai o tăietură mică pe piept. Ca ornamente aveau cusute pe piept flori cu ată neagră sau lână fină colorată diferit, iar deasupra buzunarelor aceleasi motive florale.
         Peste cojoc se îmbrăcau cu tundră neagră, care ajungea până mai jos de genunchi, si era tivită cu postav de culori contrastante culorii de bază, de obicei rosu închis sau albastru. Tundra avea ornamente la mansete si în dreptul brâului, din postav rosu închis ori albastru.


Familia Nicodin

         Pe cap se purta căciulă neagră din piele de miel, în mâini mănusi din lână cu un singur deget, împletite în casă, iar în picioare opinci, bocanci sau cizme, după starea materială.

         Femeile se îmbrăcau în poale si cămasă din pânză tesută de ele, peste care puneau o bluză si o fustă largă, numită "rochie", se încăltau cu ciorapi din lână, ghete sau cizme. Peste bluză îmbrăcau un cojoc din piele de miel, vopsit maro, cu flori de culori deschise pentru femeile tinere, si de culori mai închise pentru cele mai în vârstă. Femeile bătrâne purtau cojoc alb cu ornamente cusute cu ată neagră. Pe cap se punea o năframă de culoare închisă iar în timpul iernii, pe deasupra, se mai punea un sal de lână neagră, al cărui colt atârna pe spate în jos. Unele femei îmbrăcau si tundră neagră, întocmai ca a bărbatilor.


Port popular din strabuni

         Portul tundrei negre era caracteristic locuitorilor din depresiunea Hălmagiului iar confectionarea acestei îmbrăcăminti se făcea de diferiti mesteri populari din satele Poienari si Bănesti. Desi dispărut din Hălmagiu, portul tundrei negre se mai poate vedea în satele învecinate: Lestioara, Bănesti, Brusturi, Luncsoara, Tisa, Tărmure si Ionesti, la femeile bătrâne care vin sâmbăta la târg.
         Credem că nu este lipsit de interes faptul de a sti cum se găteau femeile în secolul al XIX-lea în părtile Hălmagiului.
         La începutul secolului al XIX-lea - scrie etnograful Nicolae Dunăre - femeile purtau părul asezat în „conci" fixat pe o indrea de lemn sau corn. Pe la sfârsitul secolului foloseau indrele de fier. Nevestele cu un păr mai bogat îl periau cu multă grijă, alcătuindu-si un conci mai bogat, cu chicile (cozile) asezate mai sus. Acum peste trei sferturi de veac nevestele foloseau pieptene în loc de indrea, iar mai apoi pieptene si câteva ace, obtinându-se un conci mai mare. (vezi NOTA 2)


Port popular masculin

Opinci

Port popular feminin

         Fetele, ne arată în continuare acelasi etnograf, la începutul secolului al XIX-lea purtau o pieptănătură total deosebită de cea de azi. Ele îsi adunau părul de pe tâmplă pe frunte, îl împleteau într-o chică, pe care o duceau peste urechea dreaptă până la ceafă, unde se unea cu restul părului într-o singură chică, masivă, a cărei extremitate era împodobită cu o panglică colorată. De câteva decenii încoace fetele îsi împletesc părul la ceafă, în două codite lungi, legate, de asemenea, cu câte o panglică. (vezi NOTA 3)
         În părtile Hălmagiului au pătruns în secolul al XIX-lea si începutul celui de al XX-lea bazmale negre (cârpe) de mari dimensiuni, de satin ori din stofă. cu franjuri, procurate din comert. (vezi NOTA 4)
         Despre portul femeilor din Hălmagiu, de la sfârsitul secolului al XIX - lea si începutul celui de al XX-lea, avem si următoarea consemnare a scriitoarei Constanta Hodos, care îsi petrecuse copilăria în deceniul 8 al acestui veac, în Hălmagiu: "femeile poartă fuste albe brodate, largi si scrobite, se sulemenesc si calcă mărunt în vârful cizmulitelor rosii cu tocuri subtiri si înalte." (vezi NOTA 5)
         Azi, în zilele de lucru, fetele si nevestele, si chiar femeile în vărstă poartă pe cap băzmălute făcute în fabrică, de diferite culori, imprimate, legate sub bărbie sau la ceafă.

Rodica Nicodin, Brusturi
Tanara nevasta

Fete in costume populare
Familia Ignat si Valeria Darastean
Broderie pe bluza
Familia Nicodin
Sot si sotie
Dorin Betea, Tarnavita
Costum de tanar
Roxana Bulea
Costum de fata (Roxana Bulea)

Costum de fata (Roxana Bulea)
 
 
 

   NOTE

         1 . Începând cu anul 1970-75 atât bărbatii tineri cât si femile poartă iarna cojoace scurte cu mâneci, vopsite maro si guler de blană la gât.
         2. Sargetia. voI.IV.Acta muzei regionalis Devensis, 1966.
         3. Ibidem, pag.238.
         4. Ibidem, pag.238.
         5. Constanta Hodos. MARTIRII: Roman. 1908. Editia 3-a. Bucuresti. Tip Copuzeanu, str. Izvor nr.97. anul 1928, pag. 119.