FORMATIA GEOLOGICÃ

         Din punct de vedere geologic perimetru comunei Hãlmãgiu apartine pãrtii vestice a bazinului neogen al Zarandului, fiind limitat la nord- nord vest de muntii Biharia, la vest de Moma Codru, la sud- vest de andezitele de Leasa si Vârfuri si având, la est, o deschidere spre Tebea.
         Dupã ce Muntii Apuseni s-au eliberat de robia mãrii, în cretacicul mijlociu, perimetrul comunei Halmagiu a devenit un uscat intins dar perioada continentalã de la marginea de vest a Muntilor Apuseni n-a durat mult, deoarece în cretacicul superior marea Tetys îsi trimite din nou apele, în aceastã regiune, care se retrage abia la sfârsitul cretaciului superior, pentru a reveni iarãsi în timpul neogenului.

Pietre de rau

Rau de munte

         Fundamentul acestui golf este format din sisturi cristaline ce au fost strãpunse de roci eruptive filoniene în partea de nord- nord vest si de eruptiile andezitice în partea de sud.
         Aceastã regresiune a apelor coincide cu o nouã fazã a cutãrilor scoartei terestre, mai slabã ca cea precedentã, si din cauza rigiditãtii cu care au rãmas Muntii Apuseni în timpul fenomenelor tectonice, s-au format o multime de dealuri care încing înãltimile din centru (Biharia si Gãina) ca brâu colinar.
         În aceastã erã s-au produs o multime de miscãri ale scoartei pãmântului pe verticalã, prin simple ridicãri si coborâri, din care cauzã au avut loc toate transgresiunile mãrilor tertiare. Marginea de vest a Muntilor Apuseni a cedat valurilor mãrii si astfel au luat nastere bazinele neogene, cum este si cel al Hãlmagiului. Acestui bazin i se atribuie vârsta pontianã; pe baza determinãrilor paleontologice, a florei si a faunei ce o contin formatiile marnoase.
         Depozitele de vârstã pontianã se prezintã sub forma unui "facies litoral", de apã foarte îndulcita, marnos, nisipos, uneori chiar conglomeratic, sau sub forma unui "facies vestic" depus la o depãrtare oarecare de tãrm si la, o adâncime de peste 200 m. EI este reprezentat prin marne cenusii albastre, în stare proaspãtã, si albe, prin uscare, sãrace sau chiar lipsite de fosile.
         Acest "facies vestic" umple toate cele patru bazine de la marginea vesticã a Muntilor Apuseni, inclusiv al Halmagiului.
         Alaturi de fauna, in acest bazin s-au mai gasit o derie de plante fosile, ca: Quercus species, Castaneus species, Carpineus species, Ulmus longifolis, Libicedrus species, etc., care vin sa pledeze pentru stabilirea varstei pontiene a bazinului.
         Vatra Halmagiului si a satelor inconjuratoare se afla asezata pe aceasta formatiune geologica.
         Scoarta terestra, in afara de pitoreasca ei infatisare, ascunde comori minerale inspre care se indreapta atentia geologilor. Recent cercetarile facute au scos in evidenta zacaminte de minereuri care asteapta sa fie smulse din intunericul pamantului pentru a fi puse in valoare.
         Regiunea merita o atentie speciala din punct de vedere al detectarii de noi bogatii minerale, care ar putea schimba conditiile de viata din acest bazin. (vezi NOTA 1)

         Hãlmagiul este udat de Valea cu acelasi nume, ce izvorãste de sub versantul muntelui Gãina si care, la rândul ei, este formatã din afluentii: Valea Trestiei si Valea Sârbilor, ce se uneste în Hãlmãgel cu Valea Luncsorii, formând o singurã vale care are un debit mare de apã, numitã Valea Hãlmagiului. Aceasta întâlneste la locul numit "Pietrar" în târgul de vite, Valea Bãnestilor, mãrindu-si astfel debitul si apoi se varsã in Crisul Alb în dreptul satului Tisa.
         Putem adãuga acestei vãi si santul drumului, ce-si colecteazã apele din partea de rãsarit a comunei trecând pe lângã casele lui Paic Leontin, Irimie Ioan, Paic Petru, si de aici paralel cu soseaua nationala pana în dreptul casei învãtãtorului Sârban Tiberiu, unde se varsã în valea Hãlmagiului, printr-un iaz.

         PARTI DIN COMUNA

         In prezent, vatra localitãtii se împarte în trei pãrti: partea de jos, incepând de la garã si pânã la biserici, numitã "Cerces" apoi centrul, începând de la biserici si panã la farmacie, iar spre miazãzi cuprinzând si strada Primãriei, si partea "Ciungãneascã" începând de la farmacie, ulita "Berãriei" si ulita "Ciungãneascã", propriu zisa.
         Strãzile sau ulitele sunt: strada "Principalã", care începe de la intrarea soselei nr. 76 in comunã, in dreptul casei lui Moldovan Ioan, numitã si strada "Primãriei", continuându-se pânã la Monumentul Eroilor si de a ici pânã la noul traseu al soselei nationale de pe strada "Farmaciei".
         Din aceastã stradã se desprind: Strada "Farmaciei", din care porneste str. "Berãriei" (numitã asa fiindca în secolul trecut era o fabricã de bere în casa, azi proprietatea lui Terei Ioachim) si în continuare strada "Ciungãneascã". De la Monumentul Eroilor spre apus porneste strada ce duce spre cele douã biserici, apoi spre miazãzi ulitele (strãzile) "Buseascã", "Sârbeascã", iar spre miazãnoapte ulitele "Bisericii" si "a lui Vlaicu", si apoi strada ce continuã în "Cerces" pânã la iesirea în soseaua nationalã unde începe, perpendicular, ulita "Mãrcãneascã".
         Panã in urma cu circa douã decenii strada paralelã cu cea care duce la Monumentul Eroilor spre cele doua biserici, si care se întâlneste cu ulita "Busascã", se numea ulita "Misernitii" (a mãcelãritei), fiindcã pe aceastã stradã se aflau satrele tãietorilor de carne.

         Partile extravilane au primit de la strabunn nostri numiri care se pãstreãzã pânã în ziua de azi; asa se cunosc urmãtoarele numiri toponimice: Ciripãrie, Corlatã, Între Vãi, Dumbravã, Livadã, Mânjina, Maracanesti, Pãmantul Negru, Pomologhe, Punti, Rugi, Ruga Zii, Rovinã, Stiubei, Sucesti, Trouas.
         Numiri de dealuri: Bãlanu, Corlata, Cornici (Rugã), Frumos, Frunza Verde- Naiu, Furcilor, Gurguieta, Lupina, Sortoc, Ungurestilor (la Criptã) Vlaicu, Vulpii.

   NOTE

         1. Dupa informatiile geologului Nicoara Bujor din Deva, originar din comuna Varfuri, jud. Arad