asezare
geologie
topografie
toponimie/
lingvistica
clima
TRANSPORTURI

CAILE DE COMUNICATIE, TRANSPORTURILE
         CAILE DE COMUNICATIE

         Principala cale de comunicatie este soseaua natională nr. 76 care străbate comuna de la Sud- Vest spre Nord, trecând prin centrul si ramificându-se în mai multe străzi, ulite si drumuri de câmp.Începând de la gară se desprind spre stânga, drumul industrial spre depozitul de lemne, apoi spre Sud, drumul de câmp din partea de jos a tarinii si la circa 400 m, spre Vest, drumul central înspre satul Tisa. La circa 80 m spre sud soseaua natională trece un drum de câmp, care se continuă la stânga cu "ulita Mărcănească" si la dreapta se prelungeste în tarină pe o distantă de peste 1 km până la locul numit "Belti", în hotarul de circa 600 m de la ulita Mărcănească, înspre centrul comunei, soseaua natională întâlneste, la stânga, un drum ce duce spre gospodăriile din "Cerces" si la dreapta drumul de câmp numit "duleul Stiubeiului" lung de peste 1 km.
         În fine, la distantă de circa 300 m, de la duelul Stiubeiului, soseaua traversează, perperpendicular drumul de câmp numit "Ruga Zii" spre Est, care se continuă pe o distantă de aproape 1 km, în tarină până la locul numit "Pământul Negru", iar la Vest de Ruga Zii, se formează ulita Sârbanească, care se termină perpendicular pe strada de la Biserici spre Cerces.


Car cu boi


Drum de tara


Birjar cu birja

         Înainte de a ajunge în centrul comunei, din sosea se mai desprinde, spre est, un drum de câmp si la circa 100 m, spre Nord Vest se formează "Ulita Busească", care de asemenea se termină perpendicular pe strada Bisericii.La intrarea în comună, soseaua întâlneste, spre Est, drumul comunei înspre satele Tohesti si Poienari, trecând dealul Naiu- Frunză Verde, unde până la începutul secolului nostru exista un mare birt domenial. În prezent, soseaua natională, în dreptul caselor lui Moldovan loan si Duma Mihai, se bifurcă, spre dreapta urmând traseul nou, construit în anul 1968, si spre stânga, urmând traseul vechi. Din traseul vechi începe "Strada Primăriei", din care spre Est se desprinde “Strada Bisericii" din care de asemenea se desprind, spre Sud, ulitele Busească si Sârbească, ce se termină perpendicular cu celălalt capăt pe soseaua natională, după cum am arătat mai înainte, apoi spre Vest spre târgul de vite si "ulita lui Vlaicu".
         În fine, drumul se continua pe vale în jos, din el desprinzându-se, spre Vest, un drum ce aduce satul Lestioara, numit "ulcioară" si apoi strada se pierde pe vale în jos, fiind erodată de ape. În urmă cu o jumătate de veac acest drum se continua spre gară, pe malul stâng al văii până la ulita Mărcănească, dar apele erodându-l l-au făcut inaccesibii cu vehiculele pe o distantă de circa 300 m. Si azi mai există portiuni din vechiul drum, pe care partial se mai poate circula (de la casa lui Sandru Sabin până la casa lui Sîrban Traian), până în soseaua natională.

         Reîntorcându-se la punctul de formare a străzii spre Biserică din Strada Primăriei, aceasta se continuă spre Nord- Est formând strada principală pe o distantă de circa 300 m, apoi întălneste traseul nou, al soselei, pe care se află strada "Farmaciei" din care se formează "ulita Berăriei" si "ulita Ciungănească" si drumul spre comuna Hălmăgel. În prelungirea străzii Farmaciei, spre Vest, soseaua se continuă înspre dealul Sortoc, din ea desprinzându-se drumul comunal spre Hălmăgel, în partea dreapta, un drurn de câmp si apoi drumul Bănesti, Cristesti, si Brusturi si în partea stângă drumul spre cimitire.
         Prin cele descrise mai sus se desprinde constatarea că soseaua natională nr.76, Deva- Brad, Hălmagiu, Vascaâu, Oradea, constituie axa comunei Halmagiu, pe o distanta de 3,5 km (de la gară pană la dealul Sortoc) din ea formându-se 3 uliti, 4 străzi, un drum industrial, patru drumuri comunale si cinci drumuri de câmp, precum si drumul gării C.F.R.
         Dintre toate aceste căi de comunicatii sunt asfaltate numai soseaua nationala, cu ambele bifurcatii, strada Primăriei, a Farmaciei, Strada Principală si drumui gării, precum si portiunea din strada Principală până la intrarea străzii Bisericii, în piată. Restul străzilor, a ulitelor si drumurilor de câmp sunt întretinute cu pietris si nisip de pe vale, cu exceptia drumurilor de câmp, care se află în stare slabă.


Roata de car
         Hălmagiu comunică cu Bradul si cu Deva prin soseaua natională nr.76, cu Vascăul, Beiusul si Oradea tot prin această sosea, care în comuna Vârfuri se ramifică, spre Nord, către Oradea si spre Vest către Arad.
         Cu Aradul comunica si prin calea ferată, spre Vest, pe o distantă de circa 130 km, ce se parcurge cu trenul personal in cinci ore iar cu Bradul, pe aceiasi linie ferată, spre sud, pe o distantă de 30 km parcursă cu trenul personal intr-o oră.
         În prezent, în localitate se află trei poduri mari din ciment, din care unul în mijlocul comunei, lângă monumentul Eroilor, al doilea peste valea Hălmagiului, trecănd peste el soseaua nationaiă si al treilea, peste aceiasi vale, peste care trece drumul spre satul Lestioara. Peste santuri se află podete din lemn, ca si peste pârâul numit "Vălicuta" ce curge prin centrul comunei, pe traseul vechi al văii, iar peste drumurile de câmp ce traversează soseaua natională, s-au construit podete din ciment.
         În fine, mai există o punte mare din lemn, peste care se traversează din drumul spre gara la gospodăria lui Busa Petru, in partea de jos a Hălmagiului.


Drumul garii


Drumul spre Leasa


Car cu bivolite

         Transporturile

         Fiind asezat într-o zonă geografica inspre care gravitează toate asezările de sub versantul vestic al muntelui Găina si întrucât din vechime a îndeplinit functia economico- comercială si administrativă a asezării din jurul depresiunii, în Hălmagiu s-au deplasat în permanentă oameni si bunuri, spre a face schimb de produse. Asadar, transporturile au ocupat un loc important în economia localitătii.
         În trecut, mijloacele de transport erau reduse si oamenii s-au deplasat dintr-un loc în altul calare sau cu carele si cărutele.Marfurile, deasemenea, au fost transportate pe cai, cu cărutele sau cu carele, obicei ce se mai practica încă si azi. Dar cum nu toti oamenii aveau la îndemână car cu boi, cai si cărută, este de presupus ca unele bunuri alimentare sau de uz casnic, ori de îmbrăcăminte, se transportau pe cap, pe umeri, în spate sau cu bratele. Asa, spre exemplu, femeile aduceau la târg produsele lactate sau fructele, în cosuri purtate pe cap, în traiste atârnate pe umeri sau în mâini, iar bărbatii duceau cerealele la moară si de aici făina, cu sacul pe umeri si mai rar pe cai sau cu cărutele .
         Când însă bunurile s-au transportat la distante mai mari si în cantităti ce depaseau puterea de transport a omului, cu sigurantă că s-au întrebuintat caii, carutele si carele cu boi, unii locuitori îndeletnicindu-se numai cu această activitate. La mijlocul veacului trecut se aminteste de un masiv transport de sare de la Soimus (lângă Deva) în depozitul de sare din Hălmagiu, care era instalat în cladirea fostei judecător fiind angajati la acest transport nu mai putin de 94 cărăusi. (vezi NOTA 1)
         De asemenea, până la construirea liniei ferate Arad- Brad (1893), mărfurile si bauturile în prăvăliile comerciantilor si în târguri se transportau cu carele si cu cărutele, iar oamenii vârstnici de azi sustin că posta se transporta, înaintea construirii căii ferate, cu postalionul tras de cai pănă la Ineu si pana la Baia de Cris. (vezi NOTA 2)
         În fine, oamenii vârstnici de azi arată că la sfârsitul veacului al XIX-lea era o tagmă de cărăusi care s-a împotrivit la construirea liniei ferate si a gării pe locul unde sunt azi casele lui Luciu Ilie si Terei Ioachim (ulita Ciungănescă), ca să nu-si piardă veniturile lor din cărăusie, si că împotrivirea lor a influentat refuzul primăriei din localitate în acordarea subventiei de 10.000 florini Societătii Arad - Cenădeana pentru construirea gării la marginea Hălmagiului. (vezi NOTA 3)
         După construirea liniei ferate Arad - Brad (1893) desigur că o parte din mărfuri si oameni s-au transportat cu trenul, dar nu prea multi, fie din cauza pretului prea ridicat, fie din cauza temerii ce inspira noul mijloc de transport. Pe de altă parte, gara se afla la 2 km de Hălmagiu. Satele din jur au preferat să-si transporte bunurile cu carele si cu cărutele. Tot asa si meseriasii din Hălmagiu, când se duceau cu mărfurile în târgurile din Vata, Brad, Ilia, Deva, Dobra, etc., se întovărăseau câte 2- 3 si angajau o cărută cu care mergeau la tărguri.
         Cândva, cativa oameni s-au ocupat permanent numai cu transportul călătorilor si a mărfurilor de la gară în comună si invers. Asa a apărut tagma birjarilor, alături de cea a cărăusilor, care a tinut până în 1964. Care dintre locuitorii de azi ai Hălmagiului nu mai păstrează nostalgia călătoriei cu birjele lui: Giurgiu Gheorghe, Olariu Petru, Tircus loan, Duma Mihai- Mosu, Ciungan Traian, văd. Balta Măriută, Giurgiu Ioan, Sortoc Ioan, etc., si câti dintre aceia care au fost numai o singură dată în Hălmagiu, n-au fost transportati din gară cu birjele cu doi cai, iluminate noaptea cu făclii?

         În perioada exploatării masive ale bazinului forestier de sub versantul vestic al muntelui Găina (1900- 1928) transportul lemnelor până la gară se făcea cu trenul industrial, urmele liniei ferate putându-se vedea si azi. După cel de al doilea război mondial (1939 - 1945) a apărut un nou mijloc de transport, mult mai practic si mai economicos, anume transportul cu camionul. Deoarece acest nou vehicul poate transporta mărfuri în cantităti mari, până în cele mai îndepărtate sate si cătune apoi datorită rapiditătii transportului si a faptului că mărfurile nu mai trebuie descărcate de la locul de plecare până la cel de destinatie, acest mijloc de transport a început să fie tot mai des utilizat.
         În prezent pe soseaua ce constituie axa comunei si de aici pe drumurile forestiere de sub muntele Găina si de valea Tisei, circulă zilnic camioane ce transportă lume în depozitul din gara C.F.R. Hălmagiu si în depozitul din comuna Vârfuri, înlocuind trenul industrial de altă dată. Se pare că acest mijloc de transport tinde să înlocuiască transportul feroviar, având avantajul de a fi utilizat acolo unde accesul trenului este cu neputintă.
         În fine, în ultimii ani transportul călătorilor la gară si de aici în comună, ba chiar si în satele de sub poalele muntelui Găina, se face cu autobuzele. De asemenea se întrebuintează acest mijloc de transport si pe distante mai mari, Hălmagiu fiind punct de tranzit între Oradea si Deva, iar din anul 1968 se asigură o legătură directă cu Hunedoara, prin autobuze speciale.
         Paralel cu aceste moderne mijloace de locomotie mai coexistă si vechile mijloace, cărute cu cai si care trase de boi sau de bivolite, întrebuintându-se, mai cu seamă, la transportul produselor furajere si a cerealelor de pe câmp chiar pentru transportul unor mărfuri în târg si a călătorilor din satele mai îndepărtate.


Caraus cu magarus

         Deci această localitate este legată de asezările omenesti din jur, si de cele de la mari depărtări, prin linia ferată Arad- Brad, prin autobuze, camioane, motociclete, autoturisme, biciclete, precum si prin vechile mijloace de transport actionate de tractiunea animală.
         După datele statistice din anul 1890, în Hălmagiu erau în acel timp, următoarele mijloace de transport.
            1. Cu cai: 5 atelaje cu un cal, 9 atelaje cu 2 cai si un atelaj cu 3 cai.
            2. Cu boi: 22 atelaje
            3. Cu vaci: un atelaj
            4. Cu bivolite: 2 atelaje. (vezi NOTA 4)
         În anul 1968 (vezi NOTA 5), erau:
            - 16 atelaje cu 2 cai, 5 atelaje cu 2 boi, 4 atelaje cu bivolite
            - 4 autoturisme proprietate personală
            - 2 motociclete, 3 motorete
            - un camion, 2 tractoare
            - 76 biciclete
         În anul 1995 erau în localitate doar 3 perechi de boi si 3 care, 14 cărute trase de câte 2 cai, 45 cărute trase de câte 1 cal, adică în total 62 atelaje.
         Au apărut însă un număr mare de mijloace de transport mecanizate. Astfel în acel an (1995) erau înregistrate în evidenta primăriei din localitate următoarele autovehicule:
         1 marca FORD, proprietatea lui Onc Mihai, 64 marca DACIA, proprietatea lui Luiciu Maria, Dărău Ioan, Crepcea Marcel, Pantelimon Maria, Sida Mihai, Bădău Iosif; Motica Ioan, Motica Dorel, Betea Romulus, Gligor Vetruia, Danc Petru, Neag Ana, Gligor Martian, Roxa Mihai, Ungur Vasile, Chira Romulus, Budugan Sabin, Gancea Gheorghe, Giurgiu Mircea, Colf Mihai, David Mircea, Covaci Petru, Joldea Sabin, Tinca Marinescu, Morcan Ioan, Dărăstean Ovidiu, Groza Ilie, Onet Dorel, Colf Mihai, Dusan Petru, Colf Ioan, Cioacătă Aurel, Slav Sabin, Nicoară Mircea, Sida Eduard, Antal Dumitru, Maris Aurel, David Lavinia, Ilisia Romulus, Dărău Mircea, Ioanes Mariana, Bulea Mihai, Tirei Radu, Purlea Igan, Rus Mircea, Gherel Daniel, Dragos Traian, Motica Horea, Trif Daniel, Herbei Florin, Cojocaru Vasile, Mihuta Adrian, Motica Mariana, Dusan Ana, Sandru Ioan, Macrodin Alexandru, Muntoi Ioan, Leahu Florica, Herbei Florin, Les Jenel, Giurgiu Mircea, Balta Florin, Patica Iulian.
         Marca ARO, 17 autoturisme proprietatea lui: Paic Cornel, Bulea Ioan, Ioanes Gheorghe, Colf Sabin, Rus Aurel, Nicoară Mircea, Ghilea loan, Nicoară Gheorghe, Maris Liviu, Nicula Cornel, Morcan Ioan, Maris Ioan, Untaru Traian, Sortoc Gheorghe, Vand Traian, Morcan Ioan (II), Slev Tiberiu.
         Camioane 11 in proprietatea lui: Leia Sabin, Tulea Ioan, Sida Gheorghe, Maris Aurel, Dărăstean Ovidiu, Banciu Dorel, Colf Aurel, Stefan Cornel, Ghilea Ioan; Rus Aurel, Onc Mihai. Tractoare 3, proprietatea lui Terei Ioachim, Gligor Toma, Bulea Mihai.
         Motorete: Rus Mircea, Ioanes Gheorghe, Nicoară Gheorghe, Szabo Cazimir- Busa, Baba Grigore, Cizmas Vasile, Tat Maxim, Leia Gheorghe si Gligor Ioan, apoi foarte multe biciclete.


Tractor


"Drumul de fier"


Carute la piata

   NOTE

         01. Cosma Pall, Descrierea geografică si statistică a judetului Zărand, Cluj 1847, pag. 82 - 83.
         02. Informatorii: loan Moldovan, notar, în pensie, de 83 ani si Sida Ioan de 75 ani, functionar judecătoresc la pensie.
         03. Informator: Borza Petru, meserias frizer în vârstă de 83.
         04. Statistica recensamântului din anul 1890, publicată în Budapesta în anul 1984, pag. 522, vol 1
         05. Datele au fost obtinute de la Consiliul Popular Hălmagiu.