Principala cale de comunicatie este soseaua nationalã nr. 76 care strãbate comuna de la Sud- Vest spre Nord, trecând prin centrul si ramificându-se în mai multe strãzi, ulite si drumuri de câmp.Începând de la garã se desprind spre stânga, drumul industrial spre depozitul de lemne, apoi spre Sud, drumul de câmp din partea de jos a tarinii si la circa 400 m, spre Vest, drumul central înspre satul Tisa. La circa 80 m spre sud soseaua nationalã trece un drum de câmp, care se continuã la stânga cu "ulita Mãrcãneascã" si la dreapta se prelungeste în tarinã pe o distantã de peste 1 km pânã la locul numit "Belti", în hotarul de circa 600 m de la ulita Mãrcãneascã, înspre centrul comunei, soseaua nationalã întâlneste, la stânga, un drum ce duce spre gospodãriile din "Cerces" si la dreapta drumul de câmp numit "duleul Stiubeiului" lung de peste 1 km.
         În fine, la distantã de circa 300 m, de la duelul Stiubeiului, soseaua traverseazã, perperpendicular drumul de câmp numit "Ruga Zii" spre Est, care se continuã pe o distantã de aproape 1 km, în tarinã pânã la locul numit "Pãmântul Negru", iar la Vest de Ruga Zii, se formeazã ulita Sârbaneascã, care se terminã perpendicular pe strada de la Biserici spre Cerces.

         Înainte de a ajunge în centrul comunei, din sosea se mai desprinde, spre est, un drum de câmp si la circa 100 m, spre Nord Vest se formeazã "Ulita Buseascã", care de asemenea se terminã perpendicular pe strada Bisericii.La intrarea în comunã, soseaua întâlneste, spre Est, drumul comunei înspre satele Tohesti si Poienari, trecând dealul Naiu- Frunzã Verde, unde pânã la începutul secolului nostru exista un mare birt domenial. În prezent, soseaua nationalã, în dreptul caselor lui Moldovan loan si Duma Mihai, se bifurcã, spre dreapta urmând traseul nou, construit în anul 1968, si spre stânga, urmând traseul vechi. Din traseul vechi începe "Strada Primãriei", din care spre Est se desprinde “Strada Bisericii" din care de asemenea se desprind, spre Sud, ulitele Buseascã si Sârbeascã, ce se terminã perpendicular cu celãlalt capãt pe soseaua nationalã, dupã cum am arãtat mai înainte, apoi spre Vest spre târgul de vite si "ulita lui Vlaicu".
         În fine, drumul se continua pe vale în jos, din el desprinzându-se, spre Vest, un drum ce aduce satul Lestioara, numit "ulcioarã" si apoi strada se pierde pe vale în jos, fiind erodatã de ape. În urmã cu o jumãtate de veac acest drum se continua spre garã, pe malul stâng al vãii pânã la ulita Mãrcãneascã, dar apele erodându-l l-au fãcut inaccesibii cu vehiculele pe o distantã de circa 300 m. Si azi mai existã portiuni din vechiul drum, pe care partial se mai poate circula (de la casa lui Sandru Sabin pânã la casa lui Sîrban Traian), pânã în soseaua nationalã.

         Reîntorcându-se la punctul de formare a strãzii spre Bisericã din Strada Primãriei, aceasta se continuã spre Nord- Est formând strada principalã pe o distantã de circa 300 m, apoi întãlneste traseul nou, al soselei, pe care se aflã strada "Farmaciei" din care se formeazã "ulita Berãriei" si "ulita Ciungãneascã" si drumul spre comuna Hãlmãgel. În prelungirea strãzii Farmaciei, spre Vest, soseaua se continuã înspre dealul Sortoc, din ea desprinzându-se drumul comunal spre Hãlmãgel, în partea dreapta, un drurn de câmp si apoi drumul Bãnesti, Cristesti, si Brusturi si în partea stângã drumul spre cimitire.
         Prin cele descrise mai sus se desprinde constatarea cã soseaua nationalã nr.76, Deva- Brad, Hãlmagiu, Vascaâu, Oradea, constituie axa comunei Halmagiu, pe o distanta de 3,5 km (de la garã panã la dealul Sortoc) din ea formându-se 3 uliti, 4 strãzi, un drum industrial, patru drumuri comunale si cinci drumuri de câmp, precum si drumul gãrii C.F.R.
         Dintre toate aceste cãi de comunicatii sunt asfaltate numai soseaua nationala, cu ambele bifurcatii, strada Primãriei, a Farmaciei, Strada Principalã si drumui gãrii, precum si portiunea din strada Principalã pânã la intrarea strãzii Bisericii, în piatã. Restul strãzilor, a ulitelor si drumurilor de câmp sunt întretinute cu pietris si nisip de pe vale, cu exceptia drumurilor de câmp, care se aflã în stare slabã.

         Transporturile

         Fiind asezat într-o zonã geografica inspre care graviteazã toate asezãrile de sub versantul vestic al muntelui Gãina si întrucât din vechime a îndeplinit functia economico- comercialã si administrativã a asezãrii din jurul depresiunii, în Hãlmagiu s-au deplasat în permanentã oameni si bunuri, spre a face schimb de produse. Asadar, transporturile au ocupat un loc important în economia localitãtii.
         În trecut, mijloacele de transport erau reduse si oamenii s-au deplasat dintr-un loc în altul calare sau cu carele si cãrutele.Marfurile, deasemenea, au fost transportate pe cai, cu cãrutele sau cu carele, obicei ce se mai practica încã si azi. Dar cum nu toti oamenii aveau la îndemânã car cu boi, cai si cãrutã, este de presupus ca unele bunuri alimentare sau de uz casnic, ori de îmbrãcãminte, se transportau pe cap, pe umeri, în spate sau cu bratele. Asa, spre exemplu, femeile aduceau la târg produsele lactate sau fructele, în cosuri purtate pe cap, în traiste atârnate pe umeri sau în mâini, iar bãrbatii duceau cerealele la moarã si de aici fãina, cu sacul pe umeri si mai rar pe cai sau cu cãrutele .
         Când însã bunurile s-au transportat la distante mai mari si în cantitãti ce depaseau puterea de transport a omului, cu sigurantã cã s-au întrebuintat caii, carutele si carele cu boi, unii locuitori îndeletnicindu-se numai cu aceastã activitate. La mijlocul veacului trecut se aminteste de un masiv transport de sare de la Soimus (lângã Deva) în depozitul de sare din Hãlmagiu, care era instalat în cladirea fostei judecãtor fiind angajati la acest transport nu mai putin de 94 cãrãusi. (vezi NOTA 1)
         De asemenea, pânã la construirea liniei ferate Arad- Brad (1893), mãrfurile si bauturile în prãvãliile comerciantilor si în târguri se transportau cu carele si cu cãrutele, iar oamenii vârstnici de azi sustin cã posta se transporta, înaintea construirii cãii ferate, cu postalionul tras de cai pãnã la Ineu si pana la Baia de Cris. (vezi NOTA 2)
         În fine, oamenii vârstnici de azi aratã cã la sfârsitul veacului al XIX-lea era o tagmã de cãrãusi care s-a împotrivit la construirea liniei ferate si a gãrii pe locul unde sunt azi casele lui Luciu Ilie si Terei Ioachim (ulita Ciungãnescã), ca sã nu-si piardã veniturile lor din cãrãusie, si cã împotrivirea lor a influentat refuzul primãriei din localitate în acordarea subventiei de 10.000 florini Societãtii Arad - Cenãdeana pentru construirea gãrii la marginea Hãlmagiului. (vezi NOTA 3)
         Dupã construirea liniei ferate Arad - Brad (1893) desigur cã o parte din mãrfuri si oameni s-au transportat cu trenul, dar nu prea multi, fie din cauza pretului prea ridicat, fie din cauza temerii ce inspira noul mijloc de transport. Pe de altã parte, gara se afla la 2 km de Hãlmagiu. Satele din jur au preferat sã-si transporte bunurile cu carele si cu cãrutele. Tot asa si meseriasii din Hãlmagiu, când se duceau cu mãrfurile în târgurile din Vata, Brad, Ilia, Deva, Dobra, etc., se întovãrãseau câte 2- 3 si angajau o cãrutã cu care mergeau la tãrguri.
         Cândva, cativa oameni s-au ocupat permanent numai cu transportul cãlãtorilor si a mãrfurilor de la garã în comunã si invers. Asa a apãrut tagma birjarilor, alãturi de cea a cãrãusilor, care a tinut pânã în 1964. Care dintre locuitorii de azi ai Hãlmagiului nu mai pãstreazã nostalgia cãlãtoriei cu birjele lui: Giurgiu Gheorghe, Olariu Petru, Tircus loan, Duma Mihai- Mosu, Ciungan Traian, vãd. Balta Mãriutã, Giurgiu Ioan, Sortoc Ioan, etc., si câti dintre aceia care au fost numai o singurã datã în Hãlmagiu, n-au fost transportati din garã cu birjele cu doi cai, iluminate noaptea cu fãclii?

         În perioada exploatãrii masive ale bazinului forestier de sub versantul vestic al muntelui Gãina (1900- 1928) transportul lemnelor pânã la garã se fãcea cu trenul industrial, urmele liniei ferate putându-se vedea si azi. Dupã cel de al doilea rãzboi mondial (1939 - 1945) a apãrut un nou mijloc de transport, mult mai practic si mai economicos, anume transportul cu camionul. Deoarece acest nou vehicul poate transporta mãrfuri în cantitãti mari, pânã în cele mai îndepãrtate sate si cãtune apoi datoritã rapiditãtii transportului si a faptului cã mãrfurile nu mai trebuie descãrcate de la locul de plecare pânã la cel de destinatie, acest mijloc de transport a început sã fie tot mai des utilizat.
         În prezent pe soseaua ce constituie axa comunei si de aici pe drumurile forestiere de sub muntele Gãina si de valea Tisei, circulã zilnic camioane ce transportã lume în depozitul din gara C.F.R. Hãlmagiu si în depozitul din comuna Vârfuri, înlocuind trenul industrial de altã datã. Se pare cã acest mijloc de transport tinde sã înlocuiascã transportul feroviar, având avantajul de a fi utilizat acolo unde accesul trenului este cu neputintã.
         În fine, în ultimii ani transportul cãlãtorilor la garã si de aici în comunã, ba chiar si în satele de sub poalele muntelui Gãina, se face cu autobuzele. De asemenea se întrebuinteazã acest mijloc de transport si pe distante mai mari, Hãlmagiu fiind punct de tranzit între Oradea si Deva, iar din anul 1968 se asigurã o legãturã directã cu Hunedoara, prin autobuze speciale.
         Paralel cu aceste moderne mijloace de locomotie mai coexistã si vechile mijloace, cãrute cu cai si care trase de boi sau de bivolite, întrebuintându-se, mai cu seamã, la transportul produselor furajere si a cerealelor de pe câmp chiar pentru transportul unor mãrfuri în târg si a cãlãtorilor din satele mai îndepãrtate.

         Deci aceastã localitate este legatã de asezãrile omenesti din jur, si de cele de la mari depãrtãri, prin linia feratã Arad- Brad, prin autobuze, camioane, motociclete, autoturisme, biciclete, precum si prin vechile mijloace de transport actionate de tractiunea animalã.
         Dupã datele statistice din anul 1890, în Hãlmagiu erau în acel timp, urmãtoarele mijloace de transport.
            1. Cu cai: 5 atelaje cu un cal, 9 atelaje cu 2 cai si un atelaj cu 3 cai.
            2. Cu boi: 22 atelaje
            3. Cu vaci: un atelaj
            4. Cu bivolite: 2 atelaje. (vezi NOTA 4)
         În anul 1968 (vezi NOTA 5), erau:
            - 16 atelaje cu 2 cai, 5 atelaje cu 2 boi, 4 atelaje cu bivolite
            - 4 autoturisme proprietate personalã
            - 2 motociclete, 3 motorete
            - un camion, 2 tractoare
            - 76 biciclete
         În anul 1995 erau în localitate doar 3 perechi de boi si 3 care, 14 cãrute trase de câte 2 cai, 45 cãrute trase de câte 1 cal, adicã în total 62 atelaje.
         Au apãrut însã un numãr mare de mijloace de transport mecanizate. Astfel în acel an (1995) erau înregistrate în evidenta primãriei din localitate urmãtoarele autovehicule:
         1 marca FORD, proprietatea lui Onc Mihai, 64 marca DACIA, proprietatea lui Luiciu Maria, Dãrãu Ioan, Crepcea Marcel, Pantelimon Maria, Sida Mihai, Bãdãu Iosif; Motica Ioan, Motica Dorel, Betea Romulus, Gligor Vetruia, Danc Petru, Neag Ana, Gligor Martian, Roxa Mihai, Ungur Vasile, Chira Romulus, Budugan Sabin, Gancea Gheorghe, Giurgiu Mircea, Colf Mihai, David Mircea, Covaci Petru, Joldea Sabin, Tinca Marinescu, Morcan Ioan, Dãrãstean Ovidiu, Groza Ilie, Onet Dorel, Colf Mihai, Dusan Petru, Colf Ioan, Cioacãtã Aurel, Slav Sabin, Nicoarã Mircea, Sida Eduard, Antal Dumitru, Maris Aurel, David Lavinia, Ilisia Romulus, Dãrãu Mircea, Ioanes Mariana, Bulea Mihai, Tirei Radu, Purlea Igan, Rus Mircea, Gherel Daniel, Dragos Traian, Motica Horea, Trif Daniel, Herbei Florin, Cojocaru Vasile, Mihuta Adrian, Motica Mariana, Dusan Ana, Sandru Ioan, Macrodin Alexandru, Muntoi Ioan, Leahu Florica, Herbei Florin, Les Jenel, Giurgiu Mircea, Balta Florin, Patica Iulian.
         Marca ARO, 17 autoturisme proprietatea lui: Paic Cornel, Bulea Ioan, Ioanes Gheorghe, Colf Sabin, Rus Aurel, Nicoarã Mircea, Ghilea loan, Nicoarã Gheorghe, Maris Liviu, Nicula Cornel, Morcan Ioan, Maris Ioan, Untaru Traian, Sortoc Gheorghe, Vand Traian, Morcan Ioan (II), Slev Tiberiu.
         Camioane 11 in proprietatea lui: Leia Sabin, Tulea Ioan, Sida Gheorghe, Maris Aurel, Dãrãstean Ovidiu, Banciu Dorel, Colf Aurel, Stefan Cornel, Ghilea Ioan; Rus Aurel, Onc Mihai. Tractoare 3, proprietatea lui Terei Ioachim, Gligor Toma, Bulea Mihai.
         Motorete: Rus Mircea, Ioanes Gheorghe, Nicoarã Gheorghe, Szabo Cazimir- Busa, Baba Grigore, Cizmas Vasile, Tat Maxim, Leia Gheorghe si Gligor Ioan, apoi foarte multe biciclete.

   NOTE

         01. Cosma Pall, Descrierea geograficã si statisticã a judetului Zãrand, Cluj 1847, pag. 82 - 83.
         02. Informatorii: loan Moldovan, notar, în pensie, de 83 ani si Sida Ioan de 75 ani, functionar judecãtoresc la pensie.
         03. Informator: Borza Petru, meserias frizer în vârstã de 83.
         04. Statistica recensamântului din anul 1890, publicatã în Budapesta în anul 1984, pag. 522, vol 1
         05. Datele au fost obtinute de la Consiliul Popular Hãlmagiu.